joi, mai 6, 2021

30 de ani de la Congresul al XIV lea al PCR

În urmă cu exact 30 de ani începea la București al XIV lea Congres al PCR. Noiembrie, ultimul bal. Aşa cum profeţea titlul filmului lui Dan Piţa. Preventiv exilat din cinematografe.
Cu câteva luni înainte fuseseră lansate în așa-zise dezbateri “documentele programatice”, în organizații, fie ele de bază sau județene acolo unde se mimau la ordin entuziasme și în care persoane ce prezentau “garanții moral-cetățenești” corespunzătoare primiseră însărcinarea de a da expresie adeziunii populare și de a cere realegerea în funcția de secretar general a “al celui mai bun fiu al poporului ”.
O lectură fie ea chiar și superficială a ziarelor vremii, consultarea documentelor audio-video ale din 1989 (profit de ocazie spre a recomanda cititorilor excelenta rubrică Buletin de știri realizată zilnic pentru site-ul Europei Libere de Sorin Șerb), arată că presa încerca să le inducă românilor ideea că nimic important nu se întâmplase în țările comuniste zise frățești. Unde căzuseră rând pe rând vechile conduceri, căzuse chiar Zidul Berlinului, în Polonia avuseseră loc chiar alegeri libere și non-comuniștii se aflau la guvernare, iar URSS și Mihail Gorbaciov refuzaseră să intervină fiindcă aruncaseră la coș binecunoscuta “doctrina Brejnev”. În locul căreia părea că se instalase principiul dominoului”. Numai la București părea că nu se va întâmpla nimic, în afară de Raportul kilometric citit preț de câteva ore la Congres de tot mai decrepitul Ceaușescu, de aplauzele și ovațiile, toate din inimă și irevocabil prelungite, de entuziasmul nebun din momentul realegerii, de kilogramele de telegrame de adeziune care au urmat după.
Doar visătorii sperau într-o lovitură de teatru sau, mă rog, de Palat, într- un abandon al lui Ceaușescu, într-o apariție de senzație precum aceea a lui Constantin Pârvulescu. E drept, fusese celebra Scrisoare a celor șase, adică a unor vechi lideri ai PCR căzuți în dizgrație care vorbeau și acum cu nedezmințită mândrie patriotică de “Securitatea pe care noi am creat-o”,, fusese prin august un apel semnat de un pe atunci enigmatic Front al Salvării Naționale. Mai fuseseră revolta cu caracter net anticomunist de la Brașov, din noiembrie 1987, disidența Doinei Cornea, a lui Dan Petrescu ( inginerul Radu Filipescu era în închisoare, inginerul Gheorghe Ursu fusese omorât de oamenii poliției secrete exonerați de orice răspundere luna trecută de justiția strâmbă de la București), grupul de la Iași dădea semne că e de nepotolit, apăruseră și scrisori de solidarizare cu Dan Petrescu sau Mircea Dinescu.
În fața acestei relative agitații, purtătorii de cuvânt ai lui Ceaușescu repetau mecanic, obsesiv că acesta avusese întotdeauna dreptate. Doar el și Stalin. Și că avea și acum în mână cartea câștigătoare. Nu fusese el oare primul șef comunist care hotărâse restabilirea relațiilor diplomatice cu RFG, nu fusese el marele erou din august 1968, nu păstrase el bune relații atât cu Țările Arabe și cu Israelul, nu spuse el niet „rușilor” când cu invazia Afganistanului și cu boicotarea Jocurilor Olimpice din SUA?
În ziua de 24 noiembrie 1989, atunci când s-a încheiat Congresul, când Geniul Carpaților a fost reales în unanimitate păruse că Ceaușescu câștigase. Că iar câștigase puterea personala, stagnarea, naționalismul agresiv, refuzul oricărei percepții reale a realității. Nimeni nu părea să își reamintească experiența trecutului. Cea care ne-ar fi îndemnat să credem că, precum în alte două dăți, când românii arătaseră că nu acceptă nici exclusivismele ideologice, nici absurdul ridicat la rang de politică de stat.
Lucrul acesta avea să se întâmple din 16-17 decembrie încolo.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Bunicii și părinții nu mi-au spus, nu mia-au povestit trecutul lor. Am fost ferit de cea ce a fost. La școală am aflat lucruri care nu prea corespundeau cu cea ce vedeam. Am aflat mult mai târziu despre deportare, război, expropiere. Nu am cunoscut cea ce este foame, aveam grădină lângă casă, eram copil la sat născut după război.

    ….”…. Că iar câștigase puterea personala, stagnarea, naționalismul agresiv, refuzul oricărei percepții reale a realității. … „……

    Cred că și azi părinții feresc copii de cea ce a fost înainte de 1989. Părinții nu povestesc de cozi la pâine, lapte, etc. Părinții nu vorbesc azi de frig și intuneric în apartament în epoca de piatră naționalcomunistă, de pericolul securist etc.
    E dificil de explicat elevilor de azi ce a însemnat „Națiunea ceaușistă”, naționalcomunismul autohton care a semănat mai mult cu Albania lui Hodja și Coreea de Nord a lui Kim decât cu Polonia și Cehia socialistă.
    Azi vedem în Polonia si Cehia cât de mult se poate face în 30 de ani de libertate. Azi se întorc mai mulți polonezi din vest in Polonia (85.000) decât cei care pleacă în vest.

    E bine ca amintiți de inginerul Ursu. E o parte a trecutului recent pentru cei care înainte de 1989 au suportat cea ce ați descris. Pentru elevii de azi născuți în libertate și democrație „autohtonă specifică” e numai „istoria recentă”.
    E nevoie de încă una sau doua generații pentru a realiza în țară nivelul de trai din Cehia de azi? An de an pleacă mai mult de 100.000 români in vest. E o tragedie fără sfârșit?

  2. Un prieten de-al meu din Constanta lucra pe atunci la PetroMidia. La intoarcerea din tura de dimineata, a vazut o chestie socanta: de balustrada podului peste canal (care permite accesul dinspre Mamaia si Midia catre Navodari) atarna o panza imensa pe care scria „Jos Ceausescu”. Era in octombrie sau noiembrie – prietenului meu ii vine greu sa-si aminteasca, vremea era frumoasa tot timpul.
    Ceausescu fusese deja condamnat de Securitate. O panza de dimensiunea aia gigantica se putea gasi doar la intreprinderi, nu la persoane particulare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Bursa din America – gazda unicornilor

Listarea UiPath a încântat publicul avizat din România, unde s-a comentat în termeni de ”o listare de succes”, ”finanțare de miliarde”, ”avalanșă...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro