joi, martie 28, 2024

Sub semnul manipulării si cinismului: Despre “decomunizarea” uselistă

Citeam zilele trecute un articol semnat de un cunoscut jurnalist pentru care condamnarea dictaturii comuniste in decembrie 2006 ar fi fost doar un balon de sapun, un banal foc de artificii. Autorii condamnarii, deci membrii Comisiei Prezidentiale, ii apar drept urmasi ai tortionarilor comunisti. Cine? Constantin Ticu Dumitrescu? Radu Filipescu? Alexandru Zub? Monica Lovinescu? H.-R. Patapievici? Andrei Pippidi? Levente Salat? N. Manolescu? Mihnea Berindei? Sorin Alexandrescu? Cristian Vasile? Dragos Petrescu? Marius Oprea? Romulus Rusan? Deci noi, cei care am scris Raportul Final, membri si experti ai Comisiei, suntem urmasii tortionarilor, nu peremistii condusi de Vadim care tropaiau si vociferau bezmetic in Parlament, nu PSD-ul care, la ordinul lui Ion Iliescu si cu concursul lui Mircea Geoana, a boicotat sesiunea solemna. Frauda interpretativa este evidenta. Intentia malitioasa, nu mai putin.

Se sugereaza din diverse locuri, indeosebi prin “Antenele” voiculesciene, ca abia acum, sub luminata si hiper-anticomunista coalitie USL, s-ar porni pe calea cea dreapta, categorica, definitiva si radicala, a rupturii cu trecutul totalitar. Se denatureaza, prin hiperbolizari selective, faptele istorice, ni se spune ca personajul Visinescu, singularizat de o maniera cel putin bizara, ar fi tradatorul si criminalul perfect: mai intai a participat la executarea lui Ion Antonescu (omagiat de diversii istorici in gratiile autentcilor urmasi ai Securitatii), apoi a participat la prigoana elitei politice democratice a Romaniei. Dar nu se vorbeste despre atatia criminali din Securitate care continua sa-si incaseze satisfacuti pensiile. O stire de ultima ora spune ca Parchetul General a devenit brusc interesat de subiect. In urma cu doi ani sefii sai cascau plictisiti cand li se cerea sa deschida ancheta in cazul tortionarului Gheorghe Enoiu, fostul sef al anchetelor din MAI.

Subit, fostul presedinte Emil Constantinescu pozeaza si el in mare decomunizator. Il framanta memoria martirului Vladimir Ghika. Dar n-a protestat cand s-au facut comparatii obscene intre procesul lui Adrian Nastase si cel al lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache. Nu stiu sa-l fi pus vreodata la punct pe Mugur Ciuvica pentru enormitatile pe care le debiteaza necontenit.

Memoria victimelor este de fapt pusa intre paranteze. Mai precis, prin aceste manipulari cinice, victimele sunt de fapt insultate. Totul se petrece intr-un prezent al intereselor politice, sub semnul unor ambitii politicianiste prea stravezii pentru a avea nevoie de sofisticate decponstructii.

“Decomunizarea” uselista este, ca tot ce produc Ponta, Antonescu si Voiculescu, praf in ochi, o combinatie oportunista. Nu poti servi simultan pe Dumnezeu si pe Satana. Nu poti fi admiratorul lui Che si Mao, pe de o parte, si sa versi lacrimi pentru Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si Ion Mihalache, pe de alta. Sau poti, dar atunci nu ai dreptul sa astepti altceva decat dispret in partea celor carora chiar le pasa. Incercand sa striveasca rezistenta uneia din victimele sale, Enoiu i-a spus: “Noi te omoram si tot noi te vom reabilita”. Nu democratii anticomunisti, nu cei care au lucrat la Raportul Final si sustinatorii lor sunt urmasii tortionarilor, ci pseudo-decomunizatorii uselisti. Intai au fost schingiuiti luptatorii pentru adevar, azi este schingiuita memoria adevarului.

Recomand un articol al Mihaelei Barbus aparut pe site-ul “In linie dreapta”. Este o punere la punct necesara si o analiza riguroasa a ceea ce risca sa devina un spectacol tot mai dezolant:

http://inliniedreapta.net/inca-un-23-august-sub-semnul-manipularii/

Distribuie acest articol

62 COMENTARII

  1. Ba-i poti servi pentru ca voit vrei sa deconstruiesti bariera dintre bine si rau. Pentru ca la sfarsit sa nu ramana decat o buimaceala generala in care sa nu se mai stie exact cine are dreptate, cine este victima si cine este calaul. Pentru ca stii ca un asemenea demers ii va anestezia pe multi dintre cei carora inca le mai pasa, determinandu-i sa fuga dezgustati de cloaca in care se scufunda valori in care credeau.

    Chiar aveti senzatia ca oamenilor precum marioneta insipida Constantinescu sau celui care a plagiat si ne-a sfidat pe toti le pasa de dispretul nostru?

  2. „Citeam zilele trecute un articol semnat de un cunoscut jurnalist pentru care condamnarea dictaturii comuniste in decembrie 2006 ar fi fost doar un balon de sapun, un banal foc de artificii. Autorii condamnarii, deci membrii Comisiei Prezidentiale, ii apar drept urmasi ai tortionarilor comunisti.”

    Buna seara . Puteti, va rog , sa oferiti un hint spre respectivul articol ? Inteleg ca nu va place a da link direct spre texte pe care nu le apreciati , dar din respect pt. cititorii dvs. e util macar un hint. In rest , observ o anume „revendicare” a mandatului de reprezentare a victimelor dinspre varii directii –grupuri, cluburi, partide, ONG-uri, etc. Interesanta competitia, dar pe victime nu le intreaba nimeni pe cine considera demn a le reprezenta ?

    Domnule profesor, e un text incitant acesta pe care l-ati scris , ar fi tare multe de spus, dar ma limitez , deocamdata, la o singura observatie. Dvs. scrieti : ” Mai precis, prin aceste manipulari cinice, victimele sunt de fapt insultate.” Cred ca gresiti –nu victimele sint insultate. Prin ceea ce au facut si continua sa faca, de ani de zile, cei enumerati de dvs. dar si multi din „bussiness” ( the ones who are making a living out of it) pe care i-ati omis ( din motive diverse) nu insulta pe nimeni , cu exceptia lor insisi , si a celor ce le-au dat educatie (if any ) . Asa incit , macar in privinta insultelor, don’t worry about the victims !

      • Domnule profesor, nu e locul , la comentarii , de a analiza articolul respectiv. Inteleg ca dvs. v-ati sensibilizat pt. fraza de incheiere : ” Au ştiut, fără umbră de îndoială, că autorii condamnării comunismului sunt urmaşii lor.”. Eu, un simplu cititor , inteleg (din economia textului) ca se refera la cei care au participat la punerea in discutie a sistemului respectiv , in diversele lor ipostaze si pozitii de-a lungul anilor , si nu , asa cum interpretati dvs. , la AUTORII RAPORTULUI COMISIEI in mod exclusiv. Adica cred ca interpretarea dvs. e oarecum fortata.

        Pe ansamblu eu unul gasesc articolul echilibrat , si nu tendentios. O fraza am gasit-o chiar meritorie : ” Simpozioane liniştite, sesiuni aşezate de comunicări ştiinţifice, mese rotunde înţelepte, deplasări pline de miez, lansări elocvente de carte, toate s-au derulat senin ani de zile ” . Adica ceea ce scriam in comentariul initial , fara a fi citit articolul respectiv, pt. a carui semnalare va multumesc.

        • Interpretarea este intodeauna subiectiva, a Dvs, a mea, a altcuiva. Nu ma intereseaza in mod deosebit articolul acela, l-am mentionat pentru ca, in fraza finala, lasa loc unei mari ambiguitati, jignitoare pentru cei care chiar am facut ceva in sensul condamnarii dictaturii comuniste. Nu ma refer doar la Comisia Prezidentiala, ci si la IICCR (perioada Oprea-Olaru), la „Memorialul Durerii”, la IICCMER, la Memorialul Sighet, la CNSAS. Mi-ati cerut o informatie, v-am dat-o. Nu, lucrurile nu s-au derulat „senin”. Nu au fost si nu sunt deloc „senine” sau „inocente” campaniile de reabilitare nesimtita a Securitatii. One man’s serenity, another one’s outrage.

  3. Condamnarea comunismului in Parlamentul Romaniei a avut de fapt si si de drept ca principal efect gratierea pedepselor meritate dar niciodata hotarate si aplicate de Justitia din Romania celor care, cu muuult zel au contribuit la instaurarea si mentinerea neoplasmului politic indeobste cunoscut in istoriografie drept comunism.

    Justitia din Romania, care a rupt-o cu trecutul si cu trecutzii, mai are inca timp, putin timp sa faca dreptate pentru trecut. DNA-ul trebuia sa aiba o clona Directia Nationala AntiComunism, care sa instrumenteze doar crimele contra pacii si omenirii nu si evaziuni fiscale, abandoane de familie, rupere de sigilii, violuri in grupuri organizate sau single.
    Pana la urma comunismul a fost o crima organizata chiar la modul mafiot diferentza era ca mafiotzii cumparau statul iar la comunisti ei erau chiar statul.

    Nu este vointa politica pentru condamnarea juridica a comunismului, cea din Parlamentul Romaniei fiind facuta, sincer, pentru istorie, nu pentru contemporani.

    Pulpana uselista la o examinare atenta este mult mai jegoasa pe partea interioara decat pe cea exterioara pe care o vedem noi si incearca ei sa o arate.

    USL ul este ca o echipa de fotbal care are scor favorabil si face antijoc, trage de timp, simuleaza accidentari, face schimbari inutile dar tactice, protesteaza vehement la orice decizie a arbitrului( pe care tot ei l-au mituit in repetate randuri).

    • Activista civica, asemeni sorei ei, doctorita Anca Cernea, fiica lui Ioan Barbus, detinut politic vreme de 15 ani, vicepresedinte al PNTCD, unul din liderii tineretului taranist in 1947, si a Elsei Anca, fosta detinuta politica, deci nepoata lui Victor Anca. Tatal Mihaelei si bunicul ei au fost detinuti la Ramnicu Sarat. Cum sigur stiti, copiii unor asemenea „dusmani ai poporului” n-au avut o viata prea agreabila in regimul „democrat-popular”. Ceea ce i-a mentinut in normalitate a fost tocmai aceasta dorinta de a sti, de a transmite ceea ce stiu, de a nu deveni complicii uitarii si infamiei. De ce ar trebui sa o credeti? Nimeni nu vi-o cere. Empatia nu este o obligatie, ci mai degraba o calitate pe care nu o are oricine. Credeti pe cine credeti Dvs de cuviiinta. In articolul meu recomand ce mi se pare recomandabil. Veti concede ca este firesc. Exista Fundatia „Ioan Barbus”, exista Fundatia „Corneliu Coposu”, sunt extrem de importante pentru salvarea memoriei. Indraznesc, la randul meu, o intrebare: Cine este Nadejda Mandelstam si de ce ar trebui sa o credem?

      http://tismaneanu.wordpress.com/2011/05/14/un-trecut-utilizabil-modelul-ioan-barbus/

    • Ma vad nevoit sa intervin deoarece in comentariul/intrebare dvs. comiteti o infractiune deontologica. Retoric va intreb: De cand persoana autorului conteaza sau mai bine zis decide falsitatea sau veridicitatea argumentelor expuse in articolul sau lucrarea acestuia?

      • Mi se pare normal ca dlP.Manu sa isi aleaga lectura in functie de autor,multi dintre noi o facem!Cat despre credibilitatea unuia sau a altuia,determinata,à-priori,in functie doar de cartea de vizita mi se pare o precautie legitima,in special in contextul unei abundente,fara precedent,de autori si de texte!
        Un exemplu simplu si concludent in acest sens,este Papa Ioan-Paul 2 ,pentru care am un respect infinit,dar al carui text despre prezervativ nu ma intereseaza sa-l citesc,mi se pare absurd,deoarece nu consider ca trateaza subiectul in mod obiectiv,si in principiu nici n-ar fi trebuit sa-l cunoasca…efectiv ;) !

      • Dl. profesor Tismaneanu a facut o sugestie bibliografica. Eu nu am auzit pana astazi de Mihaela Barbus si nici nu cunosc forumul In linie dreapta. O intrebare care cere precizari nu poate fi o infractiune deontologica.

        Invocarea Nadejdei Mandelstam mi se pare curioasa. Am citit „Hope against hope” in Statele Unite in anii ’70 si o consider o carte fundamentala pentru inteegerea vremurilor in care am trait. Exista o scriere asemanatoare a Mihaelei Barbus sau Ancai Cernea?

        • Referinta la Nadejda Mandelstam era strict legata de ceea ce se numeste conditia antigonica, a marturistiorului sau marturisitoarei, a celui sau celei care refuza sa uite si vestejeste tentativele, fatise ori insidioase, de obliterare a memoriei. Puteam sa ma refer la vaduva lui Nikolai Buharin, Anna Larina. Memoriile Nadejdei Mandelstam („Hope against Hope” si „Hope Abandoned”) sunt despre sotul ei, marele poet Osip Mandelstam, mort in Gulag, dar si despre tragedia unei intregi comunitati supusa „marelui experiment”. Ivan Margolius, fiul lui Rudolf Margolius, condamnat la moarte si spanzurat in urma procesului Slansky, a apublicat o carte despre acea inscenare monstruoasa. Nu e vorba doar de tragedia parintelui sau, ci de catastrofa reprezentata de sistemul totalitar. In articolele lor despre experientele politienesc-teroriste din Romania comunista, Mihaela Barbus si Anca Cernea se situeaza in aceasta traditie pe care Monica Lovinescu a definit-o drept etica neuitarii.

          http://www.humanitas.ro/humanitas/etica-neuitarii-eseuri-politico-istorice

          http://www.wiley.com/WileyCDA/WileyTitle/productCd-0470022191.html

          PS Fara legatura cu mesajul Dvs., ar fi de dorit sa mentinem discutia in perimetrul tematic al articolului si sa nu ne ocupam de persoana unui fost sau actual presedinte. L-am mentionat pe dl Emil Constantinescu doar pentru ca tine el insusi sa iasa in prim plan in aceste zile ca exponent al noului val de decomunizare, initiat si patronat de USL. Acest val, cu motivatiile sale, este subiectul articolului. Este vorba de o manipulare cinica. Cine crede altfel, nu are decat sa o scrie, nu se pune problema „cenzurarii”.

          • Va multumesc pentru clarificari. „Conditia antigonica” mi se pare un concept remarcabil in sprijinul eticii neuitarii (vorbesc acum ca cineva al carui tata a fost in inchisori si lagare de concentrare).

            Am citi articolul recomandat de dumneavoastra. Intre visceralitate si locuri comune exista o idee care nu stiu sa fi fost articulata pana acum. Mihaela Barbus este convinsa ca zgomotul din jurul lui Visinescu este de fapt un complot mediatic menit sa oblitereze ecoul declaratiilor recente ale lui Pacepa. Complotistii l-au „folosit” pe Andrei Muraru, cu toate ca, spune Barbus, „dosarul” Visinescu nu contine dovezi incontestabile ale vinovatiei sale.

            • Despre Visinescu: este o campanie comuna „Gandul” cu IICCMER. Nu cunosc dosarul prezentat la Parchetul General, vom vedea. Dl Muraru l-a invitat recent pe dl Ion Mihai Pacepa in Romania si si-a exprimat admiratia pentru rolul acestuia in demascarea comunismului. Dl Dinu Zamfirescu a dezaprobat acea invitare si a spus ca exista documente care probeaza ca generalul Pacepa ar fi fost cumva implicat in „crime impotriva umanitatii”. Cam acestea sunt datele publice, altele nu-mi sunt cunoscute. Doamna Mihaela Barbus semnaleaza si campania din presa de negare a rolului Regelui Mihai si al partidelor istorice in august 1944, plus eforturile de reabilitare a maresalului Antonescu, stradanii direct legate de ideologia ceausista.

              Rememorarea antifascismului personalitatilor democratice inchise si/sau lichidate de comunisti nu este catusi de putin o „visceralitate” ori „un loc comun”. Dimpotriva, ca si publicarea scrierilor unor Grigore Gafencu si Mihail Farcasanu, ea serveste afirmarii existentei a ceea ce Tony Judt numea „un trecut utilizabil”. O spun cu deplina responsabilitate profesionala. Multe teme, nu pot fi examinate cu profunzime intr-un mesaj pe forum.

            • Ma rog frumos , de ce ati pus ” “crime impotriva umanitatii” intre ghilimele (mai mult sau mai putin pardalnice :lol: ) ? Doar dvs. ati insistat , in numeroase rinduri , in echivalarea crimelor comunismului cu cele ale nazismului ( pastrand specificul si proportiile ) , deci in a le considera, amandoua , ca fiind crime impotriva umanitatii . Doar dvs. ati protestat in refuzul (deocamdata) de la Praga in a face aceasta similitudine. Pai atunci ? Nu a fost Pacepa in sistem , in pozitii inalte pina in 1978 , cind a fost facut disparut (pardon, a ales libertatea) ? Cred ca in acest sens s-a pronuntat dl. Zamfirescu .Sigur , trebuie dovedit cu fapte concrete, dar sa nu uitam ca dumnealui a facut declaratia oarecum retoric , la nivel de semnal, intr-o emisiune TV , deci nu e vorba de statement under oath sau o anume rigoare stiintifica sau juridica. Deci ironizarea si persiflarea folosind ghilimele poate nu isi au locul si poate considerati eliminarea „pardalnicelor” . Omul pare ca a fost de buna credinta !

            • Am citat din ce-a aparut in presa online ca ar fi spus Dl Dinu Zamfirescu, deci categoria crimelor de care il acuza, deocamdata la nivel retoric, pe Ion Mihai Pacepa. Orice alta interpretare este eronata si tendentioasa. Da, consider ceea se numeste sociocidul (ori democidul) comunist echivalent cu genocidul nazist. Au existat elemente genocidare in catastrofele comuniste, dar nu e locul acum sa incepem o dezbatere pe acest subiect despre care au curs si vor curge rauri de cuvinte, analize, demonstratii etc Cat priveste faptul ca o persoana cu functii de conducere in Securitate era implicata in activitatea criminala a acelei institutii, nu incape indoiala. Lucrul se aplica evident si generalilor Stamatoiu, Vlad, Rogojan, colonelului Goran etc Dl Pacepa nu e subiectul acestui articol. Astept, ca si Dvs, banuiesc, sa vedem ce documente va publica dl Zamfirescu, reprezentant al PNL in Colegiul CNSAS si presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER si ce relevanta contemporana au acestea.

          • Sunt de acord cu dumneavoastra ca in campania recenta de decomunizare Pacepa nu joaca nici un rol (contrarar certitudinilor Mihaelei Barbus).

            Cine are dreptul sa fie anticomunist in spatiul public? Raspunsul evident este: oricine. Chiar si Pacepa, chiar si Basescu, chiar si Andrei Muraru, chiar si surorile Barbus-Cernea. Nu se poate lua acest drept nici lui Ion Ianosi (daca ar dori-o), nici lui Victor Ponta.

            Altfel, ar trebui stabilite categorii apriorice: nu au dreptul sa fie anticomunisti in spatiul public fostii lucratori din Securitate (Pacepa), fostii informatori ai Securitatii (Paleologu, Antohi), fostii membri in organele de conducere ale PCR (Iliescu, Breban, Malita) si tot asa. O asemenea clasificare ar fi nejusta si ilegala.

            E ma bine, cred, sa decomunizam, in orice fel posibil, decat sa inventam adeverinte de libera practica in acest domeniu.

            • Carevasăzică e fie anticomunism cu Voiculescu (de ce nu și cu Vișinescu?), fie liniște și paralizie la umbra lui Antohi… Nu vi se pare că operați cu o schemă suspectă?

            • Eu unul fac parte dintre aceia care mai cred ca exista anticomunismul civic, sau liberal, care este anti-totalitar, respinge orice extremism, bolsevic sau fascist(oid). Cred ca avem nevoie de mostenirile spirituale ale unor personalitati precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, N. Steinhardt, Arthur Koestler, George Orwell, Andrei Saharov, Aleksandr Soljenitin, Vaclav Havel, Elena Bonner, Jacek Kuron, Ioan Paul al II-lea. Cred ca exista o obligatie morala de a fi anticomunist, tot asa cum exista una de a fi antifascist, daca stii despre ce a fost vorba in veacul XX. Sa ne amintim de Lionel Trilling care scria despre obligatia morala de a fi intelgent.

              Cred ca stim de ce s-a opus Ion Iliescu decomunizarii. Cred ca Visinescu a fost intrumentul diversilor Draghici, Pantiusa, Nicolschi, Negrea, Plesita, Postelnicu, Stanescu, Iulian Vlad. Da, admiram figuri precum Milena Jesenska, Alice Voinescu si Margarete Buber-Neumann, nu pe Suzana Gadea, Ana Pauker si Elena Ceausescu.

              Cred ca nu toti impartasim pozitiile autorilor „Iluziei anticomunismului”, acel mic manual de lupta anti-anticomunista, cu autori uniti sub acel stindard al comunostalgiei, de la Ernu la Rogozanu, intr-un crescendo ajuns aproape de negationism. Cred ca suntem unii pentru care expresii gen „Glamor Gulag” suna scandalos pentru ca sunt obscene. Cred sincer ca nu toti acceptam echivalentul politic al pornografiei cu copii. Ca nu-i putem suporta pe partizanii lui Faurisson ajunsi sa dea lectii de filosofie morala in Romania fara ca umanistii de extrema stanga sa simta vreo indignare. Ca nu meritam sa fim demonizati pentru ca vedem similitudinile dintre comunism si nazism. Pe scurt, nu toti suntem dispusi sa relativizam ceea ce a fost Raul absolut.

            • @ Vali

              Cred ca stipulati un antagonism intre libertate si moralitate. In ierarhia drepturilor pe care le avem cu totii, libertatea urmeaza numai vietii. Asa ca eu il accept pe Antohi drept anticomunist si anti-antisemit (si l-am invitat sa participe la un eveniment la IICCMER, in ciuda ostracizarii sale). La fel, au dreptul (si, cum spune V. Tismaneanu, obligatia) sa condamne crimele comunismului Emil Constantinescu, Ion Iliescu si Dan Voiculescu. Atata vreme cat ar face-o fara rezerve, ce autoritate am sa le judec resorturile intime care ii motiveaza si sa le dau (sau nu) adeverinta de libera practica?

  4. O mica observatie care este insa foarte importanta. In ultimul paragraf spuneti (probabil din empatie sau frumusete stilistica) ” Intai au fost schingiuiti luptatorii pentru adevar, azi este schingiuit adevarul.” In opinia mea si stiu ca si a dvs. intai a fost schingiuit adevarul si realitatea prin ideologie, cea marxista in cazul nostru. Aceasta, ideologia, a facut posibil ca nicte bestii criminale sa acapareze puterea si sa creeze „the genocidal political regimes.” Apoi a urmat infernul. Intr-adevar, astazi este schingiuit adevarul, adevarul despre crimele comise, nu pentru ca cei ce le-au comis s-ar considera vinovati si ar vrea sa-si ascunda faptele pentru a evita pedeapsa (acestia chiar cred ca nu au savarsit nimic rau) ci pentru simple motive politice aplicate intai de Iliescu si continuate de generatia a doua (Ponta, Sova, Bogdan Olteanu, s.a.). Oameni cu gena Iliescu in ADN nu pot avea puterea politica daca toate structurile cetatii nu ar fi controlate de acelasi tip de specimene.

  5. Dle V.Tismaneanu,apreciez articolele dvs deja pentru continutul lor informativ (aflu mereu ceva nou,multumesc!),dar in special pentru ca,deseori,ele-mi trezesc alte si alte puncte de interogatie,+ sau – in legatura cu subiectul,e adevarat…;)
    De aceasta data,fara sa intentionez sa instaurez o ierarhie a durerii sau a oroilor facute umanitatii,ma intreb daca,a schingiui adevarul n-ar avea consecinte mult mai perverse si mai de lunga durata,decat a schingiui un om!
    Stiu,e oribil ce spun,si n-as fi gandit cu siguranta astfel,daca eu sau persoane apropiate mie,am fi fost victime directe ale vreunei furii tortionare!
    Tratand subiectul deci,fara nicio conotatie tragica si cat mai obiectiv posibil(?),atacul efectuat,in mod sistematic,progresiv si permanent,asupra constiintei colective,pare ca prezinta „avantajul” ca,o data declansat,el se transmite,ia amploare si se perpetueaza prin permeabilitate(!),de la om la om,de la generatie la generatie,si asta fara a necesita vreo interventie ulterioara a autorilor initiali!
    A schingiui un om este o crima absoluta,care nu trebuie lasata nepedepsita,a schingiui adevarul este o crima fara cadavru,imateriala,simplu de relativizat sau de negat,deci prea subtila ca sa reprezinte acuzatul vreunui proces…Dificultatea progreseaza apoi in intensitate,cand adevarul astfel mutilat infecteaza irevocabil mintile,provoacand modificarea perceptiilor,a valorilor,relativizarea impardonabilului,etc.,adica,cam tot ce obsevam ca se intiaza de un timp incoace in Ro!

    • Ati formulat remarcabil ceea ce-am incercat sa spun, gandurile noastre converg la acest capitol, esential pentru o democratie viabila si credibila. Reiau acest pasaj intr-adevar memorabil (sublinerea mea):

      A schingiui un om este o crima absoluta, care nu trebuie lasata nepedepsita, a schingiui adevarul este o crima fara cadavru, imateriala, simplu de relativizat sau de negat, deci prea subtila ca sa reprezinte acuzatul vreunui proces…Dificultatea progreseaza apoi in intensitate,cand adevarul astfel mutilat infecteaza irevocabil mintile, provoacand modificarea perceptiilor, a valorilor, relativizarea impardonabilului,etc.,adica,cam tot ce obsevam ca se intiaza de un timp incoace in Ro!

      Iata de ce sunt atat de importante comisiile de analiza a dictaturilor, ceea ce numim Truth Commissions. In Chile, Argentina, Guatemala, Africa de Sud, Germania (Comisia Eppelmann), Romania, Estonia etc Ion Iliescu a vorbit adeseori despre reconciliere, dar niciodata nu a exprimat cainta. Reconcilierea este o fictiune in absenta caintei.

    • Din vara lui 2012 am descoperit ca multi, foarte multi romani accepta fara scrupule adevaruri deformate. Asta m-a intristat mai mult decit placerea sadica a propagandei de a deforma adevarul. In fond si in definitiv, propaganda uslamista are un interes, ii inteleg mecanismul. De aceea ii consider mai vinovati pe cei care accepta cu usurinta adevaruri deformate, decit pe cei care le genereaza. Cel putin, acestia din urma urmaresc o logica in actiunile lor. Sint vicleni, deci prezinta urme clare de inteligenta. Spre deosibere de masa uslamista, ale carei urme de inteligenta sint imperceptibile.

      Infricosatoarea Romanie uslamista e totusi un foc de paie aproape stins. Flacarile n-au putut inghiti adevarul si constiintele puternice. Ceea ce s-a intimplat, nu va fi dat uitarii. Toate au fost arhivate, sint judecate si vor fi re-judecate de mai multe ori. Am fost martorii unei rusini nationale cumplite. Sint uimit ca natiunea a trecut prin asa ceva fara violente. Pina la urma poate ca nu sintem chiar atit de rai ca popor. Exista speranta de insanatosire si un filon sanatos de romanitate.

      • DanielS,focul de paie despre care vorbiti,poate fi sursa de incendiu devastator atata vreme cat nu este complet stins!
        E bine ca sunteti optimist si vedeti paharul pe jumatate plin,doar ca nu veti bea niciodata, astfel,un pahar intreg…

  6. Domnule Profesor Tismăneanu,subiectiv sau nu fiind Dvs. ca şi noi,basist sau nu, Gds-ist şi alte tampenii invocate de diverşi, Volodea etc. eu vă mulţumesc din suflet că scrieţi ceea ce scrieţi şi luaţi pozitie împotriva mult prea multor nerusinati care scriu şi vorbesc liber, necenzurat în slujba securiştilor de toate felurile.

  7. Lupta in arena deschisa intre cei care au agreat comunismul si cei care l-au condamnat – chiar daca unii au facut parte din structurile acestora – a fost data in Parlamentul Romaniei.

    Imaginile de atunci – asa cum le-am vazut la televizor – au fost absolut socante.

    Evident ca atunci acele manifestari agresive si extrem de provocatoare la adresa Presedintelui – in fapt a acelui care a decis sa condamne in mod public comunismul – au fost sustinute de fortele care ar fi trebuit sa asigure desfasurarea in bune conditii a activitatii in Parlament.

    Ingrozitor – cat de mare rusine!
    Un eveniment care dorea sa ofere o noua imagine Romaniei sa fie mutilat de sustinatori ai tortionarilor!

    Fara nici o urma de dubiu a existat o sustinere tacita acordata de Geoana acelor extremisti. A nu fi prezent, a nu interveni atunci cand trebuie si mai ales cand ai atributii desemnate prin lege este extrem de grav.

    Dar in afara luptei in arena deschisa transmisa atunci in direct pe posturile de televiziune- este o lupta permanenta, de hartuire acelor care doresc o societate moderna.Nu uit si nu admit ca ceea ce a fost trecut murdar sa fie din imbalsamat si parfumat si reambalat pentru a ne „sfinti” vremurile noi!

    Am retinut

    :”Nu poti servi simultan pe Dumnezeu si pe Satana. Nu poti fi admiratorul lui Che si Mao, pe de o parte, si sa versi lacrimi pentru Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si Ion Mihalache, pe de alta”

    si scriu apasat pentru ca am convingerea ferma ca NU SE POT SERVI SIMULTAN!

    Oribil cat poate sa fie de actuala formularea: “Noi te omoram si tot noi te vom reabilita”.

  8. Intensitatea manipularilor uslamiste tradeaza teama de inevitabil. „Moda” uslamista pierde teren, incet si sigur. Cred ca multi ticalosi regreta expunerea in mass media si incearca disperat sa graveze in memoria publica teze noi, fumigene si ura. Inca mai merg la publicul uslamist. Dar acest public majoritar nu are memorie lunga. Este un public care se poate intoarce impotriva oricui, oricind. Este un public fara principia. Cei care au semanat vint in aceasta perioada, au cules cam tot ce aveau de cules. Viitorul nu e roz pentru uslamisti. Scadenta se apropie.

    Tmpul lucreaza in defavoarea USL-ului, din toate punctele de vedere. Mihaela Barbus puncteaza bine in articol: ” … nu ei sunt cei care scriu istoria”, referindu-se la fripturistii si ticalosii zilelor noastre. Daca ar putea, acesti oameni ne-ar sterge memoria. In lipsa de unelte totalitare potrivite, e preferabil pentru ei sa ne atraga in dispute sterile si teze false. Ii sperie gindul ca va veni o vreme in care nu ii va mai contrazice nimeni.

  9. @DanielS

    „Ii sperie gindul ca va veni o vreme in care nu ii va mai contrazice nimeni.” Cum asa? Eu cred ca ii bucura acest gand.

    • Masina de produs scandaluri cu orice pret nu mai atrage atentia de odinioara. Si pina la urma nu va mai atrage deloc atentia. Ma bucura acest gind, dar … despre ce vorbeam?? Na, ca am uitat ce voiam sa scriu. Cred ca nu era ceva important.

  10. articolul incriminat e corect si nu vad de ce atata zarva.
    e ceva mincinos in ceea ce spune Ion M Ionita?
    S-a intamplat ceva dupa elaborarea acelui raport in 2006?
    Este o minciuna ca la putere se aflau si se afla urmasi si fostilor sau chiar fosti comunisti si securisti?

    Personal ma indigneaza faptul ca abia acum in 2013 apare un caz concret de tortionar comunist care ar putea fi si condamnat. E drept ca are 90 de ani si va fi doar o mica reparatie morala condamnarea lui. Dar o fi fost singurul? Cum ar fi fost ca in raportul comunismului din 2006 sa fi existat o anexa cu numele tortionarilor? ceva ca numele victimelor razboaielor insirate de Waters pe zid?

    Oricum e trist ca mentalitatile comunisto-securiste sunt inca bine inradacinate in societatea romaneasca. Suntem o tara trista, mai deconectata ca niciodata de lumea exterioara. Speram la cu totul altceva in ’90. Suntem o tara saraca, napadita de hotie si prostie, condusa de ‘fosti’ sau de urmasii lor, captiva in luptele de putere ale actualilor politicieni care au manjit tot cu bocancii lor murdari.
    Nu numai ca e desueta lupta asta anti-comunista la 23 de ani de la schimbarea de regim, dar e deplorabil ca a devenit un fel de sueta, o arma politica si din ce in ce mai goala de continut.
    Cei ce au venit dupa 1990 la putere au reusit sa goleasca totul de continut si de valoare…

    • 1. Nimeni nu a incriminat pe nimeni. Autorul articolului are dreptul la opiniile sale, tot astfel cum si eu am dreptul la opiniile mele. Dar domnia sa este redactor-sef al unei reviste de istorie (fac parte si eu din consiliul editorial), deci astept din partea sa acuratete si rigoare.

      2. Nu este catusi de putin adevarat ca este prima oara ca iese la suprafata numele unui tortionar. Ori ignorati subiectul, dar va pronuntati apodictic, ori incercati sa negati evidentele. Ati citit Raportul Final? Aveti idee de anexa intitulata Biografiile nomenclaturii? Deschideti editia Humanitas, aparuta in 2007, si le gasiti, aceste biografii, la paginile 785-809.

      Interventiile pe forum sunt binevenite, dar apelez la buna credinta a celor care scriu aici. Ii rog ca, inainte de a da sentinte, sa se documenteze. Macar minimal.

      http://www.amosnews.ro/arhiva/iiccmer-trimis-parchet-informatii-despre-activitatea-lui-gheorghe-enoiu-24-08-2010

      • 1. Imi cer scuze ca am pareri divergente, dar nu vad unde ar fi lipsa de acuratete si rigoare din articolul in cauza. Si oricum vorbim despre o opinie in jurnal si nu despre un studiu stiintific.

        2. am citit raportul final la vremea respectiva si inclusiv biografiile nomenclaturii. Dar eu nu ma refeream la nomenclatura, la nume cunoscute de catre toti si mare parte dintre ei iesiti deja din sistem in acest moment. Eu ma refeream la cei ce nu erau in nomenclatura, cei invizibili ce au purtat pe umerii lor un sistem grotesc si au dat dovada de exces de zel in crimele facute prin inchisori, acei multi Visinescu care iau pensie de tortionar din banul public.
        Ma mai refeream si la urmasii intru metoda al fostilor comunisti si securisti care ne conduc destinele si azi.

        Cand vorbim despre comunismul romanesc (si de aiurea) si daunele produse de acest sistem nociv nu discutam despre doctrina ci despre ceea ce au facut mizerabili ce s-au ascuns in spatele doctrinei. Nu ma incalzeste blamarea publica a unor fruntasi ai acestui regim funest, vreau sa vad ca mentalitatile celor de acum s-au schimbat in bine. Altfel despre ce vorbim aici? Despre o spoiala pseudo-democratica care condamna aparent defunctul regim dar in care persista persoane ce au facut parte din acel sistem si care continua sa perpetueze si chiar sa amplifice practicile de atunci ambalate de multe ori cu nerusinare intr-o spoiala anti-comunista.
        Daca vrem sa terminam cu comunismul ar trebui sa incercam o schimbare reala a practicilor si mentalitatilor la nivel de societate si elite. Altfel totul ramane la stadiul de studii, de discutii …
        Parvenitismul sistemului defunct prin care scara valorica se intorcea deseori cu josul in sus a atins dimensiuni inter-galactice dupa 1990. Nici macar comunistii nu au reusit sa distruga total valoarea studiilor superioare, a unui doctorat si arca nici macar atunci nu se demonizau categorii sociale precum profesori, medici, intelectuali, parca nici atunci nu era atata ura si invrajbire indusa intre oameni. Nu avem partid unic dar clasa politica are o mentalitate unica si e mai stancoasa decat in comunism. Avem alegeri libere, dar nu avem de unde alege pentru ca au avut grija smecherii sa transforme politica intr-un cerc inchis unde intra doar nepoti, slugi sau altii dupa chipul si asemanarea celor din interior.

        Din toate aceste motive am considerat ca acel articol (oarecum minor de altfel) este corect.

        Va multumesc pentru raspunsurile la comentariul meu anterior si va asigur de buna mea credinta si de minima documentare la subiectele pe care indraznesc sa le comentez pe forum.

          • Desigur ca problemele nu sunt romanesti, dar cu siguranta ca manifestarile sunt specifice si cu mult mai acute decat la alte tari ex-comuniste.

            E drept ca tarile ex-comuniste din vestul Romaniei au avut la ce sa revina dupa comunism. Cand a venit napasta de la Yalta peste ele erau sensibil mai dezvoltate decat Romania, atat dpdv economic cat si la nivel de civilizatie. Comunismul a estompat decalajele istorice si egalizand totul spre baza ne-a creat iluzia ca suntem aproape de ceilalti. Uit asta uneori.

            Multumesc pentru referinta la articolul lui Nowak, il citisem dar e mereu util de revazut.

  11. @ eu*****
    Simultan nu pot fi serviti, dar pe rand nu este nicio problema este chiar salutar, ca sa folosec expresia draga unui fost prim ministru. Important este sa-i foloseasca. Este valabila expresia „urasc tradarea dar iubesc pe tradatori ” sau invers „Iubesc tradarea dar urasc pe tradatori ” ?

  12. „Lupta in arena deschisa intre cei care au adus comunismpul, cei care l-au agreat si cei care l-au condamnat – chiar daca unii au facut parte din structurile acestora – a fost data in Parlamentul Romaniei”-e cu mult mai corect,avand in vedere sorgintea redactorului articolului .

    Oribil cat poate sa fie de actuala formularea: “Noi te omoram si tot noi te vom reabilita”.Dar ce zici de asta”Noi v-am fabricat si v-am,salarizat (Visineskilor si Goranilor), noi va incriminam, si tot noi va condamnam” Ei?

  13. Stimate domnule Tismăneanu,

    Discutăm chestii ca să discutăm. Utilitate- 0. Dacă faimosul dl. Popoviciu – este unul din ginerii lui Dincă- zis și Te leagă- orice felo de discuție este totalmente de prisos. Așa cum un mare spectacol mediatic cu final fâsâit a fost și condamnarea comunismului la Parlament, cu Băsescu comunistul la microfon. Dvs. și colectivul de autori ați făcut o treabă grozavă cu Raportul- după care în loc să fie receptat în conștiința civică- câtă o mai fi rămas- s-a făcut tot circul cel penibil în care un comunist de nivel 2-3 din nomenclatură, fără să-și facă mea culpa el- apărea ca mărețul erou al muncii dvs. și echipei și- atenție, aici e cea mai mare porcărie- ca virtual anticomunist. Atunci când dl.Băsescu are exact același comportament ca și Ceaușescu în zilele lui de vizite prin lanuri – mai putem vorbi ceva despre decomunizare ? Oamenii semnificativi pentru rezistența democratică anticomunistă (Ticu Dumitrescu, Radu Chesaru, Cătălin Nemeș, dna. Cornea) au murit sau s-au retras- și îl avem în locul lor pe ”anticomunistul” comunist Băsescu ?
    Pentru a nu fi extrem de ipocriți ar trebui să închidem subiectul pentru vreo 50 de ani. Cei care vor fi născuți atunci vor putea să decidă, fără să treacă prin mlaștina anticomunismului ca paradă jenantă .
    PS: Indiferent de simpatiile dvs. trebuie să recunoașteți că nu poate exista comparație între demnitatea unui Ticu DUmitrescu și nerușinarea celui care a citit raportul .

  14. Nemernicia actuala a unor personaje ca vadim&co nu disculpa automat persoanele pe care le-ati enumerat. Tinand cont de experientele prin care a trecut familia mea in timpul comunismului, as prefera sincer ca cei care incearca s-ai condamne pe comunisti sa nu fi avut nimic rusinos si compromitator in biografie. Cateva dintre persoanele de mai sus probabil sunt de buna credinta, dar Nicolae Manolescu a fost membru PCR. Cu toata bunavointa, dar nici aportul parintilor la ideologia comunista nu e ok. Numai cineva care a trait in foame, frig si teama poate intelege cu adevarat ce oroare a fost comunismul pentru cei care au vrut cu orice pret sa traiasca decent.

    • Va inselati, N. Manolescu nu a fost membru PCR. Cred ca aici se opreste discutia pe subiectul componentei Comisiei Prezidentiale. Voit sau nu, deturnati discutia de la tema articolului. Repet, subiectul este actuala campanie de pseudo-decomunizare uselista.

    • Criteriile dumneavoastra privind drepturile de judecare a istoriei, nu va onoreaza.

      Toti avem dreptul la opinie, acesul la informatie si la adevar. Toti avem dreptul sa judecam. Foamea, frigul si teama indurate, nu pot oferi nimanui drepturi suplimentare. Nici o nedreptate nu confera victimei drepturi si competente suplimentare fata de restul cetatenilor.

      Reparatia morala fata de victime e cu totul si cu totul altceva. Dumneavoastra faceti mare confuzie intre compasiune, recunostinta, autoritate morala si competenta profesionala. Iar conexiunea morala intre rude si generatii, e deja o teza profund imorala. Nu puteti repara greselile trecutului prin greseli noi. Nu puteti raspunde nedreptatii printr-o alta nedreptate. Sau puteti s-o faceti dar, repet, asta nu va onoreaza.

  15. Așa cum tocmai spuneam, în comentariul care tocmai a fost șters fără să vadă lumina zilei- probabil din motive de Băsescu și necesitatea pentru unii ca domnia sa să apară ca primul anticomunist al țării- nu poți face anticomunism cu dl. Băsescu- și deși articolul dnei. Bărbuș e interesant- nu pare extrem de serios cu poza dlui. Mihalace chiar de la începutul articolului.. Pare a fi o scăpare dar este întrucâtva esențialul anticomunismului românesc de pagina I- intenții bune, realizare jenantă.

    • Repet ce-am scris mai devreme: Ar fi de dorit sa mentinem discutia in perimetrul tematic al articolului si sa nu ne ocupam de persoana unui fost sau actual presedinte. L-am mentionat pe dl Emil Constantinescu doar pentru ca tine el insusi sa iasa in prim plan in aceste zile ca exponent al noului val de decomunizare, initiat si patronat de USL. Acest val, cu motivatiile sale, este subiectul articolului. Este vorba de o manipulare cinica. Cine crede altfel, nu are decat sa o scrie, nu se pune problema “cenzurarii”.

      • Stimate domnule Tismăneanu,

        Cer scuze pentru bănuielile de dispariție a comentariilor.
        Haideți însă să vedem ce e cu manipularea asta. Oamenii decenți- și aici cred că pot fi incluși toți cei care au avut de suferit- emblematică pentru mine rămâne doamna Doina Cornea- s-au retras. Pentru că anticomunismul este exact un mare subiect de discuție- și atât- atunci când n-a fost legat de lustrație- sau, ca în cazul dlui. ginere a fostului tovarăș Dincă- și a altor personaje care făceau bani din transporturi speciale, contrabandă, etc.- nu s-a verificat niciodată de unde au avut în 1990 oamenii respectivi banii. DNA-ul ar trebui să se întoarcă un pic în timp și să vadă exact acest lucru- cum de au fost unii mai egali decât alții în 1990. Lustrația plus controlul averilor celor lustrați cred că ar rezolva cam integral problema anticomunismului- pentru că așa cum spunea și doamna Bărbuș- alde Vișinescu sunt doar hălci de carne aruncate unei prese tabloide- pentru că din păcate și aici s-a massificat tabloidizarea. Eu aș fi extrem de interesat de soarta șefilor lui Vișinescu- ăia care n-au apărut în prima pagină a ziarelor. Alături de soarta primilor secretari de la sectoarele Bucureștilor (pentru început) și a odraslelor acestora. Oare generalul Topliceanu- ăla care a amenințat că trimite armata dacă se anchetează cine a tras în Cluj- mai trăiește ? Chițac e un mic copil pe lângă domnia sa. Dl.Vlad- oare ce mai face ? Mă rog, sunt întrebări retorice dar ele vin pe fondul unei realități triste ”Pleac-ai noștri, vin ai noștri- noi stăm și rânjim ca proștii. În România anticomunismul bine temperat va mai genera patetisme gen Vișinescu- dar doar atât.

        • Impartasesc intrebarile Dvs. Da, ar fi interesant si instructiv de stiut cu se mai ocupa fostii prim-secretari de sectoare din Bucuresti, cati sunt in viata, ce pensii au? Generalul de securitate Iulian Vlad este bine mersi, participa la lansari de carti, mai face si unele declaratii. Cainta? Nici cat negru sub unghie. Citind despre el, vazand cum este ridicat in slavi de fostii sai subordonati, imi amintesc de „Colonia penitenciara” de Kafka.

          Nu mai stiu nimic despre Tudor Postelnicu. Inteleg ca Homostean a murit. Cei care au declansat actuala campanie nu au nimic de-a face cu anticomunismul civic. Dar, exista si ceea ce se cheama efecte perverse, rezultate neintentionate. Prinde fiinta o stare de spirit, un orizont de asteptari. Sa speram ca va avea loc un proces Visinescu si tema represiunilor comuniste va arame in atentia publica. Efectul educativ nu est deloc de neglijat.

          • Admir consecventa si tenacitatea dvs. dle Tismaneanu, dar ma intriga un detaliu si anume coborarile bruste de la discutia de principiu si cautarea adevarului absolut la cuantumul pensiilor unor indivizi. Credeti ca daca li se vor micsora pensiile impricinatilor va fi servita mai bine memoria adevarului?

        • mie mi se pare cazul visinescu aparut cumva accidental,acum in romanica traim anticomunism perioada pina in 80.shtitzi ,asta nu face mult rau si lasa plebea sa creada in dimocratie.asha ptr educare !
          Topliceanu si ca el multzi sint bine merci si nu vor fi atinsi .ei sint cei care au construit aceasta tzara

  16. Nu am reușit să înțeleg de ce despărțirea de comunism este atât de dificilă. De ce Silviu Brucan a fost văzut ca un apostol al democrației, chiar și cea de peste 20 de ani? De ce Nestor Ignat poate și în anul 2013 să-și spună părerea despre Iuliu Maniu – adevărat nu în „Scânteia ci în „Jurnalul Național” – pe care nu l-ar mai vrea condamnat, ci doar cu domiciliu forțat?
    Să nu fim prea duri însă cu fariseismul celor care s-au trezit anticomuniști, pentru a îndepărta atenția publicului de la problemele economice grave și de la pelerinajul unor politicieni la DNA.
    Chiar dacă demersul publicistic nu are credibilitate morală, măcar se poate ridica vălul uitării de pe faptele înspăimântătoare ale unui regim criminal. Tinerii habar nu au de adevărata față a regimului comunist. Ar fi interesant de aflat cine a decis ca în programa și manualele de istorie, clasa a XII – a, să fie scos studiul de caz „Fenomenul Pitești”, lecția „Securitatea și represiunea politică” etc.

  17. Au ştiut că şi-au făcut datoria şi că meritele lor vor fi preţuite la adevărata valoare. Au ştiut, fără umbră de îndoială, că autorii condamnării comunismului sunt urmaşii lor.
    – Ion M. Ionita

    Continutul articolului este in regula, ce gasesc cu totul nefericita este concluzia sa. Considerand in ecuatie simpatiile politice ale stimabilului jurnalist de la ‘Adevarul’, cred ca finalul incendiar incearca sa bata saua ca sa priceapa Basescu. Cartelul USL nu poate scapa de obsesia privitoare la presedinte. Mai bine spus nu vrea sa scape de obsesia Basescu pentru ca nu are nimic ce oferi. Cum si-a permis „tatarul dobrogean”, „securistul de la Anvers” si „cioclul mandrei flote a tarii” sa condamne comunismul intr-un parlament plin de ingerasi precum Ion Iliescu, Dan Voiculescu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Paunescu and company?

    • Domnule monarhist, cred că jigniți un pic memoria unor oameni afirmând că dl.Băsescu a condamnat comunismul. Haideți să vedem dacă nu cumva în perioada de după 1989 Corneliu Coposu- de exemplu- n-o fi condamnat și el comunismul ? Ana Blandiana, Rusan și societatea civiică o fi făcut-o oare ? Dar Emil Constantinescu- președinte- nu a condamnat el oare comunismul ? Știu că există unii pui care la momentul la care văd rața și închipuie că ea a făcut totul, că e soarele și luna – dar mi se pare jenant să negați perioada 1990- 2004.Și mi se pare și mai jenant să spuneți că dl.Băsescu a făcut și altceva în afară de un circ ieftin și de prost gust. Comunistyul Băsescu ar fi fost normal să-și facă el prima dată mea culpa – arătându-ne de ce era ACTIVIST și comunist în 1989- și după aceea să citească respectivul raport în calitate de…să spunem reprezentant al foștilor comuniști. Pentru că în calitate de om politic care n-a avut niciodată până la momentul respectiv poziții net anticomuniste sau măcar poziții anticomuniste- și devenit ulterior președinte- n-avea absolut nici un fel de drept.

      • Cred ca riscam sa discutam o alta tema. For the record: primul sef de stat care a condamnat oficial dictatura comunista din Romania ca ilegitima si criminala a fost Traian Basescu. Niciodata Emil Constantinescu nu si-a asumat o asemenea responsabilitate. A trimis un minunat mesaj la Sighet in care blama comunismul. Este limpede, d-le George, ca vedem lucrurile in chip opus. Zic sa la lasam astfel. Postare noua. Va doresc un weekend placut.

        • Stimate domnule Tismăneanu,

          Sunt probabil unul din ultimii care ar avea dreptul să vorbească despre acest subiect. Totuși, sunt curios ce înțelegeți dvs. prin ”condamnare oficială”. . Nu de alta dar se dă impresia în mod direct că până la dl.Băsescu n-au mai existat personalități politice să facă acest lucru- și că dl. Băsescu a realizat mai mult decât citirea unui raport. Mi se părea normal- ca dl.Băsescu să se fi dezis de calitatea domniei sale de comunist (vezi și discuția cu dl.Năstase – de la alergerile dfin 2004- unde dl.Băsescu își arogă foarte deschis respectiva calitate) și să fi dat o explicație logică pentru faptul că 22 Decembrie 1989 l-a prins ca membru de partid de rang înalt- aș vrea să mă contraziceți dacă e cazul- dar din câte știu eu dizidenții au cam făcut-o în lumea civilizată- din Cehia și până în fosta RDG. Iarăși e foarte interesant că dl. Băsescu- amatorul de referendumuri- n-a considerat necesar să organizeze un astfel de referendum ÎNAINTE de a citi raportul și de a condamna ”oficial” comunismul. Acesta ar fi fost lucrul normal- și logic de făcut.

      • Dl. Andrei George – cred ca v-ati fi dorit ca cel care sa fi condamnat comunismul in Romania sa fi fost un leader al opozitiei veritabile, un anticomunist veritabil. Ar fi avut credibilitatea necesara sa faca acest lucru. De acord, ar fi fost cazul cel mai potrivit. Din nefericire, poporul roman nu a produs un Vaclav Havel. Nici un Lech Walesa. Opozitia s-a rezumat la grupuri minuscule de supravietuitori ai terorii comuniste, la indivizi rebeli care se opuneau mai degraba personal lui Ceausescu si nu sistemului din acea vreme.

        In Romania, la apogeul sistemului comunist au existat in jur de 4 milioane de membri de partid. Grosul membrilor de partid nu credea in sistem. Acceptau situatia drept un compromis pentru a-si putea construi o cariera, pentru a putea sa obtina un imprumut pentru Dacia, pentru un apartament la bloc sau telecolor. Asa era viata in acele vremuri si nici nu ne puteam inchipui ca vreodata am fi putut prinde si altfel de zile. Asa gandeste o natiune izolata intr-o temnita de proportia unei tari. Ne bucura idea ca la un moment dat cuplul Ceausescu ar ceda puterea lui Nicusor, care in prostia noastra ar fi liberalizat societatea romaneasca la un anumit grad. Orice ar fi fost bine primit.

        Fac o paranteza aici: Vineri 30 august, s-a publicat un studiu al unei universitati americane care rezuma ca individul sarac, intr-o societate saraca, este atat de preocupat de starea sa precara incat in mod constant ia decizii personale proaste, decizii care afecteaza intreaga familie si comunitate in care traieste in mod negativ. Extind concluzia acestui studiu la starea romanimii de la finele anilor ’80. Asa eram, ne place sau nu.

        Traian Basescu nu a ocupat posturi executive in ierarhia de partid. Pana in acest moment NU a fost dovedit ca ar fi colaborat cu Securitatea. Orice ofiter de marina era obigat sa raporteze pe ierarhie de partid. Mai mult decat atat, toate cadrele de conducere din intreprinderi, scoli, universitati, organizatii faceau acel lucru. TB NU este tatar, este roman (si chiar daca ar fi tatar care ar fi problema?).

        Un lucru este cert, indiferent cata antipatie purtam presedintelui, a fost primul care a condamnat sistemul comunist in mod oficial. NU este urmasul lui Visinescu. Raportul comisiei prezidentiale este un document valoros, elaborat de o echipa de adevarati profesionisti in frunte cu dl. Tismaneanu. Citirea concluziei raportului in Parlament, este unul din putinele momente in care am stralucit ca natiune dupa 1989. Poate unicul. Numai bine.

  18. Discutia imi aduce aminte de un alt slogan venit din istorie: „Cine nu este cu noi, este impotriva noastra”. Usor reformulat in prezent.

  19. Domnule Tismaneanu,
    Spuneti intr-un raspuns ca avem obligatia de a fi anticomunisti, dar inainte de 1989 aveam obligatia de a nu fi anticomunisti sau chiar sa fim comunisti. Sigur, in ambele cazuri in cunostinta de cauza. Atunci cum ramane cu dreptul meu de a alege ce vreau eu sa fiu (cred)? Nu aprob comunismul, dar de ce sunt obligat sa fiu anticomunist ? Cineva pomenea de Brucan, omul care ne invata ce este comunismul si ne indemna (obliga) sa fim comunisti,iar mai tarziu ce este capitalismul si cum sa-l „construim” . Imi trbuie multa lamaie.

  20. Daca vreau sau cred ca trebuie sa fiu anticomunist, se rezolva. Cu inteligenta poti sa vrei mult si bine, daca nu e……degeaba vointa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro