vineri, martie 29, 2024

Desexualizarea sexelor

Raționalitatea și emoționalitatea ultraemancipate ale omului modern nu pot fi decît incomodate de corpul fizic care le acompaniază, nu credeți? Dar dacă corpul meu își pierde puterea de decizie cu privire la ființa mea și apoi, dacă corpurile noastre diferite, diferențele biologice dintre bărbat și femeie devin inoportune și irelevante, dacă „relația femeie-bărbat nu mai reprezintă o serie de opoziții și contraste”, înseamnă că în viitor omul își va pierde sexualitatea, agonisînd o nouă și palpitantă dezrădăcinare. Spiritualitatea și-a pierdut-o deja. Omul cu adevărat emancipat trebuie să își depășească corpul, așa cum iși depășesc copiii părinții. Întrebarea esențială e cum? Performanța se poate produce numai pe căi abstracte. De bine, de rău, natura materială a corpului își spune cuvîntul, omul nu se poate desprinde de corp și să rămînă viu, oricît de sigură pe sine îi va fi mintea. Oricîte manipulări genetice sau hormonale va experimenta, corpul modificat hormonal sau genetic tot corp e. Tot carne. Șmecheria (furnizată tot de rațiunea emancipată) va fi mentală: nu va putea să își desființeze corpul care îl face posibil, dar va putea să se reprezinte pe sine ca fiind mai presus de corpul său. Prin urmare, în interiorul schemelor cognitive/afective care îi vor organiza percepția realității inconjurătoare, mintea se va înstrăina tot mai tare de trup; viitorul lor nu va fi comun. Numai bine se așează toate, doar știm de la postepistemologi că realitatea nu a fost niciodată adevărată.

Demarez în trombă.

Bărbatul gravid.

Cum s-a ajuns la el? Cum a ajuns bărbatul să rămînă gravid?

Ca să (îmi) găsesc răspunsuri, nu mă voi îndepărta prea tare de casă.

Voi începe cu Freud. Freud le-a dat urmașilor săi corp. Teoria instinctelor. A consacrat inconștientul (împiedicat în permanență să se exprime deși părea să fie dimensiunea cea mai ingenuă din individ). Freud ne-a convins (cu vîrf și îndesat) de dinamica interiorității noastre organizată sub formă de conflict. Unele chestii ne conduc (și ne contrazic) din umbră și am face bine să știm asta. Pentru Freud destinul omului era destinul instinctelor sale reprimate. Consacrînd această realitatea biologică, gîndirea freudiană a inaugurat lupta împotriva reprimării impuse de societate. Eliberarea sexuală. În ’55 avem deja lupta corpului împotriva mașinăriei sociale, culturale, educaționale, corporatiste, politice, revolta împotriva ordinii sociale organizate prin dominație (vezi „Eros și civilizație”). „Războiul de gherilă” al acelor vremuri însemna o revoltă instinctuală, o revoltă biologică asupra ordinii exploatatoare (sau, cîteva decenii mai tîrziu, împotriva ordinii simbolice, împotriva riturilor de instituire, împotriva construcției sociale a corpurilor realizată la capătul unei somatizări a raporturilor sociale de dominație, cum ar spune rafinatul sociolog și antropolog francez Pierre Bourdieu în „Dominația masculină”).

Așadar corpul, restituit pe cale materialistă/biologică/realistă omului, a devenit armă ideologică. Mersi frumos! Păi asta a vrut daddy Freud? Asta e, calul de dar nu se caută la dinți, să stăpînim corpul ideologic sănătoși. Această punere a corpului în slujba luptei sociale a constituit o ireversibilă denaturare a destinului său. Corpul parcurge calea lungă a scindării/separării de posesorul său gînditor. Freud a avut marele merit de a considera „lupta primordială pentru existență“ ca fiind „eternă“, cu alte cuvinte principiul plăcerii și principiul realității erau „veșnic“ antagonice. Însă acele vremuri au apus. Acum omul are dreptul nelimitat asupra tabuurilor sale – desființindu-le. (Deschid o paranteză minusculă ca s-o dezvolt mai tîrziu în alt text: Dar dacă dispare specia tabuurilor, cum mai accesăm plăcerea, cînd știm că plăcerea contravine oricărei gratuități și se intărește tocmai de la interdicții?) Revenind. În cuvintele lui Marcuse: „Forța distructivă a instinctelor provine din faptul că urmăresc o satisfacere pe care cultura nu o poate oferi: satisfacere pură, ca scop în sine, în orice clipă. Dar o asemenea constrângere reprezintă chiar premisa progresului. Lăsate libere să-și urmeze obiectivele lor naturale, instinctele originare ale omului ar fi incompatibile cu asocierea și menținerea de durată: ele ar distruge chiar și acolo unde unesc. Așadar, instinctele trebuie deviate de la obiectivul lor, inhibate în raport cu scopul. Civilizația începe atunci când obiectivul primar — și anume, satisfacerea integrală a nevoilor — este efectiv repudiat.”

Pare că devierea instinctelor (lupta corpului împotriva mașinăriei) de la scopul lor a dat rezultate neobișnuite iar satisfacerea PURĂ și INTEGRALĂ a nevoilor e pe rol. Acum citim în presă (și în lege) că există 73 de genuri și că un bărbat cu barbă a rămas gravid și își întemeiează o familie a lui. Realitatea nu mai e a corpului, ci a minții, adică a trăirii subiective. Acum „războiul de gherilă” pare să fie subiectivitatea împotriva corpului.

Dar bărbatul gravid e o mare surpriză psihologică.

Identitatea psihică nu poate rămîne însărcinată.

Numai corpul de femeie poate rămîne însărcinat. Nu poți fecunda o trăire, ci numai un corp. Nu îți poți dori să fii mamă și să devii – prin simplă dorință – mamă. Ca să devii mamă trebuie să faci dragoste (sex) cu un bărbat. Trăirea interioară nu produce zigoți. Nu te poți sătura cu pîine de hîrtie. Nu poți desena o femeie de 1,87, picioare lungi, ochi verzi pe care să o rogi (frumos) să coboare de pe planșa de hîrtie ca să îți devină nevastă.  Numai o femeie reală îți poate deveni nevastă. Poți iubi un ideal, poți iubi o idee sau îl poți iubi pe Hristos și această iubire nematerială să aibă putere de realitate. Dar nu există iubire-de-sine suficient de mare și suficient de miraculoasă ca să facă din trăirea ta subiectivă realitate materială. Există o realitate dincolo de noi indivizii (dincolo de noi – centre de subiectivitate) ale cărei “constrîngeri” acționează asupra noastră, fie ca ne „dorim” sau nu. Fie că le acceptăm sau nu. Abolirea genurilor se poate produce pe cale abstractă. În „Egalia”, o școală din Stockholm, nu există „băieți” și „fete”, ci doar „prieteni” și „amici”. Poveștile clasice, Cenușăreasa și Albă ca Zăpada au fost înlocuite de povești mai normate, cu doi bărbați girafă care cresc ouă de crocodili. Suedezii, au, și ei, în mod formal, pronumele lor neutre. Dar băieții, cînd le dai căsuțe de păpuși, catapultează căruciorul prin acoperiș. Iar fetițele, cînd le dai (atenție, le dai, nu le lași să aleagă) mașinute și trenulețe, le culcă în pătuț și le acoperă cu plăpumioară. Vezi articolul: „You can give a boy a doll, but you can’t make him play with it” , un articol din The Atlantic pe care vi-l recomand. Natura umană ignoră ideologia și convingerile ei oarbe la realitate. Vorba autoarei articolului: „Kindergarten is a triumph of sexual self-stereotyping. No amount of adult subterfuge or propaganda deflects the five-year-old’s passion for segregation by sex”. Putem răsufla segregați liniștiți. Una dintre cele mai sistematice diferențe dintre sexe se observă în joaca copiilor. Preferința feminină pentru joaca plină de afecțiune și înclinația masculină pentru joaca fizică („rough and tumble play”). Pînă și maimuțele Rhesus femele se joacă mai mult cu păpuși decît se joacă frații lor. Corpul nostru (biologia noastră) e plin de legi. Mintea e mai emancipată, mai năstrușnică. Ea știe să există și în afara constrîngerilor. Fantezia poate gusta nelimitarea. Dar abia cînd o poți lega cumva de realitate, o scapi de clandestinitate și de pericolul penibilului psihologic care o pîndește. Înseamnă că deocamdată nu există bărbați gravizi, așa cum nu există pantofi psihologi sau cîini care să țină de sete. Și lista poate continua. Așa cum nu există inele stomatologi sau taxiuri care fac ouă sau pălării care merg cu motorină. Noaptea nu e zi, zebra nu e girafă, cîinele nu e poșetă, Andrada nu e Yosemite Sam, Tom nu e Jerry, castronul nu e periuță de dinți, bărbatul nu e femeie. Abia cînd ne va crește barbă cu puterea minții, noi femeile vom fi niște bărbați adevărați.

Urmașii urmașilor lui Freud (revizioniștii neofreudieni, cum îi numește Marcuse în „Critica revizionismului freudian”) ne-au dat autonomia individului. Jos umbrele, sus autodeterminarea. După instincte, a venit la putere dreptul la autorealizare iar după dreptul la autorealizare a venit dreptul la recunoaștere, cu alte cuvinte, consacrarea în spațiul public a relațiilor de recunoaștere reciprocă (vezi “The struggle for recognition”, Honneth, 1995).

Argumentul lui Honneth e că relațiile sociale devin o precondiție a realizării de sine și, mai mult, capătă o importanță crucială în consolidarea identității persoanei. Individul nu își poate lua demnitatea ca persoană decît din relații, în interiorul cărora e recunoscut ca ființă autonomă demnă de autorealizare. Ca să te autorealizezi (ca să te formezi ca individ) îți trebuie 1) încredere de sine, 2) respect de sine și 3) stimă de sine. Fără cei trei piloni nu poți deveni persoană. Ce aduce nou “dreptul la recunoaștere” e că recunoașterea trebuie luată din intersubiectivitate socială; doar prin relațiile (sociale) poți cîștiga recunoașterea ca Persoană. Prin urmare, respectul de sine și sentimentul identității personale nu au de a face cu părerea bună pe care o ai tu ca individ despre tine însuți, ci vin din afară. Societatea făurește persoane recunoscîndu-le în toată autonomia lor. Just. Relația dintre individ și cetate e atipică, însă. Cetatea are obligația să legifereze subiectivitatea individului, însă acesta face ce vrea cu ea, nu datorează nimic înapoi. Principiul plăcerii e viu și activ. Dar îmbracă formele sofisticate și abstracte ale autorealizării de sine (treaba nu mai e jos ca la Freud, s-a mutat sus). Așa ajungem la dreptul la recunoaștere de azi, cînd sunt obligați să recunoaștem bărbatul gravid ca realitate legitimă fiindcă altfel ar însemna să îi “răpim” demnitatea. Mai mult, relația-cu-sine nu se oprește la sine. Sinele cere (pretinde) spațiu public și legal. Instituțiile trebuie să recunoască pe cale legală acest sine și această autorealizare. “Demnitatea umană se definește prin aceea că poate emite pretenții” iar aceste pretenții ca să fie “pe bune”, trebuie să fie recunoscute și consacrate legal. O persoană împiedicată să ceară “drepturi” e o persoană împiedicată să își acceseze propria demnitate. Iată, ne aflăm azi, pe calea transformării instinctelor pure in autorealizare pură, in situația neobișnuită de a acorda drepturi non-stop pentru a demonstra în continuu (așa cum se „demonstrează” dragostea în relația intimă) că îi respectăm pe ceilalți. Acest drept la recunoaștere obținut nu din relațiile interpersonale intime și private, ci din relațiile publice, sociale, instituționale e o mutație interpersonală care combină pretențiile relației intime (unde partenerul are „dreptul” să fie absurd și și irațional fiindcă, vorba aceea, iubirea e irațională) cu coerciția legală. Instituțiile trebuie să ne arate dragoste. Să ne arate că le pasă. Altfel, amendă.

Revizioniștii ne-au convins că boala (nevroza) sufletească a individului nu ține de sexualitatea lui reprimată, ci de autorealizarea lui reprimată. Era o suplimentare de viziune absolut binevenită. Unilateralitatea gîndirii freudiene care acorda drepturi totale intunericului (inconștientului) libidinal și narcisic cerea să fie îndreptată/suplimentată. Însă vedem, noile corecții aduse principiului plăcerii se fac îngrijorător de tare pe socoteala principiului realității. Dacă în viziune freudiană, “individul trebuie să accepte înregimentarea civilizată a nevoilor sale instinctuale ca să nu fie înghițit de forța lor descurajant de mare iar terapia urmărea să ajute individul să funcționeze ca parte a unei societăți bolnave fără a-i ceda intru totul iar diferența dintre sănătate psihică și nevroză constă doar în gradul și eficiența resemnării”, în noua viziune cultural-interpersonală, se renunță complet la dinamica conflictuală a interiorității psihice/umane. Individul a fost convins să creadă că își este pe deplin transparent, că motivațiile și judecățile lui nu suferă de nicio ambivalență. Eliberarea de polarități și conflicte interioare ne-a dăruit individul care POATE ORICE. E suficient să își dorească. Individul ajunge să creadă că are puteri (de sine) nelimitate.

„Dacă sexualitatea nu joacă rolul constitutiv pe care i-l atribuia Freud, atunci nu există un conflict fundamental între principiul plăcerii și principiul realității; natura instinctuală a omului este „purificată“ și îndreptățită să atingă, fără mutilare, fericirea socialmente utilă și recunoscută”. (H. Marcuse – Eros și civilizație).

Înlocuind sexualitatea din observațiile lui Marcuse cu „biologie/gen”, avem trendul antropologic de azi, al biologiei/corpului purificat și îndreptățit să atingă fericirea (recunoscută, neapărat, social!). Frumoasă odraslă a zămislit școala de la Frankfurt (odrasla moștenitoare, printre alți, a lui Freud), nu credeți? Vedem bine că au trecut niște ani și niște generații de odrasle ideologice și fericirea nu s-a atins. Individul s-a eliberat sexual cît s-a eliberat, a fost preocupat o vreme să își exploreze această sexualitate (biologie), acum însă vrea ceva nou. Așa cum tînjesc eu după o poșetă nouă, așa tînjește și individul rațional și emancipat după cîte-o trăsătură de identitate nouă. A vrut să fie liber de constrîngeri și prejudecăți, acum țintește creativitatea. Cele 73 de genuri, ele sunt încununarea încununarea psihologiei autorealizării care are în centru demnitatea persoanei. Genurile croite după sufletul și demnitatea (trăirea subiectivă) omului, “two spirit person”, “woman”, “M2F”, “agender”, “man”, “gender questioning”, “androgynous”, “neutrois”, “transmasculine”, “intersex”, “transgender person”, “neither”. Iată, poți fi nici-nici. Nimic.

Dacă se vor împlini vremurile cînd pieptul femeilor va fi egal cu pieptul (păros) al bărbaților, atunci mă întreb: moștenitorii acestor noi corpuri ideologizate, de unde își vor lua înfiorarea trupului? Cum se înfioară trupurile dresate la școala de științe sociale? Odată deconstruite toate diferențele, odată îndepărtate toate restricțiile și netezite toate contrastele ce-o să ne mai incite? Avem ochi pentru iregularități. Oamenii, se vor izola la ei în trib (cap). Singuri, plictisiți, transformați (pe cale genetică) în cîini, avînd la dispoziție o subiectivitate atît de personalizată, atît de customizată încît vor fi singurii capabili să o descifreze și să o guste.

În vechime, corpul beneficia de spiritualitate.

Adică?

Adică, așa cum notează T. Laqueur în „Corpul și sexul de la greci la Freud”, în vechime, corpurile puteau face lucruri ciudate, ininteligibile pentru mintea modernă descinsă de pozitivism. „La generațiile viitoare, notează Origene, trupul ar putea deveni mai puțin grosolan, mai puțin coagulat, mai puțin întărit, cu cît spiritul se apropie de Dumnezeu.” „Fetele se puteau transforma în băieți, iar bărbații, care se aflau exagerat de mult în preajma femeilor, iși puteau pierde tăria și conturul trupurilor perfecte și puteau regresa în efeminare”. Femeia și bărbatul erau, dincolo de ei înșiși, principii, principiul feminin și principiul masculin. Bărbatul era inversul femeii și viceversa. „Timp de aproape 2000 de ani ovarul, organ care de pe la începutul secolului al XIX-lea devenise o sinecdocă pentru femeie, nici măcar nu a avut o denumire proprie. Galen îl numește cu același cuvînt pe care îl folosește pentru testiculele masculului, orcheis, lăsînd din context cărui sex îi aparține. În această lume vaginul este imaginat ca un penis interior, labiile ca prepuț, uterul ca scrot și ovarele ca testicule”. Egalitatea însemna paritate topologică. Dacă ai fi răsucit-o pe femeie pe dinăuntru, ai fi scos din ea un bărbat. Femeia era varianta misterioasă a bărbatului și invers. Acum bărbatul și femeia sunt asmuțiți unul împotriva celuilalt. Te resemnezi că bărbatul și femeia sunt victimele reprezentării mașinăriei simbolice („programului social de percepție”) și îți ascuți sabia (corpul). Tot ce ține de noi suferă de o cruntă artificialitate. Nimic nu decurge din necesitate și predestinare. Totul este inoculat. Nu suntem consubstanțiali cu nimic. (Ba da, cu neantul). A ieșit la suprafața conștiinței raportul social de dominație, și, aia e, frățioare. Suntem călăriți de structuri simbolice de legitimare, însă simbolicul nu are dram de sacru în el. Nimic metafizic, nimic misterios, ci numai ideologie. Te apucă jalea. Bărbatul e victima (și actanctul) virilității violente, iar femeia e categoria goală care trebuie umplută din afară. Bărbatul și femeia sunt, în sfîrșit, construcții/neputințe egale, dar aflați în imposibilitatea de a se completa reciproc și, în definitiv, de a se iubi unul pe altul.

Acum că spiritualitatea nu mai e un atribut existențial al ființei omului, ci unul cultural (construit, deci), corpul face alte lucruri ciudate. Masculul care naște copii îi naște fiindcă beneficiază de subiectivitate. În loc de „E corpul meu și fac ce vreau cu el” avem „E subiectivitatea mea și fac ce vreau cu ea.” Dacă am chef, fac copii cu ea. Subiectivitatea e noul guvernator, prim-ministru, noul cancelar al realității umane. În fapt, nu mai avem legi naturale, avem subiectivitate din ce în ce mai pură. Ideologie pură. Realitatea înconjurătoare trebuie să se alinieze la trăirea mea interioară care a devenit dogmatică. Constrîngerile nu mai sunt din afară spre dinăuntru, ci invers. Păi această nou-cîștigată putere interioară nu ar trebui să fie un motiv de îngrijiorare, nu? Ci o încununare a celor subtile și nevăzute, o împlinire a unității. Împărăția e, în sfîrșit, în noi. Problema acestei noi împărății, SUBIECTIVITATEA extremă a individului, e că nu poate genera legi suficient de robuste care să îi confere individului echilibru și continuitate în timp. Această nouă împărăție e înnebunitor de fluidă. Curge. Subiectivitatea curge, dă pe-afară din recipient (om). Realitatea nu mai poate fi definită prin consensul pe care îl pot atinge participanții gînditori și corporalizați (totodată) la realitate. Iată-ne, așa cum anunța (destul de amar) H. Marcuse în Critica revizionismului freudian, față în față cu „cea mai proslăvită realizare a epocii moderne: individul”. Un individ care ne bulversează mai strașnic decît un robot. Noua antropologie se obține prin epurarea dinamicii biologice din viața psihică. Dacă Freud ne-a lămurit că ne conduc forțe (egoiste) din umbră, noul val de lămuriri ne livrează promisiunea eliberării de orice constrîngere naturală, ne ațîță că putem beneficia de o INTERIORITATE curată, custom-made.

Știți ce mi se pare uluitor? Că în timp ce tehnica creează/naște monștrii halucinant de reali, de pildă ANIMATRONII, dinozaurii roboți cinematografici în vecinătatea cărora dîrdîi de frică (vezi aici), omul se debarasează tot mai tare de propria lui realitate (vecinătate). Acest corp nu sunt eu, această femeie e bărbat.

Pare că ne găsim în situația disperată de a descoperi ce naiba mai există cu adevărat în noi. Ceva real (și nu cultural) de care să profităm cu inima și rațiunea împăcate. Deocamdată singurul profitor e neantul (care ne paște neobosit, drăguțul).

Desexualizarea sexelor

Raționalitatea și emoționalitatea ultraemancipate ale omului modern nu pot fi decît incomodate de corpul fizic care le acompaniază, nu credeți? Dar dacă corpul meu își pierde puterea de decizie cu privire la ființa mea și apoi, dacă corpurile noastre diferite, diferențele biologice dintre bărbat și femeie devin inoportune și irelevante, dacă „relația femeie-bărbat nu mai reprezintă o serie de opoziții și contraste”, înseamnă că în viitor omul își va pierde sexualitatea, agonisînd o nouă și palpitantă dezrădăcinare. Spiritualitatea și-a pierdut-o deja. Omul cu adevărat emancipat trebuie să își depășească corpul, așa cum iși depășesc copiii părinții. Întrebarea esențială e cum? Performanța se poate produce numai pe căi abstracte. De bine, de rău, natura materială a corpului își spune cuvîntul, omul nu se poate desprinde de corp și să rămînă viu, oricît de sigură pe sine îi va fi mintea. Oricîte manipulări genetice sau hormonale va experimenta, corpul modificat hormonal sau genetic tot corp e. Tot carne. Șmecheria (furnizată tot de rațiunea emancipată) va fi mentală: nu va putea să își desființeze corpul care îl face posibil, dar va putea să se reprezinte pe sine ca fiind mai presus de corpul său. Prin urmare, în interiorul schemelor cognitive/afective care îi vor organiza percepția realității inconjurătoare, mintea se va înstrăina tot mai tare de trup; viitorul lor nu va fi comun. Numai bine se așează toate, doar știm de la postepistemologi că realitatea nu a fost niciodată adevărată.

Demarez în trombă.

Bărbatul gravid.

Cum s-a ajuns la el? Cum a ajuns bărbatul să rămînă gravid?

Ca să (îmi) găsesc răspunsuri, nu mă voi îndepărta prea tare de casă.

Voi începe cu Freud. Freud le-a dat urmașilor săi corp. Teoria instinctelor. A consacrat inconștientul (împiedicat în permanență sa se exprime deși părea să fie dimensiunea cea mai ingenuă din individ). Freud ne-a convins (cu vîrf și îndesat) de dinamica interiorității noastre organizată sub formă de conflict. Unele chestii ne conduc (și ne contrazic) din umbră și am face bine să știm asta. Pentru Freud destinul omului era destinul instinctelor sale reprimate. Consacrînd această realitatea biologică, gîndirea freudiană a inaugurat lupta împotriva reprimării impuse de societate. Eliberarea sexuală. În ’55 avem deja lupta corpului împotriva mașinăriei sociale, culturale, educaționale, corporatiste, politice, revolta împotriva ordinii sociale organizate prin dominație (vezi „Eros și civilizație”). „Războiul de gherilă” al acelor vremuri însemna o revoltă instinctuală, o revoltă biologică asupra ordinii exploatatoare (sau, cîteva decenii mai tîrziu, împotriva ordinii simbolice, împotriva riturilor de instituire, împotriva construcției sociale a corpurilor realizată la capătul unei somatizări a raporturilor sociale de dominație, cum ar spune rafinatul sociolog și antropolog francez Pierre Bourdieu în „Dominația masculină”).

Așadar corpul, restituit pe cale materialistă/biologică/realistă omului, a devenit armă ideologică. Mersi frumos! Păi asta a vrut daddy Freud? Asta e, calul de dar nu se caută la dinți, să stăpînim corpul ideologic sănătoși. Această punere a corpului în slujba luptei sociale a constituit o ireversibilă denaturare a destinului său. Corpul parcurge calea lungă a scindării/separării de posesorul său gînditor. Freud a avut marele merit de a considera „lupta primordială pentru existență“ ca fiind „eternă“, cu alte cuvinte principiul plăcerii și principiul realității erau „veșnic“ antagonice. Însă acele vremuri au apus. Acum omul are dreptul nelimitat asupra tabuurilor sale – desființindu-le. (Deschid o paranteză minusculă ca s-o dezvolt mai tîrziu în alt text: Dar dacă dispare specia tabuurilor, cum mai accesăm plăcerea, cînd știm că plăcerea contravine oricărei gratuități și se intărește tocmai de la interdicții?) Revenind. În cuvintele lui Marcuse: „Forța distructivă a instinctelor provine din faptul că urmăresc o satisfacere pe care cultura nu o poate oferi: satisfacere pură, ca scop în sine, în orice clipă. Dar o asemenea constrângere reprezintă chiar premisa progresului. Lăsate libere să-și urmeze obiectivele lor naturale, instinctele originare ale omului ar fi incompatibile cu asocierea și menținerea de durată: ele ar distruge chiar și acolo unde unesc. Așadar, instinctele trebuie deviate de la obiectivul lor, inhibate în raport cu scopul. Civilizația începe atunci când obiectivul primar — și anume, satisfacerea integrală a nevoilor — este efectiv repudiat.”

Pare că devierea instinctelor (lupta corpului împotriva mașinăriei) de la scopul lor a dat rezultate neobișnuite iar satisfacerea PURĂ și INTEGRALĂ a nevoilor e pe rol. Acum citim în presă (și în lege) că există 73 de genuri și că un bărbat cu barbă a rămas gravid și își întemeiează o familie a lui. Realitatea nu mai e a corpului, ci a minții, adică a trăirii subiective. Acum „războiul de gherilă” pare să fie subiectivitatea împotriva corpului.

Dar bărbatul gravid e o mare surpriză psihologică.

Identitatea psihică nu poate rămîne însărcinată.

Numai corpul de femeie poate rămîne însărcinat. Nu poți fecunda o trăire, ci numai un corp. Nu îți poți dori să fii mamă și să devii – prin simplă dorință – mamă. Ca să devii mamă trebuie să faci dragoste (sex) cu un bărbat. Trăirea interioară nu produce zigoți. Nu te poți sătura cu pîine de hîrtie. Nu poți desena o femeie de 1,87, picioare lungi, ochi verzi pe care să o rogi (frumos) să coboare de pe planșa de hîrtie ca să îți devină nevastă. Numai o femeie reală îți poate deveni nevastă. Poți iubi un ideal, poți iubi o idee sau îl poți iubi pe Hristos și această iubire nematerială să aibă putere de realitate. Dar nu există iubire-de-sine suficient de mare și suficient de miraculoasă ca să facă din trăirea ta subiectivă realitate materială. Există o realitate dincolo de noi indivizii (dincolo de noi – centre de subiectivitate) ale cărei “constrîngeri” acționează asupra noastră, fie ca ne „dorim” sau nu. Fie că le acceptăm sau nu. Abolirea genurilor se poate produce pe cale abstractă. În „Egalia”, o școală din Stockholm, nu există „băieți” și „fete”, ci doar „prieteni” și „amici”. Poveștile clasice, Cenușăreasa și Albă ca Zăpada au fost înlocuite de povești mai normate, cu doi bărbați girafă care cresc ouă de crocodili. Suedezii, au, și ei, în mod formal, pronumele lor neutre. Dar băieții, cînd le dai căsuțe de păpuși, catapultează căruciorul prin acoperiș. Iar fetițele, cînd le dai (atenție, le dai, nu le lași să aleagă) mașinute și trenulețe, le culcă în pătuț și le acoperă cu plăpumioară. Vezi articolul: „You can give a boy a doll, but you can’t make him play with it”, un articol din The Atlantic pe care vi-l recomand. Natura umană ignoră ideologia și convingerile ei oarbe la realitate. Vorba autoarei articolului: „Kindergarten is a triumph of sexual self-stereotyping. No amount of adult subterfuge or propaganda deflects the five-year-old’s passion for segregation by sex”. Putem răsufla segregați liniștiți. Una dintre cele mai sistematice diferențe dintre sexe se observă în joaca copiilor. Preferința feminină pentru joaca plină de afecțiune și înclinația masculină pentru joaca fizică („rough and tumble play”). Pînă și maimuțele Rhesus femele se joacă mai mult cu păpuși decît se joacă frații lor. Corpul nostru (biologia noastră) e plin de legi. Mintea e mai emancipată, mai năstrușnică. Ea știe să există și în afara constrîngerilor. Fantezia poate gusta nelimitarea. Dar abia cînd o poți lega cumva de realitate, o scapi de clandestinitate și de pericolul penibilului psihologic care o pîndește. Înseamnă că deocamdată nu există bărbați gravizi, așa cum nu există pantofi psihologi sau cîini care să țină de sete. Și lista poate continua. Așa cum nu există inele stomatologi sau taxiuri care fac ouă sau pălării care merg cu motorină. Noaptea nu e zi, zebra nu e girafă, cîinele nu e poșetă, Andrada nu e Yosemite Sam, Tom nu e Jerry, castronul nu e periuță de dinți, bărbatul nu e femeie. Abia cînd ne va crește barbă cu puterea minții, noi femeile vom fi niște bărbați adevărați.

Urmașii urmașilor lui Freud (revizioniștii neofreudieni, cum îi numește Marcuse în „Critica revizionismului freudian”) ne-au dat autonomia individului. Jos umbrele, sus autodeterminarea. După instincte, a venit la putere dreptul la autorealizare iar după dreptul la autorealizare a venit dreptul la recunoaștere, cu alte cuvinte, consacrarea în spațiul public a relațiilor de recunoaștere reciprocă (vezi “The struggle for recognition”, Honneth, 1995).

Argumentul lui Honneth e că relațiile sociale devin o precondiție a realizării de sine și, mai mult, capătă o importanță crucială în consolidarea identității persoanei. Individul nu își poate lua demnitatea ca persoană decît din relații, în interiorul cărora e recunoscut ca ființă autonomă demnă de autorealizare. Ca să te autorealizezi (ca să te formezi ca individ) îți trebuie 1) încredere de sine, 2) respect de sine și 3) stimă de sine. Fără cei trei piloni nu poți deveni persoană. Ce aduce nou “dreptul la recunoaștere” e că recunoașterea trebuie luată din intersubiectivitate socială; doar prin relațiile (sociale) poți cîștiga recunoașterea ca Persoană. Prin urmare, respectul de sine și sentimentul identității personale nu au de a face cu părerea bună pe care o ai tu ca individ despre tine însuți, ci vin din afară. Societatea făurește persoane recunoscîndu-le în toată autonomia lor. Just. Relația dintre individ și cetate e atipică, însă. Cetatea are obligația să legifereze subiectivitatea individului, însă acesta face ce vrea cu ea, nu datorează nimic înapoi. Principiul plăcerii e viu și activ. Dar îmbracă formele sofisticate și abstracte ale autorealizării de sine (treaba nu mai e jos ca la Freud, s-a mutat sus). Așa ajungem la dreptul la recunoaștere de azi, cînd sunt obligați să recunoaștem bărbatul gravid ca realitate legitimă fiindcă altfel ar însemna să îi “răpim” demnitatea. Mai mult, relația-cu-sine nu se oprește la sine. Sinele cere (pretinde) spațiu public și legal. Instituțiile trebuie să recunoască pe cale legală acest sine și această autorealizare. “Demnitatea umană se definește prin aceea că poate emite pretenții” iar aceste pretenții ca să fie “pe bune”, trebuie să fie recunoscute și consacrate legal. O persoană împiedicată să ceară “drepturi” e o persoană împiedicată să își acceseze propria demnitate. Iată, ne aflăm azi, pe calea transformării instinctelor pure in autorealizare pură, in situația neobișnuită de a acorda drepturi non-stop pentru a demonstra în continuu (așa cum se „demonstrează” dragostea în relația intimă) că îi respectăm pe ceilalți. Acest drept la recunoaștere obținut nu din relațiile interpersonale intime și private, ci din relațiile publice, sociale, instituționale e o mutație interpersonală care combină pretențiile relației intime (unde partenerul are „dreptul” să fie absurd și și irațional fiindcă, vorba aceea, iubirea e irațională) cu coerciția legală. Instituțiile trebuie să ne arate dragoste. Să ne arate că le pasă. Altfel, amendă.

Revizioniștii ne-au convins că boala (nevroza) sufletească a individului nu ține de sexualitatea lui reprimată, ci de autorealizarea lui reprimată. Era o suplimentare de viziune absolut binevenită. Unilateralitatea gîndirii freudiene care acorda drepturi totale intunericului (inconstientului) libidinal și narcisic cerea să fie îndreptată/suplimentată. Însă vedem, noile corecții aduse principiului plăcerii se fac îngrijorător de tare pe socoteala principiului realității. Dacă în viziune freudiană, “individul trebuie să accepte inregimentarea civilizată a nevoilor sale instinctuale ca să nu fie înghițit de forța lor descurajant de mari iar terapia urmărea să ajute individul să funcționeze ca parte a unei societați bolnave fără a-i ceda intru totul iar diferența dintre sănătate psihică și nevroză constă doar in gradul și eficiența resemnării”, în noua viziune cultural-interpersonală, se renunță complet la dinamica conflictuală a interiorității psihice/umane. Individul a fost convins să creadă că își este pe deplin transparent, că motivațiile și judecățiile lui nu suferă de nicio ambivalență. Eliberarea de polarități și conflicte interioare, ne-a dăruit individul care POATE ORICE. E suficient să își dorească. Invididul ajunge să creadă că are puteri (de sine) nelimitate.

Dacă sexualitatea nu joacă rolul constitutiv pe care i-l atribuia Freud, atunci nu există un conflict fundamental între principiul plăcerii și principiul realității; natura instinctuală a omului este „purificată“ și îndreptățită să atingă, fără mutilare, fericirea socialmente utilă și recunoscută”. (H. Marcuse – Eros și civilizație).

Înlocuind sexualitatea din observațiile lui Marcuse cu „biologie/gen”, avem trendul antropologic de azi, al biologiei/corpului purificat și îndreptățit să atingă fericirea (recunoscută, neapărat, social!). Frumoasă odraslă a zămislit școala de la Frankfurt (odrasla moștenitoare, printre alți, a lui Freud), nu credeți? Vedem bine că au trecut niște ani și niște generații de odrasle ideologice și fericirea nu s-a atins. Individul s-a eliberat sexual cît s-a eliberat, a fost preocupat o vreme să își exploreze această sexualitate (biologie), acum însă vrea ceva nou. Așa cum tînjesc eu după o poșetă nouă, așa tînjește și individul rațional și emancipat după cîte-o trăsătură de identitate nouă. A vrut să fie liber de constrîngeri și prejudecăți, acum țintește creativitatea. Cele 73 de genuri, ele sunt încununarea încununarea psihologiei autorealizării care are în centru demnitatea persoanei. Genurile croite după sufletul și demnitatea (trăirea subiectivă) omului, “two spirit person”,woman”, “M2F”, “agender”, “man”, “gender questioning”, “androgynous”, “neutrois”, “transmasculine”, “intersex”, “transgender person”, “neither”. Iată, poți fi nici-nici. Nimic.

Dacă se vor împlini vremurile cînd piepul femeilor va fi egal cu pieptul (păros) al bărbaților, atunci mă întreb: moștenitorii acestor noi corpuri ideologizate, de unde își vor lua înfiorarea trupului? Cum se înfioară trupurile dresate la școala de științe sociale? Odată deconstruite toate diferențele, odată îndepărtate toate restricțiile și netezite toate contrastele ce-o să ne mai incite? Avem ochi pentru iregularități. Oamenii, se vor izola la ei în trib (cap). Singuri, plictisiți, transformați (pe cale genetică) în cîini, avînd la dispoziție o subiectivitate atît de personalizată, atît de customizată încît vor fi singurii capabili să o descifreze și să o guste.

În vechime, corpul beneficia de spiritualitate.

Adică?

Adică, așa cum notează T. Laqueur în „Corpul și sexul de la greci la Freud”, în vechime, corpurile puteau face lucruri ciudate, ininteligibile pentru mintea modernă descinsă de pozitivism. „La generațiile viitoare, notează Origene, trupul ar putea deveni mai puțin grosolan, mai puțin coagulat, mai puțin întărit, cu cît spiritul se apropie de Dumnezeu.” „Fetele se puteau transforma în băieți, iar bărbații, care se aflau exagerat de mult în preajma femeilor, iși puteau pierde tăria și conturul trupurilor perfecte și puteau regresa în efeminare”. Femeia și bărbatul erau, dincolo de ei înșiși, principii, principiul feminin și principiul masculin. Bărbatul era inversul femeii și viceversa. „Timp de aproape 2000 de ani ovarul, organ care de pe la începutul secolului al XIX-lea devenise o sinecdocă pentru femeie, nici măcar nu a avut o denumire proprie. Galen îl numește cu același cuvînt pe care îl folosește pentru testiculele masculului, orcheis, lăsînd din context cărui sex îi aparține. În această lume vaginul este imaginat ca un penis interior, labiile ca prepuț, uterul ca scrot și ovarele ca testicule”. Egalitatea însemna paritate topologică. Dacă ai fi răsucit-o pe femeie pe dinăuntru, ai fi scos din ea un bărbat. Femeia era varianta misterioasă a bărbatului și invers. Acum bărbatul și femeia sunt asmuțiti unul împotriva celuilalt. Te resemnezi că bărbatul și femeia sunt victimele reprezentării mașinăriei simbolice („programului social de percepție”) și îți ascuți sabia (corpul). Tot ce ține de noi suferă de o cruntă artificialitate. Nimic nu decurge din necesitate și predestinare. Totul este inoculat. Nu suntem consubstanțiali cu nimic. (Ba da, cu neantul). A ieșit la suprafața conștiintei raportul social de dominație, și, aia e, frățioare. Suntem călăriți de structuri simbolice de legitimare, însă simbolicul nu are dram de sacru în el. Nimic metafizic, nimic misterios, ci numai ideologie. Te apucă jalea. Bărbatul e victima (și actanctul) virilității violente, iar femeia e categoria goală care trebuie umplută din afară. Bărbatul și femeia sunt, în sfîrșit, construcții/neputințe egale, dar aflați în imposibilitatea de a se completa reciproc și, în definitiv, de a se iubi unul pe altul.

Acum că spiritualitatea nu mai e un atribut existențial al ființei omului, ci unul cultural (construit, deci), corpul face alte lucruri ciudate. Masculul care naște copii îi naste fiindcă beneficiază de subiectivitate. În loc de „E corpul meu și fac ce vreau cu el” avem „E subiectivitatea mea și fac ce vreau cu ea.” Dacă am chef, fac copii cu ea. Subiectivitatea e noul guvernator, prim-ministru, noul cancelar al realității umane. În fapt, nu mai avem legi naturale, avem subiectivitate din ce în ce mai pură. Ideologie pură. Realitatea înconjurătoare trebuie să se alinieze la trăirea mea interioară care a devenit dogmatică. Constrîngerile nu mai sunt din afară spre dinăuntru, ci invers. Păi această nou-cîștigată putere interioară nu ar trebui să fie un motiv de îngrijiorare, nu? Ci o încununare a celor subtile și nevăzute, o împlinire a unității. Împărăția e, în sfîrșit, în noi. Problema acestei noi împărății, SUBIECTIVITATEA extremă a individului, e că nu poate genera legi suficient de robuste care să îi confere individului echilibru și continuitate în timp. Această nouă împărăție e înnebunitor de fluidă. Curge. Subiectivitatea curge, dă pe-afară din recipient (om). Realitatea nu mai poate fi definită prin consensul pe care îl pot atinge participanții gînditori și corporalizati (totodată) la realitate. Iată-ne, așa cum anunța (destul de amar) H. Marcuse în Critica revizionismului freudian, față în față cu „cea mai proslăvită realizare a epocii moderne: individul”. Un individ care ne bulversează mai strașnic decît un robot. Noua antropologie se obține prin epurarea dinamicii biologice din viața psihică. Dacă Freud ne-a lămurit că ne conduc forțe (egoiste) din umbră, noul val de lămuriri ne livrează promisiunea eliberării de orice constrîngere naturală, ne ațîță că putem beneficia de o INTERIORITATE curată, custom-made.

Știți ce mi se pare uluitor? Că în timp ce tehnica creează/naște monștrii halucinant de reali, de pildă ANIMATRONII, dinozaurii roboți cinematografici în vecinătatea cărora dîrdîi de frică (vezi aici), omul se debarasează tot mai tare de propria lui realitate (vecinătate). Acest corp nu sunt eu, această femeie e bărbat.

Pare că ne găsim în situația disperată de a descoperi ce naiba mai există cu adevărat în noi. Ceva real (și nu cultural) de care să profităm cu inima și rațiunea împăcate. Deocamdată singurul profitor e neantul (care ne paște neobosit, drăguțul).

Distribuie acest articol

89 COMENTARII

    • Nu e nici pe departe „adevărat”, așa că nici „nefericit de” n-are cum să fie! Acceptarea realității că există și „alții” ce simt „altfel” nu impune nimic celorlalți. Cum „alții” vor rămâne oricum minoritari, protejarea lor de obscurantism, de batjocura sau de discriminare în căutarea unui loc sub soare nu e nicicum „desexualizare”.
      Putem adăuga și unui bărbat, oricât de masculin, de macho, de misogin chiar, sufixul „de serviciu” pentru a-i defini slujba, dar nu prea știu cum l-am putea descrie în salonul plin cu pacienți: frate medical sau suroi medical?
      Grădinița suedeză pare o monstruozitate, dacă e să ascultăm doar interpretările unei părți. Fetiței (na, că a rămas fetiță) i s-o fi impus să se joace ce trenulețul, dar nu și cum să o facă, lăsându-i-se libertatea de a fi afectuoasă indiferent de jucărie. Băieților li s-a oferit posibilitatea de a fi „duri” cu păpușile și cărucioarele. Dar marele avsntaj e că toți copiii se joacă împreună. Și, cine știe?!, poate că așa vor înțelege singuri chiar mai bine cum e să te joci de-a mama și de-a tata.
      Desexualizarea, în sensul înțeles de autoare, a început mai demult: exact nu știu, dar cel mai târziu odată cu renunțarea la școlile de băieți și fete. Și, ceva îmi spune că nimeni dintre vajnicii luptători ai segregarii sexuale nu își dorește revenirea la ele.

      • @Hantzy – dimpotrivă, desegregarea școlilor a fost un pas spre normalitate. Abuzurile sexuale din școlile și internatele de băieți au dispărut de la sine, iar atracția spre sexul opus se manifesta natural: prin clasa a 7-a sau a 8-a, cam toți băieții din clasă erau cu mâinile pe sub bluzele fetelor și nu părea să le displacă. Abia la liceu s-au mai potolit lucrurile, îmbrățișările și săruturile prin clasă începuseră să devină monogame, iar mâinile ajungeau discret pe sub bluza sau sarafanul prietenei, astfel încât să nu vadă și alții.

        Problema cu trenulețul trebuie discutată cu un psiholog, o femeie normală care visează noaptea trenuri are un deficit de activitate sexuală, îi lipsește evident partenerul. Nu știu ce visau femeile înainte de apariția trenurilor, dar toate femeile care trăiesc astăzi s-au născut când trenurile existau deja, iar simbolistica e evidentă.

        Faptul că există și ”alții” e natural cam în proporție de 3%, restul de 97% dintre acei ”alții” sunt creați artificial de către societate. Uneori în cunoștință de cauză, alteori nu. În concluzie, îi acceptăm pe cei 3% naturali, dar trebuie neapărat să-i educăm pe cei care îi creează pe restul, astfel încât să nu mai creeze alții pe viitor. Aici e linia de demarcație, trebuie oprit prozelitismul LGBT și nu trebuie legalizată căsătoria LGBT și nici adopția copiilor de către cuplurile LGBT.

  1. OK. Totuși confuzia asta a „jănurilor” (ca să citez din Chicoș-Rostogan, că pe Freud nu l-am citit :) ) și soiul ăsta de dileme fără ieșire sunt problema unei minorități foarte restrânse. Chiar dacă e extem de zgomotoasă și extrovertită, e una nesemnificativă numeric. Trebuie să acceptăm că fiecare specie își are rebuturile ei. Iar specia umană nu face excepție. Tot ce putem, e să le privim pe bietele creaturi cu compasiune și să ne vedem de treburi. Sigur că unii din ei ajung în astfel de situații disperate sărind mereu peste cal spre a atrage atenția. Alții probabil că au defecțiuni fizice sau mentale in naștere. Câtă vreme nu-i luăm în seriors și nu dăm în mintea lor, totul e în regulă.

    • Ce înțelegeți prin “rebuturi”? Cumva “defecțiuni fizice sau mentale”?! Întrucât ambele descrieri vă aparțin, ar rezulta că vedeți toate deviațiile de la majoritatea ce o consideram aprioric normalitate drept rebuturi, iar pe posesorii lor nenorociți, creaturi de neluat in seamă.
      Orbii, surdo-muții sau paralizații motori se potrivesc perfect încadrării făcute de dumneata. Și totuși societatea “îi ascultă”, încercând să le ușureze integrarea in societate, indiferent de costuri și fără referendum: Borduri înclinate, rampe de acces in instituțiile publice, locuri de parcare preferențiale, transport gratuit inclusiv pentru persoane sau animale însoțitoare, șamd. Deși pentru unii dintre ei este evident că o căsătorie nu este inițiata pentru procreere, ci pentru împlinirea unor deziderate particulare sau accesarea unor drepturi civile, ea nu le este refuzată. Cei pe care ii numiți “zgubilitici” nu cer nimic in plus pentru ei, nici macar de vreun drept al bărbaților de a fi gravizi n-am auzit sa fie vorba, darămite ca societatea să fie obligată a le îndeplini subiectivismele izvorâte din complicatele interioare, așa cum fals insinuează dna Andrada Ilișan. Dimpotrivă, Nu vor decât sa fie tratati “normal”, asemeni majoritarilor, cu aceleași drepturi și obligații. Și apelați cu aceleași forme de adresare: “doamna”, “domnul”. Unde vedeți deci “desexualizare”?

      • @Hantzy – „Orbii, surdo-muții sau paralizații motori” sunt conștienți de handicapul lor, nu se consideră normali și nu desfășoară campanii pe forumuri ca să-și afirme normalitatea.

        • Harald,
          1. Asta spune-i-o lui JS, întrucât el a fixat „definiția” rebuturilor umane, a celor cu deficiențe fizice și mentale. Eu doar am scos în evidență absurditatea argumentului.
          2. Până acum, n-am întâlnit pe contributors.ro niciun „anormal” care să facă campanie pentru a-și afirma normalitatea. A cere însă să fie tratat normal, nu consider că ar fi greșit, întrucât (vezi 3.)
          3. Spui că orbii, surdo-mutii, etc sunt conștienți de handicapul lor. Cum comentezi antitetic față de „creaturile lui JS”, rezulta ca acestea ar avea anumite handicapuri, de care nu sunt conștiente. Care ar fi acelea? Au nevoie de asistență medicală? Nu se pot pieptăna singuri? Nu sunt buni profesioniști? Sorry, dar singurul impediment pe care-l au de învins este tocmai paranoia celor ce văd în ei un pericol și le refuză alianța civilă cu persoana iubită.
          Apropo, Paranoia reprezintă un set de boli psihice de diferite intensități, adesea ignorate de cei cu acest handicap și se manifestă uneori și pe forumuri, exhibându-și astfel boala cronică.

          • Diferenta esentiala e ca nevazatorii, surdomutii, persoanele cu handicap locomotor, etc. nu doresc si nu fac nimic spre a-i face pe ceilalti oamedni sa suifere de acelasi handicap.

            Din acest motiv LGBT-eii se coboara la nivelul unor creaturi distructive si respingatoare. Ei doresc si activeza cu disperare in directia contaminarii intrergii lumi cu neputintele si deficientele lor. Nu-i asa?

            • Nu, nu este așa!
              Aveți mania de a repeta niște afirmații, nesustinute faptic, probabil în speranța că ele și-ar fi arătat eficiența. Faptul că le ignor, cel puțin până la demonstrarea lor cu date verificabile, deci nu povești trăite personal, nu înseamnă decât că nu am timp să răspund tuturor bullshit-urilor.

            • @Hantzy

              Nimic nou sub soare…

              Ca de fiecare dată când vi se termină argumentele în favoarea cine știe cărei ticăloșii sau aberații pe care o susținți cu entuziasm dați într-o mică criză de isterie,

              Sî recapitulăm: Există vreo altă ctegorie de handicapați fizic sau mintal, afsră de LGBT-ei, care:

              – Să-și exhibe cu „mândrie” („pride parade”) beteșugurile?!
              – Să se zvârcolească cu atâta abnegație spre a aduce și restul lumii în starea lor nenorocită?!
              – Să facă propagandă agresivă pin școli spre transforma copii normali și sănătoși în epave asemeni lor?!

            • „Din acest motiv LGBT-eii se coboara la nivelul unor creaturi distructive si respingatoare.”
              Ei sunt normali, aberatia e la cei care nu accepta asta pe baza unor texte religioase intolerante.

            • Svejk
              “- Să-și exhibe cu „mândrie” („pride parade”) beteșugurile?!
              – Să se zvârcolească cu atâta abnegație spre a aduce și restul lumii în starea lor nenorocită?!
              – Să facă propagandă agresivă pin școli spre transforma copii normali și sănătoși în epave asemeni lor?!”

              Am spus deja ca repetarea unor afirmații bazate pe prejudecăți și pe impulsuri șovine, neînsoțite de o minima dovada verificabila, este fără valoare. Adaug aici ca limbajul agresiv, fezandat cu expresii “tari”, la care recurgeți cu nedisimulată aroganță, nu suplinesc lipsa argumentelor și nu intimidează. E doar o dovada de isterie, adeseori întâlnită in cazul diferitor “-isme”. Dacă tot am ajuns aici, poate citiți câte ceva despre heterosexism. S-ar putea să vă recunoașteți.

            • ” sa deveniti un LGBT-du adevarat”
              Ti-am explicat Svejk ca nu devii, asa te nasti, dar CPF-istii pricep mai greu.

            • @gerula – da, în afară de cei 97% dintre ei care devin așa, în urma experiențelor din copilărie și adolescență, restul de 3% se nasc așa, e perfect adevărat.

      • Câți surdomuți defășoară campanii agresive de transformare a rstuui lumii în surdomuți?!

        Așa cum mai mai spus, dacă LGBT-imea nu s-ar deda la campaniile agresive pe care le desfășoară n-ar avea nimeni nimic cu ei.

        • Poate că e valabilă reciproca: dacă nimeni n-ar avea nimic cu ei și le-ar recunoaște același drept ca al majoritarilor de a întemeia alianțe civile, n-ar fi atât de zgomotoși.

          • Nu. Reciprovca nu e deloc valabila. In primul rand ca nu e vorba de parteneriate civilie, ci de casatorie. In al doile rand daca vreo-unul din parintii dumenavoastra ar fi suferit de acest soi de degenerare dumenavoastra nu ati mai fi azi in situatia de a produce emisii de CO2 ce omoara biata planeta :) si nici sa poluatii forumurile cu ineptii socialsite. Nu-i asa?

            • Ah, s-au terminat deja „argumentele”?
              Eu am scris „alianțe civile”.
              Instituțional este firesc ca tratamentul aplicat cetățenilor să fie invariabil, neterminat de diferențele sexuale. În acest sens, „degenerat” nu e folosit corespunzător în context. În ce anume ar consta ea? E ereditară, se degradează în timp? Nu, e doar insistența unui individ de a-și disprețui o parte dintre concetățeni și a impune acest dispreț drept politică unică. Așa au făcut în istoria recentă doar fasciștii și comuniștii. Un anturaj de excepție!!!

              P.S. Pronumele nehotărât se scrie „vreunul”.

            • @Hantzy,

              Aia cu epuizarea arguemntelor e specialitatea dumneavoastra, Nu va poate lua fata nimeni la ea :)

              Mea culpa. Am presupus intr-adevar ca ati folosit termenul de „alianta civila” ca substitut la „partenerait civil”. Nu mi-am imaginat niciodata casatoria ca o „alianta”. NATO e o alianta, UE poate fi considerata o alianta, dar casatoria cred ca e ceva un pic diferit de o „alianta”. Apropos cati „aliati” sunt in „alianta civila” a dumneavoastra?! :) Ailalti „aliati” va ajuta pe dumneavoastra sau dumneavoastra pe ei?! :)

              In privinta casatoriei „diferentele sexuale” sunt esentiale. Institutia casatoriei in sine are scopul principal de a proteja/stimula perpetuarea speciei. LGBT-eii nu pot face asta. Casatoria pentru ei ca subventionarea orelor de muzica pentru surdomuti. Insistenta progresimii vis a vis de casatoria LGBT-ee e legata tocmai de intentia clara de a distruge o institutie fundamentala a civilizatiei noastre. La fel cum e imigratia musulmana necontrolata sau transformarea cersetoriei institutionalziate intr-un mod de viata. „Progresitii” realizeaza acut ca sansele lor de a prelua puterea pe termen nedeterminat intr-o societate prospera si libera sunt nule. Si atunci militeaza pentru distrugerea ei si spre modelul republicii teleormanene corcit cu jamahiriilor lumii a III-a.

              In privinta calitatii de degenerat a LGBT-ilor nu e vorba de nici un dispret ci de o simpla constatare. E vorba de creaturi ce nu-si pot indeplini o functie existentiala esentiala. Ii consider degenerati pentru ca in marea lor majoritate, neputinta e o chestie voluntara si nu o deficienta fizica propriuzisa.

              Apropos de LGBT-ime vad ca v-ati sfiit sa-mi raspundeti la intrebarea legata de ce ar fi fost daca unul (sau amandoi) din parintii dumeavoastra ar fi fost LGBT-eu si ar fi decis sa-si urmeze „destinul”. Dupa cum v-am mai spus, ar fi fost multiple beneficii: In lipsa dumneavoastra emisiile de CO2 ar fi fost un strop mai mici. La fel si cele de metan si vapori de apa – acestia din urma constitutind peste 95% din totalul gazelor cu efect de sera… Intr-adevar, numai beneficii :)

            • @Josef Svejk

              „Insistenta progresimii vis a vis de casatoria LGBT-ee e legata tocmai de intentia clara de a distruge o institutie fundamentala a civilizatiei noastre. La fel cum e imigratia musulmana necontrolata sau transformarea cersetoriei institutionalziate intr-un mod de viata. “Progresitii” realizeaza acut ca sansele lor de a prelua puterea pe termen nedeterminat intr-o societate prospera si libera sunt nule. Si atunci militeaza pentru distrugerea ei si spre modelul republicii teleormanene corcit cu jamahiriilor lumii a III-a.”
              Aste e delir conspirationist, daca inlocuiesti progresistii cu evreii obtii propaganda nazista.

              „In privinta calitatii de degenerat a LGBT-ilor nu e vorba de nici un dispret ci de o simpla constatare. E vorba de creaturi ce nu-si pot indeplini o functie existentiala esentiala. Ii consider degenerati pentru ca in marea lor majoritate, neputinta e o chestie voluntara si nu o deficienta fizica propriuzisa.”
              Constatarile tale nu valoreaza nimic. Important e ce a stabilit stinta.

              „Scientists do not know what determines an individual’s sexual orientation, but they theorize that it is caused by a complex interplay of genetic, hormonal, and environmental influences,[3][4][5] and do not view it as a choice.[3][4][6] They favor biologically-based theories,[3] which point to genetic factors, the early uterine environment, both, or the inclusion of genetic and social factors.[7][8] Hypotheses for the impact of the post-natal social environment on sexual orientation, however, are weak, especially for males.[9] There is no substantive evidence which suggests parenting or early childhood experiences play a role with regard to sexual orientation.[7] While some people believe that homosexual activity is unnatural,[10] scientific research has shown that homosexuality is a normal and natural variation in human sexuality and is not in and of itself a source of negative psychological effects.[1][11] There is insufficient evidence to support the use of psychological interventions to change sexual orientation.[12]
              https://en.wikipedia.org/wiki/Homosexuality

            • @gerula

              E vorba cumva de „stiinta” si „savantii” neosovietici?!

              Vestea proasta pentur cei ca dumenavoastra e ca noi oamenii ce nu ne-am pierdtu mintile avem puterea votului, Care va taia intotdeauan puterea guitzului propagandistilor oricat de strident si disperat ar fi acela. Obisnuiti-va cu gandul ca sunteti sortiti ratarii & esecului. Asta va va face coliziunea cu realitatea ceava mai putin contondenta :)

            • Svejk:
              “Apropos de LGBT-ime vad ca v-ati sfiit sa-mi raspundeti la intrebarea legata de ce ar fi fost daca unul (sau amandoi) din parintii dumeavoastra ar fi fost LGBT-eu si ar fi decis sa-si urmeze “destinul”. Dupa cum v-am mai spus, ar fi fost multiple beneficii: In lipsa dumneavoastra emisiile de CO2 ar fi fost un strop mai mici. La fel si cele de metan si vapori de apa – acestia din urma constitutind peste 95% din totalul gazelor cu efect de sera… Intr-adevar, numai beneficii :)”

              Am evitat sa devin prea personal, dar dacă insistați va spun ca a fi LGBT-eu poate prezenta și avantaje pentru societate. De exemplu, dacă dintre părinții dumneavoastră vreunul sau chiar amândoi ar fi fost astfel nu era nicio pierdere.
              Cât despre co2 și vapori de apa, divagăm. Prefer sa o discut in alta parte. Dar e interesant cum in cazul asta mizați pe fatalitatea naturii, ca generatoare de politici, și ignorați componenta antropică, in vreme ce in celălalt caz contestați diversitatea creată de aceeași natură.

            • @Josef Svejk

              „E vorba cumva de “stiinta” si “savantii” neosovietici?!”
              Nu, in aia crezi tu, doar in anii „50 se mai credea ca homosexualitatea e o boala. Mai e considerata asa doar de fundamentalistii religiosi si de Rusia dughinista, de unde se si inspira masiv CPF. Restul lumii civilizate a avansat si a aflat din cerecetarile stiintifice ca nu e o boala.

              „Vestea proasta pentur cei ca dumenavoastra e ca noi oamenii ce nu ne-am pierdtu mintile avem puterea votului,”
              Vestea prosata e ca te iluzionezi. Trendul este pentru acceptarea casatoriilor sau uniunilor civile si recunoasterea altor drepturi. SUA, Germania, Franta etc va veni si randul Romaniei. In trecut era un tabu pana si casatoria interrasiala, insa mentalitatile evolueaza. Numai cei cu gandire obtuza bat pasul pe loc si refuza sa accepte stiinta si evoluta societatii. Dar oricand pentru acestia exista si Rusia dughinista, acolo homosexualii sunt batuti pe strada, crestinismul e la mare pret si tatucul Putin apara patria de „putreziciunea” Occidentului.

    • „Trebuie să acceptăm că fiecare specie își are rebuturile ei. Iar specia umană nu face excepție.”
      E secolul 21 dar tu ai ramas cu mentalitatea tot in Evul Mediu.

      • Aha! Car’ va sa zica dumneavoastra ati ajuns pe culmile desavarsirii progresiste. Puteti inghtiti fara probleme orice fel de rebutiri & dejecti :)

        • „Aha! Car’ va sa zica dumneavoastra ati ajuns pe culmile desavarsirii progresiste. Puteti inghtiti fara probleme orice fel de rebutiri & dejecti :)”
          Eu sunt o persoana toleranta, tu esti cel care mesteca sloganuri intolerante demne de Evul Mediu.

  2. plin de incorectitudini:

    1;”Ca să devii mamă trebuie să faci dragoste (sex) cu un bărbat” – really?! din cite stiu eu exista fecundare in vitro, reproducere artizanala etc…
    2.”băieții, cînd le dai căsuțe de păpuși, catapultează căruciorul prin acoperiș. Iar fetițele, cînd le dai (atenție, le dai, nu le lași să aleagă) mașinute și trenulețe, le culcă în pătuț și le acoperă cu plăpumioară” – am un fiu care se joaca cu papusi si carucior de papusi si o fiica care se joaca cu masinute. e vreo problema?
    nu ma obosesc sa evidentiez restul neadevarurilor acestui articol conservator…pacat de inteligenta

    • @ Mona : subscriu ,
      @ autoarei (Andrada Ilisan) : va apreciez munca , dar , cu toata stima , ceea ce incercat dvs sa desenati este o soceitate alb-negru unde femeile vin de pe Venus , iar barbatii de pe Marte.
      Din pacate, biologia va contrazice cu splendoare. Faptul ca fenotipic un individ apartinand unei specii este mascul, asta nu inseamna ca si genotipic este adevarat.
      Mai mult decat atat determinismul sexelor si dimorphismul sexual sunt 2 chestii complet diferite.
      Articolul dvs poate parea politically correct dpdv al Coalitiei pentru Familie , biologic vorbind insa, problema este mult mai complexa. ( vezi systemul genelor SRY/SOX9/FOXL2, etc.)

      Mai apoi, povestea cu maimutele Rhesus este cam asa :

      ”In 2008, the experiment was repeated with rhesus monkeys, and something interesting happened: male rhesus monkeys wanted to play with „masculine” toys, all the time. But the female rhesus monkeys showed „greater variability in preferences” — meaning, they liked dolls a little more than other toys, but were open to all kinds of toys overall. And other research found that young female chimpanzees make their own dolls, carrying and babying sticks around their habitat.

      But monkeys aren’t human babies — so, for skeptics, this research doesn’t prove anything at all.”
      – adica, dpdv stiintific articolul in sine ( acela cu maimutele Rhesus) nu dovedeste absolut nimic. Este pur si simplu o forma de antropomorfizare a unor comportamente sau actiuni ale unor indivizi din specia Rhesus …sau Pan sau Chlorocebus in alte studii, (asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca studiul in cauza- cel cu Rhesus- e plin de erori de study design – dar nu suntem aici sa criticam stiinta, ci doar s-o comentam).

      • Tot soiul de impotenți sofisticați se zbat să-și prezinte situația disperată ca pe ceva natural și firesc. În zilele noastre există totuși tratamente pentru așa ceva. N-ar fi mai simplu să se apeleze la ele ?! :)

            • Educa-te Svejk. Nu exista tratament pentru ca nu este o boala. Nici un tratament nu a reusit sa schimbe orientarea sexuala. Asa te nasti si asa mori.

              Sexual orientation change efforts (SOCE) are methods used in attempts to change the sexual orientation of homosexual and bisexual people to heterosexuality. They may include behavioral techniques, cognitive behavioral techniques, psychoanalytic techniques, medical approaches, religious and spiritual approaches, and, in some parts of the world, acts of sexual violence („corrective rape”).

              There are no studies of adequate scientific rigor to conclude whether or not such methods work to change sexual orientation. The longstanding consensus of the behavioral and social sciences, and the health and mental health professions is that homosexuality and bisexuality are per se normal and positive variations of human sexual orientation. Research consistently failed to provide any empirical or scientific basis for regarding them as disorders or abnormalities.

              The Royal College of Psychiatrists shares the concern of both the American Psychiatric Association and the American Psychological Association that positions espoused by bodies like the National Association for Research & Therapy of Homosexuality (NARTH) in the United States are not supported by science and that so-called treatments of homosexuality as recommended by NARTH create a setting in which prejudice and discrimination can flourish.

              SOCE have been controversial due to tensions between the values held by some right-wing faith-based organizations, on the one hand, and those held by LGBT rights organizations, human rights and civil rights organizations, and other faith-based organizations, as well as professional and scientific organizations, on the other. Some individuals and groups have, contrary to global scientific research and consensus, promoted the idea of homosexuality as symptomatic of developmental defects or spiritual and moral failings and have argued that SOCE, including psychotherapy and religious efforts, could alter homosexual feelings and behaviors.

              Such efforts are potentially harmful because they present the view that the sexual orientation of lesbian, gay, and bisexual youth is a mental illness or disorder, and they often frame the inability to change one’s sexual orientation as a personal and moral failure. Many of these individuals and groups appeared to be embedded within the larger context of conservative religious political movements that have supported the stigmatization of homosexuality on political or religious grounds
              https://en.wikipedia.org/wiki/Sexual_orientation_change_efforts

      • Sa scrie manualele clar: oamenii nu ai cinci degete la o mana. Cum altfel vor invata copiii ca exista si oaneni cu patru, sase, mai multe sau mai putine degete? Doar nu de la bigotii cu cinci degete.
        Gandire de mandru canadian, varietatea Trudeau.

    • Ce-mi faceți, doamnă? Eu mă tot căznesc acum să pricep cum o fi și reproducerea aia artizanală:)) Bănuiesc că e atunci când rămâi gravidă cu un artizan, nu?

    • Ca sa devii mama trebuie sa faci sex cu un barbat. Chiar daca este la nivel celular, tot este nevoie de o celula reproducatoare masculina si o celula reproducatoare feminina. Este o realitate biologica. Ca doamna care a scris articolul e mai romantica de felul ei si a zis dragoste….nu schimba nimic. Realitatea ramane aceeasi. Fundamental, suntem barbati si femei. Sau femei si barbati.

      Ma indoiesc ca aveti vreun copil. Progresistii sunt prea egoisti si plini de ura ca sa se ocupe de copii.
      Este pacat de inteligenta cuiva daca alege sa aiba o viziune conservatoare? Marxismul asta social trebuie sa se opreasca! Luati din articol ce e bun, combinati cu ce credeti Dvs. si deveniti un om mai bun ,mai constient si mai informat. Asta e singura cale catre evolutie. Istoria ne-a aratat-o. Nicio viziune unilaterala nu a ajuns nicaieri si s-a pierdut in neant. Traim putin, nu ne permitem luxul de a gandi intr-un singur fel.

      • @ Cristi : quote : ”Ca sa devii mama trebuie sa faci sex cu un barbat.”…ei, nu chiar :) . Sexul ajuta , dar nu e neaparat necesar , LOL
        https://en.wikipedia.org/wiki/Somatic_cell_nuclear_transfer

        adevarul este ca asistam, cu vrerea sau fara vrerea noastra la o revolutie in biologie, datorita progreselor facute in stiintele biotechnologiei in ultimii 30 de ani,mai precis de prin anii ’80, de cand a inceput nebunia asta . http://www.kopernik.org.pl/en/special-projects/archiwum-projektow/projekt-genesis/krotka-historia-klonowania/

        mai apoi, drept este ca Bioetica, ca si stiinta de sine statatoare, trebuie sa urmeze noile paradigme, fara doar si poate . De fapt despre asta este vorba.

        PS : ah, si pentru cei care adora teoria conspiratiei, unul dintre cei mai cunoscuti specialisti de pe planeta este Dr Nagy ( conationalul lui Soros, haha) cel care a fost pionierul a ceea ce numim azi ICSI. (Intracytoplasmic sperm injection), adica o chestie care functioneaza acolo unde sexul nu functioneaza ( cu alte cuvinte placere maxima dar rezultate minime) :))

        • Ca să ajungeți la desăvârșirea sexualității progresiste mai rămâne doar să vă luați o femeie gonflailă și apoi să-i luați ei un vibrator :)

          Vă rog să primiți expresia sincerei mele compasiuni.

    • @ mona
      1- dar si FIV ( fecundare in vitro) se obtine tot intre un spermatozoid si un ovul, NU intre doi spermatozoizi //sau doua ovule. Faptul ca fecundarea nu se produce in pat, prin imbratisare, sau in fanul din shura, sau pe iarba, nu schimba esenta fecundarii intre elementul masculin si cel feminin.
      2- atzi auzit de expresia ” exceptia confirma regula”? Articolul vorbeste la modul general- referindu-se la majoritate. Copiii dumneavoastar (si posibil alti cativa copii) sunt o minoritate.

    • @Mona – daa, si al meu cand era mic se mai juca cu papusile verisoarelor. Acuma ca e adolescent, tot cu papusi. Si cand ia cate-o papusa la vre-un party de-al lor si vine noaptea acasa cu o fata de motan multumit, ma gandesc daca n-o sa-mi bata papusoiul, tata lu’ papusa, la usa dimineata. Pregatiti-va sufleteste.

  3. Cata vreme ideile astea neofreudiene raman departe de scoli putem sa ne vedem linistiti de ale noastre. Avem fiecare cap sa gandim, nu trebuie sa gandeasca altii pentru noi, multumim.

    Insa parintii trebuie sa fie atenti la ce invata copiii lor in scoala, pentru ca din pacate societatea de azi nu mai poate garanta ca cei mici vor fi feriti de tot felul de astfel de idei si experimente sociale care nu sunt pentru ei. Faptul ca in Stockholm exista o scoala care se ocupa cu asa ceva este absolut socant.

    Copiii nostri merita mai bine.

    • Ei bine aici e buba. Odată ce căsătoria homosexuală devine legală atunci o deviere precum homosexualittea devine ceva firesc, natural și legitim. Deci „educația” homosexuală în școli devine ceva la fel de legitim ca și educația sexuală sau geometria. E ceea ce se întâmplă în țărle în care „căsătoria” homosexuală a devenit legală. Iar copii sunt vuknerabili a genul ăsta de propagandă, de altfel foarte agreisvă. Dacă bietele creaturi ce nu pot avea o viață sexuală normală s-ar imita la a se regula între ele n-ar avea nimeni nimic împotriva lor. Problema e că practică un prozelitism agresiv mai ales în școli.

      După ce „căsătoria” homosexuală a devenit legală în SUA în 2015 în urma unei decizii dubioase a curții supreme infestată cu progresiști, atacul asupra școlilor a început aproape imediat. În districtul nostru școlar s-a ajus la alungarea propagandiștilor LGBT-ei cu focuri de armă, șocuri electrice și arestări. Cu timpul s-au linilșit și n-au mai venit. Câțiva profesori au fost concediați și treaba s-a reolvat. Dostrictul școlar e comunitar, deci independent de stat. Cred ca vreo 90% din școlile americane sunt comunitare, confesionale sau private. Deci zgubiliticii n-au acces în ele. Iar școlle de stat sunt prcti for în ghetto-uri, unde situția e oricum atât de catstrofală încât nu mai contează

      Însă în Europa proporția e inversă. Acolo părinții au foarte puține mijloace să-și apere copiii de agresiunea LGBT-ilor. Ăsta e unul din motivele pentru care oamenii ce nu și-au pierdut cu totul mințile trebuie să susțină efortul Coaliției pentru Familie legzt de definirea constituțională a familiei. E mult mai simplu să previi o problemă gravă decât să te lupți cu consecințele catastrofale.

      • Herr Soldat KuK, aici ne despartim ca opinii. Homo si lesbo sunt oameni ca si noi. Da’ lasatii in Doamne – iarta -ma sa se aia cum vor ei. Who gives a flying fuck? Sunt agresiv opus unor practici de genul sa imbracam baieti in fuste ca sa ii obisnuim cu gender balamce. Aia da. Dar sa marginalizez sau sa oprim un homosexual sau o lesbiana, aia nu.,Sunt oameni si aia i face frati si surori.

        • Citiți mai atent cea am spus:

          „Dacă bietele creaturi ce nu pot avea o viață sexuală normală s-ar imita la a se regula între ele n-ar avea nimeni nimic împotriva lor. Problema e că practică un prozelitism agresiv mai ales în școli.”

          Sunteți de acord cu asta?

        • @Zev – undeva trebuie trasată o linie de demarcație. Un contabil poate să-și facă meseria foarte bine și dacă e gay. Dar antrenorul unei echipe sportive de băieți ar fi bine să nu fie gay.

          Am avut cunoștințe care practicau pe vremuri sporturi feminine de echipă și da, antrenorii se cam culcau cu fetele, era un secret pe care-l știa toată lumea. Și nu se considerau abuzate, momentele de intimitate erau inevitabile, așa că atracția reciprocă ajungea să se manifeste în mod firesc.

          Am înțeles că aveți un băiat. Ați fi fost de-acord ca antrenorul lui să fi fost gay, într-o echipă de juniori? La 25 de ani nu mai contează, are deja identitatea sexuală pe deplin formată. Dar la 14-15 ani contează ce modele și ce tentații are în jur.

          • Acu vazui. Categoric, nu. Am avut noroc sa nu fiu pus in situatia asta, fiindca sporturile pe care le-a facut, le-a facut la cluburi comunitare unde toti ne stiam cu toti, antrenorul de rugby (ma rog, Aussie rules) era tac-so unui prieten de-al lui, care prieten venea pe la noi dupa antrenament sa impuste alieni pe PS in timp ce eu cu tac-su beam o bere sau noua pe patio, iar ma-sa cu nefasta din dotare rontaiau biscuiti, branzeturi putrede si vin. La fel cam cu toate sporturile pe care le-a facut. Risc spre zero. Ce vreau sa spun este ca o comunitate bine inchegata te protejeaza de situatii in care trebuie sa iei o decizie de gen. Rednecksi middle-class, cum ar veni. Deci da categoric e o linie undeva, dar asta nu inseamna ca daca ma intreaba unul de gen incert cat e ceasul nu ii raspund. Am avut o colega, Senior Parliamentary Officer, care era lesbiana. Mi-a povestit niste chestii, de cum si-a furat-o toata viata ei desi nu umbla cu pene in fund pe la targuri, care nu m-au lasat indiferent, ti-e mila si de ei. In plus, s-ar putea sa gasiti ca multi dintre cei care nu mai pot de drepturile LGTBIQ sunt bine merci hetero, n-au habar despre ce vorbesc de fapt si sunt doar in cautarea unei cauze, care va fi fiind aceea.

      • @Josef Svejk

        „Ei bine aici e buba. Odată ce căsătoria homosexuală devine legală atunci o deviere precum homosexualittea devine ceva firesc, natural și legitim.”
        Homosexualitatea este normala, doar funf\damentalistii religiosi, extremistii de dreapta si ultraconservatorii o considera anormala. Stiinta a ajuns la concluzia ca este la fel de normala ca si heterosexualitatea si statele deja incep sa-si acorde legislatia cu aceste concluzii.

        „Deci „educația” homosexuală în școli devine ceva la fel de legitim ca și educația sexuală sau geometria. E ceea ce se întâmplă în țărle în care „căsătoria” homosexuală a devenit legală. Iar copii sunt vuknerabili a genul ăsta de propagandă, de altfel foarte agreisvă. Dacă bietele creaturi ce nu pot avea o viață sexuală normală s-ar imita la a se regula între ele n-ar avea nimeni nimic împotriva lor. Problema e că practică un prozelitism agresiv mai ales în școli.”
        Sa spui copiilor adevarul despre aceste persoane nu inseamna propaganda si nici prozelitism. Acesta de fapt nici nu este posibil pentru ca orientarea sexuala nu poate fi influentata prin educatie. Daca era asa nu aveam homosexuali, pentru ca toti acestia cresc in familii heterosexuale. Copiii crescuti de catre familiile homosexuale nu devin homosexuali. Exista studii.

        „După ce „căsătoria” homosexuală a devenit legală în SUA în 2015 în urma unei decizii dubioase a curții supreme infestată cu progresiști, atacul asupra școlilor a început aproape imediat. În districtul nostru școlar s-a ajus la alungarea propagandiștilor LGBT-ei cu focuri de armă, șocuri electrice și arestări. Cu timpul s-au linilșit și n-au mai venit. Câțiva profesori au fost concediați și treaba s-a reolvat. Dostrictul școlar e comunitar, deci independent de stat.”
        WOW! Ku KLux Klan inca e activ !

        „Însă în Europa proporția e inversă. Acolo părinții au foarte puține mijloace să-și apere copiii de agresiunea LGBT-ilor. Ăsta e unul din motivele pentru care oamenii ce nu și-au pierdut cu totul mințile trebuie să susțină efortul Coaliției pentru Familie legzt de definirea constituțională a familiei. E mult mai simplu să previi o problemă gravă decât să te lupți cu consecințele catastrofale.”
        Copiii nu patesc nimic, dimpotriva fiind informati devin mai toleranti. Riscul este sa fie supusi indoctrinarii religioase intolerante promovate agresiv de CPF. Pentru BOR si CPF pana si educatia sexuala este un atac asupra copiilor. SI lipsa acesteia se vede, suntem campioni la tinere insarcinate.

        Joint adoption by same-sex couples is legal in 27 countries and in some sub-national territories. Furthermore, 5 countries have legalized some form of step-child adoption. Given that constitutions and statutes usually do not address the adoption rights of LGBT persons, judicial decisions often determine whether they can serve as parents either individually or as couples.

        SCIENTIFIC RESEARCH INDICATES THAT THE CHILDREN OF SAME-SEX COUPLES FARE JUST AS WELL OR EVEN BETTER THAN THE CHILDREN OF OPPOSITE-SEX COUPLES.
        https://en.wikipedia.org/wiki/LGBT_adoption

        • @gerula – Homosexualitatea este normala, (…) si statele deja incep sa-si acorde legislatia cu aceste concluzii.

          Da, statele neomarxiste ca Germania. Drept bonus, același stat neomarxist umple forumurile românești de propagandiști pro-LGBT, pro-regenerabile, pro-ecologism, pro-neomarxism etc.

          Angela Merkel, ca fostă secretară UTC pentru Cultură și fostă șefă a departamentului ”Agitație și Propagandă” de la Academia de Științe din Berlin, face ce știe ea mai bine, trimite hoarde de postaci pe forumuri, ca să-i învețe pe oameni cum să gândească.

          • @Harald
            „Da, statele neomarxiste ca Germania. Drept bonus, același stat neomarxist umple forumurile românești de propagandiști pro-LGBT, pro-regenerabile, pro-ecologism, pro-neomarxism etc.”
            Bazaconii. Germania nu este stat neomarxist. Legalizarea casatoriilor a avut loc sub regim conservator.

            „Angela Merkel, ca fostă secretară UTC pentru Cultură și fostă șefă a departamentului ”Agitație și Propagandă” de la Academia de Științe din Berlin, face ce știe ea mai bine, trimite hoarde de postaci pe forumuri, ca să-i învețe pe oameni cum să gândească.”
            Nu mai sta in soare, ca provoaca halucinatii.

            As of March 2017, 23 countries,the OVERWHELMING MAJORITY OF WHICH ARE DEVELOPED DEMOCRACIES and the rest being developing democracies, recognize same-sex marriage.

            As of August 2017, 73 countries as well as five sub-national jurisdictions have laws criminalizing homosexuality, with MOST OF THESE BEING AFRICAN AND ISLAMIC COUNTRIES. In 2006 that number was 92.
            https://en.wikipedia.org/wiki/LGBT_rights_by_country_or_territory

            Asta ca sa se vada de ce parte te situezi tu in aceasta discutie :)

        • Induiosator!

          Si din alea 27 + 5 de tari ale lumii ce accepta existenta „familillor” LGBT-ee nu se gasira acolo un Costel si Dorel sa va adopta si pe dumneavoastra… Va lasa asa cu cruzime sa va tanguiti si sa chirati a paguba pe forumuri. Trsit, intr-adevar :)

          • Svejk, ia-te de mana cu Harald si amandoi strigati in cor impotriva homosexualilor impreuna cu tarile africane, Rusia si tarile islamice.

            As of March 2017, 23 countries,the OVERWHELMING MAJORITY OF WHICH ARE DEVELOPED DEMOCRACIES and the rest being developing democracies, recognize same-sex marriage.

            As of August 2017, 73 countries as well as five sub-national jurisdictions have laws criminalizing homosexuality, with MOST OF THESE BEING AFRICAN AND ISLAMIC COUNTRIES. In 2006 that number was 92.
            https://en.wikipedia.org/wiki/LGBT_rights_by_country_or_territory

  4. Recomand autoarei cu caldura „On Liberty” de John Stuart Mill.

    Daca „deluziile” suferite de cei care vor sa defineasca mai multe genuri nu au consecinte negative majore pentru altii, e bine (cel putin din punct de vedere utilitar) sa militam pentru drepturile lor.

    De exemplu, pe mine idea ca cineva „po[ate] iubi pe Hristos și această iubire nematerială să aibă putere de realitate” ma pune pe ganduri. Daca expresia ca atare nu va produce suficienti fiori inlocuiti pe Hristos cu Mohamed sau mai departe. Dar totusi din punct de vedere utilitar mi se pare bine sa le aparam drepturile celor credinciosi si chiar drepturile lor de a nu gati torturi decat pentru cine vor ei (https://www.cnn.com/2018/06/04/politics/masterpiece-colorado-gay-marriage-cake-supreme-court/index.html )

    Numai intr-o lume unde trebuie sa aleg intre libertatea de a inchipui genuri si libertatea omului de a-si alege clientii poate sa aiba vre-un fel de putere „filozifia politica” a unora ca Putin.

      • @AT
        Nu trebuie sa va suparati pe @Bogdan B. pentru aceasta argumentare, daca nu cumva vreti doar sa-i intariti afirmatia. In acest context se subintelege fara parti pris, „profeti ai unor religii care numara cateva miliarde de adepti”. Printre acestia o multime consistenta pot fi si sunt fundamentalisti.
        Daca vreti polemica – adica sa excludeti semnul egalitatii pe care il subintelegi din comentariul de fata – incercati sa sustineti in fata unui mahomedan ca Isus este mai sfant decat Mahomed si in fata unui crestin ca Mahomed este mai sfant decat Isus.

        • @donquijote – Iisus este și unul dintre profeții importanți ai islamului, chiar dacă multă lume preferă să ignore asta. Islamul îi neagă doar natura divină, pentru musulmani Iisus a fost doar un om, la fel ca și Mahomed. Dar a fost un om important pentru religia lor, un profet demn de acest nume.

          • @Harald
            Multumesc pentru completare.
            Este adevarat, pentru ca Mohamed a venit mai tarziu si nu avea cum sa-l ignore pe Isus si nici nu vroia sa . Eu ma refeream doar la cum ii vad credinciosii celor doua religii. Dar dupa cum vedeti, raspunsul, nu conteaza decat ce crede EU-FUNDAMENTALISTUL.
            Deci trebuie sa-i scuipam in cap (daca nu, sa-i exterminam, de-a dreptul) pe ceilalti care cred ca Mohamed este adevaratul profet? Pace voua, AT!
            Cel mai puternic mesaj (dpmdv) pe care l-am vazut scris pe o pictura intr-o biserica romaneasca : „Fericiti facatorii de pace!” Mesajul dat de @AT este exact invers, desi se considera un credincios convins, insa e la fel de radical (pastrand proportiile) ca si cei de acum 1000 de ani.
            AT: nu, fundamentalistii crestini nu sunt cei care intorc si celalalt obraz, sunt cei care nu suporta alta credinta si alte conceptii si sunt cam in oglinda cu cei musulmani, doar ceva mai stilati.

            • Lăsați-mî să ghicesc! Cine sunt cei ce nu suportă nici o altă credință afară de a lor?! Progresiștii?!

            • Si aia, …de fapt habotnicii de orice credinta.
              Aici porniseram punctual, de la musulmani versus crestini.
              A face comparatie inseamna pentru AT a crede ca e totuna.

        • Imi pare rau, eu nu pot sa il inlocuiesc pe Isus cu Mohamed, doar pentru ca au acelasi numar de credinciosi, la fel cum nu pot sa o inlocuiesc pe Maica Tereza cu Hitler. Fundamentalist crestin ar inseamna sa aplici literal invatamintele lui Hristos. De exemplu, intoarce si obrazul celalalt. Fundamentalism mohamedan ar inseman sa aplici literal invatamintele lui Mohamed, de exemplu, sa omori necredinciosi. Hai, ca doar si Sam Harris a vazut atata lucru si s-a luat la harta cu Ben Afflec pe tema asta.

          • @AT
            Era doar un indemn la un exercitiu (ipotetic) de imaginatie: sa vezi o problema din ambele unghiuri ca sa incerci sa intelegi cele doua parti.

            • Discutia a pornit de la afirmatia ca „cineva poate iubi pe Hristos”. Daca ma gandesc bine, iubirea nici nu e un concept teologic musulman.

  5. Sunt de acord cu autoarea. Mai rămâne o problemă care n-a fost abordată în acest articol: ce soluție propunem pentru contracararea acestor năstrușnicii cu iz postmodernist? Eu mă încumet să afirm că știința și marile cărți sunt răspunsul corect, nu bigotismul sau respingerea spăimoasă și indignată a modernității.

  6. Acest remarcabil text (felicitari autoarei!) are, in opinia mea, doua calitati majore:
    1. Nu lasa indiferent cititorul interesat de altceva decat de propriul nombril.
    2. Deschide cutia Pandorei….si (sau) a pandurului :)
    Pentru ca punctul 1. e clarificat (am citit, m-a incitat sa ma exprim), mai ramane sa spun, pe scurt (imi doresc!), ce cred eu, altfel decat autoarea (ca, sa-i cant in struna nu e constructiv), despre vasta si controversata tema abordata aici.
    Religiile monoteiste derivate din Iudaism, prin ilustrii lor eruditi care au tradus Vechiul Testament, dupa care au decis ca nu mai e nimic interesant de cautat pe-acolo!!! impunand ca norme dogmatice exclusiv Noul Testament si Coranul, au facut ceva pagube in mentalitatea societatilor lor, respective.
    Rolul femeii, importanta placerilor fizice, sexul practicat in afara procreatiei, abordarea „strainului” si a tuturor celor diferiti, interpretarea sterilitatii, a bolilor psihice sau a deviatiilor de orice fel de la „normalitate”, etc., au fost STRICT reglementate, dupa mintea si interesele traducatorilor, mai precis a sponsorilor lor. Fara drept de apel, deoarece nesupunerea echivala cu excluderea din comunitate, si deseori cu moartea pacatosului sau a pacatoasei, aceste legi scrise de mana omului le-au inlocuit pe cele divine si…1500 – 2000 de ani mai tarziu ne trezim intr-o lume ne-buna unde domina frica, psiho-rigiditatea si ura. Profunda si suverana ura!
    Ceea ce se incearca, astazi, in tarile civilizate, prin noile abordari de gen de ex., reprezinta un fel de „Renastere” care, la fel cu precedenta, se doreste o „intoarcre”e la clasici, ca sa gaseasca solutii „vechi” la probleme „noi”, in sensul ca pana acum ignorate si refulate.
    E mai simplu sa spui ca sexul e ori masculin, ori feminin, si basta! Atata timp cat fiul tau de 12 ani nu se imbraca, pe furis cu fusta si tocuri, cat fiica ta de 8 ani nu refuza sa mearga cu colegii la piscina pentru ca slipul ei de fetita nu disimuleaza ceea ce are ea „in plus, acolo”, sau cat se poate duce la toaleta pentru fete fara sa fie considerata un monstru, etc., etc., da, atata timp cat ai sansa sa ai copii normali, e dificil sa intelegi ca exista si alte „genuri” de oameni…
    Intr-adevar, se pare ca simpla trecere a timpului nu ajunge pentru ca si constiinta umana, respectiv mentalul individual si colectiv care regleaza viata noastra de fiecare zi, sa evolueze…
    Fara surprize deci, reactiile multimii din sec 21, confruntata cu „zguduirea” convingerilor si a normalitatii, asa cum le-a fost incoluata, sunt identice cu cele de acum 500 ani : ridiculizare, caricaturizare, dispret si oprobriu in piata publica.
    Din fericire, ca si atunci, si astazi exista oameni determinati sa scoata oamenirea din obscurantism si ignoranta, oameni carora urmasii nostrii le vor fi recunoscatori, asa cum le suntem noi astazi, unui Giordano Bruno, Brunelleschi, da Vinci…dar si Socrate, si Ecleziastul sau Moise…

    • Ehei!Felicitări! V-ați emancipat! Sună destul familiar ceea ce spuneț. Cunosc câteva czuri: Bag seama că ați intrat și dumneaboastră în categoria femeilor ce și-au pierdut orice umbră de feminitate, de care ne ferim ca de ciumă și care ajung să-și consume insatisfacția și singurătatea tristă în virulență ideologică…

      • „Ehei!Felicitări! V-ați emancipat! Sună destul familiar ceea ce spuneț. Cunosc câteva czuri: Bag seama că ați intrat și dumneaboastră în categoria femeilor ce și-au pierdut orice umbră de feminitate, de care ne ferim ca de ciumă și care ajung să-și consume insatisfacția și singurătatea tristă în virulență ideologică…”
        La atacuri la persoana esti campion, la argumentare esuezi lamentabil.

        • Vai de mine?! Cum puteti fi asa de rautacios?! Mi se mai intampla si mie sa-l mai bunghesc pe cate unul sau altul.

          Realmente am avut ocazia sa cunosc cateva femei din asta komissar adanc implicate in activism din „feminist” & LGBT-eu, etc. Cam toate aveau acelasi mod de exprimare & abordare precum doamna sau domnisoara de mai sus.

    • De obicei va gasesc comentariile f interesante dar marturisec ca in fraza care urmeaza m-ati pierdut: „Religiile monoteiste derivate din Iudaism, prin ilustrii lor eruditi care au tradus Vechiul Testament, dupa care au decis ca nu mai e nimic interesant de cautat pe-acolo!!! impunand ca norme dogmatice exclusiv Noul Testament si Coranul, au facut ceva pagube in mentalitatea societatilor lor, respective.”
      Textul este gramatical foarte confuz, si are o fractura logica pentru ca Vechiul Testamnet a fost tradus in elina cu cel putin 450 ani inainte de cele mai vechi manuscrise ale Noului Testament, scrise de asemenea in greaca.
      In fraza urmatoare faceti o afirmatie de-a dreptul falsa:
      „Rolul femeii, importanta placerilor fizice, sexul practicat in afara procreatiei, abordarea “strainului” si a tuturor celor diferiti, interpretarea sterilitatii, a bolilor psihice sau a deviatiilor de orice fel de la “normalitate”, etc., au fost STRICT reglementate, dupa mintea si interesele traducatorilor, mai precis a sponsorilor lor.” Nu, crestinismul n-a reglementat nimic strict, ba dimpotriva, nu veti gasi in Noul Testament o singura reglementare a deviatiilor, ba exista o toleranta negasita nicaieri in Vechiul Testament (vezi femaia adultera si aruncatul cu piatra, acceptarea handicapatilor sau a altor neamuri, etc).

      • Asa este, comit multe erori gramaticale, si va multumesc ca mi-ati atras atentia asupra unei pe care nu o remarcasem…Cred ca va trebui sa-mi scurtez frazele, poate asa voi reusi mai bine sa ma exprim clar.
        In privinta fondului, opiniile ne sunt diferite, ceea ce este absolut normal pentru 2 persoane cu abordari diferite. Ma explic pe scurt (tema fiind f. vasta si fara legatura cu textul in marginea caruia comunicam. Multumesc, de altfel, autoarei pentru indulgenta.) :
        Din totdeauna si oriunde s-au aflat, in Babylon, Grecia, Imperiul Roman sau, mai tarziu, America, evreii au opus rezistenta convertirii lor fortate si nici n-au practicat prozelitismul. Principala problema pe care o puneau autoritatilor locale era exemplul de nesupunere pe care-l reprezentau, si care risca sa „contamineze” populatiile locale. Principalul pericol era, evident Shabbatul! Pentru „angajatorii” antici era inacceptabil ca oamenii sa pretinda la o zi libera pe saptamana (acordata de imparatul Constantin abia in 321!) si asa a inceput marginalizarea lor. Traducerea VT, respectiv interpretarea lui strict literala a facut parte din aceasta vasta operatiune…
        Isus insa, era un evreu erudit si practicant, ceea ce a a reprezentat o mare problema, de indata ce crestinismul s-a raspandit in Imperiul Roman!. „S-a decis” deci ca el si-a renegat originea, ca a dorit sa intemeieze o noua religie si ca, last but not least, evreii sunt de vina pentru moartea sa!
        Aveti dreptate, NT indica clar toleranta lui isus, indemnul sau la iubire si iertare, doar ca in realitatea comunitatilor crestine, optica e un pic diferita…iar practica total contrara!
        Altfel, nu ar fi existat Cruciadele, Inchizitia, nazismul sau colonialismul.
        Altfel, femeia nu ar fi obtinut drepturi egale cu barbatul abia in a 2a jumatate a sec al XXlea.
        Altfel, minoritatile de tot felul nu ar fi considerate in 2018, oameni de categorie inferioara, carora majoritatea ezita, in numele lui Isus (???), sa le confere aceleasi drepturi.
        Desprinderea de VT („vechi” fiind deja tendentios…) a absolvit crestinii si musulmanii de studiul permanent al textelor sfinte, de interpretarea lor permanenta si adaptarea la actualitatea, intru respectarea spiritului legilor divine. Evreii eruditi, indiferent ca sunt oameni de stiinta remarcabili, medici, istorici sau simpli anonimi, continua sa studieze, in fiecare zi, aceleasi texte si culmea e ca gasesc in ele raspunsuri intrebarile omului modern…In schimb crestinii in general, si ortodocsii in special, au pus punct de mult.
        „Nu cerceta aceste legi, ca esti nebun cand le intelegi”, e mai comod si mai…eficace.

        • Din pacate oricat ar studia eruditii evrei Vechiul Testament si aparent ar gasi raspunsurile necesare problemelor actuale nu trebuie ignorat ca VT se adresa oamenilor din epoca bronzului. Manifestarile de intoleranta si preocuparea pentru puritatea rasiala isi au originea in prea mult studiu al VT.

  7. Stimată Dna Mona va trădează titlul: “plin de incorectitudini”. Sunteți pe brazda corectitudinii politice, cultivați-o mai departe, așa dovediți cât de imparțial e românul, mă scuzați că expresia nu a fost ajustată după gen. Dacă grădinițele vor deveni niște locuri de mancurtizare precoce, ca in SUA, unde copiii sunt îmbrăcați invers sexului lor, aderați la această concepție și luptați să se materializeze acolo unde locuiți. Ce va fi în Suedia se știe cred. Musulmanii care sunt mai mult de o pătrime din populație vor simplifica problema stereotipiilor de gen, neluândo în seamă! Îi vor lăsa pe autohtoni să dispară cu sofisticăriile lor, până va deveni corect Islamic ca toți să gândească ca ei! Vă propun să vă puneți vălul de acum în numele acelei imparțialității românești la tot ce vine din zona externă așa zisului spațiu mioritic.

  8. Foarte interesant si acest articol. Va felicit pentru analiza si pentru adancimea mesajelor si cercetarii. Continuati, va rog!

    In acelasi timp, va contrazic concluziile.
    Prin procesul de reproducere, natura include deviatii in fiecare individ. Incearca noi lucruri. Si verifica in contexte arbitrare cat de viabila este acea incercare. Se numeste selectie naturala.
    Daca cautati un punct de sprijin, o certitudine, in vreo constructie de moment a naturii, incluzand separarea dintre sexe, il cautati degeaba pentru ca nu e acolo. Nu a fost niciodata, si nu va fi. Nu exista doar doua sexe, este doar o simplificare cu care lucram, dar iata o supra simplificare care este luata ca axioma biologica.

    Din Wikipedia:
    Humans, as well as some other organisms, can have a chromosomal arrangement that is contrary to their phenotypic sex; for example, XX males or XY females (see androgen insensitivity syndrome). Additionally, an abnormal number of sex chromosomes (aneuploidy) may be present, such as Turner’s syndrome, in which a single X chromosome is present, and Klinefelter’s syndrome, in which two X chromosomes and a Y chromosome are present, XYY syndrome and XXYY syndrome.[4] Other less common chromosomal arrangements include: triple X syndrome, 48, XXXX, and 49, XXXXX.

    https://en.wikipedia.org/wiki/XY_sex-determination_system

    Asa cum omul nascut natural poate fi ambiguu din constructia genetica, el poate fi ambiguu si din constructia psihologica. Dupa cum notati chiar dvs printre randuri, omul, legea si cetatea testeaza continuu aceste limite. E normal sa faca asa. E normal sa o lasam sa se schimbe, si sa testeze limite, chiar limite cu care suntem inconfortabili.
    Testarea unor anume limite este foarte periculoasa. Bombele atomice, unele experimente genetice, cercetari cu caracter militar, care nu se supun scrutinului societatii. Altele, sunt mai putin periculoase. E OK sa experimentam atat ca indivizi cat si ca societate.

    Singurul punct de sprijin, punct cert, este schimbarea constanta. O intuim, o intelegem, o putem atinge oricand (pentru „Toma”) si o putem influenta si ghida prin actiunile noastre individuale.

    Scriu aceste randuri in speranta ca articolul dvs nu va fi inteles ca un indemn spre limitarea acceptarii sociale a deviatiilor comportamentale si ca un sprijin al unui regres spre un model binar al determinarii sexuale (care nu exista, de fapt, biologic).

    • Majoritatea oamenilor NU se nasc cu o sexualitate ambigua. Daca ar fi asa, atunci specia umana ar fi disparut de mult. Tocmai ca selectia naturala a eliminat descendenta exemplarelor umane ce nu se pot reproduce. sau nu vor sa o faca. Pana acum cateva decenii acest gen de infirmitate/deficienta era in afara legii tocmai pentru ca punea in pericol perpetuarea speciei.

      Am ajuns la stadiul de dezvoltate si toelranta in care acceptam fara probleme aceste creaturi. Insa asta nu inseamna nicidecum stimularea & favorizarea lor. Asa cum o societatea trebuie sa faca tot ce e posibil spre a face viata cat mai usoarasi demna persoanelor cu hnadicapuri sau difertie deficiente, ea nu trebuei in nici un caz sa stimuleze transforamrea exemplarelor sanatoase si normale ale speciei in handicapati. Nu-i asa?! Cine o face se condamna autoamt la extinctie. Astea sunt legii crude ale naturii….

      • Pai avand in vedere ca nu suntem in pericol de depopulare ci dimpotrivă, tocmai ai adus un argument foarte solid din punct de vedere strict pragmatic pentru toleranta si chiar pentru încurajarea ambiguității sexuale. Ca și in cazul autoarei ai argumente solide și bine formulate dar care nu sprijină concluzia trasa…

        • Unul din rezoanele progresimii (în frunte cu cancelăreasa nemțească) pentru aducerea valurilor de troglodiți din Asia și Africa în UE în ultimii ani a fost tocmai acela că nu mai sunteți capabili să faceți copii și întreaga UE e lovită un acut declin demografic.

          Declinul demografic e în mod cert cel mai bun argument împotriva pomovării agresive neputinței șechiocului sexual. Nu în ultimul rând băieții ăștia faini pe care-i aduceți acolo sperând sî vă plătească pensiile :) vin din locuri pitorești unde creaturile de sex nedefinit sunt omorâte cu pietre sau spânzurate de macarale. Așa că mare grijă la consecințele a ceea ce propovăduiți. E sugyr nu vor renunța la dtinile și aucăturile faine din locurile lor de baștină, deci chestia asta o să vă loveasă binișor sau o să vă atârne. După cum v-o fi norocul…

          • ” Nu în ultimul rând băieții ăștia faini pe care-i aduceți acolo sperând sî vă plătească pensiile :) vin din locuri pitorești unde creaturile de sex nedefinit sunt omorâte cu pietre…”
            Adica cum faceau crestinii si evreii respectand textele din Biblie ?

            • @gerula – nimeni nu e respoonsabil pentru acțiunile strămoșilor, altfel Germania era de multă vreme ștearsă de pe fața pământului. Era vorba de practicile musulmanilor din zilele noastre. Să-l roage ei pe românul ăla fain din Suedia să-și facă un număr de înmatriculare și pentru tine? :)

            • @ Harald (07/08/2018 la 20:40)

              „nimeni nu e respoonsabil pentru acțiunile strămoșilor”

              Serios? Atunci de ce invingatorii cer despagubiri de la cei invinsi, adica urmasii „strămoșilor”?

              De fapt cum definiti stramosi: urmasii din zilele noastre al celor de acum 40….2000 de ani ? S-ar putea unii sa faca parte (genealogic vorbind) din partea cealalta de cea din care (ei insusi) presupun ca ar face parte; am evitat sa folosesc „buna”, „rea” pentru orice definitie depinde de autor (relativa).

            • Musulmanii de azi ii discrimineaza pe homosexuali, se opun acordarii de drepturi, se opun casatoriilor, etc. Crestinii fundamentalisti de azi fac acelasi lucru. Tu ti-ai ales tabara.

            • @Herr Lad – trolling. Trolling de prost gust, sub un nickname de ”șmecher”. Ia și citește articolul și vezi dacă ai ceva de zis pe subiect.

  9. Un articol interesant, atat prin prisma subiectului (sau subiectelor) atinse cat si prin prisma modului in care sunt acestea tratate. Pentru a fi mai facil de lecturat as sugera sa se foloseasca un limbaj mai usor pentru articolele viitoare. Interesante si comentariile, ideologia ne-a radicalizat atat de mult incat chiar daca mai avem curiozitatea de a citi puncte de vedere care difera de ale noastre, nu o facem decat pentru a identifica argumente pentru a ne demonstra ca suntem de partea cea buna si ceilalti sunt prosti. Si cred ca asta e valabil pentru ambele categorii de comentarii de aici….

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrada Ilisan
Andrada Ilisan
Psiholog clinician. Licențiată în psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai (cu lucrarea "Mama Borderline și copilul dezorganizat. O investigație din perspectiva teoriei atașamentului"), master în Psihologie Clinică ("Rolul figurii semnificative de atașament ca factor etiologic și de menținere a simptomatologiei borderline"), absolventă a Școlii de Analiză existențială și Logoterapie, SAEL România, în cadrul căreia s-a format ca psihoterapeut. În 2021 a publicat cartea “Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică”.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro