joi, septembrie 21, 2023

2012, douăzeci şi nouă iulie – un an după

Vara anului 2012 a fost, dincolo de tumultul ei fără precedent, ocazia pentru România şi cetăţenii ei de a înţelege faptul că procesul de democratizare şi europenizare nu este ireversibil. Perspectiva recăderii în autoritarismul demagogic a încetat să fie o ipoteză intelectuală. Ea a devenit, în iulie 2012, o realitate imposibil de ignorat. În faţa unei majorităţi parlamentare motivate de resentiment şi ambiţie ilimitată de putere, eşafodajul domniei legii este fragil. Suveranitatea camerelor,suprapusă peste delirul mediatic al unei prese controlate de agenţii politici, poate genera condiţiile eliminării statului de drept. De la justiţia independentă la  instituţiile de control constituţional, garanţiile libertăţii au fost sub asaltul USL.  Lecţia acestei veri 2012 nu   poate fi uitată decât cu riscul de a  privi degradarea democraţiei constituţionale ca pe un fapt oarecare, acceptabil fără dificultate.

Şi poate că amprenta autentica a USL se poate vedea în maniera în care asaltul împotriva domniei legii a fost continuat şi rafinat în ipostaza revizuirii constituţiei. Recurgând la umbrela tactică a Forumului constituţional, amendarea legii fundamentale a fost redusă la o operaţiune politică destinată să codifice, o dată pentru totdeauna, viziunea celor care, în iulie 2012, se coalizau spre a lichida constituţionalismul românesc.  Proiectul ivit din deliberările Comisiei  girate de Preşedintele Senatului propune o republică oligarhică din care dispar piedicile instituţionale în calea omnipotenţei parlamentare. Extinderea imunităţii se îmbină, dialectic, cu limitarea până la dispariţie a posibilităţii  de convocare a referendumurilor. Cât despre justiţia independentă, ea este incompatibilă cu exigenţele unui asemenea stat- iresponsabilitatea  juridică a reprezentanţilor este  ţinta asumată  în economia revizuirii.

La un an de la 29 iulie 2012 şi de la referendumul de demitere al preşedintelui Republicii, tacticile şi metodele rafinate nu pot ascunde realitatea continuităţii de viziune şi de proiect politic. Democraţia  din România se află sub asediul tenace al celor care văd  în separaţia şi echilibrul puterilor în stat doar un obstacol, iar nu un mecanism esenţial de protecţie.  Luciditatea civică se cere mobilizată, spre a păstra , intact, sistemul fondat pe  libertate şi egalitate în faţa legii.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. După opinia mea MULT MAI IMPORTANTE decît măgăriile USL (care le stau în caracter oricum) a fost limpezirea (parțială) a apelor cu privire la „intelectualii neamului”. Prima auto-cățărată pe stîlpul infamiei a fost Lucia Hossu-Longin. Urmează lungul șir al trădătorilor atașat celor două scrisori „Zoe Petre” (Liviu Antonesei, Iarina Demian, Mircea Daneliuc, Serban Foarță, Ovidiu Pecican, et j´en oublie). Rămîne ca cei ce NU au semnat scrisorile în discuție să păstreze lista în memorie și să nu se mai amestece cu respectivii anti-patri(h)oți.

    Fiindcă sînt destui români CARE NU UITĂ ȘI NU MAI SUPORTĂ LUCRURI „NICI AȘA, NICI ALTMINTERI” !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro