Vreme de 16 zile, în perioada 12-27 noiembrie 2024, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț a fost gazda celei de-a treizecișicincea ediții a Festivalului de Teatru. Festival care, între altele, înseamnă și prima, și cea mai longevivă manifestare de cultură teatrală din România. Ale cărei ediții pre-decembriste au fost organizate de oamenii locului, unii dintre ei deveniți legendă ( îi amintesc aici pe directorii Coman și Bunghez ca și pe secretarii literari Eduard Covali, Paul Findrihan și Mircea Zaharia), cu sprijinul constant al fostei Secții de critică din ATM-ul de odinioară, aflată pe vremea aceea sub conducerea azi pe nedrept uitatului Valentin Silvestru. Uitat, atunci când nu este controversat sau hulit de-a dreptul de tot felul de cetățeni și cetățene cu morgă ce se fac că nu i-ar datora nimic. Din contră.
Cele 16 zile de festival au însemnat peste 25 de spectacole, unele având, datorită cererii masive de bilete, două reprezentanții pe zi. Reprezentații desfășurate în Sala Mare a Teatrului, în Sala Studio, inspirat numită Corneliu Dan Borcea, ca un omagiu adus unuia dintre cei mai inspirați directori post-decembriști, în Parcul Tineretului și pe Platoul Curții Domnești. Lor asociindu-li-se concerte, așa cum a fost cel susținut de Andra Botez, sau lansări de carte. E vorba despre volume semnate de Iulia Popovici, Oltița Cîntec, Leta Popescu sau despre cărți despre mari personalități ale teatrului universal apărute sub egida Fundației Culturale Camil Petrescu.
Cele 16 zile au mai însemnat rezultatul unei selecții desfășurate contra cronometru, selecție căreia nu i se poate reproșa mai nimic datorită gustului sigur al admirabilei Gențiana Ionescu, cu succes și mare folos revenită în Teatru încă în vremea directoratului Gianinei Cărbunariu, un efort logistic (Gențiana Ionescu și Raluca Naclad merită toate laudele) și organizatoric în care s-a angajat în mod exemplar tot colectivul Teatrului. Practic, întreaga funcționare a mecanismului care s-a dovedit a fi impecabil a fost pusă la punct în mai puțin de două luni. Profitându-se de un context favorabil, s-a evitat util și inteligent o întrerupere care, în vară, la sfârșitul stagiunii trecute, părea iminentă. Și poate că nu știu ce personaj caragialean nu se temea de întreruperi, însă, în cazul festivalurilor de teatru, ele sunt cel mai adesea fatale.
Gențiana Ionescu și-a expus într-un cuvânt publicat în caietul-program al Festivalului principiile care au dominat selecția. La loc de cinste situându-se ideea că un festival de teatru trebuie să fie o sărbătoare a orașului, a comunității. Un prilej de bucurie. Așa că a reținut pe generosul afiș al manifestării, cum spune ea însăși, “comedii nostalgice, drame contemporane, texte clasice, dramatizări și versiuni muzicale, spectacole pentru copii și pentru întreaga familie, montări cu distribuții numeroase sau one-man-show-uri, recitaluri-mărturisire, spectacole de teatru de păpuși (pentru copii , dar și pentru tineri și adulți), animații stradale cât și prezentări de carte’’. În cele 16 zile de Festival au fost prezente un număr consistent dintre cele mai bune producții ale Teatrelor din țară. Semnate de aproape tot ceea ce înseamnă floarea regiei și a actoriei românești actuale.
Voi recapitula în cele ce urmează doar câteva dintre aceste bucurii, cu analize mai detaliate urmând să revin cu ocazii viitoare.
Încep prin a-l numi deloc întâmplător pe veșnic tânărul Andrei Șerban, semnatarul spectacolului cu piesa A XII a noapte de la Teatrul de Stat Constanța. Care, într-o declarație făcută cu ocazia premierei ce a avut loc la începutul anului, a mărturisit că lucrul și atmosfera de acum de la Constanța i-au amintit de efervescența începuturilor sale în profesie. Începuturi petrecute chiar la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. De Piatra Neamt sunt legați prin izbutite, de referință producții și regizorii Silviu Purcărete, prezent acum cu Tertium non datur, spectacol al Teatrului Odeon, și Alexandru Dabija care a montat Bădăranii la Nottara, și mai tinerii Vlad Cristache (Ivanov de la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești a fost aproape o premieră), Alexandru Mâzgăreanu (Bazinul de nord de la ArCuB), Radu Afrim ( La câțiva oameni distanță de tine de la TNB) sau Bobi Pricop (născut la Piatra Neamț), cu Neliniște de la Odeon. Ca și actrița Oana Pellea, prezentă în Festival cu emoționanta Evadare tăcută. Reamintesc, Oana Pellea și-a început carieră pe scena de aici.
Lor li s-au alăturat regizori precum Theodor Cristian Popescu care a montat recent pe scena Teatrului-gazdă un incitant spectacol cu Trei surori, Andrei și Andreea Grosu cu Căsătoria de la Teatrul de Comedie din București, Cristian Ban care a realizat la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe o reușită revalidare a piesei lui Teodor Mazilu Mobilă și durere, Leta Popescu care a montat pe scena Teatrului Fani Tardini din Galați scrierea proprie Regina nopții, Cristi Juncu cu Artă de la Bulandra, Vlad Zamfirescu cu Lumea lui Frank de la Teatrul bucureștean Metropolis. Firească prezența Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinau cu Capcana în regia lui Petru Hadârcă, așteptată și savurată Jungla Adei Milea de la Teatrul Gong din Sibiu. Copiii și adolescenții au fost răsfățați de Teatrul Luceafărul din Iași prezent cu mai multe producții (Cu avionul printre stele, Stația clovnilor) ca și Teatrul Magic Puppet din Cluj-Napoca, Acesta a adus în Festival mai multe serii de Animații stradale Micul Prinț, în vreme ce publicul de toate vârstele a putut vedea tot cu actorii de la Teatrul Țăndărică Regele moare a lui Eugène Ionesco, în regia Elizei Păuna.
Spectatorii s-au bucurat de întâlnirea cu mari actori, cu vedete consacrate, așa cum sunt, pe lângă deja amintita Oana Pellea, Dorina Lazăr, Marius Bodochi, Marius Manole, Tudor Chirilă, Emilian Oprea, Cerasela Iosifescu, Pavel Bartos, Claudiu Bleonț, Alexandru Papadopol, Adrian Titieni, Nicoleta Lefter, Mihai Smarandache, Șerban Pavlu, Vlad Zamfirescu, Gheorghe Ifrim. Ca și cu minunatele trupe tinere de la Constanța, Sibiu (Teatrul Gong) și Galați. Cu Niko Becker, Vlad Lință, Iosif Paștina, toți valoroși tineri actori bucureșteni. Și, desigur, cu actorii Teatrului Tineretului funcționând ca trupă omogenă în Trei surori.
Nu au însemnat oare toate acestea motive de bucurie? Judecând după aplauzele publicului, după emoția evdentă a spectatorilor, chiar și după emoția criticilor aș zice că da. Spre bucuria organizatorilor, spre mulțumirea lor.
E de sperat că viitoarele ediții ale Festivalului se vor situa măcar la standardele celei din anul 2024. E de sperat că vor beneficia de o finanțare pe măsură. Devenită obișnuință nu doar ceva cu efect pre-electoral.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
bre nea Mircea, scuze ca nu te-am observat. Tot la teatru, tot la teatru!?
Daca as merge la Chiatra nu m-as duce la teatru, m-as duce in natura, pe munti, pe riuri, ramuri, care-mi sunt prieteni numai mie!
Nu ai găsit nici un loc liber la Glumeti?
Felicitari stimate Domn. Mai prindeti asemenea evenimente in litere bine scrise. Era (poate mai este, cladire frumoasa) un teatru in Bacau. La un moment dat taica-miu a facut portretele actorilor in creion. Au fost publicate la vre-un centenar ori asa ceva. Directoru era un amic de-al lui. Fi-su a urmat la ceva ani dupa, tot director.
Mai era o publicatie literara, Ateneu. N-am mai auzit de niciuna din ele de mult timp.
E fericit ca resuscitati o lume culturala care intradevar a fost foarte prezenta pana prin anii ’80 si ceva.
Toti marii actori romani au trecut pe la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt infiintat de Regiunea Bacau.
Faceau acolo un soi de STAGIATURA in arta lor.
Chiar si Toma Caragiu trecea destul de des pe acolo…
(fatada TEATRULUI din Bacau sta acoperita cu o panza cenusie pictata – e intr-o degradare jalnica de decenii si nimeni NU face nimic – pp ca doar fatada – fiind printre singurile cladiri vechi care au scapat – chiar singura, de pe partea ei de strada – de reconstructia/ SISTEMATIZAREA socialista a intregului centru, care a luat un avant deosebit dupa marele cutremur)