Cu siguranţă, dacă textul “Declaraţiei de Independenţă “ a Statelor Unite era publicat astăzi, el ar fi fost denunţat ca un text “aservit”, destinat să slujească “dictaturii” şi justiţiei “înfeudate” ei. Căci, în cele din urmă, în anul de graţie 2014, tot ceea ce contravine punctul de vedere monolitic al puterii actuale devine, invariabil, o formă de trădare de ţară. În alte circumstanţe, locul celor denunţaţi şi infieraţi astăzi ca “duşmani ai poporului” ar fi fost în închisorile RPR. Contextul schimbat obligă la modificarea strategiei. Miezul discursului urii rămâne acelaşi.
Ceea ce un text subversiv şi incomod precum “Declaraţia de Independenţă “reafirmă este adevărul pe care orice guvernare arbitrară şi coruptă îl priveşte ca inacceptabil: anume dreptul de a rezista,politic, încercărilor autorităţii de a impune decizii prin care libertatea este mutilată. În această lectură, nu statul omnipotent contează, ci cei ce sunt cărămizile sale, cetăţenii înzestraţi cu liber-arbitru şi capacitate de discernământ.
Anul 2014 confirmă centralitatea acestei credinţe în libertate, înscrisă în ţesătura Republicii Americane de către arhitecţii ei. Violenţa cu care statul de drept este atacat obligă la rezistenţă, paşnică, continuă şi inteligentă. Rezistenţă motivată de ataşamentul faţă de setul de valori fără de care o naţiune încetează să mai aibă sens. Formularea, precisă şi articulată,a principiilor în care noi credem este parte a acestei rezistenţe obstinate. Nu, un prim- ministru, indiferent de majoritatea de care dispune,nu are dreptul de a intimida pe magistraţi, prin intervenţiile sale. Nu, o elită politică nu are dreptul de a pune în discuţie supremaţia constituţiei şi mecanismul prin care aceasta este asigurată. Nu, un număr de cetăţeni vremelnic aleşi nu poate imagina pârghii prin care inegalitatea dintre cetăţeni să fie consfinţită. Toate acestea nu gesturi oarecare, ci atacuri împotriva libertăţilor noastre. Iar datoria noastră este de a rezista.
Constituţia pe care majoritatea din Camere pare să o pregătească este însăşi expresia acestei politici fondate pe decizii unilaterale şi ignorarea vocilor critice. Simpla evocare a unui referendum în două zile, suprapus peste alegerile pentru Parlamentul European, indică că miza este mobilizarea tututor energiilor în vederea obţinerii numărului minim de voturi necesar validării. Ultimul referendum constituţional din 2003, patronat de acelaşi PSD, a dovedit, cu asupra de masură, natura mecanismului pus în mişcare. Neregulile grave de la referendumul de demitere din 2012 sunt parte a aceluiaşi tipar de viciere al voinţei naţionale.
Iată de ce participarea la o asemenea consultare referendară este de natură doar să ofere prestigiu şi legitimitate unei tentative de limitare a libertăţilor noastre. Dreptul la rezistenţă înseamnă dreptul de a spune “Nu” , în clipele în care ambiguitatea nu îşi mai are locul. Distincţiile ideatice sunt irelevante în momentele în care libertatea şi domnia legii sunt ameninţate. Căci nici o dezbatere nu va mai avea sens, o dată ce temeliile însele dispar. O constituţie girată de majoritatea actuală ar fi începutul sfârşitului statului de drept. Refuzul ei decurge din instinctul lucidităţii democratice.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mai clar si mai direct: boicotati referendumul pentru noua Constitutie !
Intii de toate, domule profesor, multumiri pentru semnatura Dvs. pe petitia jurnalistilor.
___________
Nu boicot, domnule Lalu, ci iesit masiv pentru NU. Numai asa, masinaria uslamului de partid si de stat va fi blocata. Avem o experienta a unui boicot si stim ce sunt in stare sa elucubreze.
Cred ca aveti dreptate.
Boicotul trebuie asumat în strada si nu (doar) prin chemari în presa si”cuvinte de ordine” pe net. Aceasta mobilizare trebuie însa precedata de explicarea limpede, simpla si concreta a mizei. Daca vor întelege de ce nu trebuie votata aceasta noua Constitutie, oamenii vor reactiona.
Un „Comitet pentru Apararea Constitutiei” si-ar putea asuma deschis dezbaterea publica, explicând, militând si mobilizând pentru mentinerea celei actuale, respectiv propunând o Constitutie alternativa la cea USL. Daca va fi promovata de personalitati de prestigiu, o asemenea initiativa va fi acoperita în presa, iar daca publicul va vedea coerenta si hotarâre, va întelege, va crede si va urma.
Va multumesc si Dvs. pentru semnarea petitiei. Cind citesc lista aceea, incep sa sper, ca luminita de la capatul tunelului nu e trenul. :)
Este corect ce scrieti. Eu m-am gindit la adevaratele dezbateri pentru cistigarea electoratului, care se duc intre DA si NU in tari cu democratii bine consolidate. E vremea sa incepem si noi sa practicam disciplina aceasta extrem de democratica.
Si, la o eventuala izbinda, sa inchidem malaxorul de minciuni al uslamului in mod absolut democratic. Prin majoritate.
Felicitări pentru articol, domnule Ioan Stanomir!
@ Rasvan Lalu şi MadameDuRecamier
DEX:
BOICÓT (‹ boicota) s. n. 1. Sistare organizată, totală sau parțială, a relațiilor cu o persoană, cu o organizație sau cu un stat în semn de protest față de anumite acțiuni ale sale.
Trei observaţii:
1) Din DEX aflăm că substantivul comun “boicot” vine de la numele unui negustor irlandez (Charles Boycott) care vindea foarte scump şi atunci, în semn de protest pentru preţurile mari, concetăţenii lui S-AU ÎNŢELES ca să nu mai cumpere de la el.
2) Boicotul este o ÎNŢELEGERE între mai multe persoane, pentru a acţiona în acelaşi fel cu scopul de A ÎMPIEDICA o anume acţiune (şi parlamentarii opoziţiei boicotează uneori votarea anumitor legi).
3) Boicotul îşi atinge scopul dacă foarte multe persoane (majoritatea) boicotează.
Un exemplu:
Presupunem că într-o comună se organizează un referendum, pentru ca locuitorii comunei să fie consultaţi privind interzicerea culesului de ghiocei din pădure.
Pe buletinul de vot se scrie o întrebare, la care se cere răspunsul DA sau răspunsul NU.
O parte din locuitorii comunei NU DORESC CA DREPTUL LOR de a culege ghiocei SĂ FIE PUS ÎN DISCUŢIE, consideră că prin prezenţa lor la referendum ar accepta ca să le fie discutat un drept.
Aceşti locuitori se înţeleg între ei să nu răspundă unei astfel de întrebări privind interzicerea culesului ghioceilor din pădure, întrebare care pune în discuţie DREPTUL lor de a culege ghiocei. Se înţeleg deci între ei să absenteze de la referendum şi, prin absenţă, SĂ ÎMPIEDICE luarea vreunei hotărâri.
Condiţie: Boicotul (înţelegerea) lor îşi va atinge scopul NUMAI dacă o MAJORITATE din locuitorii cu drept de vot absentează, deoarece în acest caz minoritatea prezentă NU ARE DREPTUL să ia nici o hotărâre (votul exprimat de minoritate nu are nici o valoare).
Cum minoritatea nu are drept sa ia vreo hotărâre, referendumul nu va avea răspuns la întrebarea pusă si deci situaţia rămâne cea de dinaintea organizării referendumului, adică locuitorii au în continuare dreptul să culeagă ghiocei din pădure.
Notă:
– Cei absenţi, fiind în MAJORITATE, hotărăsc în mod absolut DEMOCRATIC soarta referendumului.
* În actualitate:
Modificările aduse de Uniunea Social Liberală Constituţiei României suprimă drepturi ale cetăţenilor României, prevede de exemplu că un referendum iniţiat de cetăţeni trebuie să fie aprobat de parlament. În acest fel, parlamentul este deasupra voinţei poporului, deci suveranitatea poporului este încălcată.
USL va organiza referendum în care va pune în discuţie renunţarea la suveranitatea poporului. Poporul va fi chemat să răspundă la întrebarea dacă este de acord cu modificarea Constituţiei României prin care ESTE ÎNCĂLCATĂ SUVERANITATEA POPORULUI.
La final, citez din articolul domnului Stanomir: “Participarea la o asemenea consultare referendară este de natură doar să ofere prestigiu şi legitimitate unei tentative de limitare a libertăţilor noastre”.
– Cu alte cuvinte PARTICIPAREA la un astfel de referendum înseamnă acceptarea că USL are dreptul să pună în discuţie limitarea libertăţilor noastre.
– Iar o participare MASIVĂ la referendum (sugerată de unii interesaţi) ar însemna că foarte mulţi români sunt de acord cu punerea în discuţie a anulării drepturilor şi libertăţilor lor, dorită de USL, legitimând, prin numărul lor mare, dorinţa USL. În faţa unei prezenţe masive la referrendum, USL poate spune că exprimă dorinţa poorului
Domnule Stanomir, in tara noastra nu statul de drept este scopul bataliei, ci drepturile si libertatile individuale. Toti acesti indivizi care sunt uniti in lupta lor sunt uniti contra noastra si pentru puterea de a decide asupra noastra. Statul de drept este doar un mijloc prin care noi speram sa ne guvernam intr-un mod cat mai aproape de un ideal democratic.
O întrebare de detaliu: care sunt condițiile formale pentru un stat pentru a deveni al 51-lea stat în USA?
Avand in vedere ca in momentul de fata SUA aluneca usor-usor pe panta care duce catre un fascism corporatocrat, nu cred ca ar trebui sa vrem sa ajungem „ca ei”. Deja suntem unde ar trebui sa fim, si anume in Uniunea Europeana. De acum inainte de noi, romanii, depinde sa ne ridicam prin forte proprii si sa ne urmarim interesele. Nimeni nu ne obliga sa fim piata de desfacere, sa incheiem contracte paguboase pentru stat sau sa acceptam sa fim tratati ca o colonie, cu exceptia mandrilor nostri conducatori. Pe care tot noi i-am ales. Schimbarea trebuie sa vina de jos.
Cu Obama la putere? Ideea e hilara.
Am o singura rezerva: si anume de a desemna aceasta clasa politica drept „elita”. Nimic n-a capatat un sens mai pe linga cel originar decit acest cuvint, in Romania post’89. Ca si cuvintul „monden” care desemneaza toate tzatzele si tzatzii varsati in cantitati industriale de asa zisele televiziuni.
Eu nu pot intelege nicicum, de ce, pentru a rationa e nevoie sa iesi in strada? Ca sa manifesti . . . ce? cand pt ceea ce ai de manifestat ai la dispozitie cel mai puternic si mai serios instrument; votul. Eu, nu am sa-mi folosc fizicul spre a impune altora un comportament care-mi convine mie, cu nici un pret (nici cel al pierderii) chiar daca „ceilalti” vand cu o oca si cumpara cu alta. A sta fiecare in banca lui, in forma, dar a fi activ (atent), in fond, este intotdeauna preferabil „bulibaselii” (numai daca ne gandim la „ramasul pe locuri” in avion, in barca, in autobuz, si tot ar trebui sa pricepem, cat de cat, ceva. Eu ma incred in om si in ratiunea lui, si accept rezultatul votului, chiar si atunci cand nu e cel ce l-am scontat. Ma razbat in fiece clipa sa argumentez cu ce sunt capabil, de ce trebuie aleasa o cale, si nu alta, dar odata venit sorocul verdictului, imi inchid gura, pe scaunul din autobuzul national in care stau, si o mai deschid spre a-mi striga dorinta, la urmatoarea alegere. Pâna atunci, daca fasole mananca majoritatea, fasole mananc si eu. Asta nu inseanna ca incetez vreodata sa-mi prezint argumentele, ca un GPS care te tot trage de maneca, cand ai luat-o razna, spre drumul tau, spre casa.
Ma rog, „ma incred” trebuie citit drept „acord consideratie”.
Spuneți că referendumul din 2003 a dovedit cu asupra de măsură niște lucruri, or, din câte- mi-aduc aminte toate contestațiile au fost respinse de CC, BEC scl. Poate inventați dumneavoastră ștampila cu NU pentru unele (multe) robe, de diverse culori și modul de aplicare.
Normal ca o “Declaraţiei de Independenţă “ar fi strigat si vazuta ca o rebeliune, dorinta de preluare a conduceri ar ajunge si la drepturile omului prin asta o tine cu toate intr-un cuvant nu este nici o sansa ca civil/civili sa se poata anula o minora lege fara o revolutie devastatoare si cu multe victime care numa ar ramifica alte nebunii mia mutla opresie blablabla .. nu ai sanse / dar partea ironica ii exista partidul tiganilor s-au autointitulat romi,sute de clanuri o familie are 144 de proprietati intr-un centru al unui singur oras :| la tv emisuni degradabile mintal perverse provocatoare la violenta, sau mai da cu cate un ou in cap unu pietar om cinstit de fel isi vinde productia< asta ii grava :O, dece am ajuns la tigani si alte caca ii genu de situatie unde dreptul de rezistenta ii dus pe apa sambetei de propriul sistem mai ca ai zice ca e facut cu cap :| in cazul de fata drepturile omului sunt grav incalcate, aicea se vede cat se poate de clar incapabilitatea maseelor unei tari de a face ceva lumea e legata la maini si picioare in timp ce se zbat dupa bani si viata, opresie pe gat si un blend de informati a cea ce se intampla si situatia de fata, in timp ce vedete la tv sunt traumatizate live de cate un lider de clan,pe langa starea fi cu ochii in patru esti inconjurat de mafioti…. intr-un cuvant ce poti face in situatia asta ? un salar de 3000 ron este un salar de cacat iti permite sa supravietuiesti cu un minim de decenta (oameni care il au sunt in minoritate) se acuza pe ei insusi ca nu il au si tiind sa se multumeasca cu tot mai putin ….. in realitate esti intr-o curte de scoala din care nu poti iesi plina de (bully's) trebuie sa faci slalomuri sa traiesti sa sa iti aperi nevasta copii familia de cate un clan cate un tigan cate un mafiot… ce poate face dreptul la rezistenta o revolutie cu bate nu avem o armata in uniforme albastre, si daca ar fi ar fi o ,,rebeliune'' si armata,politia,jandarmi intra pe film si un lider de clan a adormit langa piscina… :| cate un grup se zbate sa se adune drepturile noastre toti participam dar suntem putini cati ceilalti zic (ma daore in pl, laso asa).. parere ceva ?
Ma scuzati de greseli cate o litera mancata sau una in plus mai un cuvant pus unde nu trebe am scris foarte repede nici nu am planificat mesajul