joi, martie 28, 2024

26 de ani după Mineriadă: Iliescu rămâne mai presus de lege şi statul român complice la crime

În ziua de 13 iunie 2016 nici un oficial al statului român nu a spus vreun cuvânt despre comemorarea a 26 de ani de la Mineriada din iunie 1990. Aceeaşi tăcere complice şi în 14 iunie, şi în 15 iunie.

Un pic de empatie faţă de familiile celor ucişi în acele zile şi faţă de sutele de oameni reţinuţi pe criterii arbitrare şi bătuţi cu bestialitate de poliţie şi de forţele paramilitare ale regimului Iliescu, asta aş fi aşteptat, în primul rând, de la cei care conduc România.

Nici azi nu se ştie cine i-a omorât pe acei oameni, cine a bătut, cine a torturat. Nici azi nu a fost condamnat vreunul dintre cei care au planificat tentativa de lovitură de stat prin care Ion Iliescu a vrut să scoată România de pe un curs democratic şi să instaureze un regim de tipul celor din fostele republici ale URSS, după modelul din Belarus sau din Turkmenistan.

În al doilea rând, aş fi aşteptat de la cei care conduc acum România un semnal politic că nu vor permite nici unei instituţii să secretizeze informaţiile legate de implicarea serviciilor speciale în Mineriada din iunie 1990. Acum două săptămâni am aflat, cu tristeţe aş spune, că liderul Pieţei Universităţii, Marian Munteanu, dădea informaţii Securităţii. După încă o săptămână, a apărut şi dosarul de Securitate al celui care i-a condus pe minerii din valea Jiului, Miron Cozma. Nu sunt foarte surprins, dar acum avem elemente consistente ca să susţinem că Securitatea lui Ion Iliescu a planificat tot ceea ce s-a întâmplat în 13-15 iunie 1990.

Sunt îndreptăţit să cred că SRI, având la acel moment şi dosarul de Securitate a lui Marian Munteanu, şi pe cel al lui Miron Cozma, i-a „influenţat” pe cei doi, ca să nu spun „controlat şi dirijat”, de la începutul evenimentelor până la finalul dramatic.

În consecinţă, aş fi dorit să aud un mesaj public de la preşedintele CSAT, Klaus Iohannis, care să declare ferm că ancheta procurorilor nu va fi obstrucţionată de serviciile secrete iar SRI va coopera cu Parchetul General.

Pentru că, deşi Ion Iliescu este oficial retras din activitatea politică, regimul instaurat de el, bazat pe structurile fostei Securităţi, trăieşte şi înfloreşte la 26 de ani după mineriadă.

O dovedesc datele oficiale.

Între statele UE, România are cea mai mare alocare bugetară către structurile de forţă, 6,3% din totalul cheltuielilor statului, faţă de media europeană de 3,7% – calculele Ziarului Financiar, în august 2015. Între timp au apărut şi cheltuielile cu pensiile „speciale” ale militarilor, care împiedică majorarea pensiilor „normale” – a explicat ministrul Muncii, Dragoş Tudorache. Fiecare al cincilea bugetar lucrează în apărare sau ordine publică – circa 260.000 de persoane. Presa a calculat, pe baza ultimelor informaţii publicate de ministerul Muncii, că serviciile secrete au între 15.000 şi 30.000 de angajaţi, dar datele oficiale sunt secrete. Aceasta este partea vizibilă a puterii acestor structuri. Ceea ce nu ştim, dar putem estima, este uriaşa lor influenţă în mediul politic, în afaceri şi, probabil, şi în justiţie.

Când susţin că regimul Iliescu trăieşte şi azi, mă refer la acest melanj otrăvitor dintre politicienii dubioşi şi şantajabili, afaceriştii îmbogăţiţi pe spinarea statului şi serviciile secrete corupte şi deţinând controlul mediului politic, în loc să fie invers.

Oamenii lui Iliescu sunt peste tot în structurile de putere. De exemplu, la conducerea Autorităţii pentru Supraveghere Financiară (ASF) se află Mişu Negriţoiu, care şi-a făcut intrarea în politică prin guvernul Văcăroiu, iar ulterior a ajuns consilier al preşedintelui Iliescu. Recent a fost numit la Curtea Constituţională Marian Enache, şi el fost consilier prezidenţial, un politruc cu studii de drept care nu ar accede într-o poziţie atât de importantă în statul de drept în nici o democraţie consolidată.

Eu voi scrie an de an sau de câte ori voi considera necesar că România trebuie să stârpească răul de la rădăcină. Nu contează câţi ani au trecut de la Mineriada din iunie 1990.

Legal, omorul, genocidul şi crimele împotriva umanităţii nu se prescriu.

Nu ne putem numi „stat de drept” atâta vreme cât această lege, precum şi articolul 16 din Constituţie care spune că „Nimeni nu este mai presus de lege”, rămân literă moartă în faţa impunităţii oferite de stat celui care a coordonat Mineriada din iunie 1990. Un stat complice la crime…

Când cer cu atâta insistenţă ca Ion Iliescu să fie adus în faţa judecătorilor nu privesc spre trecut, ci spre viitorul acestei ţări.

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Domnule Mioc, spuneti ca ati aflat acum două săptămâni, cu tristeţe, că liderul Pieţei Universităţii, Marian Munteanu, dădea informaţii Securităţii. Cum si de unde ati aflat acest lucru? Din cate stiu CNSAS nu s-a pronuntat si este singurul for credibil in aceasta speta. Deocamdata verdictul de colaborare a lui Marian Munteanu a fost pus de catre un ziar (Adevarul) pe baza interpretarii unui jurnalist, caruia un alt ziar (Cotidianul) prin intermediul unui alt jurnalist i-a adus, la cateva zile distanta, niste contraargumente puternice, demne de luat in seama. Ca om care mi-am petrecut ani studiind in arhivele securitatii, dupa lecturarea materialului din Coridianul, eu am dubii serioase ca Marian Munteanu a colaborat cu securitatea. Nu am intalnit inca nici un angajament autentic care sa nu aiba mentionat nici macar un numar de registru.

    In plus, presupunand ca Munteanu ar fi colaborat, ce legatura are acest lucru cu Mineriadele? Omul a fost victima unei tentative de omor, este o decizie definitiva si incontestabila a unei instante din Romania. Logica elementara ne obliga sa respingem o ipoteza atat de comica cum este aceea ca ar fi fost dirijat de securitate in 13-15 iunie 1990. Dirijat cum, sa moara?

    La fel, insinuarea ca Piata Universitatii ar fi fost un fenomen dirijat si controlat de catre securitate este caragioasa. Piata Universitatii a fost singurul fenomen semnificativ de opozitie organizata impotriva FSN, care era la vremea aceea ceea ce astazi am numi „sistemul”. Adica securitatea il monta pe Munteanu sa conteste sistemul din care si ea facea parte si il dirija ca sa le creeze probleme? Este absurd. Pentru ca este incontestabil ca Liga Studentilor, fondata de Marian Munteanu, a facut posibil fenomenul Piata Universitatii, ca fara aceasta implicare era imposibila acea amploare si acea organizare cunoscuta a demonstratiei. Vreau sa cred ca o platforma prestigioasa ca contributors nu reitereaza ipoteza unui semidoct ca Teodor Maries care vedea in caracterul pasnic al manifestatiei din PU un semn al interventiei securitatii.

    Pe scurt, un articol al carui autor care se arunca sa traga niste concluzii fara documentare si fara fundament logic.

    • nimic nu e mai nociv decat prostia cu fudulia…cu totzii incercam sa ne apropiem de adevar,caci adevarul ne va elibera dar tu vrei sa te indepartezi de adevar…de ce? raspunde-ti tzie…

    • Subscriu. Nu cred in povestea cu Marian Munteanu, informator al Securitatii. Este o facatura a ziarului Adevarul, nedovedita cu nimic. Se doreste foarte mult compromiterea si decredibilizarea lui Marian Munteanu, prietenii stiu de ce…

      • OK, să presupunem că Marian Munteanu nu a fost informator al Securității. Cum vi se pare relația lui cu Virgil Măgureanu? :)

  2. De la prima mea postare
    ” victor L spune:
    Comentariul tău e în așteptare.
    20/06/2016 la 9:39 ”
    au trecut 4 (patru) ore; e un semn de cita atentie dau inclusiv @ adminii Contributors evenimentelor.
    Vorba lui Nastase „prea mult lingem evenimentele/dosarele trecutului, sa privim cu incredere spre viitor”.
    Coruptia s-a extins nu doar tendintei spre furt, ci pentru ca lumea a constatat ca nu se vrea stirpirea Răului. Care a fost tratat „cu celeritate, caci n-a avut solutii”.

  3. ati punctat bine (ca de obicei). dar cine sa nteleaga ? eu stiu ca romanii nu s altfel (cum li se inoculeaza in subconstient de propagandisti si analisti), stiu ca multi dintre bunicii si strabunicii nostri (cu miinile crapate de munca) nici n au mintit si nici n au furat. mai stiu si ca milioane de romani (cei activi si capabili) s au realizat peste tot in lume. parazitii (numiti pompos elite politice, juridice, jurnalistice, financiare etc.) au ramas in tara. romania (cu o scara a valorilor inversata) este locul ideal de incubare si proliferare. astia ar fi muritori de foame in orice meritocratie. unde n lume cei mai prosperi sint cocalarii (sa moara dusmanii lor) si functionarii (cei mai „businessmani” in afacerile cu statul) ? romania ca o prada.

  4. Sa fie fericiti cei vinovati ca nu am avut si eu vreo victima ca azi nu stiu pe unde i-ati fi gasit ca sa-i mustrati. Dar ca mine sunt putini asa ca sa le fie de bine. :)
    PS America s-a cladit si cu legea aplicata de pagubit daca seriful era complice cu infractorul :)

  5. merci pt articolul acesta, caci lumea minimizeaza odata cu trecerea timpului mai ales, ca si in cazul comunismului, rolul unor oameni care au deraiat Ro de ce ar fi putut deveni, si de la ce lumea se astepta. o tara care va imbratisa rapid un parcurs european si o economie liberala.

    Iliescu ramine persoana care a avut o contributie majora la acest défaut de parcours.

    Si trebuie sa fie judecat pt toate crimele posibile la care a participat.Revolutia, Piata Universitatii, Tg-Mures etc,

    Adevarul mai e ca tara a ramas captiva si in mare masura neadecvarii populatiei spalate pe creier de TVR, si mai nou de Antena 3, la ceea ce inseamna modernitate.

    Pina nu vor disparea toate generatiile peste 65 de ani (scuze pt pensionarii care nu fac parte din categoria asta) cripto-comuniste care il pling pe Ceausescu, inca citeva generatii de tineri nu vor ajunge la potentialul la care ar fi putut, din cauza perpetuarii starii de crony capitalism à la Russia.

    Ca sa ajunga cit mai aproape de acest potential, multi inca pleaca din Ro, si e pacat.

    Cu o Justitie independenta si cu mai multa miscare civica (à la Nicusor Dan) romanii in special cei tineri pot ejecta in pubela istoriei pe de-alde Tariceanu, Dragnea et co si ar putea crea o miscare politica care sa coaguleze ce e pozitiv in Ro

    • Clişeul cu aventura pensionarului întreprinzător care îl regretă pe Ceauşescu e mai degrabă o gogoaşă.

      Ar trebui să ne uităm mai mult la insistenţa cu care generaţiile <30 se numesc unii pe alţii "tovarăşi".

  6. Binevenit articol, aproape am uitat, ce sa mai spunem de cei care nu au trecut prin Piata in mai-iunie 1990, probabil nici nu pot intelege de ce ne-ar mai interesa condamnarea vinovatilor…

  7. Cel putin pentru PNL, trecerea sub tacere a evenimentelor 13-15 iunie ’90 este condamnabila. Nu ma asteptam de la presedintii camerei deputatilor si senatului sa aminteasca de acele evenimente, dar macar presedintii PNL ar fi trebuit s-o faca.

    Atunci cand natiunea va ajunge la nivelul de intelegere si maturitate la care sa poata asimila informatiile din dosarele revolutiei si mineriadei, acestea vor fi facute publice. Eu nu cred ca se va intampla mai devreme de 25 de ani de-acum incolo.

    Timp de zeci de ani de zile, Estul a infiltrat toate structurile de putere din Romania. Epurarea fara dureri mari nu se poate face peste noapte. E nevoie de alte zeci de ani.

    „Cine-a stat cinci ani la rusi, nu poate gandi ca Bush” :)

    • Când o informaţie dintr-un dosar e făcută publică, efectul nu depinde chiar atât de mult de natura informaţiei. Mai depinde şi de ce e dispus publicul să audă şi de modul în care o interpretează.

      Aşa încât e mai greu de apreciat nivelul de înţelegere şi maturitate al publicului votant până nu se scot la iveală motivaţiile altor fenomene.

      Dacă lumea ar sta să îşi pună întrebarea de ce au venit cele două lovituri de baros ale Mineriadelor din iunie 1990 şi septembrie 1991, şi ce fenomene s-au întâmplat înaintea lor, abia atunci ar deschide cutia Pandorei.

      Mai ales dacă se ia în calcul şi faptul că după mineri au venit alţii. Mai puţin vizibili şi mai puţin gălăgioşi în felul lor de a acţiona.

      Unii care au fost elevi de liceu prin anii 1993-1996 ar fi putut să se întrebe, spre exemplu, de ce miliţi… poliţiştii făcuseră în perioada aceea o adevărată manie din a se lega de tineri şi adolescenţi pe stradă şi la colţul blocurilor. Şi din a folosi suspect de des pumnul şi bastonul. Sub tot felul de pretexte inventate. La fel de suspect, obiceiul a fost abandonat destul de rapid după 1996 şi până la finalul anilor ’90 şi în anii 2000 îl mai practicau doar câţiva Garcea mai nebuni.

      De, cum spuneau Freakonomicii, uneori realitatea e mai bizară decât ficţiunea.

      • Ei, in cazul asta, „maturitate” poate fi inlocuit de „nepasare”. La 50 de ani de la „revolutie”, populatia activa va fi mai putin interesata de o stire de genul „1990 – presedintele – agent KGB” (de exemplu). Eventual, pensionarii din 2040 ar putea sa zica „stiam eu!”, dar prea putin va conta… :)
        Dupa parerea mea, a instiga la conflict civil intre membrii aceleiasi natiuni este o crima. Chiar daca legea nu o pedepseste, in timp util (in timpul vietii criminalilor).

  8. cand aud de fellow -ul asta, Marian Enache, imi vine … sa emigrez; eu unul nu pot sa cuprind cum mai exista indivizi ca el…

  9. Cred ca am gresit cind am afirmat ca adminii Contributors sint slab interesati de subiect.
    Nici cititorii Contributors nu o duc prea bine..
    In Romania, Justitia si Statul de Drept se rezuma doar la „lupta” impotriva coruptilor.
    In rest, potopul :D

    • „Corupţi” sună foarte bine când e vorba de a trece altora răspunderea. În aceeaşi categorie cu securiştii, reptilienii şi bubulii.

      Cândva, la un bloc turn din Bucureştiul condus de primarii Lis, Băsescu, Videanu şi Oprescu, era un administrator. Ceea ce e puţin natural, fiindcă nu se făcea ca blocul să nu aibă administrator.

      Administratorul ăsta nu era ceea ce se cheamă un moş comunist. Era prototipul moşilor comunişti de bloc, matriţa în care au fost turnaţi toţi ceilalţi. Mic, grăsun, cu ochelari, veşnic, iarnă-vară, cu un fesuleţ tricotat pe capul său tare ca betonul.

      Din punctul lui de vedere, exista un singur răspuns pentru tot ce dispărea, se spărgea sau se rupea în şi pe lângă bloc: ţiganii.

      S-a spart un geam? Ehhh, au fost nişte ţigani pe aici şi a dat unul cu piciorul în geam.

      S-a furat o bicicletă? Eeee… erau nişte ţigani, mâine au să meargă cu ea în talcioc!

      S-a rupt un ştergător de parbriz? Pfff… nişte ţigănuşi aurolaci, au vrut să-l fure.

      Cum să-l fure, nene, de ce e rupt şi aruncat pe jos?

      Nu ştiau ei să-l desfacă, aşa încât au tras de el până s-a rupt şi l-au abandonat.

      Nu ştiu cum se face, dar eu n-am văzut ţigani pe lângă blocul lui, la nicio oră din zi sau din noapte.

      Şi atunci te poţi întreba cine rupea, spărgea şi fura, dacă „ţiganii” lui nu existau? ;-)

      Dacă ar sta cineva să întrebe ce şi cum s-a întâmplat la Mineriade, probabil că s-ar găsi motive logice pentru care au fost de vină securiştii, comuniştii, reptilienii, ţiganii, ruşii, americanii, congolezii sau bubulii.

      Totuşi, nişte fenomene petrecute în acea perioadă prin instituţiile de învăţământ şi prin alte medii închise (întreprinderi, poliţie, primării, spitale…) mă fac suspicios. Ar fi trebuit prea mulţi ţigani, ruşi sau bubuli ca să îi poată controla pe toţi cei implicaţi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

George Mioc
George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro