În sfârşit, luminiţele de iarnă sunt aprinse deasupra Bucureştiului. Mâinile vrăjite ale Primarului General, doamna Firea, au transformat, ca peste noapte, întinderile de bulevarde în domenii ale visului. Este acest gest încununarea lunilor de mandat dedicate binelui public. De la proiecte până la solidaritate umană, nimic nu lipseşte din setul de fotografii cu care Gabriela Firea îşi seduce electoratul. Bucureştiul este un nou Voluntari, iar domnia-sa este zâna cea bună din poveste. În clipurile PSD, chipul doamnei Firea este nelipsit, aducând cu sine acel calm al valorii pe care se întemeiază social-democraţia românească.
O campanie pentru parlamentare stă să se încheie, iar victoria PSD este mai aproape ca niciodată. În vechiul/ noul USL, cel pe care îl confecţionează alături de ALDE şi de PRU, PSD introduce, tenace, mai toate ingredientele tradiţionale: voracitatea demagogică se uneşte cu iresponsabilitatea populistă. Şi chiar dacă mândria de a fi român a lui Victor Ponta este mai discret afişată, populismul PSD este colorat naţionalist, ca de fiecare dată. Denunţarea, constantă,a “sectei lui Soroş” este una dintre strategiile care nu poate da greş.
Pe 11 decembrie 2016, Liviu Dragnea şi colegii săi îşi vor vedea încununată de succes manevra de retragere iniţiată acum un an. Pentru PSD, atât de afectat de tragedia de la “Colectiv”, experimentul cabinetului Cioloş a fost unul salvator. În fapt, PSD a reuşit să fie, simultan, la guvernare şi în opoziţie. PSD şi colegii din noul USL şi-au conservat, în mare masură, aparatul de stat, la nivel central şi local, nefiind afectaţi de schimbarea de garnitură. “Tehnocraţii“ au fost flancaţi, constant, de un sistem care le era ostil. Sabotarea reformelor, atâtea câte au fost încercate, a fost misiunea încredinţată de PSD acestei administraţii politizate.
Pentru PSD, cabinetul Cioloş a oferit nu doar răgazul de refacere necesară, dar şi adversarul în raport de care să se definească. Nici o moţiune de cenzură nu a fost iniţiată de USL, de vreme ce prezenţa acestui guvern legitima întreaga lor strategie de diabolizare politică. Inamicul a fost desemnat fără ezitare, atacul a fost premeditat şi tenace. Ambiguitatea statutului PSD este una dintre cheile de înţelegere ale probabilei sale victorii.
Dar poate că avantajul cel mai important şi redutabil care facilitează avansul PSD este marasmul politic ce pare a domni, netulburat. Această pace de plumb a calomniilor televizate, această mocirlă pe care o alimentează, deliberat, media, iată mediul natural în care victoria PSD se poate produce. Unicul inamic autentic al PSD , iar alegerile prezidenţiale o dovedesc, este mobilizarea masivă , provocată de un moment al emoţiei colective. De această dată, tăcerea domneşte, asurzitor. Nimic nu subminează edificiul de patronaj pe care se fondează PSD. În PNL,PSD a avut un competitor mai degrabă timid, incapabil să propună un mesaj de raliere politică. Lipsa de idei a PNL , sub conducerea monocefală a Alinei Gorghiu, este manifestă. Susţinerea lui Dacian Cioloş maschează, inabil,propriile ezitări şi erori.
Noul USL , pilotat de Liviu Dragnea, cel pe care Codrin Ştefănescu îl elogia ca pe un erou al democraţiei noastre tinere,se îndreaptă spre 11 decembrie 2016 cu siguranţa învingătorului. Stagnarea, marasmul, complicităţile, inepţia opoziţiei, sunt solul din care se hrăneşte puterea sa. PSD este partidul care exprimă,direct şi brutal, această intenţie de apărărare a stării de fapt, această voinţă de consolidare a mediocrităţii confundate de compatrioţii noştri cu normalitatea cotidiană. PSD trăieşte în simbioză cu o Românie încremenită şi stătută, dominată de reţele care o parazitează şi anesteziată de discursul televiziunilor de ştiri. Este România lui Mihai Gâdea şi a lui Rareş Bogdan,este România care duce mai departe din trecutul recent un lest inerţial de mentalitate, este România pe care reformele succesiv iniţiate şi abandonate nu au putut-o schimba, este România sufocată de un stat letargic şi corupt.
Liviu Dragnea şi Gabriela Firea sunt chipurile din acest imens poster publicitar al PSD. Undeva, în margine, se pot ghici feţele domnilor Tăriceanu şi Ghiţă. Viitorul României stă sub semnul lor, în acest decembrie 2016. Viitorul României stă sub semnul acestui îngheţ care stă să se arate.
Acela e vechiul (vechea) Usl. Dan Nicușor a fost acuzat că formațiunea sa seamăna mult cu feseneul. În campania la locale, chestia a fost preluată de competitorii politici, dar repede abandonată, tocmai fiindcă și-au dat seama că (paradoxal?) așa i-ar crește șansele.
Așa că noul(noua) Usl, despre care nu se mai vorbește de către competitori, de frică/ instinct politic, este altul(alta).
Înainte de vechiul (vechea) Usl au fost și precursori, să ne amintim doar de Pdl. Construcția politică (în germenii săi) a d. Stoica Valeriu propășește.
Sumbre previziuni .
Sau poate ca nimeni nu-i profet in tara lui :P
Ce-o vrea Maria Sa, popolul, bucurosi le-om duce toate!
Un articol care m-a înfuriat.Dar nu din cauza autorului,ci din cauza realităţii crude în care se află România.
Adică,după 27 de ani de la aşa zisă cădere a comunismului din ’89,România va fi condusă în continuare tot de urmaşii comunism-securismului care acum poartă numele de PSD.TOATE statele fost comuniste au renunţat democratic la partidele comuniste şi la urmaşii lor,numai România face excepţie.Am fost conduşi 10 ani de regimul comunistului Iliescu,încă 10 ani de regimul securistului Băsescu şi ne aflăm acum în situaţia de valida prin vot tot pe urmaşii comunism-securismului.
Ne mai mirăm de ce suntem pe penultimul loc din Europa ca standard de viaţă.
Da,TOT statul român este infestat de microbul comunist.Statul a devenit mafiot şi antinaţional.
Poporului român i-a plăcut şi îi place comunismul în continuare.Şi când zic asta mă refer şi la elitele româneşti,şi la biserică şi la noii capitalişti români.
Dar,poate,poporul român,ca în 2014.să treacă din nou pe 11 decembrie 2016 printr-o clipă astrală şi să aleagă viitorul nu trecutul.
Români,lepădaţi-vă de comunism!
Romania nu este singura tara care nu a renuntat la partidul comunist. In mult admirata Germanie,
partidul Die Linke continua cu succes si in linie dreapta, traditia SED (PC al Germaniei „Democrate”). Si partidul domnului Renzi este, dupa n-sprezece naparliri, tot partidul comunist al tovarasului Berlinguer, singurul scapat teafar din purgatoriul Mani Pulite (cum si de ce ?).
Tocmai am vazut interviul cu Nicusor Dan. Invitatul nu e in forma fiindca e racit-copt iar jurnalistul (ardelean) nu s-a temut ca ia raceala: l-a adus pe proaspatul politician tiris (taras) la interviu si bine a facut, fiindca situatia e albastra.
Nici mie nu-mi pare foarte convingator discursul sau dar pun asta pe seama lipsei de experienta, cel putin la asta ma indeamna o minima buna-credinta. Pe de alta parte, am invatat sa am incredere in Nicusor Dan. Ultima confruntare cu Predoiu mi-a aratat cine minte dar si ca incapatinarea sa are un sens. Iar sensul este acela simplu ca nu vrea sa contamineze imaginea USR – la noi s-au facut de-a lungul timpului tot felul de aliante imorale sau contra naturii: omul vrea o voce distincta a unui partid realmente nou, nu vrea inca un partid balama, de tipul „interesului national”.
Subiectul real al acestor alegeri este insa schizofrenia tragica si bine camuflata a votantului pesedist. Fiindca situatia e asta: i s-a intors baiatul de la studii facute „afara”, unde a invatat ca trebuie sa faca ceva concret, mai precis sa preia initiativa. Batrinul pesedist nu stie, fiindca informarea lui se face la antene, dar in realitate, el nu are de ales intre PSD si „restul”, ca pina acum, ci intre baiatul sau si Dragnea.
Ca sa vezi si sa intelegi drama asta iti trebuie nu doar onestitate, mai ai nevoie si de buna-credinta. Acuma eu nu ma mai astept ca batrinul pesedist sa inteleaga din prima propria sa drama ci ma astept mai degraba ca tinarul, chiar cel fara experienta, macar sa o vada. Fiindca odata vazuta, va intelege ce are de facut.
Vechiul USL are reprezentant la Palatul Cotroceni.
Noul USL are sanse mari sa dea premierul.
Ca atare, noul si vechiul (USL) vor coabita
Eu n-am mai auzit nimic de promisiunile doamnei primar de descongestionare a traficului bucurestean si de „parteneriatul” cu Waze… Mai stie cineva, ceva?… :)
In schimb, nu trece o saptamana fara ca doamna Firea sa faca „apeluri” sau „recomandari” pentru institutii care nu sunt in subordinea domniei sale… :)
Dar sa revenim la oile noastre… Politica de „zbor sub radar” a PSD -ului, astfel incat sa nu dea prilejul unor rabufniri sociale ostile, pare de succes, dar nu poate elimina cu totul riscul unei „flame” de ultim moment pe retelele de socializare. O „flama” bine gandita, in preziua sau chiar in ziua alegerilor, poate anula beneficiile eforturilor de „low profile” ale PSD.
Daca privim partea plina a paharului, cabinetul Ciolos a avut sansa sa arate ca se poate si altfel. Macar pentru cine are ochi sa vada si urechi sa asculte, aceasta perioada a fost un castig.
„It ain’t over till the fat lady sings.” Sa lasam mortilor pesimismul!… :)
Doar jumate din PNL nu sunt USL adica cei veniti din PDL si se pare ca sunt cei ma buni si al caror nume il mai retinem.:)
PSD-ul intotdeauna inregistreaza scoruri ridicate la alegeri datorita functionarilor publici, sindicatelor (pe care a stiut intotdeauna sa le infiltreze) si oamenilor care au interes in mentinerea acestei stari de fapt (oameni de afaceri din constructii, asfaltari, etc.) Reprezinta o masa consistenta care voteaza constant, indiferent ce ineptii nationaliste le sunt prezentate (alea sunt doar bonusuri). Iar anul asta cred ca au convins si oameni mai de dreapta, cu un plan de guvernare destul de consistent (cele 102 taxe fiind doar un exemplu).
PNL nu a facut decat sa isi instraineze electoratul, fie catre USR, fie catre alte partide. Daca e sa ii vedem in Parlament pe Ghita, Tariceanu and Co., multumiti-i leadershipului PNL.
Am votat constant cu PNL, indiferent de alegeri. Anul acesta nu mai fac greseala sa pun stampila pe niciun partid. Cu atat mai putin din dorinta de a nu iesi ceilalti.