marți, ianuarie 19, 2021

2 august 2012- o zi şi semnificaţia ei

Ziua de 2 august 2012 a fost dominată de două evenimente legate între ele prin firul roşu al crizei profunde prin care trece regimul politic românesc şi propriul nostru spaţiu public:conferinţa de presă prin care fosta conducere  a Institutului Cultural Român  îşi anunţa demisia şi decizia Curţii Constituţionale de a amâna,într-o primă instranţă, până pe data de 12 septembrie, procedura de validare a referendumului pentru demiterea preşerdintelui Traian Băsescu.

Dincolo de naturile lor diferite, cele  două momente reflectă consecinţele, dramatice, ale crizei politice  şi constituţionale ce a debutat o dată cu investirea actualului cabinet. Căci decizia Curţii Constituţionale de a  da câştig de cauză Ordonanţei de Urgenţă de modificare a legii de organizare  a ICR nu poate fi separată de opţiunea în favoarea amânării unei decizii clare în chestiunea demiterii preşedintelui.

Democraţia constituţională din România pare să devină , din ce în ce mai mult, o ficţiune ce nu mai are corespondent în realitatea politică. Cabinetul mutilează Institutul Cultural Român  recurgând la unul dintre cele mai brutale şi netransparente instrumente pe care i-l oferă legea fundamentală. Acelaşi cabinet schimbă, la finalul procedurii de suspendare a şefului de stat, datele în funcţie de care validarea se poate consfinţi. În fiecare dintre cazuri, logica constituţionalismului este încălcată.

Riscurile decurgând din  opţiunea Curţii Constituţionale de a evita pronunţarea pe data de 2 august  2012  sunt evidente şi vizibile fără dificultate. Cu fiecare zi care se scurge în acest interimat prezidenţial, cu fiecare zi  în care  se  ratează soluţionarea acestei crize de adâncime  a statului, involuţia democratică a României este din ce în ce mai dramatică şi  profundă. Supremaţia constituţiei poate fi temelia libertăţii doar cu condiţia ca înseşi instituţiile ce aplică legile şi constituţia să adere la setul de valori pe care îl cuprinde  norma fundamentală.  Ziua de 2 august 2012 nu a marcat , din păcate, închiderea conflictului constituţional generat de conduita noii majorităţi din camere. Dimpotrivă. 2 august 2012 poate fi debutul unei noi agravări a acestui proces de degradare democratică, de o manieră accelerată şi ireversibilă.

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Domnule Stanomir,

    de ce NU organizează organizaţia a cărui co-lider sunteţi demonstraţii zi de zi în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţării, să poată arăta cetăţenii aceia, câţi or fi, ei – 5, 50, 500 sau 5,000 că LE PASĂ de ţara lor şi de soarta valorilor democratice şi liberale care stau la baza Constituţiei şi a idealurilor şi opţiunilor noastre euro-atlantice?

    De ce?

    Sau măcar dumneavoastră, cetăţeanul Stanomir, să organizaţi O SINGURĂ demonstraţie, în Bucureşti, mâine!

    Avem nevoie de lideri, domnule Stanomir, de oameni care au curajul, demnitatea şi caracterul să arate PUBLIC Europei şi lumii întregi că ce se întâmplă acum în România NU este normal.

    Dacă nu dumneavoastră, omul în care mulţi dintre noi avem mai multă încredere decât în oricare dintre colegii dumneavoastră de la ICCD, atunci cine?

    • Demonstratia care se face seara de seara in Piata Victoriei, este a oamenilor care simt si exprima nelinistea si absurdul acestor zile. Ea este – ce e drept – redusa ca dimensiuni si – mai ales – invizibila deoarece televiziunile nu ii acorda atentie. La demonstratia din 26 iulie a cadrelor disponibilizate, practic de aceeasi dimensiune (in jur de 200 de oameni), trei care de transmisie erau urcate pe trotuarul din fata Muzeului Antipa si focalizau inclusiv paharele de bere etalate de demonstranti.

      • Stimate Domnule/ Stimată Doamnă,

        Permiteţi-mi să vă felicit pe dumneavoastră si pe cei care ies să demonstreze alături de dumneavoastră cât pot de des în Piaţa Victoriei.

        Sunteţi printre puţinii oameni cărora chiar le pasă de ţara noastră, aşa cum le-a păsat celor câteva sute/mii care au ieşit în 21/22 decembrie 1989, aşa cum le-a păsat celor câteva zeci/sute, în capul cărora au dat minerii cu bâta la comanda Tov. Iliescu în vara lui 1990.

        Restul, suntem specatori/comentatori, cum am fost şi în ’89/90, nu facem nimic, numai dăm din gură şi ne plângem, şi aşteptăm să facă alţii pentru noi, să ne cadă pară mălăiaţă…

        Dacă aş locui în România, aş fi alături de dumneavoastră, sau aş ieşi şi eu seară de seară în oraşul de provincie de unde provin, să arăt că nu e normal ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni într-o ţară care se vrea democratică şi liberală, într-un stat de drept, membru al UE!

        Cu stimă şi recunoştinţa,

        Un cetăţean român din diasporă

  2. si acest site cenzureaza;domnilor,cenzura doar impune limite libertatzii.lasatzi gindirea si bunul simtz sa faca asta!
    d nule Stanomir,dar usl au in spate 7 sau 8 milioane de cetatzeni.diferentza de nevotantzi ,poate in mare masura, se pot aduna tot la aceshtia.ma indoiesc ca aceshti oameni vor doar capul lui basescu.ei sint alegatori usl,au aceleashi valori.
    fitzi realisti domnilor;sintetzi in inferioritate!si nici nu sintetzi ceea ce va place sa credetzi ca sintetzi,cred eu,cu scuzele de rigoare.
    incepe sa para regimul lui basescu cu ai lui udrea,videanu si alde altzi pleshcoi un vis frumos,asha i?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.