2017 a fost unul dintre cei mai sumbri ani din intervalul postdecembrist. Tot ceea ce părea a fi fost câştigat şi stabil s-a aflat sub semnul întrebării. Fărădelegea a devenit, prin efectul unei lovituri orchestrate de parlament, normă de drept. Legiferarea este, în România actuală, maniera în care privilegiile sunt reinstituite, iar egalitatea constituţională sfidată.
2017 este şi anul în care românii au explorat, cotidian şi solidar, valoarea de unitate a civismului. Actul de protest a fost temelia unei alte viziuni despre viitor. Adunările publice spontane, marşurile,veghea, toate aceste vorbesc despre energia contestatară menită să reafirme centralitatea libertăţii. Corupţia este, pentru toţi cei care au spus “ nu”, imaginea însăşi a unei Românii imunde cu care ei nu se mai pot identifica. Această Românie, în care onoarea este absentă şi traficul de influenţă intervine ca reglare automată, nu mai poate fi România viitorului pe care îl dorim.
Anul trecut a fost un an al solidarităţii, dar şi al dispreţului. Majoritatea din Parlamentul României a acţionat, constant şi deliberat,spre a ataca, frontal, garanţiile constituţionale. România a încetat să mai fie un stat al domniei legii. România este, la nivelul forului ei reprezentativ,un stat dominat de instinctul de complicitate al unei coaliţii toxice.
Anul 2018 stă sub semnul acestei duble moşteniri. Pe de o parte, emoţia reîntâlnirii in clipele de curaj civic. Pe de altă parte, sentimentul de stupefacţie şi de neputinţă faţă de agresivitatea mutilării legislative. Anul 2018 nu poate fi diferit de cel care îl precedă. Căci prioritatea regimului Dragnea nu poate fi alta decât lichidarea, definitivă şi totală, a piedicilor care stau în calea omnipotenţei sale.
Anul 2018 va fi, aşadar, unul al confruntării şi al rezistenţei. Armele noastre sunt cele de până acum: tenacitatea, solidaritatea, curajul cotidian, imaginaţia şi încăpăţânarea. Alegerile pe care le vom face sunt de o simplitate dramatică. Între decenţa euro- atlantică şi tirania oligarhiilor răsăritene nu se află cale de mijloc. Legile dezbătute acum în camere stabilesc un precedent fatal libertăţii. Nimic nu mai poate fi la fel după acest moment de cumpănă.
Rezistenţa trebuie dusă mai departe, iar anul 2018 va fi un an al rezistenţei. Disperarea şi resemnarea ne vor ispiti, dar lor avem datoria de a le opune credinţa noastră în demnitate, în lege şi în libertate. Dacă vom fi fideli acestor repere, nu vom ceda. Şi nimeni nu va putea reintoarce România către o vârstă a sclaviei.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Foarte bun articolul…
Rezistenta nu este suficienta ci trebuie trecut la actiune…proteste masive.Daca stam si asteptam sa faca altii ordine…ma tem ca nu se va intampla.
proteste masive insa numai daca plesoianu este plecat din localitate.
Rezistenta trebuie insotita de actiuni ofensive in 2018, pentru ca Romania sa ramana un stat de drept. Nu se poate obtine nici o victorie doar prin actiuni defensive.
Opoziţia are obligaţii, nu numai rezistenţa, demascarea și refuzarea abuzurilor guvernului, al parlamentului actual. Opozitia trebuie să prezinte 2018 în spaţiul public românesc concepte proprii, să organizeze până 2019 o nouă majoritate în societatea civică. Cu care concepte proprii se prezintă opoziţia pentru alegerile PE parlamentare europene 2019?
… „… Fărădelegea a devenit, prin efectul unei lovituri orchestrate de parlament, normă de drept. Legiferarea este, în România actuală, maniera în care privilegiile sunt reinstituite, iar egalitatea constituţională sfidată.
2017 este şi anul în care românii au explorat, cotidian şi solidar, valoarea de unitate a civismului. Actul de protest a fost temelia unei alte viziuni despre viitor. Adunările publice spontane, marşurile,veghea, toate aceste vorbesc despre energia contestatară menită să reafirme centralitatea libertăţii. Corupţia este, pentru toţi cei care au spus “ nu”, imaginea însăşi a unei Românii imunde cu care ei nu se mai pot identifica. Această Românie, în care onoarea este absentă şi traficul de influenţă intervine ca reglare automată, nu mai poate fi România viitorului pe care îl dorim.
… „….
Dimensiunea europeană a ţării trebuie dezbătută pentru PE 2019. Unde sunt prezentările parlamentarilor români de azi din PE / Bruessel în dezbaterile publice din ţară? Ce înseamnă 2019 apartenenţa României la UE.27? Cu ce se prezintă la președinţia 2019? Bulgaria are 2018 relaţiile cu candidaţii de aderare la UE.27 din „vest-balcani” ( Macedonia, Montenegro, Serbia, Bosnia- Herţegovina, Kosovo, Albania) ca temă centrală la întrunirea UE.27 din Mai 2018 în Sofia. România 2019?
Drepturile și obligaţiile României în UE.27 merită să fie reamintite publicului din ţară.
1) Uniunea vamală UE.27 funcţionenază, ara avantaje pentru România. Exportul și importul este înlesnit. UK preferă UE ca o simplă Uniune Vamală.
2) Libera circulaţie a mărfurilor și a capitalului în UE sunt un avantaj. Produsele românesti circulă liber în UE.27. Investiţiile in ţară asigură tehnologie nouă, produse noi, cumpărători de pretutindeni pentru exportul mărfurilor și a servicilor.
3) Libera ciculaţie a persoanelor, a lucrătorilor degajaţi în UE e dezbătută controvers, până la Brexit. Peste 4 milioane de locuitori din ţară au migrat spre vest 1990- 2017. Devizele lor trimise în ţară asigură balanţa de devize în BNR.
4) Ce își doresc tinerii români, cei care NU doresc să emigreze? Aici cred că e o mare responsabilitate pentru societatea civică românească 2018-2019. Rezist nu e destul. Apatia, absenţa la parlamentarele 16.12.2016 e un răspuns trist. Furia 2017 nu poate ţine locul unor concepte proprii. Publicaţia contributors prezintă păreri controverse, prezintă conflictele de interese. Normalitatea de azi în ţară înseamnă păreri controverse, conflictele de interese. Aici se poate prezenta un alt fel de Românie decât cea a penalilor din guvern. Responsabilitate, competenţă, perfomanţă, concurentă, un alt vocabular!
5) Am încredere în tinerii de azi care vorbesc, care cunosc bine încă 2 limbi europene. Această condiţie de cunoaștere a limbilor europene asigură participarea la Universităţile conectate în UE.27, conectare propusă de E. Macron/Paris. Traducătorii (Buchmesse Leipzig în martie 2018) au un rol important în contactele cu ceilalţi 26 din UE. Traducătorii în societatea civică asigură întroducerea de informaţii de la vecini, de la ceilalţi 26 și oferirea de informaţii (cultură, artă, film, literatură) din ţară pentru ceilalţi 26. Depinde de toţi, de cei din ţară și de cei din UE cum se „trăiește” apartenenţa la această Uniune SUI GENERIS.
6) UE.27 are un teritoriu, cel al statelor participante (UE.27 nu este un „stat”, nu este o federaţie). Alţii doresc să adere cât mai curând (Moldova). UE.27 are reguli, legi, norme stabilite 1957- 2017 care se adaptează zi de zi. Tratatul de la Lisabona prevede părăsirea UE în articolul 50: Brexit la 19.03.2019. Tratatul de la Lisabona are o slăbiciune în aplicare articolului 7: unanimitate de voturi (Varșovia, PIS nu poate fi tras la răspundere de UE, la numai un vot VETO, cel al lui Orban /Budapesta). UE „aparţine” de fapt, are ca „stăpâni” statele asociate. Organele UE, comisia, parlamentul PE, președintele UE, reprezentantul de externe al UE, au mult mai puţin de spus decât consiliul guvernelor. Azi trebuie dezbătut în spaţiul public românesc: integrare mai profundă în UE după conceptul francez sau refuzarea actualei Uniuni, deci scindarea cerută 2016 la Bratislava. Refondarea UE.27 se va face 2018-2020 într-un fel sau altul.
România are de ales. Alegerile PE 2019? Președinţia UE 2019?