vineri, decembrie 3, 2021

18 martie 2014- noul Război Rece şi încercările libertăţii

Dincolo de înflorituri diplomatice, dincolo de iluzii şi naivităţi care au menirea să salveze aparenţele de normalitate, discursul lui Vladimir Putin ce a pregătit ceremonia actelor de anexare a Crimeii marchează momentul prin care un nou Război Rece soseşte, după două decenii şi jumătate, în Europa. Sfidarea pe care regimul Putin o oferă este neehivocă şi brutală. Alipirea Crimeii este semnalul ca marchează apoteoza unui stil imperial şi tiranic de a strivi naţiuni şi redesena graniţe.

Un nou Război Rece, purtat în numele manipulării principiului auto- determinării naţionale şi al protejării naţiunii ruse, indiferent de locul în care aceasta se află. Internaţionalismul comunist nu mai este flamura pe care Rusia o ridică. El este înlocuit de afirmarea, transparentă , a etnicismului pan-rus. Ceea ce acest nou Război Rece preia de la cel încheiat la 1991 este identitatea Inamicului cu care lupta se duce, până la capăt- iar acest duşman este Occidentul, a cărui prezenţă militară este invocată ca un spectru justificând agresiunea şi autoritarismul intern. Vestul şi Statele Unite în particular sunt ţintele pe care retorica lui Putin le desemnează şi demonizează. Nimic nou, ca şi cum sinteza ţarist- stalinistă ar fi permis o coborâre în timp, spre epoca în care gloria se cucerea prin zdrobirea altor popoare şi prin încătuşarea/ exterminarea celor care se opunea opresiunii, în Rusia însăşi.

În spaţiul somptuos de la Moscova, ornat spre a încadra silueta Stăpânului însuşi, Vladimir Putin a întruchipat ameninţarea mortală pe care Rusia de astăzi o reprezintă pentru comunitatea libertăţii, demnităţii şi democraţiei. Războiul Rece a însemnat ocazia pentru Vest, condus de Statele Unite, de a reafirma temelile pe care se ridica un edificiu de civilizaţie. Noul Război Rece din martie 2014 este o încercare pe care destinul o aşează în faţa noastră. Istoria nu a ajuns la limanul postmodern al concordiei universale. Istoria este, din nou, o confruntare cu dictatura şi cu cnutul.Tot ceea ce ne defineşte, în calitate de naţiuni parte a comunităţii atlantice, de la guvernarea limitată la egalitatea în faţa legii, este imposibil de reconciliat cu modelul Rusiei lui Putin. A capitula este a accepta o altă sclavie, la fel de josnică şi de sângeroasă ca şi cea din deceniile de dominaţie sovietică.

Acest nou Război Rece care se naşte în faţa ochilor noştri este şi un prilej de fortificare al spiritelor. Pentru România, astăzi parte a Vestului, el impune urgenţa de a reafirma centralitatea opţiunilor care ne marchează destinul. În faţa Răsăritului care se ridică, avem datoria de a fi, acum , mai mult ca niciodată în ultimii ani, credincioşi libertăţii şi steagurilor ei.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. O singura problema.
    Razboiul rece a fost intre ideologii cu putini (relativ) sustinatori in afara sistemului.
    Putin e sustinut de populatie.

    Parca sunt conditii sa dispara „rece” din razboi rece, daca nu se foloseste diplomatia.

    • „Putin e sustinut de populatie”

      Foarte buna remarca!

      Din totdeauna mi-am pus intrebarea: este poporul rus adevaratul autor si, deci, responsabil pentru nedreptatile la care sunt supuse popoarele ocupate si abuzate de Rusia? Sau, este numai guvernul sau liderii poporului rus cei ce au produs suferinta si au inabusit in sange aspiratia spre libertate a popoarelor ocupate samavolnic, prin forta armelor si cizmelor soldatilor rusi?

      Personal, am cautat sa ma conving ca poporul rus nu are nimic de-a face cu imaginea urata de care se „bucura” Rusia in lume, bazandu-ma pe observatia: „luati individual, rusii sunt, totusi, oameni de treaba”. Dar confruntat cu evidenta „Putin e sustinut de populatie”, incepi sa te intrebi iarasi, si iarasi, unde este adevarul?

      • sunt doua sensuri distincte.
        Motivele pentru care poporul este alaturi de lider pot fi diferite de motivele pentru care „ceilalti” sunt impotriva lui.

          • Nu stiu ce sa va zic.
            Doar sa impart cu dumneavoastra din experienta mea. De fiecare data cand am stat de vorba cu membrul unei categorii despre care avem conceptii prestabilite (lunga definitia dar aici includ rusi, tigani, raufacatori, oameni cu bani, tarani etc), am constatat ca exista o motivatie pentru ce fac, sunt plini de parti bune iar partile rele sunt un fel de autoaparare.
            Cred ca incadram oamenii in categorii din lene.
            De aceea, incerc sa elimin orice bariera, sa cunosc si sa nu trag concluzii.
            Doar un exemplu. A aparut recent o carte scrisa de o membra a comunitatii tiganesti (am scris altfel prima oara dar nu mergea), care se numea „mandra ca sunt roma”. Banuiesc care a fost reactia multora cand au vazut titlul. Ei bine, ganditi-va ce reactii ar putea avea englezii la o carte care s-ar numi „Mandru ca sunt roman”.
            Ce tie nu-ti place altuia nu-i face….

            • Ah, „Regula de Aur”…
              Daca aceasta regula o gasesti la mai toate popoarele antice, in toate filosofiile ce au stat la baza unor civilizatii, ca principiu de baza al Cresitinitatii, nu stiu daca s-ar putea gasi ceva asemanator si la slavii timpurii, parintii rusilor. Ar trebui, totusi, sa le fie cunoscut dat fiind asumarea cultului crestin…

              Oricum, eu il consider un popor ciudat. lipsit de etica dar,aparent, cu mare credinta in Dumnezeu.

            • Nici eu nu sunt religios, chiar de loc.
              Nici nu vorbeam despre noi, vorbeam de poporul rus, cunoscut ca fiind excesiv de religios.
              Sigur, desi canducatorii lui sunt cum sunt, asta nu exclude atasamentul poporului. La fel, poate, s-a intamplat si cu poporul german angrenat in aventura nazista de Hitler si nimeni nu poate trage concluzia acum ca germanii sunt un popor crud, lipsit de etica. Dar nici nu pot pune egal intre poporul rus si cel german. Sunt multe de spus, dar atat pentru acest subiect.
              Multumesc pentru companie si schimb de idei.
              Cu bine,
              Lucky

  2. Nu m-as grabi sa arunc pisica in curtea tzarului Putin desi, personal sentimentele pe care le am pentru marele tzar si regimul siloviki sunt detestabile. Da, sunt influentat si de viata pe care am trait-o in umbra marelui popor de la rasarit. Pe langa faptul ca am avut pe cap un megalomanrupt de realitate numit Ceausescu trebuia sa tinem cont in permanenta de ce vor spune si face rusii daca noi romanii stranutam sau tusim fara permisiune.

    Putin a invatat sa foloseasca notiunea de deterrence in folosul Rusiei. Cata vreme Ukraina nu este parte din NATO si, sau UE Rusia nu face valuri. O Ukraina membra NATO aduce „inamicul” la 100 de mile de portile Moscovei. Putin a fost screscut si scolit la scoala KGB si va gandi si actiona in termeni belicosi cate zile are.

    Ce se intampla astazi in Ukraina si in Crimea nu este geneza unui nou cold war. Este strategia Moscovei de a atinge un status-quo. Rusii nu-si doresc deloc un scenariu similar cu fostul cold war cand toata Europe si USA erau aliniate la frontiera de est a Europei de Est. Era un proces foarte costisitor economic si social care in final a contribuit decisiv la prabusirea URSS.

    Putin doreste acel buffer-zone (teritoriu de securitate) la marginea vestica a Rusiei. A spus asta in repetate randuri, public, clar si raspicat, asa ca nu vad de ce ne miram de ceea ce se petrece astazi in Ukraina si Crimea.

    Putin are avantaje clare si are toate sansele sa-si indeplineasca planurile strategice. Americanii se retrag tot mai mult la ei acasa: deficit bugetar imens, o economie care nu prea merge grozav, planul Obama-Care este atat de controversat incat se apropie rapid de un fiasco si un dezinteres total al White House pentru Europa. Amricanii se concentreaza de ani buni pe Asia-Pacific si au constatat ca pana si o strategie minimala costa enorm. Simplu, gata, nu mai sunt suficienti bani pentru planuri marete.

    UE are probleme economice, financiare si sociale majore. Nu are resursele necesare sa pompeze sute de miliarde de euro sa aduca economia falimentara a Ukrainei la un standard modern si eficient. A incercat cu Grecia si s-au ars rau de tot. Mai mult, UE nu are o capacitate militara comparabila cu Rusia fara suport american. iar americanii au spus clar ca nu se amesteca. Asa ca nu vad deloc la orizont un noi razboi rece pentru ca este mult prea costisitor pentru ambele blocuri.

    Ce se vede cu ochiul liber este un nou status-quo pe care rusii sunt pe cale sa-l obtina. Chiar daca Ukraina se va diviza (referendum perfect democratic, vezi Kosovo si foarte recent Crimea) atat UE cat si Moscova vor fi multumiti. UE va cheltui mult mai putini bani pe un eventual nou membru (pe care de fapt nu-l doreste nimeni) iar rusii si-au format buffer-zone-ul pe care Putin il iubeste atat de mult.

    Ungaria este in relatii mult mai bune cu Moscova decat cu UE. Bulgarii cam tot acolo bat. Guvernul de la Bucuresti devine tot mai deschis si mai amabil cu Moscova: rusii nu pun prea multe intrebari cum sunt cheltuiti banii (care rusi la raandul lor fura tot ce prind cand e vorba de fonduri guvernamentale) fata de UE care trimite comisii peste comisii pentru fiecare euro acordat. S-a saturat si bietul Ponta sa tot dea explicatii la magariile pe care le fac baronii din teritoriu. iar deca baronii se supara, adio suport din teritoriu.

    Din punctul meu de vedere in mai putin de doi ani rusii vor atinge status-quo-ul pe care si-l doresc cu acceptul tacit al UE si USA. Mai ramane o singura problema stringenta pentru rusi: tzarile baltice. Ca unitati independente si neutre ar fi in regula cu rusii. Ca membre NATO, nici poveste. Dupa ce se termina povestea cu Ukraina, urmatorul focar de conflict diplomatic, economic si posibil militar vor fi tzarile baltice.

  3. Nu cred ca e vorba de niciun nou razboi rece la a carui nastere asistam in aceste zile. Mie imi pare mai degraba acelasi vechi razboi in care occidentul castiga pas cu pas noi zone de influenta. Anexarea Crimeei este rezultatul unui troc. Paradoxal Putin ar putea fi de fapt un erou pacificator in povestea asta daca accepta Ucraina (ramasa), Moldova si Georgia sa iasa din zona ei de influenta in schimbul Crimeei, care oricum era de facto in Rusia, chiar daca nu si formal. In rest, e vorba doar de teatru, latraturi, maraieli destinate exclusiv publicului.

  4. Exista proverbul de clasele 1-4, cu nebunul care arunca bolovanul in lac. Nu e clar cine alcatuieste grupul de nebuni foarte posibil, Putin intra aici), in schimb la categoria inteleptilor in niciun caz nu intra UE, SUA sau altele asemenea. E o situatie tulbure si fara aceasta situatie, pentru rezolvare trebuie inlaturati „nebunii”.

  5. Grele încercări ne aşteaptă de acum înainte. Din păcate este evident că nevrednicia actualei clase politice nu va fi nici pe departe în măsură să ne ofere poziţia pe care am merita-o în istorie.
    Dacă şi reacţia occidentului este ezitantă, datorită multiplelor sfere de interese, ce putem să ne aşteptăm de la guvernanţii şi aleşii noştri, mult mai familiarizaţi cu primitivul sistem rusesc al luatului cu japca decit cu normele unui stat de drept. Pentru mulţi dintre ei organizarea socială rusească se potriveşte ca o mănuşă şi au dovedit că nu se dau cu nimic în lături de la a face orice ca să şi-o însuşească. Modelul rusesc e adevăratul model de justiţie care trebuie să funcţioneze numai în favoarea lor. Nu contează ceilalţi decît în măsura în care de spinările lor au nevoie ca să se poată căţăra, spinări care se simt întrucîtva încălzite şi protejate de povara pe care o poartă.
    Doar o întindere exagerată a corzii de către profitori (ceea ce pare că ai noştri au început să facă, pierzînd contactul cu realitatea şi nemaifiind capabili să simtă pulsul acesteia) poate fi, paradoxal, şansa unei răbufniri care să îndrepte lucrurile.
    Să nu fie însă prea tîrziu, Putin să apuce să-şi desăvîrşească planul şi occidentul să se trezească captiv în pînzele propriilor incertitudini şi diversităţi de viziuni. Iar noi pe lîngă ei !

  6. nu înțeleg, nu sunt de acord să mi se șteargă sistematic comentariile numai pentru că nu corespund amricanofililor-

    1. Nu admit politica niciunei mari puteri
    2. Rusia nu poate fi tratată ca pe vtremuri , ca un gigant pe picioare de lut
    3. Războiul rece l-a început Churchill, nu Stalin, deși Stalin era un călău înnăscut
    4. Dezmembrarea Iugoslaviei a fost plănuitpă de puterile occidentale, nu din motive ideologice, numai din motive economice și strategice, atunci a început războiul rece
    5. În jurul Rusiei sunt baze americane, ce caută ele în țările vecine Rusiei?
    6. Crimeea nu a aparținut Ucrainei niciodată înainte ca Hrușciov să facă un adin gafele sale majore
    7. Ucraina nu a fost un stat decât în 1918 și în secoilul VIIi, când se numea RUSIA KIEVEANĂ, înființată de cnejii ruși.
    8. Rusia nu are nevoie de Basarabia, ci de Transnistria, care nu a fost de fapt niciodată a Basarabiei. Dacă ștergeți aceste com. dovediți că nu cunoașteți regula dialogului. Mulțumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Lașități românești, profituri maghiare (2)

LEGENDA, MITUL ȘI CULTUL LUI DRACULA Să fim serioși, legenda, mitul și mai ales cultul lui Dracula nu au...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro