Dumincă 11 septembrie 2011, Londra. O frumoasă zi de vară târzie (sau toamnă timpurie), așa cum a fost și ziua de luni, 11 septembrie 2001.
Aparent, nimic nu s-a schimbat, capitala britanică este același oraș fascinant, o urbe a tuturor posibilităților, în care poți să trăiești cele mai diferite experiențe.
Dar dacă stau și mă uit în urmă și fac un bilanț al ultimilor 10 ani, aparențele se spulberă. Am simțit schimbarea imediat, după 11 septembrie 2001, când lucram ca jurnalist la BBC. A fost practic începutul sfârșitului pentru redacțiile de radio în limbi europene și o reorientare masivă a BBC World Service către lumea musulmană.
Ceea ce considerasem, și nu doar eu, a fi o schimbare epocală la sfârșitul anilor ’80, începutul anilor ’90 – căderea regimurilor comuniste din Europa – a devenit încetul cu încetul doar un eveniment istoric din ce în ce mai îndepărtat și mai puțin relevant.
În munca mea de jurnalist, odată cu războaiele din Afganistan și Irak, m-am izbit de pasiuni care erau absolut incompatibile cu profesia de reporter la BBC. Ele au coincis și cu perioada de restructurare a redacției române (2003 – 2004) și mi-au lăsat niște amintiri neplăcute.
În plan personal, 11 septembrie 2001 m-a făcut să-mi reorientez lecturile. Primele două cărți pe care le-am citit atunci au fost Sfârșitul istoriei și ultimul om, de Francis Fukuyama, și Ciocnirea Civilizațiilor, de Samuel Huntington, aceasta din urmă lăsându-mi o impresie profundă. Am citit foarte mult despre islam și civilizația musulmană, începând cu Koranul și în general am realizat cât de mică și provincială este lumea românească în ansamblul ei.
Pe 7 iulie 2005 orașul în care trăiesc – Londra – a fost lovit de un atac terorist, e drept de mult mai mică amploare decât cele de la New York din 11 septembrie 2001 și s-a deovedit că fundamentalismul islamic indigen e o realitate care nu mai putea fi neglijată.
E o banalitate să spui că a călători cu avionul a devenit în ultimii 10 ani o experiență mai neplăcută, e un preț pe care-l plătim pentru ca să fim mai în siguranță sau măcar să avem această impresie.
E greu de cuantificat cât de mult au influențat atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 istoria omenirii, e mult prea devreme pentru așa ceva. În plus, în acești 10 ani a avut loc și o explozie a globalizării, la care o contribuție importantă și-a adus-o internetul, care a jucat și joacă un rol important și în răspândirea mesajului extremist, dar și a ideilor democratice.
Pentru mine personal, 11 septembrie 2001 a reprezentat, într-un fel, sfârșitul iluziilor, a acelei euforii, exuberanțe începute la sfârșitul anului 1989, odată cu căderea comunismului.
A meritat declanșarea așa numitului “război împotriva terorismului” (termen ce s-a dovedit extrem de neinspirat ales)? Osama bin Laden e mort, Al Qaeda o umbră a ceea ce a fost, dar pericolul terorismului și fundamentalismului de orice fel nu a dispărut, dimpotrivă, e mai insidios ca acum 10 ani.
În acești 10 ani am realizat că mai degrabă Huntington și nu Fukuyama a avut dreptate. Dar nu mi-am pierdut încrederea în democrație, ca cel mai mic dintre multe rele și poate că înlăturarea lui Saddam Hussein, pe care am aprobat-o la momentul respectiv, a jucat un rol în revoluțiile democratice din lumea arabă de anul acesta.
Am căpătat atunci o repulsie față de naționalism și fundamentalism religios, curente pe care le consider responsabile de multe dintre relele de azi. Din păcate, internetul facilitează proliferarea extremismelor de toate felurile și se poate constata și din atacurile împotriva revistei ACUM că, din păcate, accesul facil la informație nu duce și la sporirea gradului de discernământ sau a atașamentului față de democrație.
Articol aparut si in Revista Acum
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 