miercuri, septembrie 27, 2023

13 luni decisive pentru dl. Klaus Iohannis

Sunt mai puțin de 13 luni până la viitoarele alegeri prezidențiale. Președintele Iohannis și-a anunțat în urmă cu ceva vreme intenția de a-și depune candidatura în cursa pentru un nou mandat de 5 ani. Va fi susținut politic și logistic de PNL, așa cum s-a întâmplat și cu ocazia alegerilor anterioare. Cu toate acestea, dl. Iohannis se află în situația în care trebuie să cugete și să tragă învățămintele necesare din înțelepciunea zicalei “ajută-te singur!”
Din acest punct de vedere, adică al sprijinului PNL, lucrurile sunt asemănătoare celor de la alegerile din 2014. Când aproape nimeni, nimeni din conducerea partidului Brătienilor, nu credea în succesul candidaturii primarului Sibiului din care mai degrabă vremurile și criza de cadre decât voința proprie făcuseră peste noapte om politic. Nu doar liberalii, ci aproape toți românii vedeau în Victor Viorel Ponta câștigătorul sigur. Chiar dacă deciseseră să voteze împotriva premierului. O succesiune de greșeli în cascadă, de la imensul miting de inaugurare a candidaturii până la desconsiderarea rolului Diasporei pe care a încercat să o umilească au făcut posibil miracolul. Adică înfrângerea lui Victor Ponta și renașterea speranței că nimeni și nimic nu va mai putea deturna parcursul european al României.
Dl. Klaus Werner Iohannis a cofirmat și nu prea toate aceste speranțe. Dorința lui de a fi un președinte altfel, altfel decât Traian Băsescu, i-a jucat adesea renghiuri. Au mai intrat în joc comoditatea, incapacitatea de comunicare și de a sesiza valoarea momentului, adică a secundei, aplecarea spre tărăgănare și amânare a deciziilor esențiale. Toate aceste defecte evidente, supralicitate de critici, nu trebuie însă să fie de natură a diminua și meritele, atâtea câte sunt, ale administrației Iohannis, ale domnului Klaus Werner Iohannis însuși. Eșecul afacerii murdare a Ordonanței 13 i se datorează. A fost momentul lui de glorie. Însă nu a știut să îl fructifice. Să îi găsească forme de continuitate.
A acceptat cu prea mare detașare schimbarea de guverne dorită și impusă de dl. Liviu Nicolae Dragnea, a dat poate prea multe șanse PSD, dintre care cea mai catastrofală este cea reprezentată de acceptarea guvernului condus de formă de campioana tuturor gafelor posibile, sărmana Viorica Vasilica Dăncilă, nu a știut să se opună cu toată forța demiterii din fruntea DNA a d-nei Laura Codruța Kὄvesi, îi plac prea din cale afară luxul, calmul și voluptatea vacanțelor și ale week-end-urilor prelungite.
Să recunoaștem însă că dl. Iohannis este aproape singurul demnitar sau, mă rog, om politic român, bine văzut și bine primit în Cancelariile occidentale. Garantul politic al onorabilității României. Puterea pesedistă știe asta, iar încercarea de demitere a procurorului general al României, dl. Augustin Lazăr, este intim legată de acțiunile anti-Iohannis. Pe ele pedalează oficinele de intoxicare România tv, Antena 3, TVR 1 prin pestilențiala emisiune România 9, Evenimentul zilei și cristoiublog.
Dl. Klaus Iohannis are acum o șansă. Poate ultima. Însă uriașă. Aceea de a recâștiga timpul și terenul pierdute prin respingerea acțiunii de revocare din funcție a d-lui Augustin Lazăr. Ministrul justiției, penibilul profesor și rector suspendat al Universității “Alexandru Ioan Cuza”, numitul Toader Tudorel, și-a dat măsura arivismului și incompetenței sale și a comis greșeli în cascadă. Care îl îndreptățesc pe președinte să respingă revocarea invocând vicii de procedură. Dacă nu o va face, dacă iar va accepta condiția de secretar personal al caricaturii umane, al insului fără demnitate și coloană vertebrală care încă mai parazitează conducerea Ministerului Justiției, dl. Iohannis va pierde și bruma de sprijin și credibilitate pe care încă mai contează. Faptul că PSD nu are încă un candidat sigur, antipatia populară de care are parte dl. Călin Popescu-Tăriceanu nu îi garantează succesul domnului Iohannis. Surpriza, imprevizibilitatea, răsturnările de situație sunt materia primă a vieții politice.
Dl. Klaus Werner Iohannis ar face bine să conștientizeze asta. Ieșirea publică de ieri a domniei-sale mi se pare încurajatoare.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Soarta lui K.W.J. este iremediabil legata de numirea primei-ministru V.V.D. Vorbim despre un viitor „Fost”

  2. Come on…domnul Iohannis a mai avut astfel de reactii acide la adresa PSD-ului si lui Dragnea, insa nu s-a schimbat nimic. Deja declaratiile nu cred ca mai conteaza la acest moment. Le apreciem mult, insa avem nevoie si de masuri concrete impotriva acestor penali.

  3. Sa nu fim sclifositi si sa cautam nod in papura. Nimeni nu e perfect. Joci cu cartile pe care le ai in mana nu cu cartile pe care ai fi vrut sa le ai. Nu sunt fan Iohannis, dar constat ca tipul nu e un ticalos. Deci intre el si Tariceanu, pur si simplu nu e comparatie.

  4. De candidat, poate sa candideze, dar de ce ar trebui ales? Doar pentru ca in cancelariile occidentale ar fi mai bine vazut?! Nici macar asta nu e adevarat. Pana si cancelariile occidentale s-au saturat de pasivitatea, incompetenta, inactiunea, inapetenta pentru functia de conducere. Juncker a ajuns sa-l indemne, intr-un discurs oficial, la o ora de varf, sa se implice si sa-si faca rolul de mediator in societate.
    Iar mai acum cateva zile, la Bruxelles, ficusul a produs acel discurs aiuritor, in totala contradictie cu realitatea cumplita din tara, despre „democratia vie”, adica aia si-au exprimat ingrijorarea despre tavalugul cu care Parlamentul si Guvernul distrug tara, iar el le-a aruncat un fel de „ce va inflamati, in Romania lucrurile decurg bine, nu e nicio problema”! Asta indica ori faptul ca omul este complet deconectat de la realitate, ori il caracterizeaza ca fiind un (alt) mare mincinos, prefacut, parte a Mafiei, incapabil sa-si asume rezultatul esecurilor.

    Deci, noua la ce ne-ar folosi continuarea domniei acestui „rege” incapabil?

  5. Klaus are un stil de a rata decizii esentiale pentru tara, de a interpreta gresit ce vrea poporul, ce a confunda ce-i trebuie tarii cu ce vrea Klaus.

    Klaus joaca numai pentru el, e cinic si nepasator.

    Bineinteles, e un candidat mai bun fata de oricare PSDist, dar atat.

    #Ciolos2019

  6. Aflând cu câteva ore înaintea noastră despre raportul dezastruos al UE, președintele Iohannis s-a gândit să-și umfle mușchii sperând să uităm că, desemnând-o pe Dăncilă FĂRA OBIECȚII, este responsabil de consecințe, alături de Dragnea! Încă o dovadă a unui caracter oportunist și josnic…

  7. 1- Sansele date PSD-ului nu șin în exclusivitate de K.W. Johannis. Țin de neparticiparea electoratuluiu la ultimele alegeri, idee indusă de …cineva, care a crezut-o benefică. N-a fost ! Lehamitea de alegeri duce întotdeuna spre erori greu de surmontat ulterior .
    2- ”Renașterea speranței că nimeni și nimic nu va mai deturna toate aceste speranțe” se datorează stării simtului politic subliminal existent în poporul român care,în timp. a și devenit o constantă psihologică explicitată de suficient de multe studii psihologice , mai vechi sau mai noi.
    3- CONSTANTA persistă și iese la suprafață periodic cu intensități și frecvențe diferite, acutizate de tensiunile istorice ale succesiunii diferitelor epoci istorice prin care au trecut/ trec toate componentele societale românești. Ea este,totodată, rezultatul unei acumularii lente , de veacuri , dar cu atât mai peren ,datorat procesului de culturatie conservativ neîntrerupt. Fie obținut sistematic prin școală , fie tradițional, prin…viu grai și din generatie în generatie. Alternanța ROMAN / ROMÂN din protoistoria devenirii noastre ca nație ne spune astfel ceva esential despre chiar europenismul nostru. Stravechi sau contemporan. Vetust sau modern. Accpetat sau respins.

  8. Personal mi-e indiferent personajul. Candidand impotriva vreunui PSD-ist l-as alege, fara doar si poate. Stiu multi care s-au simtit dezamagiti si tradati de numirea lui Tudose, Dancila, demiterea lui Kovesi, samd. Ei nu il vor mai vota in veci, din pacate.
    Eu nu am fost foarte dezamagit fiindca nu am avut multe asteptari de la el. A jucat cinic, pentru un viitor mandat. La cum arata opozitia la noi, as zice: bine si asta, macar. Ar putea insa sa riste o suspendare cu Lazar, ar fi un moment mult mai interesant. Dar ceva imi spune ca nu o va face.
    La fel cum, sunt convins ca Dancila nu apuca anul nou. E doar o predictie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro