vineri, august 6, 2021

2015-2016. Intersecţie socio-politică nesemaforizată

Sfârşitul anului 2015 a reprezentat capătul unui drum pe care România l-a parcurs în ultimele decenii, o mare răspântie politică şi socială.
Iar ultimul segment al fostului an este una dintre cele mai concluzive etape.
Se fac nenumărate analize politice ca la orice sfârşit de an, bilanţuri, se trage linie, se adună, se împarte, însă nu se ştie cum, ca de fiecare dată în ultimii 26 de ani, rezultatul este întotdeauna cu eroare. Pentru că ajungerea la această răspântie seamănă cu o intersecţie complet nesemaforizată în care priorităţile, fie ele de dreapta sau de stânga, îşi pierd complet utilitatea şi importanţa, atât timp cât participanţii la trafic şi sensurile de mers se pot confunda uşor unele cu celelalte. Atât timp cât toţi vor să deţină prioritatea şi controlul acestei intersecţii istorico-politice, 2016 devine un an care pare a fi accesat cu pericole şi cu riscuri majore.
Trecând de metaforă, pentru că politică nu reprezintă o metaforă sau nu ar trebui să o reprezinte, ceea ce ne aşteaptă de acum încolo într-un an care de-abia se deschide în faţa noastră nu este nicidecum îmbucurător sau luminos şi dătător de speranţe chiar şi sub lumina sărbătorilor de iarnă recent parcurse.
Cred că toţi românii se întreabă cum va fi viitorul fiecăruia dintre noi şi cum va arăta viitorul României în 2016.
Întrebări care s-au născut nu acum la începutul noului an, ci către sfârşitul celui vechi. Nu pentru prima dată, dar, cu siguranţă, într-o notă specială pe fondul evenimentelor care au marcat ultimele luni din anul 2015.
În iarna anului 89, România a trecut printr-o revoluţie.
În iarna lui 2015, România a trecut printr-o disoluţie.
Aşa cum spunea cineva din politică, un cineva multiplicat într-un fel înfricoşător tocmai prin amplificarea mesajului şi prin gravitatea lui, de fiecare dată, a trebuit să moară oameni şi să existe suferinţă ca România să îşi afle ciclicitatea a CEVA.
În iarna lui 89, România a încercat să schimbe un regim politic.
În iarna lui 2015, România a incercat să înghită ca pe o pastilă amară acel regim politic clădit în 26 de ani şi să-l digere într-un fel în care această ţară trebuie să vindece de aici încolo erorile mentalităţii noastre naţionale, lipsurile, indiferenţa, izolarea şi inconştienţa fiecăruia dintre noi al căror rezultat se află sub linia de final despre care am spus ca fiind cea a bilanţului anului şi anilor trecuţi.
Ce urmează de aici înainte?
Ce urmează să facem noi şi nu ce urmează să facă ei sau ce vor ei?
Intrăm în anul 2016 cu cel puţin două probleme majore. Urgente şi de neevitat în niciun fel.
Problema 1. Cea a neexistenţei unui corp politic cu tot ce presupune acesta. Partide, lideri, un Parlament şi structuri statale bine conturate şi bine calibrate la nevoile actuale ale noastre şi ale statului.
Problema 2. Un an electoral în care vom învăţa iar şi de data aceasta mai dur decât în ultimii 26 de ani (sau nu vom învăţa) ce înseamnă să alegi fără să înţelegi, să alegi fără să te implici, să alegi doar pentru că alţii au ales să fii parte a unei turme şi nu un om, un român cu voinţă şi identitate proprie. Cu interese proprii exprimate în mod civilizat, conştient şi coerent în unica ocazie pe care o ai de a schimba cu adevărat ceea ce în restul celor 4 ani te plângi că te striveşte. Că te anulează.
Ce reprezintă anul 2016 sau ce ar trebui el să reprezinte pentru noi toţi?
Cum sună un ac de macaz sau o semaforizare corectă, completă, legală a acestei mari intersecţii numită România politică, România socială?
Anul electoral 2016 trebuie să reprezinte pentru români- nu pentru politicieni!- momentul în care exerciţiul politic devine parte coerentă, continuă a vieţii fiecăruia dintre noi.
Politicienii fac politică. Ce înseamnă politica pe care o face politicianul? Înseamnă putere şi tot ce decurge din ea.
Cetăţenii fac să existe politica.
Ce înseamnă politica cetăţenească? Înseamnă să îţi corelezi interesele individuale, cetăţeneşti cu cele ale statului, ale ţării în care trăieşti într-un mod cât se poate de realist, aplicat la viaţa de zi cu zi, racordat la tot ceea ce te înconjoară, la tot ceea ce reprezintă existenţa ta. De la cel mai banal lucru, până la cel mai complicat.
Diferă interesele politicienilor de cele ale cetăţenilor? În România, din păcate, da. De ce? Pentru că cetăţeanul nu face politică. Cetăţeanul se supune politicii.
Concluzie: 2016 reprezintă ocazia ca cetăţeanul român să facă politică. Acea politică care trece de bariera virtualităţii, de plictiseala şi oboseala zilnice, de eternele lamentări şi de ecranul televizorului. Acea politică în care strada devine o arenă, în care politicianul este chemat să ne vorbească, să stea faţă în faţă cu cetăţeanul pe care îl reprezintă, nu doar pentru câteva luni, ci pentru cât va face politică în numele cetăţeanului.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Procesul electoral din 2016 este fundamental viciat prin reintroducerea votului pe liste, asta după ce sistemul nominal a fost complet discreditat prin prezentarea către electorat a unui sistem proporțional deghizat în ”uninominal”.

    Alegerile și democrația românească sunt pură butaforie, partidele vor face liste la fel ca pe vremea lui Iliescu și în parlament vor merge cine vor dori șefii de partide, nu personalități credibile pe plan local în fața alegătorilor din colegiile lor. Nivelul electoratului este așa cum este, însă a prezenta revenirea la votul pe liste drept soluția pentru creșterea calității aleșilor este minciună sfruntată. În actuala legislatură a fost cumva plin parlamentul de independenți veniți cu pluta? Dimpotrivă, acces în Parlament au avut tot cei doriți de partide, însă măcar au lipsit ”politicieni” ca Irina Loghin și alții asemenea, atât timp cât nici ”tribunul” nu a mai putut ajunge în parlament în absența votul pe liste.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marina Ene
Marina Ene este consultant politic, fondator asociat al Independent Dual Consulting. Domenii de specialitate - politică internă, partide politice și campanii electorale. Absolventă a Facultății de Științe Politice- Universitatea București, co-inițiator Demers pentru sinceritate, editorialist.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Pensionarea anticipată este un drept care trebuie respectat!

Majorarea vârstei de pensionare, asumată pe șest de Guvern prin PNRR și comunicată aiuritor și contradictoriu de aparatnicii zilei ridică nenumărate probleme....

Democrația secolului XXI: moartea unei lumi

Se cuvine să privim adevărul în față, ca niște oameni în toată firea: democrația liberală – așa cum o știm – a...

Interviu cu analistul Armand Goșu. A fost lăsată Ucraina la mâna rușilor? De ce întâlnirea dintre Merkel si Biden e mult mai importantă decât...

Pe 15 iulie a.c. cancelarul german Angela Merkel s-a întâlnit cu Joe Biden la Casa Albă. Presa a vazut această întâlnire...

Rateurile realității

          Cu ocazia actualei pandemii, unii — mai cu seamă cei cu probleme cronice de sănătate și,...

„Toleranță zero”

          După o primă lectură, am fost tare impresionat de Declarația dată pe 30 iulie 2021 de peședintele Klaus Iohannis. Părea a...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro