Igrasia morală sau caracterele umane oblonite de corupție nu scapă rigorii analizei și interpretării matematice. M-am gândit îndelung dacă interesează pe cineva un opuscul despre analogia dintre matematică și lumea reală. Mi se pare că este mult mai la îndemână să facem logică și raționamente cu simboluri matematice decât folosind conceptele. Și totuși, fără să ne dăm seama, matematica este prezentă în toate și în tot ce ne înconjoară. Nu degeaba i se spune știința științelor ! Iată un exemplu sugestiv care nu necesită cunoștințe avansate . Cu un efort minim de concentrare și atenție vom avea ocazia să observăm că există o simbioză aproape perfectă între matematică și realitate. Nu treceți cu privirea peste raționament fără să aprofundați ! Nu ratați plăcerea nutritivă de a transcrie pe un capăt de hârtie succesiunea de calcule ! O să decideți, fără îndoială, că merită !
Se operează cu numere naturale, întregi și nu se apelează la artificii matematice sofisticate. Exemplul de mai jos nu este invenția mea, eu doar l-am preluat din literatura matematică, adaptându-l sumar pentru a-mi atinge scopul demonstrației.
Începem:
În matematică, la fel ca și în viața de zi cu zi, zerourile sau nulitățile trebuiesc tratate cu atenție. Anumite operații cu zero nu sunt permise, iar altele sunt reglementate prin convenții. De exemplu, prin împărțirea unui număr real la zero se obține +infinit sau -infinit în funcție de semnul pozitiv sau negativ al deîmpărțitului. Altfel spus , un număr real poate fi divizat într-o infinitate de unități egale cu zero. De asemeni zero împărțit sau înmulțit cu un număr real este tot zero.
De la nulități te poți aștepta la orice. Plasați o nulitate intr-o poziție cheie a statului și veți fi martorii deciziilor catastrofale. Și slavă Domnului avem nulități din belșug, de la funcționari simpli la directori , de la secretari de stat la miniștri sau prim-miniștri. Asumarea nulității , chiar intimă de multe ori , poate fi o circumstanță de atenuare a pagubelor, însă neasumarea produce daune majore. Treburile țării, la fel și calculele matematice, sunt grav perturbate de nulități sau operații cu zero nepermise.
Beizadele de nomenclaturiști, de parveniți, de foști generali ( mai ales de Securitate ), născuți în ” Primăverii ” sau aiurea, sunt ” împinși de la spate ” începând cu grădinița și continuând cu clasele primare, gimnaziul, liceul și facultatea . Cv-urile lor sunt burdușite de masterate, doctorate, diferite atestări parcurse și absolvite cu ajutorul nemijlocit al relațiilor și cunoștințelor. Fii nătângi și fiice boccii de baroni locali, regionali sau naționali, amante suave cu ochii mari și gene lungi clipocind des, ocupă pe nedrept funcții înalte în sistemul de administrație al statului. Parlamentul, sistemul juridic, sistemul de educație, sistemul de sănătate, diplomația sunt populate de un număr considerabil de protejați. O mare parte dintre ei sunt nulități ! În mulțimea lor competenții sunt mai rari decât cometele ! Întrebați-i câte ceva despre domeniul de care ar trebui să se ocupe și veți vedea cum iau poziția iepurelui între faruri ! Cum să funcționeze bine sistemele amintite, când densitatea anacoluților și a incompetenților este atât de ridicată ?
Zero scris așa de unul singur înseamnă pur și simplu zero deci nimic . Însă o altă cifră mai mare ca zero așezată în față-i asigură o anumită valoare matematică lui zero. Aceeași situație o întâlnim și la nulitățile umane. Cu o proptea în față sau în spate se creeaza o iluzie optică, dezastruoasă pentru toți ceilalți, că o categorie de personaje needucate, îngâmfate, ignorante ar merita să ocupe poziții importante, mai pe scurt, ar avea ceva valoare . Da de unde !
În teritoriu nulitățile s-au intruzionat precum miasmele rău mirositoare într-un sol fetid în toată fibra societății. Mediocritățile parazitează spațiul public cu o nerușinare incredibilă. Datorită acestor turme de profitori, populația nu mai are încredere în mecanismele oficiale de ocupare a locurilor de muncă disponibile. De câte ori n-ați întâlnit prieteni, rude, cunoștințe disperarate și abulice cu glasul moale, șoptit spunându-ți : ” fata mea a terminat facultatea, e șefă de promoție, și îmi trebuie o relație ca să-i gasesc un loc de muncă conform pregătirii ei !” Competiția este inegală, regulile sunt sistematic încălcate în favoarea lor ! Nu meritocrația este un criteriu de selectare a ocupanților pentru râvnitele funcții bine plătite, ci apartenența la sistemul mafiot de sifonare, fără milă, a resurselor statului. România este o țară cu oameni săraci și din această cauză ! Cum se justifică discrepanța dintre veniturile obținute pe hârtie și bogăția afișată ? Sumele impresionante sustrase de nulități din bugetul statului ar prinde bine la fondul de pensii, la fondul de sănătate sau pentru finanțarea suficientă a educației .
Încotro ne îndreptăm ?
„Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Când jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească pentru că alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci orizontul unei naţiunii este în ceaţă, iar sfârşitul bate la uşa.” Ion Teleanu – Ziuanews
Tinerii de azi, adulții de mâine, își tivesc orizontul cu modele umane inconsistente, realizate material, dar fără merite intelectuale și profesionale, fără calități care să justifice bunăstarea dobândită de cele mai multe ori prin fraudă.
Un adolescent poate lesne trage concluzia că succesul în viață nu-ți este garantat de studiul intens și munca cinstită, ci de apartenența la un grup de interese rapace, organizat precum o structură mafiotă.
Se spune că dacă ai văzut vreodată cum se fac parizerul și cremwurștii nu mai pui gura pe așa ceva în viața ta ! Cine a avut tangență, câtuși de puțin, cu mediul politic, cunoaște cum se tranzacționează, ca la piață, pozițiile și funcțiile din sistemul bugetar . Au prioritate rudele, prietenii, activul de partid și cumpărătorii de sinecuri ; ultimul criteriu de selecție este competența. Astfel, fără aprehensiune, politicul plantează în instituțiile statului cohorte de filistini . Dar să fie oare numai clasa politică de vină? Parlamentarii, primarii, președinții de consilii județene , consilierii locali sau județeni , membrii guvernului (cei care sunt și parlamentari ) nu sunt votați de către noi? Consiliul local sau județean reflectă cu fidelitate media simplă, sau cred că mai degrabă ponderată, a calității morale a comunităților respective. Parlamentul este de fapt România în miniatură! Toleranța excesivă față de corupți și infractori, admirația nedisimulată pentru cei care încalcă legile , sunt atitudini întâlnite la tot pasul.
„Dom’le, nu zic… să fure primarul, dă-l încolo, că doar nu fură de la mine, dar să ne dea și nouă ceva”
Sau : „Dom’le, a furat de-a rupt primarul, dar a și făcut câte ceva ; parcări printre blocuri, a mai asfaltat pe ici pe colo … ei … tot e ceva, nu-i așa?”
Sau : „Frate, nea’ Gigi Becali nu trebuia băgat la pârnaie, măcar el din banii furați a mai dat și la nevoiași! Omu’ ăsta are suflet mare!”
Frecvent suntem izbiți în față de abordări inepte despre unul care fură : „E inteligent individu’ … se descurcă! ’’, sau referitor la altul care-și plătește la zi taxele și impozitele : „ E cam fraier, nu se orientează de loc !” .
Un prieten olandez îmi spunea că, în localitatea de opt mii de locuitori în care trăiește el, un concetățean certat cu legea este marginalizat, îndepărtat ca un corp străin, de către comunitate. „Cu toții îl evităm! Nimeni nu mai stă de vorbă cu el … nici măcar la o bere!”
Sub nicio formă n-am vrut să sugerez că unora nu prea le zboară zmeul și vin eu cu aroganță intelectuală să calc cu bocancii pe straturile de flori cu migală netezite de alții în decursul timpului.
Oricum, n-am ținut morțiș să descriu moravuri locale sau naționale și nici să persiflez câtuși de puțin caracteristicile unei comunități pentru care nutresc un respect cuviincios și o considerație firească. Sunt aspecte etologice complexe cu rădăcini adânci în solul istoriei noastre, mai vechi și recente, asupra cărora este bine să ne aplecăm cu mare responsabilitate.
România, acum, ca de altfel în orice moment al istoriei ei, trebuie și trebuia să-și valorifice resursa cea mai importantă, inteligența autohtonă. Un stat se consolidează și prosperă dacă este condus de lideri valoroși, iar în structurile de administrare activează persoane competente, cinstite , loiale. O latură greu de identificat pentru rigoarea morală, care la rândul ei, definește natura umană , este lăcomia. Nulitățile articulează un sistem corupt în profunzime, care acționează ca o frână în procesul complex de eficientizare și modernizare a societății. Învăluiți în aburii corupției endemice, ele, nulitățile, alimentează cu bani negri persoane corupte din instituții cheie ale statului de drept – poliție, parchet, judecătorii – contaminând și șubrezind pe orizontală și pe verticală societatea.
Simpatia crescută pentru DNA și justiție în general nu se datorează faptului că, în sfârșit , poporul a înțeles nocivitatea hoției și a necinstei, aspectul pernicios al sifonării bugetului, ci pasiunii exacerbate pentru spectacol, a proiecției maniheiste transpusă la tandemul bogați – săraci .
Dorind să dau substanță și relief subiectului, nu vreau totuși să cad în capcana scrierii unui text tautologic sau prolixic. Voi încheia cu un citat considerat de mine sugestiv și las la aprecierea cititorilor relevanța prospețimii temei articolului.
,,Când vei constata că, în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri, când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi că soarta societăţii în care trăieşti este condamnată.” Ayn Rand (1950)
Nota1. Domnul academician Nicolae Breban, în urma declarațiilor aberante, făcute la adresa unor cunoscuți oameni de cultură români, tocmai a executat, cu voioșie infantilă, o înmulțire cu zero a imaginii și prestigiului său . Păcat !
Nota2 . O mică demonstrație cu nerespectare unor reguli simple .
Fie x,y numere reale :
x+y=0
Înmulțim ambii termeni cu 2 :
2(x+y)=2×0
și obținem
2(x+y)=0
Știm că:
0=x+y deci
2(x+y)=1(x+y)
Acum, dacă simplificăm ambii termeni cu (x+y), obținem
2=1
Sigur veți găsi repede eroarea !
Nota3 . De data aceasta o demonstrație corectă !
Nu uitați de creion și hârtie !
Să mai precizăm că a ( baza ) este număr real (R) iar n( exponent ) număr natural ( N) .
O simplă explicație ar fi că orice numar real ridicat la puterea zero înseamnă împărțirea acelui număr la el însuși și de aceea rezultatul este întodeauna egal cu 1.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nulitatile sunt fostii comunisti de dinainte de 89 care s-au trezit peste noapte inmultiti. Nestiind ce si cum au crezut ca fac mare branza. Mai nou a aparut si impartirea cu zero adica fascisto-comunistii, o specie noua nedeterminata la fel ca si impatirea lui 0 la 0. Deci nulitate printr-un artificiu matematic s-a tranformat intr-o specie nedeterminata.
0 si 1 par pipernicite, omul destept le a pus serios la treaba. insa prostii de care vorbiti au invatat sa foloseasca 0 urile doar in coda. 1 000 ha de padure retrocedata, 1 000 000 de euro spaga etc.
se poate construi o casa incepind cu acoperisul ? ar contrazice legea gravitatiei, nu i asa ?
acum sa ne gindim un pic : ce pensie are un veteran de razboi ? dar un fost tortionar / activist / militian / securist / magistrat ? calaii si cei care au jefuit tara (azi oameni de onoare, cu averi colosale) vreti sa schimbe romania ? sa faca reforma statului ? si ar mai fi ceva : pe cine pun oamenii stampila ? pe cine apare pe ecrane, nu i asa ? pe cine are bani, adicatelea exact pe aceiasi prosti de care vorbiti in articol (asta a propos de mult trimbitata libertate de „a alege”). vedeti ! prostii au aflat puterea 0 urilor n coada si taina perpetuumului mobile !
Foarte clar, concis si plin de continut articolul…Se vede caracterul de informatician al autorului.Ma doare cand vad ce se intampla in tara nostra, si neputinta de-a schimba ceva.Autorul vorbeste de starea unde s-a ajuns, dar nu vine cu o propunere, nu doar teoretica, prin care cetatenii, pot schimba starea in care s-a ajuns,Nu ma refer la cel vot dat alesilor, ci la un mod de a se face educare(sau educatie) macar de acum incolo.
Astept un nou articol la fel de documentat
Mulțumesc pentru comentariul postat!
Mai vreau să adaug că puteam enumera o listă amplă de posibile soluţii şi măsuri vis-á-vis de tema abordată însă, cu certitudine, aş fi deschis o altă paradigmă a vremurilor în care trăim. Poate altă dată!
Cred ca totusi cu cat o societate se indreapta in modul cel mai clar spre disolutie in ansamblul ei cu atat viata se concentreaza si se aduna intr-un numar tot mai mic de oameni cu o intensitate direct proportionala.
Dati-mi voie sa va corectez rationamentul, relatiile 1-7 sint echivalente dpdv matematic.
Greseala nu e la pasul 5, ci la pasul 8, simplificarea se poate realiza numai cu conditia ca expresia simplificata sa fie diferita de 0 (impartirea la 0 nu e permisa).
Mulțumesc pentru intervenție !
Bineînțeles că relațiile sunt echivalente dpdv matematic , asta-i la mintea cocoșului , însă se poate observa cu ușurință că tot raționamentul putea fi oprit la pct.5. 0=0 . Aferim !
Recomandare: cititi „The Basic Laws of Human Stupidity” by Carlo M. Cipolla (http://www.extremistvector.com/content/stupid.html) si o testare a cestei teorii prin modelare matematica si coroborare cu o teorie mai generala, anume teoria evolutiei naturale (https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-01085988/file/testing-cipolla.pdf). Teoria lui Cipolla, care pare, la prima vedere, o gluma cu anumite elemente de adevar, s-a dovedit, a fi, de fapt, o descriere fidela a efectelor sociale ale prostiei omenesti.
Si totusi, daca ne gandim ca Ayn Rand scria aceste randuri aflata deja pe teritoriul Statelor Unite de aproape 25 de ani ( ce coincidenta), frustrata tocmai de catre societatea americana, tinand cont mai ales, de originile ei rusesti.
Dar, revenind de unde trebuia de fapt sa incep, articolul este extrem de potrivit si un sablon perfect al societatii romanesti.
Ceea ce avem de facut acum, cei care constientizam acest lucru, este sa ne promovam valorile astfel incat, peste mai multi ani,intr-un eventual context favorabil, acestea sa se poata ridica in pozitiile cheie ale statului si sa-si aduca aportul pentru schimbarea fundamentala de care avem nevoie.
Istoria se infaptuieste in sute si mii de ani.
Daca ne gandim la francezi, care au suportat sute de ani la rand mizerie si molime,cu regi care mai de care mai netrebnici, unul dupa altul, a trebuit sa vina Richelieu, apoi Mazarin ca sa pregateasca contextul istoric perfect , iar Ludovic al XIV -lea sa desavarseasca si sa ridice Franta pe culmile de stralucire, in admiratia mondiala. Cine ar fi crezut, privind doar cu 200-300 de ani inainte?
Iar astazi? Francezii sunt extrem de frustrati vazandu-si tara invadata de tot felul de venetici, unii bogati care cumpara cu petrodolari perla cu perla din fosta coroana, altii saraci care le supraaglomereaza metrourile, spitalele, scolile, strazile. Ei simt ca se indreapta spre dezastru. Si ce-ar trebui sa faca? Sa emigreze? Nu, cu siguranta. Vor milita in felul lor impotriva neajunsurilor care le otravesc viata, desi probabil ca in aceasta existenta ei nu vor mai cunoaste bunastarea si probabil, nici in perioada care va urma.
Asa si in Romania. Cei care constientizam contextul, nu trebuie sa incetam sa ne manifestam in felul nostru, in favoarea binelui si sa nu abandonam idealul, chiar daca nici noi, in existenta noastra nu vom cunoaste bunastarea la care visam.
Probabil este un raspuns dezamagitor, dar va asigur ca este extras din fiecare celula a fiintei mele, raspuns care odata aflat dupa foarte, foarte multi ani, mi-a adus o oarecare pace si cu acest raspuns in gand imi croiesc drum prin societatea si tara in care mi-a fost sortit sa traiesc.
Răspunsul dv-stră este convingător iar atitudinea laudabilă. Felicitări !
Daca acest articol ar fi fost scris de vreun teoretician neutru nu era nicio problema (cu exceptia „Notei 1” care mi se pare deplasata si, prin subiectivitatea ei, anuleaza toate legaturile dintre „nulitatile” din realitate si cele din matematica), Dar asa, domnul Pintilie ar trebui sa se uite mai intai (oricand) in oglinda si sa isi inmulteasca imaginea cu suma realizarilor din vremea in care a fost la conducere si sa vada ce iese.
Nota1 este destul de relevantă , înseamnă că nu știi ce aberații a spus Breban!
Dl. Florin, se vede fără ochelari, că sunteți subiectiv. Probabil așa vă dictează interesele de partid!
Drumul DN24, pe care mergeți dv-tră în fiecare zi la serviciu, a fost reabilitat cu 60 mil.€, în acea perioadă. Tot în acele timpuri, 12 comune din județ au primit investiții pentru modernizarea infrastructurii de câte 2,5 mil.€, și lista poate continua. Acum rămâne la aprecierea dv-stră dacă acestea sunt realizări sau nu și… mai efectuați încă o dată înmulțirea !
Buna ziua,
Intrebare
Cind erati membru activ PDL ( senator), ce atitudine a-ti avut, macar odata, cind s-a ajuns la pozitia 5, in „matematica” complicata a politicii partidului?
Remarca
Apreciez faptul ca va asumati responsabilitatea reintrarii, si pe aceasta cale, in spatiul public.
Sintem in masura sa trecem peste anumite „decizii politice conjuncturale” si sa dam din nou incredere celor care stiu macar ce nu trebuie sa mai faca.
Succes
Un articol scris asa…ca o viziune (2015-2023) … din pacate… este plina societatea noastra in toate aspectele ei…de indivizi inteligenti… care se descurca, de nulitati in mai toate pozitiile cheie…
Felicitari pentru descrierea atat de reala a societatii romanesti prin prisma matematicii!
„O nulitate ridicata la putere, ramane tot nulitate.”