vineri, ianuarie 27, 2023

2013: câteva teme de politică internaţională

Sfârşitul de an ne prilejuieşte de regulă momente de reflecţie asupra celor trecute şi asupra celor care urmează. Pe scena relaţiilor internaţionale, bilanţurile autentice nu sunt neapărat festive, nu au strălucirea sărbătorilor şi nu pot ignora conflictele şi vieţile pierdute pentru/din cauze politice. Numărul victimelor nevinovate şi familiilor distruse măsoară dramatic, apăsător, iremediabil eşecurile diplomaţiei globale sau regionale, lucrurile care puteau fi făcute la timp şi nu au fost făcute sau deciziile greşite care au costat vieţi de copii, de civili, de militari. Anul 2012 nu a dus lipsă, din nefericire, de astfel de conflicte sângeroase a căror soluţionare internă sau internaţională a întârziat, din diverse motive. Gaza şi mai ales Siria sunt doar două dintre cele mai cunoscute exemple.

Succesele activităţii politico-diplomatice sunt în schimb mult mai discrete (însă nu mai puţin importante decât eşecurile pe care toată lumea le vede) şi trec mai degrabă neobservate, fiind asociate de opinia publică cu normalitatea păcii şi a garantării securităţii. Un conflict evitat este, de regulă, un conflict neştiut, fără headlines. Nu e scopul acestui articol să „glorifice” munca diplomaţilor, a serviciilor de informaţii şi deciziile bune ale palierului politic. Are cine să o facă. E doar bine de ştiut că, dincolo de atentate, războaie civile şi conflicte deschise sunt şi multe lucruri bune făcute în umbră, multe negocieri şi operaţiuni de succes care au dus la evitarea unor crize, tragedii şi pierderi suplimentare de vieţi.

Proiecţia temelor internaţionale majore ale anului 2013 arată continuitatea unor dosare ale anului 2012 dar şi posibilitatea deschiderii unor noi teme. Într-un fel sau altul, toate vor implica şi interesa, mai mult sau mai puţin, direct sau indirect, România, chiar dacă astăzi unele ni se pot părea mai puţin importante pentru bunăstarea sau securitatea vieţii de zi cu zi, doar prin faptul că se petrec la mii de kilometri de frontierele noastre. Pe binecunoscutul principiu al „bătăilor de aripi ale fluturelui” în Statele Unite care se simt în Japonia sau invers, lumea globală ne-a arătat că o criză majoră care are loc astăzi la zece mii de kilometri de graniţele ţării va fi resimţită mâine aici, în felurite chipuri: de la preţul petrolului sau al acţiunilor la bursă până la măsuri sporite de securitate în aeroporturi şi de la participarea militarilor români în teatre de operaţiuni până la delocalizarea investiţiilor străine. Să vedem, pe scurt, ce ar putea să ne reţină atenţia în 2013. Ordinea temelor nu reflectă neapărat o ierarhizare a importanţei, a interesului pentru România sau, eventual, a gravităţii problemelor la care fac referire. Nu este un top, este doar un set de problematici de interes major.

  1. Zona Euro şi perspectivele politico-economice ale Uniunii Europene vor continua să fie teme de impact pentru întreaga Europă. Departe de a fi fost rezolvate în 2012 dar relativ stabilizate, problemele monedei Euro şi cele legate de criza datoriilor suverane se vor menţine probabil şi în 2013 pe tabloul priorităţilor politice. Va conta foarte mult calitatea colaborării franco-germane, istoricul „motor al integrării europene”, deocamdată axa Paris-Berlin arătând ca o relaţie în căutarea limbajului comun, după victoria socialiştilor francezi în alegerile prezidenţiale şi parlamentare de anul acesta. Va fi probabil finalizat proiectul şi aprobat bugetul UE 2014-2020 şi vor fi aprofundate măsurile de guvernanţă economică supranaţională, de supervizare a politicilor fiscale şi bugetare ale statelor membre. Croaţia va deveni membru deplin al Uniunii Europene la 1 iulie. De urmărit consecinţele alegerilor anticipate în Italia (24-25 februarie), o ţară importantă a Eurozonei, cu o economie afectată de datorii, şi mai ales ale alegerilor la termen în Germania (septembrie sau octombrie), principala economie a Europei şi principalul contributor la bugetul Uniunii;
  2. 2. Politica externă a Statelor Unite în noul mandat prezidenţial (care va fi inaugurat public pe 20 ianuarie), cu noul secretar de stat John Kerry la conducerea Departamentului de Stat, interesează în fapt o lume întreagă. România aşteaptă avansul proiectului scutului american antirachetă de la Deveselu, sperând desigur că episodul stânjenitor al microfonului uitat deschis la întâlnirea Obama-Medvedev din martie 2012 (în care Barack Obama ruga să i se transmită lui Vladimir Putin că după alegeri va da dovadă de „mai multă flexibilitate” în negocierile cu Rusia pe această temă) a fost doar o penibilă neînţelegere a dialogului respectiv, aşa cum a lăsat Casa Albă ulterior să se înţeleagă. Pe plan global, va interesa continuarea parteneriatului transatlantic cu Europa (relativ „ofilit” în ultimii zece ani, din varii motive), creşterea angajării strategice a Statelor Unite în regiunea Asia-Pacific (conform noii strategii publicate în ianuarie 2012 de Departamentul Apărării), poziţia Washingtonului faţă de conflictul israeliano-palestinian etc.;
  3. Orientul Mijlociu şi Nordul Africii (MENA), o regiune instabilă, dominată de multiple frustrări, în care „primăvara arabă” din 2011 a sădit mai degrabă seminţele islamismului decât ale democraţiei liberale, ne va aduce noi evenimente şi, posibil, noi conflicte locale sau regionale. Este destul de probabil să asistăm la căderea regimului Bashar al-Assad în Siria, dar nu neapărat la rezolvarea tuturor problemelor legate de devastatorul război civil de acolo, cu riscuri serioase de înarmare cu arme chimice ale unor facţiuni militante asupra cărora planează diferite suspiciuni internaţionale. De văzut în ce direcţie va merge guvernarea Frăţiei Musulmane şi a preşedintelui Morsi în Egipt, după disputa legată de controversatul decret autoritar (retras în cele din urmă, după proteste intense) şi după referendumul de adoptare a noii Constituţii, de asemenea controversată. Alegeri importante în Israel (22 ianuarie), cu probabilitatea câştigării de către actualul premier Netanyahu dar cu posibile probleme legate de formarea unei majorităţi în Knesset şi, eventual, a unei coaliţii de guvernare cu parteneri incomozi;
  4. Ameninţarea teroristă va rămâne, din păcate, o temă nu numai a politicii internaţionale (un raport recent arată că va persista până la orizontul anilor 2030) dar şi o preocupare constantă a guvernelor lumii, a serviciilor de informaţii, a agenţiilor de securitate din jurul unor obiective de interes crescut. Una din puţinele teme în care se realizează consensul şi colaborarea guvernelor tuturor marilor puteri ale lumii;
  5. Energia ocupă o poziţie tot mai înaltă în dosarele politico-diplomatice şi este posibil ca în viitor să o vedem în topul priorităţilor de guvernare. De la investiţii majore în exploatarea resurselor deja cunoscute dar posibil poluante (gaze de şist, de exemplu) la investiţii pentru descoperirea unor noi zăcăminte de petrol şi gaze, şi de la coridoarele transcontinentale la sursele de energie alternative, subtemele şi capitolele politicii energetice vor consuma probabil mult din inteligenţa creativă a guvernelor pentru asigurarea securităţii energetice şi a pluralismului surselor şi resurselor disponibile; 
  6. Iranul şi dosarul nuclear iranian, o problemă sensibilă pentru Israel şi Occident deopotrivă, care a generat la un moment dat discuţia despre un plan mai mult sau mai puţin iminent al Israelului de distrugere a facilităţilor nucleare iraniene pe cont propriu, perspectivă respinsă de Statele Unite în perioada pre-electorală. Probabil, comunitatea internaţională va aştepta alegerile prezidenţiale din 14 iunie 2013 şi instalarea noului preşedinte al Iranului (Mahmoud Ahmadinejad nu mai poate candida pentru al treilea mandat), urmând să decidă ulterior căile de acţiune.

Vor exista, cu siguranţă, multe alte teme şi dosare de politică internaţională complicate, cu impact regional mai mare sau mai mic. Unele previzibile, altele imprevizibile, ca în fiecare an. De la încheierea totală a prezenţei militare internaţionale în Afganistan în decembrie 2013 (după aproape 13 ani de la startul operaţiunilor) la disputele teritoriale Japonia-China din Marea Chinei de Est, resuscitate recent, sau tensiunile din peninsula coreeană, lumea îşi va continua cursul spre o restructurare lentă dar profundă a relaţiilor internaţionale (proces început acum un deceniu), pe fondul încheierii epocii unipolarismului Statelor Unite, instalat după colapsul Uniunii Sovietice, şi a trecerii la o lume multipolară, cu mai multe centre de creştere economică şi de influenţă internaţională.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Ati facut o aranjare exact din punctul de vedere al unui european.

    Cum Europa nu este prima vioara pe plan international, lista nu este reprezentativa, din punctul meu de vedere, si mi-as permite sa spun ca incet si sigur Europa se plaseaza pe locul 3, asa ca as rescrie prioritatile.

    Interesant ca nu apare deloc un dosar special Israel, oare este mititica problematica?
    Totul este predictibil si clar aici?
    Din punctul meu de vedere aspectele sunt mult mai sensibile si cu importante implicatii in regiune si nu numai, pe termen mediu si lung, asa ca sa ii cinstim cum se cuvine…

    Ce ne facem cu politica internationala manifestata de Rusia? Aici cred ca este o preocupare majora in USA si in Europa, iata doi actori care se preocupa si chiar in acest sfarsit de an se manifesta activ, si in viitor poate sa constitutie o amenintare majora in ASIA, exista acolo state satelit care „mimeaza” aceeiasi directie…

    De prea multe ori europenii se vad asa de importanti precum nu sunt si aici este o chestiune care nici la nivel de UE nu este rezolvata.

    In rest numai cu ganduri bune sa ne auzim!

  2. cu toata stima, dar nu va sade bine sa scrieti ca si cum ati fi un trust media sau un think tank (ma gandesc la the economist 2013)…
    punctul 1: luati in calcul si varianta fiscal cliff-ului american si reintrarea in recesiune. cum va afecta asta politica europeana? 2013 va fi (mai mult decat 2012) un an al bancilor centrale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu este profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj şi preşedintele think tankului Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE). Din 2015, expert independent al Comisiei Europene în domeniul relaţii internaţionale. A fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (2005-2007) şi consul general al României la Toronto (2008-2012). Printre cele 17 cărţi publicate: The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Politica marilor puteri în Europa Centrală şi de Est: 30 de ani de la sfârşitul războiului rece (Humanitas, 2019), România, marile puteri şi ordinea europeană: 1918-2018 (Polirom, 2018), Criza Uniunii Europene şi ordinea globală în Era Trump (Trei, 2017), Democracy and Security in the 21st Century: Perspectives on a Changing World (Cambridge Scholars Publishing, 2014).

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro