joi, martie 28, 2024

24 ianuarie- descentralizare, cetăţenie, patriotism

24 ianuarie înseamnă, de cele mai multe ori, un set de festivităţi ce comemorează,găunos, Mica Unire. Actorii sunt costumaţi în personaje istorice, unităţile militare sunt organizate în defilare, politicienii îşi declamă, stângaci, discursurile prefabricate. Este ocazia de a ilustra, încă o dată, mediocritatea intelectuală şi morală a unui fals patriotism,unul care refuză luciditatea şi onoarea, în favoarea jubilaţiei demagogice şi a corupţiei instituţionalizate.

Ziua de 24 ianuarie 1859 este mai mult decât un pretext prăfuit pentru a omagia, la Iaşi, oamenii Unirii. Dincolo de coaja clişeelor, se află o istorie ce îşi are semnificaţia ei pentru cei de astăzi. Trecutul nu este in România cu adevărat trecut. El revine spre a ne bântui, cu toate promisiunile înşelate şi ocaziile ratate de care a avut parte această naţiune.
24 ianuarie 1859 are şi partea de umbră pe care prea puţini o evocă- Unirea cea mică este întemeiată pe sacrificiul istoric al Moldovei. Pentru Iaşi şi pentru Moldova, ea este începutul unui declin care explică subdezvoltarea regională de astăzi.

Unirea a dat naştere unui stat român care a mizat, constant şi programatic, pe centralizare. Statul român, calchiat pe model francez iacobin şi bonapartist, nu a avut nici un fel de înţelegere pentru diversitatea pe care o garantează autentica autonomie locală. El a ţintit spre uniformizare şi centralizare, ca parte a proiectului de constituire a unei identităţi naţionale monolitice.

De aceea, soarta Moldovei în anii de după Mica Unire anticipează tratamentul care va fi rezervat şi noilor provincii în anii de după 1918. Viziunea policentrică, care ar fi permis alocarea echilibrată de resurse şi negocierea raţională a dezvoltării, nu a fost cu adevărat luată în considerare. 1859 este, simultan, momentul auroral al unei generaţii de oameni politici din Moldova, dar şi debutul seriei istorice de decădere al provinciei lor, spre a relua notaţiile lui A. D. Xenopol de la început de secol XX. Iaşiul a devenit un oraş de provincie ca oricare altul. Spiritul moldovean a fost confruntat cu hemoragia de cadre şi de inteligenţe spre Bucureşti. România se confunda cu centrul. Pentru cei de dincolo, pentru cei din margine, nu exista decât perspectiva rataşării la noua locomotivă istorică. Pledoaria junimistă a lui P. P. Carp a recuperat exact acest nivel ignorat al autonomiei locale. Cetăţenia nu se poate cristaliza decât prin exerciţiul libertăţilor şi al bunei guvernări.

25 ianuarie 1859 invită la regândirea, astăzi, a modului în care ne imaginăm statul şi naţiunea. Este vremea să ieşim din tiparul care ne-a marcat istoric evoluţia, un tipar definit prin centralizare şi prin obsesia unităţii. Fiecare dintre provinciile ce compun România, în măsura în care şi-a putut conserva o minimă identitate sub asaltul nivelator comunist, poate propune o voce specifică. Naţiunea nu trebuie organizată asemeni unei cazarme, în care sa domnească o ordine a inhibiţiei şi a centralismului. Statul nostru trebuie obligat să înveţe să respecte spaţiul de libertate al cetăţenilor săi. Din acest spaţiu de libertate se naşte şi identitatea colectivă a unor regiuni.

Cetăţenia presupune reechilibrarea relaţiei dintre centru şi provincie. În locul „feudalizării” României, ce oferă un alibi pentru exploatarea rapace, este momentul să se aşeze descentralizarea ce permite gestionarea de resurse, cu atenţie la necesităţile locale. Identitatea României se sprijină pe această diversitatea intelectuală şi temperamentală a zonelor noastre. România este mai mult decât o hartă atârnată pe un perete de şcoală. Ea se hrăneşte din acest ataşament pe care fiecare dintre noi îl avem faţă de locurile din care venim.

Sacrificiul provinciilor pe altarul statului venerat asemeni unei divinităţi nu conduce decât la subdezvoltare şi la impas istoric. Diversitatea etnică şi regională este fundamentul unui patriotism care unifică, fără a uniformiza. Subsidiaritatea poate fortifica România, înlăturând un model perimat.

25 ianuarie 1859 este o zi ce uneşte speranţe dezamăgite şi realitatea naşterii unei naţiuni. Omagiul ipocrit poate fi inlocuit cu examinarea lucidă. Căci numai luciditatea patriotică poate fi punctul de pornire al unui alt început.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. O buna punere in scena a momentului 24 ianuarie, a ceea ce ar fi putut fi si nu a fost, a ceea ce a fost si a consecintelor sale, nu doar a celor pozitive, ci si a celor negative. Mai ales din perspectiva Moldovei/moldovenilor, cel putin a unora din epoca, dar si a unora de astazi, alegerea modelului centralist in locul celui care presupunea respectarea identitatilor loale a fost una dintre cauzele, probabil principala cauza care a dus la marginalizarea actualei regiuni istorice din nord-estul Romaniei.

    E important sa avem o dezbatere serioasa asupra trecutului nostru, inclusiv asupra momentelor fondatoare. Ne-ar putea lamuri multe dintre necunoscute, ne-ar putea ajuta sa renuntam la cliseele propagandistice, ne-ar putea ajuta sa avem un nou inceput, cum bine zice domnul Stanomir. Felicitari, Ionut!

  2. Este ocazia de a ilustra, încă o dată, mediocritatea intelectuală şi morală a unui fals patriotism,unul care refuză luciditatea şi onoarea, în favoarea jubilaţiei demagogice şi a corupţiei instituţionalizate.
    … cam asta reprezinta de fapt si fidel ceea ce-nseamna rssh.
    „Mica” „unire” a fost precedata de renasterea europeana si mondiala din ’48. Ceea ce nu pot vedea ultranationalistii mediocri si gaunosi este trasatura comuna a pashoptishtilor rumuni – formarea lor ‘telectuala oriunde altundeva decat in bese-aricilie din rssh. Asta ca sa spunem lucrurilor pre nume si sa nu mai dam rotocoale in juru’ cozii. „invatamantu” din rssh nu putea si nu poate produce ceva dinamic si progresist. Adica nu numai ca e inchinat bese-aricii si umeraselor de sutana dar mai e tributar si „filosofiei” crede si nu cerceta aka stocheaza si reproduce fara sa-ti pui intrebari [te salut (re)fo’mistule funebru]. Inghite pe nemestecatelea aberatii precum ca i-am fi batut pe turcii care au batut toata floarea cea vestita a intregului apus.
    Tot ultranationalistilor care cred ca … pardon, care sunt convinsi ca suntem aici de peste doua mii de ani le spun ca asa ceva nu reprezinta un motiv real de mandrie. Pai cum de ce? Pai altii, in doar doua sute de ani au devenit stapanii lumii. In timp ce „noi” (noi = aia vechi de peste doua mii de ani) suntem la coada tuturor cozilor.. Sau, ca sa fac pe placul demagogilor, suntem fruncea tuturor. Tuturor relelor posibile.
    Sa exemplificam:
    – cei mai multi „savanti” pe metru patrat de puscarie
    – cea mai abrupta rata de crestere a indatorarii externe
    – cel mai scazut raport al demografiei
    – cea mai mare fiscalizare a muncii
    – cel mai scazut raport intre contributori si trantori
    – singura „tara” din lume in care, daca depui bani intr-o banga pt constituirea unui depozit la expirarea perioadei primesti mai putini bani decat ai depus
    – cei mai multi p*liticieni per capita cotizanta
    – cele mai multe bese-arici per capita (doar capita)
    – cele mai putine scoli per capita
    – cei mai prost platiti fp … dar de la care se cer cele mai multe competente
    – cea mai redusa putere de cumparare a echivalentului salariului minim
    – cele mai multe „reforme” inutile, neavenite si chiar contrare logicii elementare… si „asomate”
    – cei mai multi „dottore” (de fapt, un sistem de „invatamant” tributar stocarii-reproducerii nici nu putea sa aiba alte rezultate) per capita
    … and so on

    M-a „disctrat” f tare replicile unora la un text recent despre cvasi-absenta productiei din rssh. Mai ales cele care laudau ceea ce face Dacia. Mah nene… ia traieste tu fara dacie. Vezi daca poti. Dar vezi daca poti sa traiesti fara sa mananci vreo 4-5 zile. Bun. Acu’ pricepusi? Ca sa-ntelegi pe deplin: Olanda (tara aia care a furat pamant din mare) este al treilea exportator mondial de produse agroindustriale… dar are o suprafata arabila totala mai mica decat aceea care in rssh in 2010 (anu’ maximelor „reforme” asomate) a zacut parloaga.
    Altor „neni” le sugerez sa renunte benevol la buleftrica pt 24 de ore. Oare pot? In caz ca n-au inteles: Paraguay este primul exportator mondial de energie. Detine 1/2 din cel mai mare baraj al lumii. rssh are potential hidro de 4 (patru) ori mai mare.
    Cam astea ar fi de resumat in ceea ce priveste rssh si aniversarea unirii. Aniversam unirea din 18oo si ceva… dar ne c***m pre noi ca avem peste doua mii de ani vechime. Dincolo de contradictia flagranta dintre termeni infaptuirea rssh a fost cumva cam cum era „sportul national” din anii ’80. Arucnarea pisicii de pe terasa blocurilor de 10 etaje. Castiga echipa a carei pisica „inflorea” cel mai mult. Cam asa a castigat si rssh. A inflorit mult pe caldaramul istoriei. Doar ca pata.

    • ”ultranationalistilor care cred ca … pardon, care sunt convinsi ca suntem aici de peste doua mii de ani le spun ca asa ceva nu reprezinta un motiv real de mandrie”. De ce nu? Este ceva rau in sine? Ar trebui sa ne fie rusine? Facem si noi ce putem…

      P.S. De ce nu scrieti in limba română? Ce inseamna ‘rumuni’?

      • Mai interesant de aflat ar fi daca si-a luat pastilele :P Ca scrie cu superioritate de @ Ronald, „rumuni”, nu e de mirare: lipsa totala de bun simt. Sa-ti urasti atit de mult stramosii.
        Caci si bunicii ori parintii lui @ Ronald au muncit pentru tara asta, dar tot nu au reusit sa faca ceva pentru pretentiile urmasului @ Ronald. Si atunci ne blestema pe toti.
        Cine l-o fi invata ca doar Patria iti este datoare, iar tu ai doar placerea s-o injuri daca nu iti place ceva?

      • Nu e motiv de rusine, dar nici de mandrie. Si gandacii sunt aici de multe mii de ani. Si soimii. Si ce ?
        Ce este rusinos este ca, de multe ori, ultrasii nationalismului (cum ar fi dacopatii, dar sunt si altii) se uita in trecut doar pentru a trage concluzia ca am fost grozavi si doar ghinionul / strainii etc. sunt de vina ca acum suntem cam codasi. Ceea ce este si fals, si nociv – fals pentru ca am fost in urma cam mereu, nociv pentru ca nu prea conteaza. Conteaza ce facem de acum inainte.
        Dar nu avem cum sa facem mare lucru daca nu doar ca nu invatam nimic din trecut, dar nici macar nu ni se pare ca am avea ceva de invatat – doar am fost un neam glorios si tot asa suntem, daca ceva nu merge in Romania, e cu siguranta vina strainilor si a catorva vanduti, atat. In rest, in cea mai mare parte, romanii nu au nimic de-a face cu ce se intampla in tara lor, nu au ce-si reprosa.

  3. Pe masura trecerii timpului emotia asociata acestor „momente fondatoare” se disipeaza iar ceremonia comemorarii se goleste ‘spirit’ si devine ritual mecanic. Eforturile si sacrificiile celor care au luptat atunci ca romanii sa existe ca natiune politica si aiba o tara nu ne mai impresioneaza. Prea mare distanta, prea diferit contextul, astfel ca nu mai poate avea loc ‘identificarea’ emotionala.E ceva normal pana la urma.

    Va conta decisiv cum vom reactiona noi romanii in urmatorii 10-15 ani, la ce se intampla in context european. Context unde asistam acum la renasterea nationalismului, la o trezire a natiunilor ca reactie la incercarea de a le dizolva identitar si politic in UE precum si a le ineca sub valul de imigranti arabi si africani.
    Vor urma reactii, vor fi momente decisive care vor avea eroii lor. Important e sa fim pregatiti si noi sa luptam pentru existenta noastra etnica si nationala (politica).

  4. Domnule Profesor,

    Cu tot respectul, pledoaria dv. nu este decat o insiruire de ‘statements’ a caror valoare de adevar nu este subinteleasa si ramane de demonstrat (ei zic, totusi, sa nu incercam). Mie unuia, de exemplu, mi se pare ca a fost necesara centralizarea si ca este necesara si acum (cel putin la fel de mult ca la 1800+). Au fost perioade de proasta gestiune a statului centralizat România? Oho, desigur. Au fost o multime de politicieni de-a dreptul idioti, tradatori si hahalere la ‘centru’? La fel.
    Descentralizarea si diversitatea pentru care pledati nu sunt insa o garantie impotriva acestor tare. Ceea ce pot eu anticipa ar fi doar o atomizare a statului român, la cheremul unor interese extra nationale (scuzati, n-am gasit alt cuvant :) ), servite in interes personal de feudalii locali.
    Si, inca: cum adica ‘diversitate etnica’? Cum substantiati acest ‘concept’ in cazul statului român? Si, asa, anecdotic: credeti ca statul national roman, unitar si indivizibil (cu a sa lipsa de ‘diversitate etnica’ pe care o deplangeti) este cauza inapoierii relative a unor judete cum sunt Covasna si Harghita, Vaslui si Teleorman? Lipitorile nesatule dela Bucuresti i-au oprit de Verestoy, Marko, Hunor et al. sa promoveze dezvoltarea zonelor respective?

    • Austria sau Elveția sunt state federale cărora le merge destul de bine, asta ca să nu apelăm la exemplul clasic Germania. Centralizarea României nu are legătură cu buna funcționare a statului, ci cu mentalitatea orientală în care oamenii nu sunt cetățeni, ci supuși. Orice neisprăvit dornic de parvenire de la Cluj, de la Iași sau de la Caracal nu visează decât să ajungă la București. Care București a ajuns astăzi la rândul lui să spolieze întreaga țară, lăudându-se chiar că generează x% din PIB, deși asta e dovadă de proastă administrare a țării, nu motiv de mândrie.

      Naționalismul și ”centralismul democratic” nu țin de cald, iar mândria celor 2000 de ani de presupusă continuitate este numită în mod curent dacomanie. Cine se crede dac în vremurile noastre își demonstrează incultura, n-are de ce să fie mândru. Este un soi de evadare din realitate, în loc să fie recunoscută cinstit starea actuală deplorabilă a statului român și a societății românești, se inventează motive ridicole de mândrie. Însă așa cum scria Grigore Alexandrescu: ”Dacă strămoșii tăi cu tine semănau / …” :P

      • Domnule, este clar, tara asta nu va merita. Romania, nefiind Germania sau Austria sau Elvetia, s-a organizat si ea cum a simtit ca ii este bine, adica centralizat. Ce mai tura-vura, Romania este altfel, a observat in mod stralucit si genialul domn Boia, din pacate lucrarea sa atat de prizata in ceainariile hipsteriste, in ciuda titlului promitator ”De ce…”, nu explica ci doar constata.

        Desigur, daca s-ar fi organizat pe landuri sau cantoane, alta era povestea acum, ne mergea si noua ca germanilor sau elvetienilor iar dv. nu ar fi trebuit sa va luati un nume scandinav de care sigur sunteti mandru. Bineinteles, a te crede scandinav este, de ce nu, un motiv de mandrie si o dovada de cultura.

        Eu, si poate si altii ca mine, cred intr-o continuitate daco-latina in ethos, cultura si, vai, genetica (nu ca ar fi asa importanta dar se pare, dupa cercetari, ca este un fapt si nu stiu de ce sa il trecem sub tacere ca element identitar) de peste 2000 de ani.

        Continuitatea asta, in sine si in toate formele ei, nu te face desigur automat mai ‘destept’, dar nici mai ‘prost’ si nici nu este un motiv de decadere din drepturi, asa cum dv. va place sa credeti. Nu este cinstit sa speculez, nu stiu ce alta continuitate sau apartenenta nationala mai merituoasa aveti in minte (vikinga, nu prea crez…), alta decat cea pe filiera daco-latina, care sa ne dea dreptul sa fim mandri, dar sigur va este clar ca asa nu se mai poate :) …

  5. „Trecutul nu este in România cu adevărat trecut. El revine spre a ne bântui, cu toate promisiunile înşelate şi ocaziile ratate de care a avut parte această naţiune.”

    Afirmatii de acest tip reprezinta, in opinia mea, principala cauza a situatiei actuale, complicate (eufemism?), a României : mentalitatea!!!
    Negativismul si critica obligatorie, fiind ingredientele folosite abundent in viata de zi cu zi, ele nu vor lipsi nici la momente de sarbatoare, si multa lume considera asta „normal”!
    Cine stie exact cum ar fi evoluat istoria Moldovei, si implicit a României, daca dupa 24.01.1859 s-ar fi facut „altfel”?
    Faptul ca, astazi, consideram ca deciziile de atunci au condus la erorile istorice care au urmat, este suficient pentru a avea convingerea ca „altfel”, totul ar fi fost mai bine, astazi?
    Si chiar daca determinismul ar fi functionat perfect de aceasta data, care este mesajul constructiv pentru prezent?
    Trecutul nu se mai poate schimba, aceasta este realitatea!, DAR felul in care il interpretam in prezent, ne poate schimba viitorul, asa cred!
    Deci, prost cum s-a facut, sau cum a urmat, in 1859 s-a realizat o Unire, fara de care astazi n-am fi fost ce suntem, si ceea ce suntem nu e numai negativ !
    Avem de gasit solutii la situatia noastra, asa cum este ea, complexa, ca efect al tuturor evenimentelor trecute, desigur, doar ca respectivele solutii nu trebuiesc cautate in istoria care nu mai exista(!) ci aici si acum, in prezentul pe care-l ignoram de dragul auto-flagelarii si al victimizarii cu care suntem obisnuiti!

    „Este ocazia de a ilustra, încă o dată, mediocritatea intelectuală şi morală a unui fals patriotism,unul care refuză luciditatea şi onoarea, în favoarea jubilaţiei demagogice şi a corupţiei instituţionalizate.” – Destindeti-va si incercati sa suradeti vietii, stimate domn!
    O sarbatoare populara, ca aceasta, este foarte bine venita!
    Evenimentul comemorat astazi, asa imperfect cum il gasiti dvs, ofera, multor oameni, un prilej de bucurie si de mandrie patriotica, si este indelicat sa-i tratati de prosti, numai pentru ca nu sunt pe gustul dvs!
    Nu stiu cat e de „gaunos” sa se comemoreze Unirea, cu „actori costumati si discursuri demagogice” (ca orice sarbatoare populara, oriunde in lume!), dar cred ca e total nepotrivit sa alegeti aceasta zi mare, ca sa va exprimati lipsa de respect fata un popor „mediocru intelectual”, dar si fata de cei care care au facut posibila Unirea din 1859…
    Cat despre patriotism, care este un sentiment !, cred ca nu are nimic de-a face cu luciditatea! E ca iubirea: nu tine cont de cine merita, si de cine nu, nu se comanda si nu de dozeaza, iar cine crede ca-l poate controla, nu l-a cunoscut pe deplin…inca!

  6. E mai complicat: Identităţile la nivel de provincii istorice există, desigur (fiecare ştie că e moldovean, ardelean, oltean etc.).
    Dar în multe cazuri populaţia respectivă doreşte alte structuri administrative decât provincia istorică:
    1. Braşovul e mai aproape de Bucureşti decât de Cluj. Braşovenii doresc o regiune cu centrul în oraşul lor, nu o Transilvanie condusă de la Cluj.
    2. Galaţiul face parte istoric din Moldova, dar nu vrea să facă parte dintr-o regiune Moldova, ci dintr-o regiune cu centrul în Galaţi sau Brăila (Dunărea de Jos).
    3. Iar în interiorul regiunii orgoliile locale sunt forte puternice. Judeţele din Regiunea de dezvoltare Nord-Est (Moldova) nu au acceptat Iaşiul ca şi reşedinţă, ci au votat pentru Piatra-Neamţ.

    • Useful hint, atât pentru dvs., cât și pentru autorul articolului: bucureștenii spun ”Iașiul”, localnicii spun ”Iașul” și e dreptul lor să-și numească orașul așa cum vor, nu cum decide centrul.

      Cât despre reședința pentru regiunea Nord-Est, Iașul e destul de prost amplasat pentru asta. Era central amplasat în rol de capitală a Moldovei înainte de anexarea Basarabiei de către ruși.

    • Ca brașovean prefer oricând Clujul Bucureștiului. Orașul are mai multe afinități cu Occidentul decât cu Orientul. Și ca mine sunt mulți. Foarte mulți. Dar încă tăcuți.
      Dacă România vrea să rămână întreagă, trebuie să treacă la un sistem federal cât mai rapid. Modelul ăsta de transfer masiv de resurse la centru nu face decât să enerveze și să țină pe loc regiunile, alta decât București. Și cu voia lui Dragnea, Teleorman.

  7. Normal ar fi sa nu se mai duca nimeni in fundatura aia in care turcii i-au obligat pe moldoveni sa-si puna o noua capitala de nicio Unire! Unirea Tarii ruminesti cu Moldova infaptuidu-se, fara tagada, la Bucuresti, fie si prin alegerea aceluiasi domn.
    Sa vina cu totii la Bucu s-o sarbatoreasca defilind pe Soseaua Generalului rus Pavel Dimitrievici Kisseleff, pe sub arcul sau de triumf, ca sa stim toti una si buna:
    cine cu cine, de ce, cum si ce-a urmat dupa intelegerile secrete dintre valahi si rusi!
    Evident ca nu au cum nici azi serba infaptuirea Statului National si Natiunii europene, ca N-AU CU CINE!
    (n-ai cu cine, dom-Le – daca n-ai, nai.

  8. Este cu totul incorectă afirmația că declinul Moldovei și Iașiului ar fi un efect al Unirii din 1859. Realitatea istorică arată că, dimpotrivă, Unirea a accelerat dezvoltarea acestei regiuni, atât înainte de Primul Război Mondial, cât și după Marea Unire. Problemele au început să apară doar în 1944-1960 (Moldova a fost teatru de război și a suferit cel mai dur ocupația sovietică), respectiv, în după 1990, când una dintre cauzele majore vine tot din Răsărit: prăbușirea pieței ex-sovietice, care afectează toate programele de investiții strategice. Dovadă că așa stau lucrurile este și faptul că cealaltă mare regiune afectată este nordul Transilvaniei, vecin cu Ucraina, iar în vest, județul Caraș-Severin suferă frontal din cauza bulversărilor din spatial ex-iugoslav.

    • Stimate domnule Herman,
      habar nu aveţi despre ce vorbiţi! După 1859 şi, în special, după 1862, a început decăderea economică a Iaşului şi a Moldovei. În 1862, când Parlamentul României este mutat arbitrar de Cuza la Bucureşti, elitele ieşene şi nu numai ele încep să se mute la Bucureşti. Apoi urmează toate planurile care favorizau dezvoltarea Bucureştiului şi a sudului ţării (ca şi astăzi).
      Spre necunoaşterea d-voastră (bănuiesc că intenţionată), Moldova stătea economic mai bine decât Valahia în mai multe domenii cheie decât viceversa. Căutaţi statistici de istorie economică pentru a vă convinge.
      Vorbiţi despre perioada comunistă? Atunci guvernul la fel ca şi astăzi, a defavorizat din nou Moldova, din mai multe puncte de vedere. Un simplu exemplu: casele vechi/boiereşti de la oraşe, în Moldova au fost rase mai toate.
      Asta a adus centralizarea pentru Moldova.

  9. Se pare că mi s-a pierdut pe drum comentariul. Îl retrimit:

    Comemorează găunos?
    Credeam că aniversează găunos!

    Termenul cheie pare a fi, în orice caz, „găunos”. Depinde la ce-l aplicăm… Eu l-aș aplica la părerea autorului cu privire la „soarta Moldovei” de după Unire. Ca să se convingă că nu greșesc, îl rog să se uite la soarta Moldovei rămasă pe dinafara Unirii.
    Dacă-i place, să se mute acolo!

  10. Uite, aflu si eu din acest articol ca „asaltul nivelator comunist” a impiedicat „provinciile ce compun România” sa-si afirme, pe deplin, identitatea. Adica, ceea ce aduce alaturi „provinciile” n-ar fi limba vorbita, n-ar fi elementele comune ale portului popular, n-ar fi doine, basme si legende comune. Adica, de fapt, „asaltul nivelator comunist” ar fi unit, cu de-a sila, „provinciile”. „Rich!” :)

    Multe neamuri ale lumii au venit pe aceste meleaguri si au fost primite frumos de un neam (uneori prea) tolerant. Si totusi, se gasesc atatia care se grabesc sa dea lectii de toleranta romanilor.

    Astazi incepem cu „provinciile”, maine continuam cu „tinuturile”, iar poimaine pot fi „judetele” sau chiar „orasele” care trebuie sa-si „afirme identitatea”. Deocamdata, Constitutia defineste Romania ca „stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”. Sunt destui care fac bube pe piele cand citesc asta, dar nu pot decat sa citez un clasic in viata: „Ghinion!!”. :) Nu va tine nimeni aici cu forta si, cata vreme traiti intr-un stat, trebuie sa-i respectati legile. E de bun simt. Sau „common sense”, daca va vine mai la indemana.

    Titlul articolului mi se pare suprarealist… unire-descentralizare?… Recunosc, mintea mea nu poate cuprinde subtilitatea alaturarii notiunilor. :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro