vineri, decembrie 3, 2021

Je suis Vadim

Pentru cine, venind dinspre nord, dorește un acces rapid și liniștit spre aeroportul Genevei, Ferney reprezintă escala ideală. Așa gândi și dl. Corneliu Vadim Tudor, europarlamentar, atunci când într-o frumoasă după-amiază de toamnă a anului 20…, trase la Hôtel de France, din mica localitate.

–        Monsieur, auzi dl. Vadim, pe când ședea așezat la o masă din simpatica terasă cu glicine a hotelului. Dl. Vadim ridică privirea: în fața sa, un bătrânel uscățiv, cu buze subțiri și privire sfredelitoare avea aerul c-ar dori să-i spună ceva.

–        Mosiù ? făcu dl. Vadim, curtenitor.

–        Monsieur, reluă domnul cel vârstnic, cu o voce clară, cu bună dicție, je ne suis pas d’accord avec ce que vous dites …

–        Da’ cine ești dumneata domnule !? – tună intempestiv tribunul. Vii așa la mine la masă să-mi spui mie prostii d’astea !? Da’ unde te trezești !? Eu sunt demnitar european și nu permit ! – se ambală dl. Tudor, care era deja familiarizat cu fraza bătrânelului, din activitatea sa parlamentară. În plus, se enervase un pic și cu chelnerul ce susținea că ei acolo n-au „friptură dă porc cu cartofi prăjiți“, de a trebuit să ridice tonul ca să se facă înțeles.

–        …mais … insistă bătrânelul cu o voce surprinzător de energică, care-l făcu pe dl. Vadim să tacă, mais, je me battrai jusqu’au bout pour que vous puissiez le dire !

Ca tot românul francofon, dl. Vadim pricepea prost franțuzeasca, dar ceva în atitudinea și aspectul bătrânelului îi impuse respect. Era îmbrăcat într-un fel de livrea, cum văzuse el la chelnerii de la recepții, purta perucă argintie, pantofi cu toc și cataramă, baston subțire cu măciulie de argint. „O fi scăpat de undeva …“ își zise dl. Vadim cu un amestec de teamă și simpatie solidară, concentrându-se asupra fripturii.

Domnul Arouet, așa se numea bătrânelul, rămase nedumerit la lipsa de reacție a oaspetelui. Își dorise de mult să rostească această frază de succes, nu apucase s-o facă decât acum și iată, în restaurant nu era nimeni în afara acestui domn mâncăcios. Domnul Arouet rămase încă multă vrema suspendat într-o poză de curtean consumat în arta retoricii, ușor aplecat spre dreapta, sprijinind-se în baston, cu batista brodată ieșindu-i din mânecă, cu gura strânsă într-un fin surâs sceptic și privirea mijind spiritual.

După ce termină masa, dl. Vadim se retrase în cameră, rumegând în surdină ecourile frazei franțuzești. Încet-încet i se deslușiră: „adică ăsta nu-i de acord cu ce zic io, da o să se bată până la capăt, ca sa pot io să zic ce vreau“ – murmură dl. Vadim, ușor amuzat. „Mișto“.

Zicerea bătrânelului parcă-i insuflă o nouă încredere și elan. Se așeză la mica masă de scris, perle de nădușeală îi apărură pe frunte, leonin își îndepărtă o șuviță imaginară, se cufundă în hârtia imaculată: „Diseară iau porție dublă la masă, să am ce să mă cac în neamul vostru de jidani unguri masoni care ați întinat sfintele idealuri și-o să vă iau gâtul cu mitraliera.“ Fraza inaugurală a noului articol era gata. Cu un zâmbet bonom, ușor obosit, dar sub imperiul inspirației, Maestrul se așeză la lucru: „Dușmanii-n cur până-n beregată să-i f….

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Dictonul nu ii apartine lui Voltaire, ci lui Evelyn Beatrice Hall, care a rezumat astfel gandirea lui Voltaire.
    Libertatea de expresie nu acopera si incitarea la violenta. Umorul e altceva.

    • Corect. „Mă bat pentru dreptul tău de a spune ce vrei”, nu de a face ce vrei. Limita dintre cuvinte și fapte e fluidă, ordinul dat de un suprior nu face obiectul libertății de exprimare și nici îndemnul dat de un lider politic criminal milioanelor de adepți decerebrați.

      Limitele libertății de exprimare se depășesc când vorbele nu conțin idei ci maschează acțiuni. Iar acțiunea, ca să fie credibilă, trebuie îndreptată împotriva celor vulnerabili. „Zdrobiți statul mafiot” e o idee, „Zdrobiți primul ungur care vă iese în cale” e acțiune.

  2. Batranelul mi-a vorbit si mie intr-o zi…atunci am inteles ca, daca admitem ca raul (si raii!) domina umanitatea, avem toate sansele sa devenim pesimisti convinsi (Martin, Candide), sa consideram inutil sa mai luptam pentru vreun ideal, si sa ne complacem intr-o „sanatoasa resemnare” :(
    Textul dvs dle R.Lalu are pentru mine o dubla semnificatie:
    – pe de o parte, surprinsa (mai degraba contrariata, recunosc!) de paralela Charlie – Vadim pe care o faceti, inteleg ca sunteti tentat sa puneti semnul = intre cele doua moduri de manifestare al „vulgaritatii”, si va multumesc pentru ca-mi oferiti ocazia sa pun o simpla intrebare: exista vulgaritate si vulgaritate, sau numai vulgaritate?
    – pe de alta parte, daca va inteleg bine, aduceti in prim plan problema spinoasa a limitelor tolerantei, si aveti perfecta dreptate: sunt prezente in fiecare dintre noi si e dificil sa le modificam ! Ca tombe bien!!! Ce e prea simplu nu ma intereseaza!!!
    Cred ca suntem numerosi cei care am inteles ca cea mai buna pedagogie este exemplul dat si, daca dorim ca, cat mai multi oameni sa se elibereze din intoleranta si alte dusmanii paguboase, trebuie sa incepem prin a ne debarasa noi insisi de ele…sacré challenge, nu-i asa…?
    JE SUIS ET JE RESTE CHARLIE

    • Eu cred ca oamenii se afunda intr-o dulce ipocrizie. De fapt suntem cenzurati si incartiruiti de mici, avem tabuuri sociale, atavisme inconstiente, limitari dar deodata suntem partizanii libertatii de exprimare.

      Pana maine la scoala cand sute de elevi vor constata ca nu gandesc bine, ca ideea lor e proasta, ca in definitiv profesorul, societatea, ceilalti au dreptate si el, el … cui ii pasa de el?

        • Pai e o sansa da!

          Dar NU scoala il invata ca totul e o mare mistificare menita sa-l indoctrineze si sa-l supuna!

          Ca tot ceea ce societatea cultiva este frica si obedienta!

  3. Daca prin acest articol doriti sa prezentati futilitatea sloganului ‘Je suis […]’, atunci mesajul transmis in mod implicit este just (desi, recunosc, intr-un mod oarecum bizar).

    Dar daca aceasta scena teatrala are valoarea unui innuendo referitor la politica satirica (de prost gust dupa parerea mea, dar asta nu conteaza) dusa de revista Charlie Hebdou in comparatie cu cea nationalist-xenofoba de incitare la ura dusa de poetul de curte, bardul oficial al ceausismului, menestrelul prezidential CV Tudor, atunci asta este cu adevarat mai vulgar si grotesc decat orice caricatura a revistei franceze: se compara o revista care a fost interzisa de autoritatile franceze (initial se numea Hara-Kiri) intrucat a ironizat comportamentul lingusitor al mass-mediei franceze la moartea lui de Gaulle in 1970 in comparatie cu un incendiu (tot in Franta, in aceeasi saptamana) in care au murit aproape 150 de oameni cu un exponent al national-stalinismului, instigator la ura etnica, reprezentant al unor grupuri politico-economice obscure dupa 1990, reprezentat in aparatul politico-decizional al statului (in perioada 1992-1996).

  4. Un text grotesc, nesărat, insultător, trivial, dar care mă determină să-mi reafirm principiul: şi eu o să mă lupt până la capăt pentru dreptul tuturor autorilor neinspiraţi şi lipsiţi totalmente de talent şi tact de a-şi exhiba resentimentele şi disonanţele cognitive in texte cu pretenţii satirice.

    Tot înainte, vrednici pionieri ai literaturii! Publicaţi, orice, dar publicaţi! Căci lumea virtuală e infinită: sunt pagini goale pentru toată lumea, după pofta inimii!

    • Libertatea d-lui. Lalu de a scrie texte mai mult sau mai puțin sărate nu cred că este sub semnul întrebării. Problema este dacă întindeți cu aceiași generozitate foaia goală și subiectului acestei alegorii, Vadim Tudor. Sau, ca să fie lucrurile clare, dacă întindeți microfonul instigatorilor genocidului din Rwanda.

      Pe mine unul textul m-a pus pe gânduri. Sunt în continuare Charlie, mais je ne suis pas Vadim, je ne suis pas RTLM Rwanda … Contează și conținutul vorbelor, nu ai protecție absolută să zici ce vrei. Iar dacă ce spui e instigare la violență – ceea ce caricaturiștii CH nu au facut – atunci e legitim și necesar să ți se închidă gura (desigur, nu prin violență).

  5. 1. Corecta observatia. Cine se identifica cu Charlie, se identifica, implicit, cu totii vadimii din lumea asta.

    Chiar daca un „Je suis Charlie” nu are mai multa greutate si semnificatie decit un LIKE pe Facebook, se vede ca mentalitatea de turma e tot mai profesionist exploatata la nivel de cyberspace. Progresam.

    2. Batrinelul din poveste e plin de idei si a fost vazut perorind prin multe alte locuri… Am auzit si eu doua din panseurile lui:

    “It is forbidden to kill; therefore all murderers are punished unless they kill in large numbers and to the sound of trumpets.”

    „To learn who rules you, simply find out who you are not allowed to criticize.”

    3. Cu Edward Snowden nu se inghesuie lumea sa se solidarizeze si identifice. Probabil pentru ca nu a insultat pe nimeni, nu a ironizat, nu a ridiculizat, nu a blasfemiat. A spus doar adevarul despre gorila din sufragerie pe care nu o vede nimebi. Si pentru asta a fost numit tradator.

  6. Cred ca acest partizanat, aceasta identificare cu Charlie sau ironica cu Vadim adera la fondul violent al celor care o fac. Undeva in interiorul lor s-a pornit lupta cu un adversar imaginar. Adversarul, poate ca nu realizeaza inca, sunt restul oamenilor.

    Fascismul, comunismul au profitat de frica maselor si s-au constituit in aparate eficiente de suprimare a libertatii cetatenilor.

    Supravegherea in masa impotriva terorismului va fi cea mai CRUNTA tiranie, lipsita de orice fundament ideologic, la care omul se inhama din frica. Pentru controlul maselor se apeleaza la instinctele primare ale omului. Rezultatul este caderea in barbarie.

    • „…aceasta identificare cu Charlie,…, adera la fondul violent al celor care o fac. Undeva in interiorul lor s-a pornit lupta cu un ADVERSAR IMAGINAR.” – ???
      Scuzati-mi indiscretia, Vlad, pe ce planeta ati fost zilele trecute?

      • Pamant!

        Imi vad semenii recurgand la instincte primare si la o retorica barbara cultivata si propagata activ prin mijloace media menita sa cultive frica si sa instituie o stare de panica generala care sa permita controlul si monitorizare maselor.

        Individul speriat renunta la libertati, la viata privata si se inhama la lupta cu un adversar imaginar. Chipul „teroristului” capata forma. Acum este fundamentalistul religios, maine devine altul. Se cultiva suspiciunea in masa, impotriva semenilor.

  7. Mă gândeam că poate ar fi fost bine ca ȘI ROMÂNII să fi participat la un mic marș, în Micul Paris, sub simbolul ”Je suis Charlie ” !

    Domnul Rasvan Lalu a compensat a

    • daca cititi pe aci realizati de ce nu !
      iar cei care mai ramin,au si ei probleme valoric filosofice,ha ha
      pe rumini ii veti vedea mai degraba incolonati in spatele unor vadimi;nu vroiau ei sa l aleaga de presedinte ?

  8. „Diseară iau porție dublă la masă, să am ce să mă cac în neamul vostru de jidani unguri masoni care ați întinat sfintele idealuri și-o să vă iau gâtul cu mitraliera.“

    O, ce interesant. Ce parabola, domnule. Ce imaginatie! Ce folosire curajoasa a escatologicului,

    Back to the real world… pacat ca, de indata ce parasim Alice in tara minunilor, cei care iau gitul cu mitraliera. CU ADEVARAT, sint asasinii REALI, nu jurnalistii, insultatori au ba.

    Ei, OK, hai sa nu fim incapatinati. Realitate, adevar, anihilare fizica REALA, ce conteaza. It’s all about the “narrative” . . .

    In realitatea virtuala, cei de la Charlie sint asasinii, iar ucigasii lor victimele. In lumea reala, lucrurile stau asa cum stau.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Rasvan Lalu
sociolog, cercet. st.(München), dr.(Kassel) doc.(Jena)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro