vineri, martie 29, 2024

15 puncte de clarificat privind relatia Romania – UE. Respectarea promisiunilor si a obligatiilor

E 30 iulie si, dincolo de isteria ultimei luni, tot in Uniunea Europeana suntem. Nu, nu am pierdut notiunea timpului, vreau doar sa atrag atentia ca, dincolo de drama politica a urmatoarelor doua saptamani, exista viata dupa 29 iulie, atat in Romania, cat si in restul Uniunii Europene. Totodata, mai exista si o imagine a Romaniei de reparat, nu doar de dragul imaginii ci si pentru influenta noastra reala in Club. Indiferent de rezultatul referendumului, Romania are multe de recuperat, la ambele capitole. Diferenta ar fi, in opinia mea, aceea ca: 1. daca Traian Basescu ramane, ceilalti europeni vor avea parte de o imagine palpitanta de „local kombat” pana in 2014 (imagine mai putin palpitanda si mai degraba cardiaca pentru romani); 2. daca Traian Basescu nu ramane, partenerii europeni vor vedea o lupta politica taioasa in toamna (pentru alegerile parlamentare si prezidentiale) si o eventuala calmare dupa (in caz de coincidenta intre noul Presedinte si majoritatea guvernamentala – altfel, blocajul continua).
Fara a anticipa detaliat rezultatele anului politic aztec, va propun sa facem putina lumina in ceea ce priveste relatia strategica intre Bucuresti si Bruxelles, sperand astfel clarificarea unor pozitionari europene din luna iulie. Va propun sa facem acest lucru in 15 puncte:
  • 1. Bruxelles / Uniunea Europeana – „ne spune UE / Bruxellesul” nu prea exista de fapt. Din UE facem parte si noi, apropo. Poate spune ceva o anume institutie a Uniunii Europene, precum Comisia Europeana, Parlamentul sau Consiliul, prin reprezentantii sai. Iar Bruxelles e doar un oras, dincolo de metafora generala; nu vine Manneken Pis, baietelul orasului, sa apostrofeze pe nimeni;
  • 2. calitatea de membru – nu se pierde cu una cu doua (odata intrat) si nu se va ajunge la asa ceva. Una e sa fii insa membru deplin si alta sa mai ai restante. Si asa ajungem la…
  • 3. disuasiune – sau, mai precis, „ce pot sa ne faca?”. Pai, ceilalti membri, „deplini”, pot hotari ca nu suntem pregatiti pentru a fi pe acelasi palier la o serie de politici pendinte pentru noi. Mai precis: putem avea probleme cu fondurile europene (din cauza gestiunii lor), cu prelungirea monitorizarii in materie de justitie (pentru ca nu ne-am facut „treaba” sau am depasit, presupus, anumite limite democratice), respectiv riscam sa nu fim primiti in zona Schengen (din ratiuni politice cel putin, din moment ce ratiunile tehnice par de partea noastra)
  • 4. lobby –  acolo unde dai cu bata in balta, degeaba incerci sa faci lobby. Mai precis, lobby-ul e eficient cand ai temele facute si vrei mai mult de la viata, nu pentru a compensa carente
  • 5.  maturitate / experienta – sa presupunem ca ne nastem odata cu constructia europeana / aderarea la Club. Germanii, francezii, italienii, olandezii au, in acest caz ipotetic, peste 50 de ani, i-am putea asemana la limita cu niste batranei experiementati, mai mult sau mai putin simpatici. Grecii sunt pe la 30 si, spaniolii si portughezii mai au cativa ani si schimba si ei prefixul etc. Noi avem, ca si bulgarii, 5 ani frumosi, aproape final de gradinita. Acum, in familie, copiii sunt simpatici si iubiti, dar asta pana ii supara pe parinti / bunici, care au tendinta de a-i apostrofa -si chiar cafti, doamne fereste- daca depasesc limita. Nu de altceva, dar experienta isi spune cuvantul, iar bunicii le-au cam fumat pe toate la viata lor; in consecinta, se prind usor, de multe. Poti sa te superi, poti sa rezisti, poti sa zici ca „vad ei cand ma fac eu mare”, dar sunt mai experimentati ca tine si „te fac”, cel putin pe moment.
  • 6. clubbing – cand esti membru la un club ai drepturi si obligatii. Desigur, una e sa mergi la sala, si alta sa faci parte dintr-un Gentlemen -sau Ladies- Club. Drepturile sunt mai mari dar si obligatiile pe masura, si nu merg unele fara de altele. Asa ca, un cuvant despre …
  • 7. obligatii – odata ce ti le-ai asumat le duci pana la capat sau iti pierzi credibilitatea in fata colegilor din Club, in cazul de fata al partenerilor europeni. Asta nu inseamna ca nu mai esti independent ci doar ca, in incinta clubului, nu faci anumite lucruri. In afara poti, problema cu UE e ca nu e rentabil sa iesi odata ce ai intrat.
  • 8. influenta – desigur, in orice club, influenta e diferita si e data de bani, pozitionare (atat in general cat si in chestiuni concrete de zi cu zi), prietenii, politica de aliante etc. Cand esti printre noii intrati in Club, e interesul tau sa cultivi prietenii, sa te pozitionezi inteligent etc. Daca astepti doar bani de la alti (pana la calitatea de „contributor net” mai avem) si vrei si sa ii pui la punct periodic pe contributori cu puterea ta (inca nerevelata in intregime, dincolo de potential), s-ar putea sa ramai si fara una si fara alta. Apropo de prietenii si aliante, urmatoarele doua puncte.
  • 9. prietenii – se fac incet si conteaza, ca in orice proiect, increderea si interesele comune. Increderea se obtine cu bunavointa, discretie si predictibilitate. Interesele mutuale se forjeaza in lupte duse in comun.
  • 10. aliante – se fac dincolo de prietenii, pe moment dar si in perspectiva. Insa se pot pierde din start in caz de (perceptie de) impredictibilitate. Daca Costica e baiat bun dar instabil, pot eu oare, Francois, sa contez pe el intr-un moment cheie?
  • 11. solidaritate – un cuvant aici despre familiile politice. E normal ca PPE sa tina cu PDL, S&D cu social-democratii, ALDE cu liberalii. Sunt colegi, si, daca nu esti solidar cu fratii de credinta politica, cu cine esti ?! Insa apararea nu tine la nesfarsit si nu e fara consecinte. Se plateste de o maniera sau alta, caci nici familia politica nu poate tine partea la nesfarsit, nimanui nu-i place sa aiba dezbateri in Parlamentul European cu vreunul din partidele sale membre in boxa acuzatilor. In fond, e vorba si de credibilitatea familiei politice. Urmeaza asadar patru chestiuni care tin de credibilitate, din diverse perspective.
  • 12. promisiuni – daca vrei sa fii credibil trebuie sa le tii, indiferent de consecinte. Punct.
  • 13. imagine – poti fi un stat influent si, discret fiind, sa nu tii la aparente, genul „tacut si puternic”. Dar nu poti pretinde ca esti un stat influent daca imaginea e proasta, fie in media internationale, fie in cancelariile partenerilor, fie in ambele.
  • 14. cultura dialogului si interpretarea tacerii –  UE e un club de vorbareti discreti; pare paradoxal, dar nu e. Practic, radem, glumim, dar nu parasim incinta. Schimbam impresii dar nu barfim: partenerii dialogheaza in continuu pentru a-si face cunoscute interesele, a cauta aliati s.a.m.d In acelasi timp, tac sau vorbesc strategic in anumite dosare, in momente cheie. Daca tac, nu inseamna insa ca nu urmaresc subiectul, si e bine sa existe un dialog continuu cu fiecare stat membru, pentru a servi varianta ta inaintea altora. Macar pentru acest motiv.
  • 15. subiectivitatea canalelor de informatie si alegerea surselor – dezbaterea cu privire la subiectivitatea media si a surselor acestora e un pic cam sterila. In fond, orice tara traieste sub imperiul tensiunii comunicationale intre mai multe tabere de putere, cu media mai mult sau mai putin favorabile. Asa cum FoxNews e pro-republican si MSNBC de exemplu e pro-democrat -sau sunt percepute ca atare-, asa exista si in Europa ziare de stanga si de dreapta, cu viziunea si audienta lor. La fel si cu alegerea expertilor, liderilor din societatea civila sau oamenilor politici, pentru citare: asta e, oamenii citeaza pe cine considera ei ca e mai competent sau util; sau pe cine cunosc deja, pe cei cu care au intrat deja in contact si le-au placut, pe cei care au un networking mai bun etc. Ca si in cazul surselor, daca unele partide sunt mai „tari” in media nationala sau internationala, bravo lor, politic vorbind. Sorry guys, dar viata e o lupta, inclusiv comunicationala. Castiga cine are o strategie mai buna, restul e tacere.
Daca ar fi sa rezum totul intr-un singur paragraf as spune, dupa 5 ani de Bruxelles, ca: Romania ramane o tara cu mare potential (stiu, suna cunoscut) dar trebuie sa si-l valorifice (odata) concret daca vrea influenta pe masura „la UE”. Suntem membri noi intr-un club matur, cu reguli deja stabilite, club caruia ii place predictibilitatea si nu apreciaza surprizele, mai ales in perioade de criza. Nu ne-a obligat nimeni sa devenim membri, am venit de bunavoie, cu gandul la beneficii. Ei bine, am constatat ca avem si obligatii (temele din perioada de pre-aderare nu se pun). Avem dreptul sa ne revoltam cand suntem luati „pe sus” dar trebuie sa avem si contraargumente valide si puterea de a dialoga rational. Daca informatiile critice sunt gresite, sa aratam de ce, daca sunt corecte sa indreptam ce e de indreptat. Asta e, astea sunt regulile jocului, dincolo de orgolii nationale, prin care au trecut si alte tari. Altfel, parand atat agitati cat si irationali -un cocktail 0027 „shaken not stirred”-, ne pierdem nu numai prietenia unora, ci si posibilii aliati, iar solidaritatea cu noi va fi diminuata tocmai atunci cand vom avea nevoie de ea. Si anume, in luptele financiare si legislative de pe urma carora ar trebui sa profitam la maxim; dincolo de idealisme, daca nu reusim sa atragem fonduri europene cat mai multe, integrarea europeana va deveni o mare dezamagire pentru un popor inca sarac in majoritatea sa.
Din perceptie obiectiva sau subiectiva, „Bruxellesul” a devenit preocupat de noi; s-a strigat la Bruxelles: „Romania, UE!”. Apoi noi ne-am intors privirea spre ce are de spus Bruxellesul, si in faza de „UE, Romania!” am ramas pana acum. Dupa 30 iulie, trebuie sa ne revenim, ca imagine si influenta, e in interesul nostru.
PS Un prieten bun m-a rugat sa scriu, dupa articolul anterior, despre criza/ crizele Romaniei si despre posibile solutii „europene” la ele. Am preferat pana la urma sa scriu despre lucruri la care ma pricep, mai sus. Parerea mea e ca exista solutii (si suficienti specialisti romani cu idei in acest sens, in tara si in strainatate) si la problemele economice, si la cele sociale, demografice etc. Insa, pentru aplicarea lor trebuie sa existe o masa critica, chiar un „Front de Eliberare a Romaniei (de Crize)”; el trebuie sa inceapa individual, si apoi sa devina un front comun, in caz de viziuni asemanatoare. Altfel, iar mergem in toate directiile, iar ametim, obosim, ne pierdem suflul reformator. Si mai trebuie sa existe ceva, in opinia mea: multa vointa, atat din partea „frontacilor” cat si din partea Romaniei in majoritatea ei: in fond, nimeni nu poate fi salvat din criza/ crize cu de-a sila.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. ” 2. calitatea de membru – nu se pierde cu una cu doua (odata intrat) si nu se va ajunge la asa ceva. Una e sa fii insa membru deplin si alta sa mai ai restante. Si asa ajungem la… ”
    Si asa ajungem la marele pericol, dupa parerea mea, al zilelor pe care am ajuns sa le traim : retragerea VOLUNTARA din UE a Romaniei de catre conducerea bicefala ilegitima, al carei unic scop, evitarea puscariei, nu i-a impiedicat, vorba altcuiva, sa dea foc la casa…

  2. Ultima oara, Europei i-au trebuit vreo 165 de ani pana sa-si piarda rabdarea cu noi, lasandu-ne la cheremul barbarilor veniti din Est.

    Pe-atunci, UE se numea Imperiul Roman, iar noi ne numeam Dacia.

    De data asta, dupa doar 5 ani suntem deja pe faras.

    Evolutie?

  3. felicitari autorului…are materie cenusie buna (numai de n-ar fi cu iz de secu)…

    comentariile ar trebui sa se ridice la nivelul contributiei…

    „bau-bau-urile” cu ingerinta usl in justitie sint pentru „cei prosti dar multi”;
    – in realitate e lupta intre doua gasti dimbovitene de securisto-(pcr)activisti
    care se „ingerinteaza” in „toate ce sint si-n cele ce miine vor ride la soare”.

    daca am fi un popor inteligent i-am roti (la putere) pina ametesc
    (din pacate „tertium non datur”)…si sa speram ca prin Piata Universitatii
    vor trece „peste ani si ani” : Tamisa , Sena sau Rinul si niste luntrasi
    mai de Doamne ajuta.

  4. Cele expuse mai sus mi se par corecte.
    Din ce vad eu, acum traim un moment istoric, prima incercare adevarata de destructurare a Mafiei care paraziteaza Romania de zeci de ani. Contrar celor spuse de cestmoi, Atonescu, Ponta si reprezentantii tuturor fortelor politice cu exceptia PDL-ului nu au probleme cu justitia, plagiatul racnit prin toti Carpatii este cu totul secundar fata de miliardele de Euro care au fost scoase din Romania, mai ales in ultimii trei ani. Sa se conentreze cestmoi pe Videanu, Ritzi, Blejnar, etc.
    Cu bani furati sunt platiti avocati si ziaristi care arunca perdele de fum, dar faptele sunt clare:
    1) Romania e sub observatia UE la justitie de la bun inceput iar Macovei nu a reusit sa faca nimic/ sau poate a reusit sa-i pacaleasca pe bineinformatii europeni asa de bine, incat unii dintre ei chiar mai cred inca ca TB lupta impotriva sistemului ticalosit;
    2) Romania nu e in Schengen si nu va fi multa vreme. Neprimirea ambasadorului Olandei de catre TB timp de cateva luni este deja un gest descalificant si neconstiutional;
    3) Fondurile UE au fost piratate in totalitate de PDL, nici un proiect fara taxa de protectie PDL nu a fost realizat in Romania.
    4) TB si PDL au ajuns singuri si izolati impotriva tuturor partidelor si cetatenilor.
    Noi si UE vom trebui sa le studiem cu grija actiunile, pentru ca ei au demonstrat cum se poate instaura un regim dictatorial de facto chiar si sub umbrela UE. Investitorii au detectat de mult situatia de la noi si nu ne mai poate nimeni speria ca ei nu vor veni si ca vor pleca, pentru ca de cel putin trei ani ei nu mai vin, pleaca pe capete, iar firmele romanesti au dat faliment cu zecile de mii.
    Daca TB si PDL cad, se salveaza ce se mai poate din fonduri si institutiile eliberate de miile de specialisti portocalii vor incepe sa functioneze normal, se vor lamuri lucrurile si fara lobby.

  5. asa_i constantine.. treaba cu ingerinta in justitie sunt bau_bauri…. da comisia care se pregatise sa le cerceteze disciplinar pe cele 5 doamne judecatoare care il trimisesera pe bombonel la racoare, ce_i?

  6. Un text „caldut” menit sa linisteasca spiritele, vorbind oarecum dintr-o realitate paralela.
    E foarte adevarat ca va exista viata si dupa 30 iulie: viata de dupa o lovitura de stat reusita, sau una esuata. Viata de dupa preluarea politica USL a Justitiei, sau de dupa nereusita acestei tentative. Viata de dupa victoria imposturii, incompetentei, coruptiei, sau de dupa infrangerea acestora. Viata de dupa „legitimizarea” plagiatului =hotiei, sau de dupa sanctionarea ca inacceptabil a furtului de orice tip. Viata de dupa decredibilizarea Romaniei in fata UE si a lumii prin actiunile USL de la preluarea puterii, decredibilizare incontestabila, cu autori cunoscuti si care nu mai permite „interpretari” si nici „cosmetizari” ale consecintelor.
    Situatia reala a Romaniei si a romanilor este mult mai grava decat situatia vazuta si/sau prezentata din interiorul „Romaniei Noastre”, d-le Magdin, adica dintr-o pozitie partizana, nu-i asa?

  7. @Constantin. Alternanta la putere ( anglia, USA) e buna dacă nu exista intelegeri mafiote in spate. Ce anunţa USL odată cu dispariţia PDL suna a mafie.

  8. În primul rând România este o ţară foarte săracă, fără economie proprie, la mare distanţă ultima din UE. Dacă toţi străinii şi-ar retrage capitalul din ţară, românii n-ar mai avea ce mânca la modul cel mai propriu, în două luni.

    În al doilea rând, România este o ţară mizerabilă, unde pe fondul lipsei de mijloace se manifestă o lipsă generală de interes pentru ordine, decenţă, curăţenie, progres, civilizaţie. Există ţări sărace, dar demne, care fac eforturi de ieşire din sărăcie. România nu face parte din acestea. Mizeria este complacerea în sărăcie, lipsa de demnitate şi speranţă pe fondul lipsurilor materiale.

    În al treilea rând, România este o ţară înapoiată, unde 2/3 din populaţie se află într-o înspăimântătoare stare de indigenţă, ignoranţă şi primitivism.

    În al patrulea rând România este pradă unor structuri predatoare ieşite din structurile securităţii şi activului PCR/UTC, de un nivel uman extrem de scăzut şi care menţin ţara în mizerie şi înapoiere.

    Date fiind acestea, majoritatea populaţiei române trăieşte într-o cu totul altă lume decât restul Europei civilizate, atât material cât şi ca mentalitate. Acest lucru se vede foarte bine şi din exterior, orice pieton occidental fiind capabil să-l identifice pe românul standard ca neaparţinând de lumea sa. Atât la nivelul elitelor occidentale, cât şi la cel al maselor de acolo, atât la nivel instituţional cât şi la cel informal, locul României în Europa şi în lumea civilizată este marginal, românii fiind trataţi cu suspiciune şi uneori cu dispreţ.

    Lovitura de stat instituţională (abuzarea instituţiilor statului în scopul acaparării puterii) la care asistăm a prăbuşit România pe o treaptă a dezgustului şi dispreţului internaţional pe care nu s-a aflat niciodată, nici când era vasal otoman, nici când era satelit sovietic şi nici măcar în era Iliescu, fie ea şi după mineriade. Explicaţia rezidă în faptul că acum banda puciştilor (Voiculescu, Hrebenciuc, Iliescu, Năstase, etc) şi marionetele lor (Ponta, Antonescu) execută un asalt frontal asupra separaţiei puterilor şi respectului faţă de lege, două principii fundamentale ale civilizaţiei occidentale.Mai curând tolerează occidentul o lovitură militară, lupte de stradă, sau orice alte dezordini violente decât distrugerea statului de drept.

    Cu excepţia a câtorva milioane de români din clasa de mijloc, atât majoritatea de jos cât şi cleptocraţia nu au habar de toate acestea şi nici nu-i interesează.

    Atacul împotriva Uniunii Europene întreprins de pucişti este atât de neruşinat şi frontal încât el nu poate fi decât o parte a unei tentative de ieşire de facto din Europa şi de reintrare în sfera sovieto-rusă.

  9. Hola, Don Radu

    Te exprimi in continuare intr-un mod pe cat de expresiv, pe atat de placut si se vede fara sforzare inteligenta si eruditia indelung exersate.
    Lucruri cu atat mai de mirare, tinind cont ca vii pe aceeasi filiera de extractie adriannastasista ca si ‘fratii’ Ponta si Corlatean. Si daca este safe sa spunem ca acestia sunt genul proxim atunci cand vrem sa aflam cine este si ce vrea el, Radu Magdin, este mai important sa luam in calcul diferentele specifice fata de acestia. De ce spun toate astea? Pentru ca nu mai tarziu de aseara m-a enervat din nou suficienta batoasa a lui Corlatean, inclusiv limbajul facial (coltul din dreapta al gurii tras intr-o parte si usor in sus odata cu obrazul drept, gest mostenit dela AD, atunci cand se vrea sa se sublinieze enervarea si superioritatea fata de comentariile/opiniile unor retarzi cum sunt cei de la Bruxelles, care ma intelegi, sunt niste limitati… Ce vreau sa spun este ca imi place abordarea degajata si gratioasa a unor „issue-uri” atat de grave si actuale cum sunt cele enumerate de tine.
    Anyway, mi se par esentiale punctele 9 (iarasi, punctul 9! :) ) si 10 si cuvintele cheie: predictibilitate/impredictibilitate, interese, instabil, … Nu este nici o mare jmekerie (scuze!) in acestea, oricare dintre noi care a trecut prin acumularea unei experiente de lucr cuu occidentalii, in orice domeniu (cu atat mai mult in politica si diplomatie, indraznesc sa spun) stie ca astea sunt lucrurile care conteaza cel mai mult: sa stii ca cineva/ceva este predictibil, ca iti poti face niste business plan-uri plecind dela niste ipoteze de predictibilitate. Nu are importanta asa de mare ca ‘Basescu may be a son of a bitch (asta se poate eventual corecta), but he’s our son of a bitch (stim cum reactioneaza, stim ca iti poti construi niste scenarii, placute sau nu, rezonabil de sigure pe el)’.
    Ai putea sa spui lucrurile astea lui Ponta si Corlatean? Ca nu au un ‘track record’ credibil in afara? (ba, din contra, Che Guevara, costumatia maoista, plagiatele,’ masteratele’, sprijinul lui Radu Mazare:))), nu ‘se pot pune’ decat in negativul balantei. Ce este asa de greu de acceptat ca nu ai figurat pana acum in nici un record al vreunei ambasade de pe aici decat cu episoade de genul copilotajului care a rasturnat masina in sant?… Cum poti pretinde sa vii tu acum, Ponta si Corlatean, indiferent cat de scolit oi fi facut in ecosistemul ADIRI si Ovidiu Sincai, si sa strici planuri facute cu migala si cu angajarea destinului profesional de catre oameni/functionari care nu preau au voie sa fie infirmati in proiectiile si planurile lor, pentru ca altfel zboara…
    Imi amintesc aici cum in early ianuarie 1990, nea Nelu incerca sa ii explice, cu aratatorul indreptat in sus, unui Bernard Kouchner venit sa obtina garantii pentru Franta si restul clubului ca lucrurile si noua putere din Romania vor evolua in ceea ce se previzionase ca vor evolua, ca da, desigur, dar noi, mai destepti, vom dezvolta o democratie originala. Ce a urmat(din pacate) se stie…
    One more thing: Basescu ‘ramane’, da o lovitura de maestru(‘le are’ cu astea) si il numeste pe Mircea Geona prim-ministru!. Pariem? (oricum, ma tii minte si ii spui si lui Mircea ca eu i-am prezis-o primul, ok? :) )

  10. vorbim de UE si de 30 iulie de parca UE ar fi o dama care deocamdata s-a suparat ca ne-am dat cu un parfum de proasta calitate, dar careia ii va trece supararea si ne va primi din nou in salonul ei.
    Miau!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Magdin
Radu Magdin
Radu Magdin este consultant de comunicare si afaceri publice, fiind interesat de IT, energie si marile tendinte din Uniunea Europeana. A lucrat la Bruxelles, la Parlamentul European - ca ofiter de presa, pentru reteaua EurActiv - ca manager de comunicare, respectiv pentru Google - ca manager de politici europene. Anterior a activat, in Romania, in presa si diplomatie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro