joi, mai 6, 2021

11 septembrie 2001: ce am (ați) învățat în ultimii 10 ani?

Dumincă 11 septembrie 2011, Londra. O frumoasă zi de vară târzie (sau toamnă timpurie), așa cum a fost și ziua de luni, 11 septembrie 2001.

Aparent, nimic nu s-a schimbat, capitala britanică este același oraș fascinant, o urbe a tuturor posibilităților, în care poți să trăiești cele mai diferite experiențe.

Dar dacă stau și mă uit în urmă și fac un bilanț al ultimilor 10 ani, aparențele se spulberă. Am simțit schimbarea imediat, după 11 septembrie 2001, când lucram ca jurnalist la BBC. A fost practic începutul sfârșitului pentru redacțiile de radio în limbi europene și o reorientare masivă a BBC World Service către lumea musulmană.

Ceea ce considerasem, și nu doar eu, a fi o schimbare epocală la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90 – căderea regimurilor comuniste din Europa – a devenit încetul cu încetul doar un eveniment istoric din ce în ce mai îndepărtat și mai puțin relevant.

În munca mea de jurnalist, odată cu războaiele din Afganistan și Irak, m-am izbit de pasiuni care erau absolut incompatibile cu profesia de reporter la BBC. Ele au coincis și cu perioada de restructurare a redacției române (2003 – 2004) și mi-au lăsat niște amintiri neplăcute.

În plan personal, 11 septembrie 2001 m-a făcut să-mi reorientez lecturile. Primele două cărți pe care le-am citit atunci au fost Sfârșitul istoriei și ultimul om, de Francis Fukuyama, și Ciocnirea Civilizațiilor, de Samuel Huntington, aceasta din urmă lăsându-mi o impresie profundă. Am citit foarte mult despre islam și civilizația musulmană, începând cu Koranul și în general am realizat cât de mică și provincială este lumea românească în ansamblul ei.

Pe 7 iulie 2005 orașul în care trăiesc – Londra – a fost lovit de un atac terorist, e drept de mult mai mică amploare decât cele de la New York din 11 septembrie 2001 și s-a deovedit că fundamentalismul islamic indigen e o realitate care nu mai putea fi neglijată.

E o banalitate să spui că a călători cu avionul a devenit în ultimii 10 ani o experiență mai neplăcută, e un preț pe care-l plătim pentru ca să fim mai în siguranță sau măcar să avem această impresie.

E greu de cuantificat cât de mult au influențat atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 istoria omenirii, e mult prea devreme pentru așa ceva. În plus, în acești 10 ani a avut loc și o explozie a globalizării, la care o contribuție importantă și-a adus-o internetul, care a jucat și joacă un rol important și în răspândirea mesajului extremist, dar și a ideilor democratice.

Pentru mine personal, 11 septembrie 2001 a reprezentat, într-un fel, sfârșitul iluziilor, a acelei euforii, exuberanțe începute la sfârșitul anului 1989, odată cu căderea comunismului.

A meritat declanșarea așa numitului “război împotriva terorismului” (termen ce s-a dovedit extrem de neinspirat ales)? Osama bin Laden e mort, Al Qaeda o umbră a ceea ce a fost, dar pericolul terorismului și fundamentalismului de orice fel nu a dispărut, dimpotrivă, e mai insidios ca acum 10 ani.

În acești 10 ani am realizat că mai degrabă Huntington și nu Fukuyama a avut dreptate. Dar nu mi-am pierdut încrederea în democrație, ca cel mai mic dintre multe rele și poate că înlăturarea lui Saddam Hussein, pe care am aprobat-o la momentul respectiv, a jucat un rol în revoluțiile democratice din lumea arabă de anul acesta.

Am căpătat atunci o repulsie față de naționalism și fundamentalism religios, curente pe care le consider responsabile de multe dintre relele de azi. Din păcate, internetul facilitează proliferarea extremismelor de toate felurile și se poate constata și din atacurile împotriva revistei ACUM că, din păcate, accesul facil la informație nu duce și la sporirea gradului de discernământ sau a atașamentului față de democrație.

Articol aparut si in Revista Acum

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Bursa din America – gazda unicornilor

Listarea UiPath a încântat publicul avizat din România, unde s-a comentat în termeni de ”o listare de succes”, ”finanțare de miliarde”, ”avalanșă...

Gânduri despre Educație

Educația trebuie să formeze omul frumos. Bineînțeles, nu frumos pe dinafară, ci să-i formeze caracterul și cultura. Dacă va deveni bun, logic și...

Vaccinarea prin educație

Rezultatele ultimului Eurobarometru (EB 94), publicate vineri, ne arată că România va avea o mare problemă în a opri epidemia de tușeală,...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro