joi, august 13, 2020

20 de ani în căutarea unei identități digitale

Preambul

Știți cum se spune, nu? La politică, fotbal și digitalizare (de fapt transformare digitală) se pricepe toată lumea. De 20 de ani batem pasul pe loc în lipsa de, le așezați dumneavoastră în ordinea corespunzătoare :

  • Competență
  • Voință politică
  • Credibilitate
  • Încredere
  • Fraudă

Și aș putea continua…

Pe scurt în acest articol este vorba despre faptul că în absența unei identități digitale nu punem să ne circumscriem unei lumi de asemenea digitale și nici să avem acces la servicii publice digitale (care oricum lipsesc). De asemenea prezintă multe definiții, noțiunea de Cadru National de Identitate Digitala, cum a reglementat Uniunea Europeana identificarea digitală si posibilitatea folosirii peste granițe a sistemelor naționale de identitate digitală.

De asemenea prezintă neputința națională care ne-a făcut să întârziem cu 20 de ani adoptarea unei reglementări privind identitatea digitală…

În același timp este un îndemn la colaborare trans-partinică, un apel către integrarea industriei naționale de tehnologia informației.

A. De unde trebuie să începem transformarea digitală?

O să vedeți în articolul care urmează că deși am avut un minister de linie 20 de ani și o diagnoză corectă suntem exact unde eram în 2000. Vrem să începem, însă ori nu știm, ori nu vrem, ori… însă să rămân aici cu supozițiile.

Transformarea digitală [TD] sau digitalizarea (cum deja a intrat in limba română) este o întreagă filozofie care trebuie să re-inventeze și să actualizeze o gândire încremenită în proiect. Nu putem vorbi de TD fără a vorbi de :

  • Inventarierea activelor digitale din administrație
  • Inventarierea capabilităților și competențelor umane
  • Rapoarte cu privire la proiectele de consultanță ce vizează TD
  • Strategii sectoriale
  • Etc.

Pentru vă face o idee cu prioritățile TD ar fi utilă lectura articolului apărut în Contributors cu titlul- Episodul 2 România Digitală – ultima oră[1]

Pentru că nu e așa, nu poți începe războiul fără a-ți cunoaște forțele proprii, dușmanul și …spune mai multe Sun Tzu in Arta războiului.

Filozofia transformării digitale care trebuie să cuprindă :

  • Strategii și planuri
  • Cadre de reglementare, standarde și modele
  • Cazuri de afaceri
  • Modele financiare
  • Management al schimbării , de program și de proiecte

Dacă ne imaginăm elementele descrise mai sus ca alcătuind un puzzle foarte bine definit , coerent si integrat (cu toate elementele sale descrise și documentate), putem separa și realiza elemente din arhitectura finală.

Ceea ce spun este că trebuie înainte de toate să gândim, dacă se poate în comun arhitectura finală și putem începe sa livrăm rezultate parțiale

Am să o spun și în clar că dacă vrem cu adevărat să punem în practică o transformare digitală accelerată a României în primul rând trebuie să gândim, să căpătăm credibilitate în ochii contribuabililor iar aceștia să capete încredere în noi ca autorități publice. Nu am să mai scriu în amănunt și să descriu studii de caz similare pentru că aceasta înseamnă multă consultanță de tip gratuit și am observat o opinie că ceea este gratuit nu are valoare. Total greșit…

O altă cerință este că ar trebui cumva să obținem consensul întregii clase politice, transformarea digitală nu e o joacă și nici o afacere de partid.

Nu mă întrebați cum. Știu că pare imposibil însă ar trebui să cădem de acord că TD este o prioritate națională.

Exemplul zilelor noastre arată că este total contraproductiv ca executivul să deblocheze într-un mod revoluționar (semnătura electronică) care estre parte din arhitectura TD iar legislativul să schimbe total sensul prin amendarea politicilor publice (cu exemple dacă doriți).

Pandemia ne-a pus în față un adevăr simplu, TREBUIE sa facem mai mult pentru a oferi servicii digitale cetățenilor României. TREBUIE să părăsim ultimele locuri din DESI la consumul de servicii electronice.

Suntem în România în starea „ iunie 2020” în care viteza traficului de internet este cea mai mare în Europa și serviciile electronice consumate de populație cele mai reduse.

Trebuie însă să recunoaștem că aplicațiile noastre digitale destinate structurilor din administrația publică sunt gândite insular și fără a fi luat în calcul posibilitatea de a fi deschise publicului.

Sunt încercări, limitate însă, cum ar fi SPV- Spațiu Privat Virtual în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, ceva pe la Registrul Comerțului, pe la unele primării etc.

Stadiul este de administrație publica închisă cu insule care nu comunică între ele si nu comunică cu cetățeanul. Luând în calcul tema articolului nostru și anume identitatea, în România cetățeanul are atâtea identități digitale câte aplicații există în structurile de administrație publică și de aceea COPIA DUPĂ CARTEA DE IDENTITATE este ca un pașaport al relației cu administrația publică.

Digital identity – Your key to unlock the digital transformation

Am să pun în discuție o imagine care ilustrează un mod foarte clar nevoia de a defini printr-un Cadru National de Identitate Digitală (sau o Schema de Identitate Digitală) ceea ce ne lipsește astăzi.

Să încercăm să decodăm imaginea de mai sus :

Identitatea este o condiție prealabilă pentru participarea la societate, facilitând accesul la sisteme de sănătate și asigurare servicii sociale, educație și servicii financiare și guvernamentale. Odată cu transformarea digitală accelerată, un număr rapid de tranzacții este realizat online, creând o nevoie din ce în ce mai urgentă a unei identități digitale.”Digital identity – Your key to unlock the digital transformation [2]

Deci există o intercondiționare biunivocă în sensul că accesul într-o lume digitală în care există o piață de servicii publice și private presupune ca subiectul /entitatea/actorul să posede o identitate digitală (eID)

Revenind la întrebarea articolului nostru ar trebui să începem de la identitate digitală însă având în minte că aceasta nu este un scop în sine ci este destinată facilitării tranzacționării într-un sistem interoperabil.

B. Identitate. Identitate Digitala. Identificare Digitală

Sa încercăm să avem o definiție cât mai intuitivă și cât mai corect tradusă . Unul din organismele care mi-a plăcut întotdeauna prin modul concis si coerent de reprezentare a realității digitale a fost Uniunea Internaționala Telecomunicațiilor (ITU). Astfel in Ghid -Foaie de parcurs Identitate digitală [3] ITU definește:

Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor definește conceptul de identitate ca „reprezentarea unei entități sub forma unuia sau mai multor atribute care permit entității sau entităților să fie suficient de distinse în context” .

Bazându-se pe această definiție, este posibil să se afirme că o identitate digitală este reprezentarea digitală a unei entități, suficient de detaliată pentru a face individul să se distingă în contextul digital „

Mie mi se pare o definiție destul de clară, concisă și ușor de asimilat. Nici ceea ce urmează nu face decât să explice ceea ce trebuie să știm la minim despre noi și noi cei digitali…

Recomand de altfel documentul despre care vorbim tuturor celor care vor să înțeleagă mai mult despre subiect.

Ceea ce vreau să se înțeleagă este că subiectul identitate digitală este un subiect extrem de complex și care atinge extrem de multe zone sensibile : guvernarea, etica, administrația, dreptul civil și penal, politicile publice, tehnologiile etc. Prin urmare, este necesar ca liderii naționali și factorii de decizie să înțeleagă profund subiectul.

O identificare electronică („eID”) este o soluție digitală pentru dovada identității cetățenilor sau a organizațiilor, de exemplu în vederea accesării beneficiilor sau serviciilor furnizate de autoritățile guvernamentale, bănci sau alte companii, pentru plăți mobile, etc. În afară de autentificarea online și conectare, multe servicii de identitate electronică oferă utilizatorilor posibilitatea de a semna documente electronice cu o semnătură digitală.” Identificare Digitală[4]

Continuând, problema rezolvării identității digitale este un pilon obligatoriu pe care se sprijină întreaga arhitectură digitală a unei comunități naționale și tocmai în acest scop trebuie să se gândească și să se operaționalizeze un cadru specific respectiv un Cadru Național de Identitate Digitală, care cuprinde toate elementele necesare pentru a opera un sistem de identitate digitală care să furnizeze serviciul către populație.

Cadrul Național de Identitate Digitală ar trebui să favorizeze prosperitatea economică și socială și să maximizeze contribuția digitalului la dezvoltarea durabilă și incluziunea socială.”

Recomand lectura ghidului cu privire la identitate digitala de către cei care regândesc transformarea digitală Ghid -Foaie de parcurs Identitate digitală

Colaborarea și consultarea publică cu toate forțele implicate asigură transparența necesară unui proces extrem de sensibil în opinia autorului. Cadrul legal al Consiliului National pentru Transformare Digitala reglementat in Hotărârea de Guvern nr. 89/2020- poate fi un bun start în discuții.

Însă atenție : TIC- TAC, TIC-TAC

Uniunea Europeană și Identificarea Digitală

Dacă în 2000/2001 puteam vorbi de o strategie proprie privind transformarea digitală din momentul semnării documentelor de preaderare și aderare la Uniunea Europeană trebuie să ținem cont cu precădere de modul în care ne integrăm în orchestra reglementărilor în vigoare în Uniunea Europeană.

Iar în domeniul identității digitale cât și identificării electronice Uniunea Europeană este cu mulți pași înainte iar România cu mulți pași înapoi. Cu mare curiozitate privesc ceea ce se întâmplă cu Implementarea nodului național eIDAS [5] aflat în întârziere din etapa în care exista un minister , MCSI.

Poate acum cu noua organizare să fi intrat într-o noua logică și dinamică. Poate simultan cu acceptanța proiectului european privind nodul eIDAS dăm în folosință și Cadrul Național al Identității Digitale. Poate.

Să vedem cum privește Uniunea Europeana problema identității digitale. În primul rând să subliniem că Uniunea Europeană a depus eforturi în sprijinul standardizării și interoperabilității tocmai în sensul creării unei Piețe Unice Digitale(Single Digital Market)

Sugerez liderilor naționali ai transformării digitale cât și domnilor din executivul, legislativul și puterea judecătoreasca, lectura documentelor operațional strategice ale Pieței Unice Digitale cât și a documentelor și regulamentelor subsecvente.

Trebuie să ne aliniem de urgență, pentru că am să citez din președintele Republicii franceze Emanuel Macron „ nimeni nu o să mai stea după cei din urmă”

eIDAS (servicii de identificare electronică, autentificare și servicii de încredere) este un regulament al UE privind serviciile de identificare și de încredere electronice pentru tranzacțiile electronice, care se aplică drept în cadrul întregii UE.

În sprijinul inițiativei Comisiei Europene pentru piața unică digitală (DSM), eIDAS își propune să faciliteze circulația lină a comerțului în UE prin armonizarea legislației, transparenței, securității, neutralității tehnice, cooperării și interoperabilității.

În urma acestor valori, eIDAS:

  • Standardizează utilizarea de identificare electronică (eID)
  • Definește o nouă clasă de „servicii de încredere electronică” (ETS)
  • Clarifică și asigură validitatea legală a semnăturilor electronice
  • Creează o piață internă europeană în cadrul UE pentru servicii de încredere electronică

Aceste standarde se aplică peste granițe, precum și în interiorul statelor membre.”(vezi eIDAS: Standardising Digital Identity in the EU)[6]

Identificarea electronică (in sens eIDAS) se poate referi la:

• metodă electronică care „poate garanta identificarea fără ambiguitate a unei persoane”

• datele de identitate stocate electronic ale unei persoane, echivalentul digital al cărții de identitate fizice tradiționale

• actul de a se identifica sau de a se autentifica într-un mediu digital

Ce pot să spun este că noi încă nu am transpus e-IDAS în legislația națională el fiind în vigoare cu putere de lege prin natura sa de reglementare europeană.

Documentând articolul de față am găsit un articol foarte interesant cu autori români pe care am sa îl citez și am să preiau prescurtat modelele de implementare de Cadru National de Identitate Publică premergătoare e IDAS descrise de către ei – Servicii de identitate digitală premergătoare implementării regulamentului eIDAS[7]

B1.GOV.UK verify

Sistemul britanic de gestionare electronică a informațiilor, GOV.UK Verify, permite oricărei persoane cu domiciliu stabil sau temporar în Marea Britanie (cu sau fără cetățenie britanică) accesarea mai multor servicii guvernamentale utilizând o unică schemă de identitate digitală la nivel naţional [21], fiind un bun exemplu de implementare şi folosire a identităţii digitale în eficientizarea relaţiei guvern-cetățean. Schema unică integrează mai mulţi furnizori publici şi privaţi de identitate digitală (bănci, serviciul poştal etc.) [19], membri ai Open Identity Exchange (OIX) – organizație ce promovează accelerarea adoptării serviciilor de identitate digitală ce au la bază standarde deschise [29]”

B2.e-Identity Estonia

Cartea de identitate digitală din Estonia (ID-card) și soluția de implementare mobilă a identității digitale (Mobile-ID), oferite de către guvern cetățenilor estonieni încă din anul 2002 [17], le permit acestora să călătorească fără pașaport în cadrul Uniunii Europene și să beneficieze de acces securizat şi deplin la un număr mare de servicii la nivel național: servicii publice, financiare, medi-cale, de vot electronic etc. Deținută în prezent de 98% dintre cetățenii țării [15], Estonia ID-card este o carte de identitate digitală securizată criptografic ce utilizează o infrastructură de tip blockchain [17] și conține un cip digital care stochează informații de identificare, fiind inclus într-o schemă de securitate bazată pe criptare cu pereche de chei pe 2048 biţi [15]. Ea suplinește cu succes numeroasele carduri de care o persoană ar putea avea nevoie în mod uzual (pașaport, carduri bancare, de asigurare medicală etc.)”

B3.Identitatea digitală în Norvegia

Sistemul norvegian oferă posibilitatea de accesare a serviciilor și facilităților legate de identitatea digitală prin intermediul Norge.no – Gateway to Digital Public Services [26], în care autentificarea se face pe bază de semnătură digitală, prin intermediul unui cont. Acest serviciu central se numește ID-porten, este implementat ca arhitectură de tip hub and spoke şi operează sub autoritatea unei agenții specializate – Agency for Public Management and eGovernment (Difi) [24, 4]. ID-porten implementează mai multe niveluri de autentificare :

  • MinId – un mod de autentificare electronic, cu securitate de nivel mediu, ce poate fi folosit de persoanele cu vârsta peste 13 ani. MinId permite conectarea fie printr-un cod PIN trimis prin poştă, fie printr-un SMS pe telefonul mobil, pentru o singură utilizare. MinId oferă acces la servicii municipale, servicii digitale furnizate de Norwegian State Educational Loan Fund (Lånekassen) și aplicații electronice din învățământul superior [23].”

****************************************************************

(referințele bibliografice sunt ale articolului citat)

Ce vreau să stabilim este că pe plan mondial există Cadru National de Identitate Digitală altele decât cele asociate existentei unui card electronic de identitate

Exemplele prezintă două astfel de CNID – unul din UK și unul în Norvegia în care la CNID vin în comun operatori publici și privați . de altfel UK a rămas celebră prin distrugerea datelor care erau culese pentru a lansa un CNID pe bază de card electronic, legislația nefiind aprobată pentru lansarea schemei digitale.

Schema de identitate este posibilă și fezabilă însă trebuie analizate foarte serios beneficiile, avantajele și dezavantajele.

Ca o opinie a autorului eu văd fezabilă un CNID bazat pe carte electronică de identitate din motive culturale.

Ca un mijloc de stimulare a ambiției și competitivității naționale să amintesc că republica Moldova este cu 20 de ani înainte în acest domeniu.

Atașez Sisteme de identificare electronică notificate în temeiul articolului 9 [8], in care veți vedea că totuși în majoritatea cazurilor vorbim despre cărți electronice de identitate, regăsiti CNID din majoritatea țărilor europene.

C.România și identitatea digitală

În anul 2000 tehnologia informației și-a ocupat locul binemeritat în guvernare prin înființarea unui minister Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei [9] ca organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației, cu personalitate juridică, cu scopul de a realiza politica Guvernului în domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației.”

Așa cum am subliniat în articolele anterioare Episodul 3 – 28 de ani. Miliarde de euro. România digitală, încotro? (partea întâi)[10] niciodată MCTI/MCSI nu și-a îndeplinit în totalitate atribuțiile pe care și le-a asumat de la înființarea sa în 2000 și până la desființarea din 2019 iar cauzele le-am tratat anterior însă numai tangențial. Oricum articolul de față are cu totul altă temă…

Ca o paranteză nu există nici o urmă de îndoială ca prima responsabilitate a rămânerii în urmă din domeniul digital este a miniștrilor de linie (MCTI/MCSI) și implicit a tuturor cabinetelor din 2000 până astăzi în frunte cu prim miniștrii care le-au condus. Fără excepții…

În opinia mea MCTI a avut un debut extrem de promițător iar Guvernul a aprobat Strategia Guvernului privind informatizarea administraţiei publice[11] care în opinia mea a reprezentat un adevărat document de viziune la nivelul acelor an. Nu am să o analizez decât în contextul temei de astăzi și anume în Strategia Guvernului privind informatizarea administrației publice apare in mod clar conceptul de carte electronică de identitate care ar fi putut rezolva de acum 20 de ani problema identității digitale. Astfel:

Identificarea (autentificarea identității) persoanei care solicită un serviciu (persoană fizică sau juridică) și verificarea autorizărilor necesare trebuie să fie efectuate conform unei proceduri unitare pe întreg teritoriul țării, utilizând mijloace de identificare independente de tipul serviciului solicitat, cu scopul de a asigura accesibilitatea tuturor serviciilor la orice ghișeu din țară. În acel moment cartea electronică de identitate (I.D. card) va fi instrumentul de lucru preferat pentru accesul la diverse servicii publice.

Strategia Guvernului constă într-o serie de acțiuni proiectate, coordonate și direcționate către atingerea acestor obiective. Strategia nu se limitează la proiectarea unor sisteme informaționale și de telecomunicații, ci, în același timp, solicită perfectarea cadrului legal care să facă asemenea acțiuni posibile și, mai ales, crearea unor structuri organizaționale suplimentare corespunzătoare, atât pentru elaborarea strategiei, cât și pentru implementarea proiectelor, care să cuprindă un mare număr de unități ale administrației publice centrale ce vor purta în egală măsură responsabilitatea asupra rezultatelor.”

Ulterior acestei viziuni corecte a urmat o lungă listă de politici publice (Anexa 2 Bibliografie – Legislație Carte electronică de Identitate – 20 de ani pierduți în tranziție) timp de aproape 20 de ani care au definit, re-definit și de la capăt cartea electronică de identitate. Conform unui comic vestit „ Suntem de râsul Universului cosmic!”

Ultima tentativa a fost un proiect de OUG al Guvernului Orban retras în condițiile existenței unui proiect de lege inițiat de PSD în 2016 nici nu mai pun referințe bibliografice.

Dacă cineva mă va întreba de ce nu au succes strategiile în administrația publică din România opinia mea ar fi în primul rând datorită responsabilității difuze cu care încărcăm actele administrative. Personal aș încredința aceste acte funcționarilor publici superiori sub răspundere inclusiv materială alături de un mecanism de monitorizare, control si raport al progresului si performanței. Însă spre norocul meu nimeni nu mă întreabă nimic.

Concluzia acestui articol este extrem de tristă :

De 20 de ani ne învârtim în jurul unui punct fix numit identitate digitală .

Nu putem folosi noțiunile de transformare digitală, interoperabilitate, secolul 21 etc. fără a defini un Cadru Național al Identității Digitale (de preferat prin consultare publică).

Povestea Transformării Digitale implică mult talent în toate rolurile de la povestitor la personaje, acțiuni, activități și înapoi. Si nu neapărat povestea tehnică este cea mai importantă.

O poveste de succes ar debloca resurse nebănuite cât și aplicații publice care ar ușura viața de zi cu zi a cetățenilor digitali trăitori în secolul 21.

Și nu am pus în conexiune identitatea digitală cu semnătura electronică , însă rămâne pe altă dată.

Mulțumesc!

D. Bibliografie

Anexa 1 Referințe bibliografice

  1. Episodul 2 România Digitală – ultima oră

https://www.contributors.ro/economie/episodul-2-romania-digitala-%E2%80%93-ultima-ora/

  1. Digital identity – Your key to unlock the digital transformation

https://www.pwc.ch/en/insights/fs/digital-identity.html

  1. Digital Identity Roadmap Guide

http://www.itu.int/pub/D-STR-DIGITAL.01-2018

  1. Electronic identification

https://en.wikipedia.org/wiki/Electronic_identification

  1. Implementarea nodului național eIDAS

https://www.comunicatii.gov.ro/implementarea-nodului-national-eidas/

  1. eIDAS: Standardising Digital Identity in the EU

https://www.scrive.com/eidas-electronic-identity-in-the-eu/

  1. Servicii de identitate digitală premergătoare implementării regulamentului eIDAS

https://www.researchgate.net/publication/332129836_Servicii_de_identitate_digitala_premergatoare_implementarii_regulamentului_eIDAS

  1. Sisteme de identificare electronică notificate în temeiul articolului 9

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52019XC0913(02)&from=EN

  1. HOTĂRÂRE nr. 20 din 4 ianuarie 2001- privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informatiei

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/25961

  1. Episodul 3 – 28 de ani. Miliarde de euro. România digitală, încotro? (partea întâi)

https://www.contributors.ro/fara-categorie/episodul-3-28-de-ani-miliarde-de-euro-romania-digitala-incotro-partea-intai/

  1. HOTĂRÂRE nr. 1.007 din 4 octombrie 2001- pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administrației publice

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/32031

Anexa 2 Bibliografie – Legislație Carte electronică de Identitate – 20 de ani pierduți în tranziție

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. M-a bufnit (efectiv) râsul când am citit articolul dumneavoastră. Nu pentru că ar fi de râs, chiar dimpotrivă, este de plâns. Ceea ce nu ați specificat (deși sunt sigur că ați perceput, cel puțin la nivel subliminal) este că un astfel de sistem de identificare digitală este în contradicție cu interesul politicienilor (sau să le spunem politrucieni?) români.
    De ce credeți că nu există obligativitatea prezentării actului de identitate a cumpărarea de cartele telefonice? Pentru că poli…enii au nevoie de anonimitate când negociază mita.
    Un alt exemplu. S-a dat legea cu impozitarea majorată pentru două sau mai multe imobile. De ce credeți că nu există un sistem general de control al identității proprietarilor de imobile? Pentru că un poli…cian are o casă în București, una de vacanță în Bucovina, încă două trei apartamente în Timișoara și Constanța, iar un sistem general i-ar fi săltat impozitele conform legii mult prea mult pentru gustul lui.
    Acum imaginați-vă că ar fi existat un asemenea sistem și ar fi fost accesibil electronic. Imediat s-ar fi văzut cine a fost ultimul proprietar al firmei TelDrum, ce legături avea acesta cu Dragnea, etc. …
    O grămadă de șmenuri ar fi fost evidente doar din conexiunile identităților.
    Acesta este motivul pentru care sistemele informatice ale administrațiilor centrală și locale sunt insule și nu un continent. Informațiile sunt fragmentate, securizate prin legi (gândiți-vă că un hacker ar putea ușor penetra sistemele centralizate și ar afla imediat secretele murdare protejate prin lege. Așa, cu sisteme fragmentate și comunicând incoerent (formatele documentelor nu sunt compatibile) singura soluție este hârtia… băi hackere, să te vedem cu hackerești dosare, fraiere! E în fișet la mine și doar eu am cheia!

  2. Ma mira tonul pesimist al acestui articol, tocmai acum cind am aflat ca tuturor romanilor li s-au implantat cipuri in cap, de catre Bill. Deci recunoasterea identitatii si chiar mai mult e asigurata.

    In alta ordine de idei nu as avea prea multa incredere in sfaturile care vin de la sfinta poarta, pardon de la Bruxelles. Margrethe Vestager cea care conduce digitalizarea e o pafarista de doi bani, desi incearca sa invete, in urma cu citeva luni a reusit chiar sa scrie un e-mail, dar nu a gasit adresantul. Dar, desigur, daca pica ceva banisori de acolo nu sunt de lepadat.

    Serios vorbind, digitalizarea e un efort al intregului popor, ca sa ma exprim precum cizmarul impuscat. Pe linga hardul respectiv e necesara o anumita pregatire, incepe evident cu scoala, dar se continua practic toata viata. Citi sunt dispusi sa faca asta. Pe undeva Corona a adus mult efemei in fata computerului, au vazut ca se pot comanda pantofi!

  3. Digitizarea e la fel de importanta ca autostrazile, pentru toata economia. Sa zicem ai un rau platnic , dute si cautal prin natura. Daca ar fi un sistem destept legat cu sistemul judecatoresc si executor ar fi mult mai simplu de recuperat banii. Automat ar creste responsabilitatea oamenilor, automat s-ar schimba modelele de business, comportament, etc. S-ar reduce drastic costurile birocratice in timp si resurse alocate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Laurentiu Stelea
Laurentiu Stelea
Absolvent MBA – Management Financiar la City University Seattle, 2005. Absolvent Master în Inginerie Mecanică la Academia Tehnica. Are un certificat in Project Management - The Open University livrat de către CODECS Lucrează in domeniul industriei digitale de peste 28 de ani, începându-si cariera ca și Business Analyst si Software Developer in cadrul Ministerului Apărării Naţionale. A continuat să lucreze in cadrul Ministerului Apărării, unde a condus diferite departamente IT în cadrul Statului Major al Forţelor Terestre şi Comandamentului Logistic. Începând cu anul 1997, Laurentiu a început sa lucreze in sectorul privat pentru importanți furnizori de software sau integratori de sisteme informatice: ICL, Fujitsu Services, SAP, Oracle, CA, etc. În anul 2016 a fost numit ca Secretar de Stat in Ministerul Fondurilor Europene, actual fiind implicat in consultanţă şi constituirea unei asociații a industriei digitale.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

Gaslighting și puterea manipulării

But I saw you with my own eyes! Well, who you gonna believe?

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.