vineri, mai 20, 2022

Diverse violuri: Măruță și Ponta n-au nicio scuză

Deși pare forțată, asocierea primește sens dacă privim mai atent cât de puțin contează pentru amândoi legea, regula, morala, ”violate” repetat, în disprețul normelor care fac posibilă conviețuirea civilizată.

Se află în atenția CNA cazul de viol în grup asupra unei eleve din Vaslui intervievate în direct, fără precauții, la PRO TV, în emisiunea ”La Măruță” din 21 iulie 2015. Foarte vocal și nevizitat de îndoieli, Cătălin Măruță se apără în fața acuzației de a-i fi dezvăluit fetei identitatea cu argumente considerate forte: ”este majoră, și-a dat acordul în scris și au trecut 8 luni de la incident”. Întrebată de membrii CNA, mama fetei neagă versiunea categorică a realizatorului, arătând că li s-a promis respectarea anonimatului, așa cum solicitase și avocata fetei, iar semnăturile pe niște contracte s-au cerut după emisiune. „Măruţă mi-a promis că victima nu va apărea la televizor. S-a profitat de naivitatea unei adolescente“, a declarat avocata Mioara Donosă. Mai mult, unul dintre invitați, actorul Claudiu Bleonț, a cerut explicit discreție:”V-aş ruga să aveţi decenţa să n-o faceţi publică pe ea“. „Nu, nici nu facem, vorbim doar cu mama ei“, l-a asigurat Măruță, după care a invitat-o pe victimă să mulțumească în direct celor peste 200 000 de susținători. Regulile înscrise în Codul de reglementare a conținutului audiovizual sunt destul de laxe, în concordanță cu ștacheta etică joasă a tranziției românești. Deși art. 30 prevede ca radiodifuzorii să nu profite de ignoranţa sau de buna-credinţă a persoanelor”, art.35 condiționează dezvăluirea identității victimelor abuzului sexual de existența unui acord scris. Și Codul Deontologic Unificat al jurnaliștilor români urmează aceleași norme, compatibile și cu prevederile Codului Penal. Să zicem că Măruță se va acoperi cu aceste prevederi, dar consecințele emisiunii sale tabloide asupra viitorului tinerei sunt irevocabile. Odată difuzate, au proliferat pe Internet imaginea, numele fetei, împrejurările violului. Presa s-a înfruptat, iar animatorul de senzații josnice s-a bucurat să-i incrimineze pe ”ipocriții” care au preluat imaginile fără să ceară voie. Viitorul victimei e deja stigmatizat: tânăra nu are unde se ascunde, o știe toată lumea. Semnăturile de încurajare și campania lăudabilă a ziarului Adevărul se vor stinge la un moment dat, iar ea și familia ei vor trebui să înfrunte un mediu ostil și plin de prejudecăți. Helen Benedict de la Columbia University explică într-o carte de referință intitulată Virgină sau vampă. Cum scrie presa despre infracțiunile sexuale, cât de vulnerabile sunt victimele violului, cât de durabilă este trauma amplificată de mediatizare și ce forță distructivă au stereotipurile de gândire ale comunității asupra vieții lor. Pe Măruță l-a durut în cot, audiența și celebritatea fiind țintele sale. Este sigur că fata și mama ei, asaltate de presă și nefamiliarizate cu producția unei emisiuni tv, s-au lăsat amăgite și vor duce greul de aici înainte. Ironic, în 23 iulie, Cătălin Măruță se posta pe Facebook cu fiica sa născută la doar două zile după nefericita emisiune.

S-o fi gândit o clipă?

La concurență cu mediatizarea cazului de viol, știrea că ANAF a blocat conturile televiziunii publice a făcut rating secundar în toată presa. Elementul de senzație l-a asigurat natura politică a conflictului, fiindcă Stelian Tănase, președintele TVR, a arătat îndată cu degetul spre premierul Ponta:”A vrut să-şi ia o revanşă. Mi-a arătat pisica”. Stelian Tănase nu e un bun șef pentru o televiziune publică aflată în dificultate, fiindcă nu are, cum singur a recunoscut, nici abilități manageriale și nici capacitatea de relaționare a unui lider. A apărat, cu scrisori deschise și rugăminți, nu atât cauza televiziunii, cât și-a apărat scaunul. La fel ca Ponta, Tănase s-a eschivat cu internări în spital, concedii și absențe subite ori de câte ori a simțit că se apropie sorocul de a fi dat jos din jilț. A preferat să exprime atitudini politice conjuncturale, făcându-l pe premier”maimuțoi securist și belicos”, după ce îl lingușise. Dar, de data asta, Stelian Tănase are dreptate: Ponta a pus în mișcare Fiscul, o instituție împotriva alteia, ca mijloc de represiune, o formă de viol asupra democrației. Din interior au sărit, manevrați din butoane, membrii Consiliului de administrație numiți de PSD, cerând demisia președintelui TVR. În replică, un membru ”de dreapta” a dezvăluit că „în momentul de faţă, Victor Ponta are un pariu personal cu televiziunea publică, pentru că se aştepta ca televiziunea publică să-l laude”. La rîndul ei, copreședinta PNL, Alina Gorghiu, a dat cu TVR în capul guvernului și a șefului său care nu vrea să rezolve problema. Ping-pongul politic este în curs. La mijloc, ignorat și disprețuit, publicul plătitor de taxe și o companie publică de presă batjocorită de prea mulți ani.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. E viol asupra democratiei? E democratie ca o profesie liberala -presa- sa fie finantata se la buget? De ce trebuie contribuabilul sa il plateasca pe tipul de la stiri ca citeste de pe prompter si sta la serviciu 3 ore pe zi, din care 1 la machiat? Ca se face pe o cale sau pe alta tot acolo (sper) sa se ajunga, adica la incetarea finantarii din partea guvernului. Ipocrizie peste ipocrizie, finantarea publica a televiziunii, salarii si rude cat cuprinde dar veleitati de liberalism, democratie, viol a democratiei…

Dă-i un răspuns lui Mihail Lungu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro