joi, martie 28, 2024

„A fost sau n-a fost?” Cronica „primei demonstrații mondiale” de contaminare a apei potabile datorată fracturării hidraulice (cazul Pavillion, Wyoming)

Din aprilie 2014 până astăzi, am publicat pe Contributors.ro peste treizeci de articole dedicate diferitelor aspecte ale fracturării hidraulice, o metodă despre care extrem de puțini oameni din România știau ceva până în 2011, când copii (piratate) ale documentarului Gasland au apărut pe internet. Imediat, o parte din grupurile de activiști anti-Roșia Montană au agățat pe stindardele lor de luptă și sloganuri anti-fracturare. Am analizat aici fenomenul pe care l-am numit fracktivism și am căutat (prin cartea publicată anul trecut și continuată cu alte articole) să ajut cititorii interesați cu informații profesionale, științifice, despre fenomenul devenit, peste noapte, subiect de comentarii din partea multor categorii de oameni fără nicio pregătire de specialitate, simpli căutători/cititori pe Wikipedia, Google sau YouTube.

Acum, când spectrul Chevron nu mai bântuie Polonia, Ucraina, și, probabil, România, când emoțiile şi isteriile se vor mai fi potolit, sper că articolele mele vor fi re-citite sine ira et studio și considerate ceea ce sunt în realitate: exerciții intelectuale oneste, excursiuni într-un domeniu științific foarte puțin cunoscut în România. Îmi place să cred că cele peste treizeci de articole amintite, împreună cu cartea publicată anul trecut, au creat în literatura românească de specialitate o masă critică de informații, utile atât specialiștilor avizați, cât și publicului doritor să cunoască o tehnologie (relativ) nouă pentru România, cu toate avantajele și dezavantajele ei. Socot că nu am lăsat nediscutat vreun aspect esențial al fracturării hidraulice. De aceea, articolele mele pe această temă vor deveni mai rare (știu, mulți se vor bucura!…) și vor prezenta noi aspecte ale tehnologiei pe măsură ce ele vor apărea și vor avea o semnificație aparte față de cele cunoscute, rutiniere.

Am făcut o promisiune într-un articol precedent: prezentarea controversei („A fost sau n-a fost?”) din jurul „primei demonstrații mondiale” de contaminare a apei potabile cu aditivi chimici folosiți în fluidul de fracturare hidraulică. Pe lângă detaliile cazului de monitorizare a apei subterane de la Pavillion, Wyoming, aș dori să atrag atenția și asupra aspectelor mediatice, manipulative, ale unor mijloace de comunicare în masă. În condițiile actuale, când un foc de armă tras în Patagonia se aude cvasi-instantaneu și în Paraguay  și în Paris și în Pungești, devine foarte clar rolul mass-mediilor de colportare, ambalare și prezentare a știrilor. Semnificațiile acestor dinamici mediatice nu sunt puține sau insignifiante. Voi reveni mai jos cu amănunte.

Descrierea locației și a condițiilor apei subterane din Pavillion, WY

Câmpul gazeifer Pavillion se găsește în porțiunea vestică a bazinului Wind River din comitatul Fremont, în apropierea cătunului Pavillion (166 locuitori în 2003, 236 în 2013), din vest-centrul statului Wyoming. Gazul natural este produs din două formațiuni geologice (Wind River și Upper Fort Union) cu o grosime de aprox. 1.000 m. În unele locuri de lângă Pavillion, formațiunea Wind River apare la suprafață (aflorează). O porțiune din această formațiune este reprezentată de lentile de gresie în porii cărora se găsește apa potabilă, în timp ce gazul natural s-a acumulat într-o altă porțiune grezoasă, aflată sub cea cu apă potabilă. Gazul natural a migrat din adâncime și s-a amestecat cu apa potabilă aflată în apropierea suprafeței terenului[1].

Zone necomerciale de acumulări naturale de gaz au fost identificate și la adâncimi mai mici de 300 m. Pe lângă adâncimea mică a acestor acumulări, o altă situație este unică în câmpul gazeifer Pavillion: lipsa unui strat de rocă impermeabilă care să „învelească” lentilele grezoase cu apă potabilă și să le etanșeze astfel contra migrațiilor naturale de gaz.

Explorarea gazului natural în regiune a început în anii 1950, iar exploatarea, zece ani mai târziu (posibil să se întâmple la fel și la Pungești, cu condiția ca explorarea să găsească gaz!). Între 2004 și 2007, compania canadiană Encana a cumpărat drepturile minerale de la proprietarii locali și a săpat 44 de sonde. Fracturarea hidraulică s-a efectuat începând de la 372 m sub suprafața terenului, dar marea majoritate a operațiunilor a avut loc la adâncimi mai mari de 450 m. În 2010, în zona Pavillion erau circa 211 foraje active și altele 50, astupate sau abandonate temporar[2].

Apa potabilă pentru nevoile domestice provine din 80 de fântâni private și 8 fântâni publice, săpate în general la adâncime de circa 150 m sub suprafața terenului. Există însă și fântâni care ajung doar la 27 m sau chiar numai la 5 m adâncime. Calitatea apei potabile este variabilă, cu concentrații TDS (Total Dissolved Solids) cuprinse, în general, între 200 și peste 5.000 mg/litru. Există și valori TDS care depășesc 10.000 mg/litru în zonele mai adânci ale formațiunii Wind River. Pentru comparație, apa de băut în SUA nu trebuie să depășească o concentrație de 500 mg/litru. În unele fântâni, concentrațiile ridicate de sulf și sodiu dau apei un gust rău și o calitate scăzută. De asemenea, apa naturală din zona Pavillion conține gaz natural, descoperire făcută de U.S. Bureau of Reclamation încă din 1951[3].

Reclamația de contaminare a apei

În 2005, un proprietar din Pavillion a remarcat că fântâna sa de 64 m adâncime produce o apă cu gust și miros ca de petrol. Cetățeanul s-a apucat să sape o altă fântână și, conform declarației lui, apa a început să miroase a gaz între 49 și 55 m adâncime. Pe 19 decembrie 2005, când fântâna ajunsese la 168 m, a avut loc o erupție de gaz natural, indicând prezența gazului superficial deasupra zonelor comerciale adânci.

Tot în 2005, după ce a cumpărat drepturile minerale, compania Encana a raportat autorităților statului, Wyoming Department of Environmental Quality, că intenționează  să investigheze potențialul de contaminare a solului și apei subterane datorat celor 33 de bazine de retenție (unde erau acumulate ape uzate și alte lichide) pe care le-a dobândit o dată cu drepturile minerale. Rezultatele investigațiilor au arătat numai efecte localizate și nici un impact asupra fântânilor[4].

La începutul anului 2008, EPA (Agenția federală de protecția mediului din SUA) a primit reclamații din partea unor cetățeni de lângă Pavillion despre gustul și mirosul neplăcute ale apei din fântânile lor. Pe 15 iulie 2008, cetățenii din Pavillion și activiști anti-fracturare (aka fracktiviști) au trimis scrisori la EPA, U.S. Bureau of Land Management, Encana și Devon Energy, în care cereau o evaluare a efectelor asupra sănătății oamenilor produse de exploatarea gazului natural.

Cele patru faze de colectare a probelor

Dând curs reclamației primite, EPA a început colectarea probelor de apă în vederea analizelor de specialitate. Investigația a cuprins cinci faze distincte:

Faza I (martie-mai 2009): 37 probe de apă din fântâni private și 2 probe din ciușmele publice. În timpul acestei faze, EPA a conchis că majoritatea fântânilor nu prezintă probleme de sănătate pentru locuitorii cătunului.

Faza II (ianuarie 2010): Pentru că metanul a fost depistat în câteva fântâni, contractorii angajați de EPA au colectat 23 probe de apă, incluzând 10 din fântânile probate anterior și 3 din foraje superficiale de monitorizare săpate în apropierea a trei bazine de retenție. În august 2010, după un miting cu cetățenii din Pavillion și revizuirea datelor colectate în timpul fazelor I și II, agenția ATSDR (Agency for Toxic Substances and Disease Registry) a spus că, în 20 din 41 de fântâni analizate, apa conține compuși asociați cu produse petroliere. Între 5 și 11 fântâni conțineau compuși organici antropogeni în cantități extrem de mici, sub pragul de influențare a sănătății umane. Pe de altă parte, ATSDR a mai găsit că prezența sulfaților, fierului și bacteriilor sulfuroase este asociată probabil cu gustul și mirosul neplăcute ale apei.

Faza III (iunie-septembrie 2010): Datorită substanțelor identificate în Faza II, EPA a angajat un contractor să foreze două sonde noi de monitorizare la o adâncime de 335 m, imediat deasupra zonei principale de producție a gazului natural. Forajele au fost probate.

Faza IV (aprilie 2011): EPA a retestat cele două foraje noi de monitorizare, împreună cu alte fântâni, pentru o listă mai lungă de posibili contaminanți. Noile date au fost comunicate publicului pe 8 noiembrie 2011. Imediat, Lisa Jackson, administratoarea EPA, a depus sub jurământ următoarea mărturie în fața Senatului SUA:

Nu am cunoștință de nici un caz dovedit în care apa a fost contaminată prin procesul de fracturare.

Faza V (aprilie-mai 2012): Datorită criticilor aduse proiectului de raport, publicat în decembrie 2011, s-a mai efectuat o testare a celor două foraje adânci de monitorizare de către US Geological Survey (USGS). Raportul USGS, publicat în septembrie 2012, este practic lipsit de interpretări, semnificația rezultatelor și concluzii. Nu este clar de ce agenția USGS n-a fost obligată să interpreteze datele obținute și să le comunice publicului.

Proiectul de raport EPA

Pe 8 decembrie 2011, EPA a publicat un proiect de raport conținând datele colectate în timpul celor patru faze de probare. Concluzia principală a documentului a fost că „constituenți asociați cu fracturarea hidraulică au fost eliberați în acviferul potabil Wind River la adâncimi deasupra zonei curente de producție”. Dovezile pentru susținerea acestei concluzii au fost analiza probelor de apă din cele două foraje de monitorizare și diverse raționamente utilizate de EPA pe baza altor date: valori mari de pH, concentrații crescute ale potasiului și clorurii de sodiu, detectarea unor compuși organici sintetici, petrolieri și pe bază de acetat sau acid benzoic. EPA a sugerat că migrația pe verticală în sus a acestor substanțe până în apa potabilă a avut loc din cauza unor tubaje defecte și a unor factori geologici. De asemenea, EPA a conchis că gazul a migrat în fântânile oamenilor din cauza activităților de producție.  În ceea ce privește plângerile cetățenilor din Pavillion în legătură cu fântânile lor, EPA a mai conchis că „problemele cu mirosul și gustul apei, raportate în timpul sau după fracturarea hidraulică, sunt consistente” cu alte raționamente ale EPA, conform cărora constituenții asociați cu fracturarea hidraulică au afectat acviferul potabil.

Atenție, apar ziariștii!

Impactul mediatic al proiectului de raport EPA a fost sesizat imediat de mass-media. Chiar în ziua publicării, pe 8 decembrie 2011, Associated Press a dat drumul la „tiribombă” (aka breaking news), cu un titlu de groază: „EPA teoretizează legătura fracking-poluare”. ProPublica au lansat și ei o „torpilă” mediatică: „Pentru prima dată, agenții federali leagă contaminarea apei de fracturarea hidraulică”. În mai puțin de 24 ore de la publicarea proiectului de raport EPA, aproape 1.000 de diferite știri de presă au fost generate în 12 țări!!! Asta da „breaking news”!

Pe 10 ianuarie 2012, Guvernatorul statului Wyoming, Matt Mead, i-a scris doamnei Lisa Jackson, cerându-i o extensie a perioadei de 45 zile pentru comentarii publice.

Pe 20 ianuarie 2012, 11 senatori americani au semnat o scrisoare adresată administratoarei EPA, cerându-i ca investigația de la Pavillion să fie considerată o evaluare științifică extrem de influentă (Highly Influential Scientific Assessment, or HISA), pentru că diseminarea documentului are un impact financiar potențial mai mare de $500 milioane pe an, pentru că informațiile conținute sunt controversiale și pentru că există interese comune cu ale altor agenții federale, anume Departamentele de Energie și de Interne.

Urmare a unei scrisori de la Bureau of Land Management către EPA, în care se critica proiectul de raport, Statul Wyoming și EPA au anunțat că procesul de peer-review va fi amânat, iar perioada de comentarii publice va fi extinsă până când o nouă probare (Faza V, aprilie-mai 2012) va fi efectuată în cele două foraje adânci de monitorizare.

Între timp, industria de petrol și gaz a analizat cu atenție proiectul de raport și a criticat aproape fiecare aspect legat de cele două foraje de monitorizare ale EPA. Criticile severe, unele prezentate aici, aici, aici, aici, aici sau aici, se referă la obiectivele investigației, design-ul acesteia, monitorizarea săpării forajelor, aderența la planurile de lucru, procedurile de decontaminare, protocolul de probare, transparența datelor colectate și, cel mai important, concluziile științifice. Considerate împreună, toate rapoartele industriei ajung la concluzia că datele colectate de EPA în cele două foraje adânci de monitorizare nu sunt fiabile și, de aceea, constatările exprimate de EPA în proiectul de raport, anume că fluidele de fracturare hidraulică au afectat acviferul, trebuie respinse.

Fără să răspundă criticilor aduse de rapoartele menționate, pe 20 iunie 2013, EPA a anunțat că agenția nu mai are de gând să finalizeze raportul sau să-l supună analizei peer-review, și, mai târziu, a oprit și acceptarea comentariilor publice. Abandonul EPA în cazul Pavillion a pus sub semnul întrebării și alte două investigații similare ale agenției: Parker County, Texas, şi Dimock, Pennsylvania. În același timp, prin transferarea cazului de la nivel federal la nivel statal (Wyoming), s-a dat satisfacție celor care nu văd cu ochi buni amestecul oficialităților de la Washington în problemele statelor din federația americană.

„A fost sau n-a fost” contaminată apa din Pavillion?

După patru ani de investigații şi aproape $2 milioane cheltuite, cauza gustului şi mirosului apei din Pavillion încă nu a fost definitiv determinată. Ce lecții se pot învăța de aici şi pot servi ca exemplu şi altor state care contemplă folosirea fracturării hidraulice pentru exploatarea gazelor şi țițeiului de şist?. Diverși analiști au identificat cinci aspecte-cheie: ne-recunoașterea semnificației sporite a investigației, o planificare defectuoasă, un peer-review insuficient, lipsa transparenței şi o comunicare neclară a rezultatelor obținute în urma investigației.

Semnificația investigației

Am menționat mai sus scrisoarea celor 11 senatori care au cerut EPA ca investigația din Pavillion să fie considerată una de tip HISA pentru că impactul asupra economiei statului Wyoming ar fi semnificativ. În 2012, industria petrolului şi gazelor din Wyoming folosea direct aproximativ 25.500 oameni, care erau plătiți cu peste $1,4 miliarde pe an, şi genera circa $2,4 miliarde sub formă de taxe şi dividende pentru bugetul statului.

În prezent, sub autoritatea statului Wyoming, proiectul Pavillion a fost desemnat tip HISA.

Dacă EPA ar fi considerat importanța națională (+internațională) a proiectului Pavillion, un peer-review înaintea publicării ar fi putut fi mai riguros, iar contractorii angajați de EPA ar fi folosit probabil un plan de lucru mai robust, care ar fi făcut ca multe din întrebările ce se puteau anticipa, să primească răspunsuri într-o manieră foarte documentată şi transparentă.

Planificarea  investigației

Modul de conducere a investigației de către EPA, de la planificarea inițială până la publicarea proiectului, nu a folosit pe deplin observațiile şi comentariilor celor implicați (publicul şi industria). De la început, EPA s-a lăsat călăuzită de Pavillion Working Group, o asociație îngrijorată de problemele apei subterane. Este foarte posibil ca acest grup, dacă ar fi fost lărgit prin cooptarea unor experți independenți, ar fi putut să ofere idei utile despre design-ul, supravegherea şi implementarea planului de investigații. De exemplu, design-ul folosit, cu numai două foraje adânci de monitorizare şi numai două probări, s-a dovedit ineficient, mai ales că, atenție!, nu a existat o monitorizare de tip baseline înaintea începerii fracturării hidraulice! Iar unul din cele două foraje nu a produs suficientă apă pentru a fi colectată de USGS în Faza V. În plus, forajele au fost săpate în apropierea apexului unui dom gazeifer cunoscut de geologi pentru producție sa. Astfel că nu e de mirare că s-au găsit hidrocarburi în probele de apă.

Peer-review

Într-o fază preliminară de redactare a proiectului de raport, a existat un peer-review efectuat de patru evaluatori (unul intern şi trei externi). Dar evaluările riguroase ale documentului publicat în 8 decembrie 2011, făcute de experți din industrie şi  consultanți externi (citați mai sus), au indicat că evaluarea preliminară nu a fost suficient de atentă. De exemplu, au fost găsite neconcordanțe între planul de lucru al EPA, lucrul efectiv din teren şi proiectul de raport. Apoi, pe nesimțite, obiectivele inițiale ale investigației EPA (cauzele gustului şi mirosului apei din Pavillion) s-au schimbat şi documentul publicat s-a focalizat pe detectarea aditivilor chimici folosiți în fluidele de fracturare. Astfel că, în prezent, nici obiectivele inițiale, nici cele ulterioare, nu au fost îndeplinite pe deplin. Un peer-review riguros ar fi ajutat investigația să păstreze obiectivele şi planurile de lucru mult mai bine aliniate.

Lipsa transparenței

Evaluările detaliate au evidențiat şi lipsa transparenței în modul de lucru al EPA. De exemplu, imediat după decembrie 2008, Guvernatorul statului Wyoming şi compania Encana au cerut informații şi date specifice pe care EPA nu le-a publicat pe site, solicitând apoi Camerei Reprezentanților din Congres explicații pentru lipsa acelor informații.

În plus, proiectul de raport n-a conținut nici un cuvânt despre folosirea, în timpul unui foraj, a antigelului pe bază de glicol. Această informație este esențială atunci când se evaluează prezența glicolului în probele de apă.

Comunicarea neclară a rezultatelor

EPA ar fi putut evita o parte din critici, în special cele provenite din public şi mass-media, dacă ar fi comunicat mai clar concluziile investigației şi semnificația lor. Concluziile trebuie să fie fără ambiguități, suportate de date şi în concordanță cu raportul. Ori unele propoziții-cheie din raport indică altceva. De exemplu, în proiectul de raport, EPA a găsit că „datele existente în momentul de față nu stabilesc o legătură definitivă între contaminarea de adâncime şi cea de suprafață a acviferului” (p. 27). Această descoperire critică nu pare însă să se potrivească cu ceea ce citim în Rezumatul Extins, p. XIII: „…datele indică un impact probabil asupra apei subterane, care poate fi explicat prin fracturarea hidraulică”. Este această ultimă propoziție care a fost „pescuită” de mass-media, de public, de industrie, şi care constituie încă punctul central al controversei. De aceea, parafrazând titlul filmului regizat de Corneliu Porumboiu, am întrebat şi eu: „A fost s-au n-a fost?” (apa contaminată în Pavillion).

Este drept să amintesc că EPA a revenit în 2013 cu un răspuns clar: „…eforturile de a evalua căile de migrare potențiale din zonele gazeifere adânci spre fântânile de la suprafață din Pavillion nu sunt concluzive”. Dar de data asta mass-media nu a mai reacționat ca în decembrie 2011! Nu au mai fost breaking news! Parafrazându-l pe Caragiale (schița C.F.R.), fracturarea hidraulică fără poluarea apei subterane nu mai are nici un haz.

Mai sunt și alte informații care nu au fost clar comunicate în documentul din 2011: d. ex.,  evaluarea prezenței gazelor în sol, foarte aproape de suprafață (o posibilă cauză ar fi bazinele de retenție); faptul că nici un compus organic identificat în apa fântânilor nu depășea standardele federale pentru apa de băut; ori faptul că mulți compuși organici, depistați în Fazele I şi II, nu au mai fost găsiți în faza IV (de exemplu,  2-butoxyetanol fosfat, fenol sau toluen).

De asemenea, proiectul de raport nu indică faptul că zona Pavillion are niște caracteristici unice. Chiar dacă concluziile EPA ar fi fost corecte, recunoașterea unicității zonei Pavillion este important de menționat într-un astfel de raport, întrucât implicațiile alarmiste legate de fracturarea hidraulică ar fi fost mai greu de imaginat şi propagat. De exemplu, zona productivă din Pavillion se găsește la numai 335 m de la suprafață, o adâncime mult mai mică decât imensa majoritate a rezervoarelor de gaze de şist, aflate la 2-3 km adâncime. În plus, corpurile de nisip gazeifer nu prezintă continuitate laterală şi nici nu sunt etanșate de roci care să le separe de apa potabilă.

O ultimă observație critică (deși lista ar putea continua): Ca să stabilească o posibilă legătură între fracturarea hidraulică şi  cele două foraje adânci de monitorizare, EPA s-a bazat în principal pe detectarea unor substanțe exotice, ca glicolul şi 2-butoxzetanolul, în apa de adâncime. Numai că cele două substanțe erau prezente, cel puțin inițial, în concentrații foarte mici sau ca urme. Dacă detectarea unor astfel de substanțe, cu concentrații foarte mici, este folosită drept criteriu pentru a demonstra efectele fracturării hidraulice asupra apei subterane, atunci este obligatoriu să existe o grijă extremă pentru decontaminarea sculelor de foraj, a tuburilor şi filtrelor plasate în gaura de sondă, pentru eliminarea posibilităților de scurgere și infiltrare a fluidelor de foraj şi lubrefianților în apă, pentru confirmarea protocoalelor de probare, pentru un control de calitate robust al analizelor de laborator etc.

În loc de concluzii

Proiectul de raport al EPA asupra contaminării apei subterane datorită fracturării hidraulice („prima demonstrație mondială”) din Pavillion, Wyoming, a produs o confruntare (intens mediatizată, în special de grupurile fracktiviste din întreaga lume) între știință, politică, opinia publică şi reglementările ecologiste. Din păcate, nici acum, după aproape șapte ani, nu se poate răspunde fără echivoc la întrebarea din titlu.

Controversa despre gustul şi mirosul apei din fântânile oamenilor a cuprins surse naturale, bazine de retenție abandonate sau fisurate, fracturarea hidraulică sau alte cauze. Întreaga controversă ar fi putut fi evitată dacă ar fi existat măsurători de tip baseline (fondul natural) ale apei colectate din fântânile private sau foraje de monitorizare ÎNAINTE de expansiunea operațiunilor industriale lângă cătunul Pavillion în 2005.

A bon entendeur, salut!

NOTE__________________________


[1] Daniel B. Stephens, 2015, Analysis of the Groundwater Monitoring Controversy at the Pavillion, Wyoming Natural Gas Field, Groundwater, vol. 53, no. 1, p. 29 – 37.

[2] Agency for Toxic Substances and Disease Registry (ATSDR), 2010, Evaluation of contaminants in private residential well water, Pavillion, Wyoming, Fremont County, http://www.atsdr.cdc.gov/hac/PHA/Pavillion/Pavillion_HC_Well_Water_08312010.pdf

[3] Itasca Denver, Inc., 2012, Review of the United States Environmental Protection Agency DRAFT Report entitled “Investigation of Ground Water Contamination near Pavillion, Wyoming.” http:// www.encana.com/pdf/news-stories/epa-letter-apr-18-12.pdf http:/

[4] BusinessWire, 2011, Why Encana refutes U.S. EPA Pavillion groundwater report. http://www.businesswire.com/news/home/20111212005484/en/Encana-refutes-U.S.-EPAPavillion-groundwater-report.pdf

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Si totusi, cine le finanteaza celor de la EPA asa analize de toata jena? Acuma zau ca nu mai stiu unde stam, dupa ani de zile si milioane de bani…

    • EPA este o agenție federală, finanțată direct de la bugetul federal.

      Pentru anul fiscal 2015, Președintele Obama a propus un buget $7,89 miliarde.

      Pentru anul 2016, EPA a cerut un buget de $8,6 miliarde. Urmează ca Președintele să decidă asupra cererii.

  2. „Contamination was found to be present, including elevated levels of phenol, 2, 4-
    dimethylphenol, 2-methylphenol, 4-methylphenol, 2-methylnaphthalane, naphthalene, 1,3,5-
    trimethylbenzene, adamantane, 1,3-dimethyl adamantane, benzene, toluene, ethyl benzene,
    xylene, isopropyl benzene, cyclohexane, dissolved methane, tert-butyl benzene, DRO, GRO,
    and barium. Iron reducing and sulfate reducing bacteria were present in elevated counts in all
    three wells as compared to drinking water wells in the area. This is not unusual given that the
    highest hydrocarbon levels were found in these wells, which would promote higher populations
    of these bacteria. Data from EPA’s samples are presented in EPA’s Phase 2 Analytical Results
    report located in Appendix E.
    These elevated concentrations of contaminants identify pits as a potential source of hazardous
    constituents. Benzene in particular was of concern, due to the fact that the concentrations were
    as high as 390 ug/L, which is 78 times above the drinking water Maximum Contaminant Level of
    5 ug/L.” Sursa: ftp://ftp.epa.gov/r8/pavilliondocs/OtherDocuments/WellAndFieldPitsEvaluationJuly2013/25July2013PavillionPitsReport4pmFinal.pdf

    • These elevated concentrations of contaminants identify pits as a potential source of hazardous
      constituents

      Practic, contaminarea a avut loc de sus în jos, de la suprafață, unde se găsesc bazinele de retenție (pits) către acviferul cel mai aproape de suprafața terenului. Nu există posibilitatea ca acele substanțe să fi migrat de jos în sus, contra gravității, prin sute de metri de roci impermeabile.

      Important de menționat însă că raportul EPA din 2011 afirmă că acele substanțe organice, descrise mai sus, și găsite în fântânile oamenilor, nu depășeau concentrațiile federale standard pentru apa de băut.

      În plus, mulți constituenți organici detectați în Fazele I și II nu au mai fost detectați ulterior în Faza IV (de exemplu, 2-butoxyetanol fosfat, fenol și toluen). Unele detecții inițiale ale compușilor organici nu au fost confirmate, incluzând substanța adamantan, pentru că au fost detectate în probele de referință (blank samples), în timp ce alte substanțe, precum toluenul, au surse multiple.

  3. PRECIZARE

    Manuscrisul articolului de față a fost trimis spre publicare ÎNAINTE de a citi anunțul Chevron de retragere din România. În consecință, orice speculație legată de această (aproape) coincidență este nefondată.

  4. Nu știm care au fost motivele adevarate ale retragerii Chevron, pentru că un singur foraj, chiar fără promisiuni, nu este semnificativ. Retragerea din Polonia a urmat după mult mai multe încercări. Înclin să cred că actualul climat economic deflationist este o cauza majoră, dacă nu chiar cauza principală. Până la revenirea prețului petrolului undeva în jur de $80/bbl, toate companiile se vor concentra pe menținerea proiectelor deja dezvoltate. Proiectele noi, în zone de frontieră, precum România, presupun, printre altele, investiții capex care nu se pot amortiza suficient de rapid pentru a le face atractive. Detalii, aici: Deflația petrolului. Cauze și consecințe.

    Pe vremuri, Alexandru Andrițoiu, un precursor al lui Păunescu, a scris o poezie în care se regăsesc urmatoarele versuri:

    Albaștri, ca ochii Rusiei de albaștri
    Sunt ochii Partidului…

    Mi-e teamă că și ochii României ar putea să-și schimbe culoarea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro