O dată cu decizia Curţii Constituţionale din 21 august 2012, interimatul funcţiei prezidenţiale ajunge la capăt, iar apogeul crizei politice şi juridice ce a afectat România de la debutul lui iulie pare să fie depăşit. În pofida unei retorici a violenţei ce acuză tribunalul constituţional, hotărârea acestuia nu mai poate fi pusă în discuţie, iar una dintre controversele de după 29 iulie 2012 a fost, în fine, soluţionată,prin invalidarea referendumulului destinat demiterii preşedintelui.
Este, însă,momentul , de a medita în marginea evoluţiilor din aceste săptâmâni, reafirmând principiile ce par, în România de astăzi, mai importante ca niciodată. Deriva constituţională fără precedent ne obligă să ne asumăm, cu fermitate şi cu modestie, setul de valori pe care se fondează însuşi edificiul comunităţii de naţiuni euro- atlantice din care România a ales, în mod liber, să facă parte.
Democraţia constituţională nu este o abstracţie, ci realitatea unui sistem politic în cadrul căruia suveranitatea parlamentului este limitată de suveranitatea constituţiei. Rolul Curţii Constituţionale de a acţiona ca arbitru în conflictele constituţionale este consecinţa logică a unei premize centrale pentru o democraţie: deasupra voinţei pasagere a camerelor se află prevederile legii fundamentale, iar unicul organism ce poate “ citi “ şi aplica legea fundamentală este Curtea. Dezbaterea,critică,a conduitei sale jurisprudenţiale este legitimă şi salutară. Diabolizarea ei prin discursuri publice este inacceptabilă şi subminează înseşi temeliile democraţiei.
Separaţia puterilor nu poate fi concepută în absenţa pilonului reprezentat de independenţa judecătorească. Ofensiva purtată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii slăbeşte,dramatic, acea verigă fără de care libertatea cetăţenilor este vidată de conţinut şi lipsită de protecţie. O justiţie şi un Minister Public subordonate unui preşedinte, indiferent de persoana acestuia, o justiţie şi un Minister Public obligate să se supună comenzilor ultimative ale camerelor Parlamentului- toate aceste ipoteze constituţionale sunt contrare valorilor de la care se revendică modelul democratic pe care România a încercat să-l edifice, în anii de după decembrie 1989. Alternativa la respectul regulilor constituţionale este arbitrariul ce supune individul ameninţărilor cotidiene.
Poate că lecţia cea mai importantă a crizei ce a culminat cu intervalul interimatului prezidenţial ţine de necesitatea recursului la moderaţie şi prudenţă- o naţiune nu poate trăi la nesfârşit în acest climat otrăvit al urii şi fanatismului. Televiziunile de ştiri nu se pot substitui liberului arbitru al cetăţenilor, iar diferenţele de opinie nu pot fi, invariabil,pretextul inflamărilor şi confruntărilor. Alianţa dintre încrederea în democraţia constituţională şi prudenţa politică ne poate asigura, tuturor, şansa ieşirii din acest blocaj dramatic şi ocazia de a reconstrui, în fine, comunitatea de cetăţeni.
Multumiri pentru articol, care ilustreaza moderatia. Pentru operationalizarea celor propuse este nevoie de politicieni. Autohtoni. Dar aceasta este o alta chestiune…
Oare acest popor a ales vreodata, constient de consecinte, ceva?! Ma refer evident la ultimii 70-80 de ani. Oare cei 7,5 milioane de votanti antiprezidentiali inteleg in realitate ca sunt folositi si miza profunda a jocului politic in care sunt folositi?! Dumneavoastra faceti apel la niste chestiuni care reclama intelegere profunda, vointa de schimbare constienta si asumare. Vedeti asta la actorii politici care indeamna la razmerita?! Am vazut cu totii care au fost „capetele de acuzare” privitoare la propunerea de demitere a presedintelui in functie. Oare ce sanctiune constitutionala ar trebui aplicata presedintelui interimar ori primului-ministru, doar pentru declaratiile de ieri, de dupa ce s-a pronuntat curtea?! Oare ce sanctiune s-ar potrivi unui judecator al curtii care declara public ca a votat de frica ori ca a „facut tot ce se putea” pentru cauza celor antiprezidentiali?! Nu cumva inainte de Constitutie ar trebui sa revizuim si sa aplicam, cu precadere, infractiunile de inceput ale partii speciale din Codul penal?!
Stimate Domnule Stanomir
Cât se poate de corecte şi necesare, atât articolul, cât şi îndemnul la moderaţie şi respectare a valorilor REALE ale democraţiei.
Probabil ca nu prea v-a placut comentariul cand afirmam ca justititia este corupta (deci independenta este exclusa), inclusiv CCR (si a se vedea si manevrele de azi, evident politice, ale CSM), rezultand deci ca nu putem vorbi de democratie constitutionala.
In ceea ce priveste moderatia, din nou avem acest blocaj al coruptiei institutionalizate care a dus la o neincredere generalizata in toate institutiile, mai ales dupa nebunia ultimelor saptamani.
Daca va referiti la moderatie ca prudenta politica, poate imi dati exemplu de vreun om politic care o practica.
Inchei si acum, parca ne uitam la filme diferite.
„a se vedea si manevrele de azi, evident politice, ale CSM”
Daca membrii CSM se apara de politicieni si de diverse intruziuni politice pivniceresti in activitatea lor, asta nu inseamna ca CSM face manevre politice. Asa se spunea si despre detinutul de drept comun Nastase Adrian, ca ar fi ajuns la ocna-galere in urma unui proces politic. Cand colo, era vorba despre un gainar si un delincvent care era-fusese-este si politician si care acum este acolo unde stau cei ca el: la puscarie. Mie mi se par firesti „manevrele politice” ale CSM: Mona a parasit o cariera solida de magistrat pentru un ministeriat efemer, intr-un mod care nu are decat doua interpretari – fie stie ca vine her big time and a great reward, fie nu a avut incotro. Niciun om intreg la cap nu ar fi ales ceea ce a ales Mona. Iar daca nu e intreaga la cap, cu atat mai mult inteleg „manevrele politice”. Mai ales ca Mona este politician acum, nu?
Orice s-ar spune, bagarea la zdup a lui “44 de case (si oua)’” a transmis un mesaj puternic. Iata a doua declaratie (Dna Aspazia) de acelasi tip dupa fostul ministru de interne. Iata, pe viu, sub ochii nostri, demonstrat caracterul disuasiv al legii (aplicate).
@ Ioan Stanomir
Stimate domn,
Vorbiţi despre democraţia constituţională şi apoi vorbiţi despre faptul că „Separaţia puterilor nu poate fi concepută în absenţa pilonului reprezentat de independenţa judecătorească.”
Sunteţi profesor de drept constituțional şi vă tratez ca atare, adică prezum că ştiţi ce este democraţia, de exemplu.
Constituţia nu vorbeşte numai despre separaţia puterilor, are o nuanţă specială…
ARTICOLUL 1 – Statul roman
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.
Asta înseamnă că fiecare putere are treaba ei (separaţia) şi că nu putem să ne gândim la un sistem de funcţionare în care una dintre puteri să fie opresivă instituţional faţă de o altă putere.
Acuza în acest moment este că puterea judecătorească este anormal de supusă politic faţă de personalitatea (şi mijloacele de presiune bazate pe poliţia politică, înregistrări telefonice, fotografice şi video) ale preşedintelui Traian Băsescu, astfel încât ea funcţionează anormal şi lipsit de independenţă.
Şi acum să construiesc întrebarea către domnia voastră.
Cetăţenii îşi transmit voinţa lor politică, conform art. 61 alin. 1, către Parlament în momentul alegerilor Camerei Deputaţilor şi a Senatului. Avem modul prin care democraţia se transmite Parlamentului, deci asupra puterii Legislative.
Cetăţenii îşi transmit voinţa lor politică, conform art. 102 alin.1, către Guvern în momentul acordării încrederii Guvernului prin vot parlamentar, conform art. 103. alin. 3. Avem modul prin care democraţia se transmite indirect (prin reprezentanţi) Guvernului, deci asupra puterii Executive.
Cetăţenii îşi exercită dreptul de control asupra parlamentarilor prin vot direct şi asupra guvernanţilor, indirect, prin votul parlamentarilor.
Şi acum vă întreb, cum se transmite democraţia puterii Judecătoreşti şi cum anume îşi exercite cetăţenii dreptul de control asupra puterii Judecătoreşti?
Dacă observaţi, Puterea (Autoritatea) Judecătorească este independentă pentru că instituţional nici Legislativul şi nici Executivul nu o poate sili să facă ceva „în exerciţiul funcţiunii”. Pe de altă parte, constituirea Puterii Judecătoreşti nu are nici un fel de legătură cu poporul. Intrarea în sistem este un atribut ocupaţional, cineva devine magistrat prin prisma meseriei sale, nu este ales de cetăţeni, nici de Parlament. Cum este atunci Puterea Judecătorească un atribut al democraţiei cât timp nu are nici o treabă cu voinţa cetăţenilor?
Preşedintele României nu face parte din nici o putere a statului, el este reprezentantul statului, respectiv şi al celor trei puteri (reprezentant însemnând nu şef, nu lider, nu conducător…). Suntem deci în situaţia când o persoană particulară (preşedintele suspendat este o persoană particulară) este suspectată că dă comenzi puterii Judecătoreşti (şi presa tot spune asta) şi, în faţa unei Justiţii pe care o bănuim aservită unei persoane… întreaga ţară, în frunte cu instituţiile sale, nu are ce să facă, suveranul popor priveşte neputincios.
Eu aş merge şi mai departe, anume că avem nişte servicii secrete aservite unei persoane particulare (aşa cum presa spune despre serviciile secrete) şi întreaga ţară, în frunte cu instituţiile sale, nu are ce să facă.
Şi acum din nou întrebarea… Unde este aici democraţia constituţională? Cum acţionează ea ca să repare starea de disfuncţionalitate a instituţiilor statului?
Eu nu sunt specialista in drept constitutional, dar parca am invatat la scoala ca presedintele face parte din puterea executiva; restul cu presupusa aservire si ordine oculte date unor servicii, as zice ca fac parte din „legendele urbane”, promovate in Romania de un anumit trust media, cu un scop foarte clar politic si economic, si fara sa-i intereseze alea trei surse din care ar trebui sa aiba informatii ziaristii seriosi ca sa difuzeze ceva!
@ dica
Aveţi dreptate, în majoritatea cursurilor aşa se spune, preşedintele este parte din executiv. Este poate o moştenire de conştiinţă doctrinară de pe vreme constituţia socialiste, la fel cu celebra expresie „şef al statului”, dar şi a formei Constituţiei Franceze, cea după care a fost inspirată a noastră… numai că acolo preşedintele are nişte atribuţii sporite.
Dacă însă preşedinte ar face parte din executiv, atunci ar trebui să aibă un raport de subordonare faţă de premier care este şeful executivului. Sigur, preşedintele are atribuţii specifice tuturor celor trei puteri, dar asta nu înseamnă că face parte din ele.
Dacă însă preşedintele ar face parte din Puterea Executivă atunci nu ar mai avea echidistanţa necesară pentru…
ARTICOLUL 80 – Rolul Presedintelui
(2) Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.
Ca să mediezi este absolut obligatoriu să nu faci parte din una din părţile supuse medierii.
Dle Stanomir, ce incrredere va inspira Dvs Dna Judecator Aspazia Cojocaru de la CC a Romaniei care in 2 August 2012 declara urmatoarele:
„Aspazia Cojocaru: „Trebuia anulat referendumul, dupa mine” pentru ca „totul s-a bazat pe date false”
Aspazia Cojocaru a afirmat, dupa incheierea sedintei, ca in opinia sa referendumul trebuia anulat: „Trebuia anulat referendumul, dupa mine (…) totul s-a bazat pe date false”.
Ea a adaugat ca acum CCR asteapta „toate datele” de la institutiile statului.”
(Sursa: HotNews)
Azi, acelasi HotNews scrie urmatoarele:
„Judecatoarea CC Aspazia Cojocaru a mai declarat miercuri ca nu ar fi sustinut niciodata ideea anularii referendumului din 29 iulie pentru demiterea presedintelui Traian Basescu si a negat faptul ca ar fi declarat acest lucru public.
Cojocaru a fost intrebata ce a determinat-o sa renunte la ideea anularii referendumului, optand pentru invalidarea referendumului.
„Nu anularii, eu nu am spus niciodata ca referendumul trebuie anulat. N-am spus niciodata asta. Eu, cand am iesit initial, am fost acolo, am spus datele care sunt, unele sunt corecte si altele nu sunt corecte. Asa am spus, eu imi masor cuvintele pe care le spun. Nu vorbesc asa, eu sunt jurist, si nu vorbesc asa, ca omul de pe strada obisnuit”, a sustinut Aspazia Cojocaru.
Dvs ce parere aveti?!
Sper sa treaca acest comentariu, ar fi interesanta o opinie a dvs !
Dle Stanomir,
Imi permit sa nu fiu de acord cu dv in ceea ce priveste punerea in context temporal a momentului ” debutului crizei politice si juridice care a afectat Romania” Acesta a avut loc la inceptul lunii mai (trecerea motiunii de cenzura printr-un parlament ilegitim) si escaladeaza atingand doar un varf incepand cu iulie.
Asa cum esential pentru diagnosticarea si tratarea corecta a uni boli este o viziune globala de la primele simptome tot asa si insituatia crizei prin care trece Romania.
Momentul actual este unul de rascruce: ori ne indreptam spre normalitate care este una singura : stat de drept ori escaladarea contiunua pana la victoria definitiva a democratiei polulare USListe