miercuri, mai 12, 2021

… 4 martie: aniversarea unei lovituri de stat – Constitutia SUA

… in 4 martie 1789, Congresul Statelor Unite isi incepea lucrarile in concordanta cu noua Constitutie. Pe 30 aprilie, in acelasi an, George Washington depunea juramantul si devenea al … noualea presedinte al SUA! Da, da, ati citit bine – Washington nu a fost primul presedinte al Americii, decat daca ne incapatanam sa smulgem din istorie Articolele Confederatiei – prima Constitutie a Statelor Unite. Daca, insa, respectam realitatea, primul presedinte a fost John Hanson, omul care, printre altele, a infiintat Treasury Department, postul de Secretary of War si-a desemnat a patra joie din noiembrie sarbatoarea oficiala de Thanksgiving.

Ca mai nimeni nu mai stie de John Hanson, nu-i de mirare. Amintirea primei Constitutii e un ghimpe serios in mentalul colectiv american. Pentru ca, geniala cum e, noua Constitutie americana ramane una neconstitutionala – o lovitura de stat, cum multi nu s-au sfiit s-o numeasca. Si asta din mai multe motive : (1) delegatii statelor adunati la Philadelphia (dupa conventia esuata de la Annapolis, 1786) nu erau mandatati decat sa discute o eventuala imbunatatire a Articolelor Confederatiei, nicidecum crearea unei noi Constitutii ; (2) Conform primei Constitutii, orice modificare trebuia propusa in plenul Congresului si aprobata ulterior de catre legislativele tuturor statelor. Conform noului proiect, initiat in Conventie, nu in Congres, ratificarea de catre noua state devenea suficienta. Iar ratificarea nu mai trebuia facuta de catre legislativ, ci de catre asa-numitele « conventii de ratificare ».

Si nu era Volga, ci era bicicleta. SI nu i s-a dat, ci i s-a luat.

Dezbaterile unei Constitutii care sa instaureze o forma de guvernamant “of the people, by the pople, for the people”, vorba lui Lincoln, au avut loc in spatele usilor inchise, participantii jurand sa le tina secrete. Ceea ce, spre meritul lor – si-n ciuda cantitatilor mari de alcool consumate in fiecare seara – au reusit. « Of the people » s-a redus asadar la o mana de oameni. Din cei 74 de delegati desemnati, numai 55 au participat initial la deschiderea Conventiei, iar din cei 42 ramasi pana la sfarsit, doar 39 au semnat documentul final. A urmat batalia pentru ratificare, dusa stat cu stat si conventie cu conventie. Anti-Federalistii (printre care si Thomas Jefferson, dar el a avut norocul sa fie in Franta) au refuzat initial sa gireze, prin participare, conventiile de ratificare. Cand, ca si USL-istii de astazi, s-au dezmeticit si-au realizat ca asa nu rezolva nimic, era prea tarziu. Colac peste pupaza, au mai fost si victimele unui PR agresiv : considerati initial « adevaratii federalisti » (vezi, bunaoara The Federalist Farmer), au fost prezentati ca anti-Federalisti de catre tabara opusa.

Restul e istorie scrisa de invingatori.

Diminueaza asta cu ceva meritele Constitutiei ? Catusi de putin. Indiferent daca o privesti ca pe un compromis facut sub presiunea timpului (John E. Roche), ca pe o lovitura de stat motivata financiar (Charles Beard),  ca rezultatul unei confruntari intre aristocratie si democratie (Gordon Wood) sau ca opera unor adevarati filosofi-regi (Martin Diamond), nu poti sa nu-ti scoti, cu respect, palaria in fata ei. Oamenii aia lucrau cu istoria suflandu-le in ceafa – si erau perfect constienti de asta.

Daca e sa gasim o morala in toata povestea Constitutiei SUA, ea trebuie cautata in intelegerea « suveranitatii poporului ». (In treacat fie spus, termenul « suveranitate » nu apare in a doua Constitutie, din motive lesne de banuit). Uneori, poporul se poate reduce la 39 de oameni, certandu-se in spatele usilor inchise. 39 de oameni care declara « We the People ». Zis si facut.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Exista momente cand democratia se aplica si alte momente cand ea se construieste sau se apara. Recunoasterea lor tine de geniul politic.

  2. ….şi orice asemănare cu situaţii şi procedee care se pare că se pregătesc pe aici este pur întâmplătoare. Inclusiv contextul: şi oamenii ăştia încearcă să dea impresia că istoria le suflă in ceafă. Dacă s-a putut la ei, la imperialişti, parcă mai contează un stat cu un popor, ambele de mâna a doua,

  3. E a doua oara cand pe CONTRIBUTORS se aduce vorba despre „We the People …”. Asta este cam ca si exemplele de democratie pe care le dadea Ion Iliescu prin 1990: Suedia si Japonia. Sunt convins ca in Romania s-ar putea aduna 39 de oameni de calibrul parintilor Constitutiei Americane. Motivul pentru care asta nu se intampla este „we the people” :( Nu poti compara o natiune preponderent protestanta cu una preponderent ortodoxa. Cei 39 ar fi mancati cu tot cu fulgi aici la noi, li s-ar gasi tot felul de metehne, ar fi tarati prin noroaie … Ceea ce nu s-a intamplat cu cuplul Iliescu-Iorgovan. Oare de ce? Poate ma insel … Da Doamne !!!

  4. In Istoria Americii doi oameni trebuie amintiti: Columb si Fumurescu.
    Fiecare a descoperit cite ceva.
    (Am citit o carte, nu-i mai retin titlul, in care cineva nu recunostea victoria nordistilor si aduna moneda sudista in speranta ca odata si odata va aparea un domn Fumurescu sa nege realitatea.)

  5. Draga domnule Fumurescu,
    Imi pare rau sa te contrazic, dar ai erori de fact si de drept in articolul dumnitale.
    1) Presedintele Congresului Continental ( President of the Continental Congress ) a fost o functie de stat inaintea celei de Presedinte a Statelor Unite ( President of the United States ) si nu a avut aceesi semnificatie. Se poate detalia daca este cazul.
    2) Au fost un numar de 16 Presedinti (intre Septembrie 5, 1774 si Noiembrie 15, 1788).
    3) Functia de Presedinte a Statelor Unite ( President of the United States ) a fost creata de Congresul continental.
    4) Washington a fost presedinte al Conventiei Constitutionale (Constitutional Convention).

    • @ Istoria – Ingaduiti-mi sa va contrazic
      (1) da, presedintele prezida (si) peste Comitetul Statelor cand Congresul nu era in sesiune, dar titulatura era „President of the Unted States in Congress Assembled”.
      (2) John Hanson a fost primul presedinte pentru un an intreg dupa ratificarea Articolelor. Noiembrie 5 1781 – Noiembrie 3 1782. De atunci pana la Washington au mai fost opt.
      3 si 4 – de acord, dar fara legatura.
      Toate cele bune.

  6. „President of the United States is scarcely in any sense the successor of the presidents of the old Congress. The presidents of Congress were almost solely presiding officers, possessing scarcely a shred of executive or administrative functions; whereas the President of the United States is almost solely an executive officer, with no presiding duties at all. Barring a likeness in social and diplomatic precedence, the two offices are identical only in the possession of the same title”

    • @ Thor2705 – Departe de mine gandul de a compara puterea presedintilor sub Articolele Confederatiei cu aceea a presedintilor sub noua Constitutie. Nu asta era, ca sa zic asa, point-ul.

  7. Domnule Fumurescu, ne dati si noua o citare pentru „si-n ciuda cantitatilor mari de alcool consumate in fiecare seara”?!..nu de alta, dar Madison chiar nu imi da impresia genului care trage la masea.

      • Pai eu de aia va intrebam, ca nu am gasit datele astea. Altfel, daca nu le aveti nici domnia voastra, includerea pasajului cu pricina e gratuita si are parfum de atac la persoana.

        Wikipedia este o sursa excelenta care mie cel putin imi garanteaza echilibru, dat fiind faptul ca e trecuta prin sita unui peer-review amanuntit la care alte publicatii pot doar sa viseze. Articolul pe care il indicati pomeneste de „first Treasury Department”, ceea ce eu nu stiu ce vrea sa insemne. „The Department of the Treasury” pe de alta parte, a fost creat la 1789, la 6 ani dupa moartea lui Hanson.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei

Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat...

Conferința privind Viitorul Europei s-a reluat. Cine vorbește pentru România europeană?

Pregătirile pentru ”Conferința privind Viitorul Europei” s-au reluat după o pauză impusă de situația sanitară a Europei. Această inițiativă franceză preluată în...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

Școlile și epidemia

Numărul zilnic al deceselor este cel mai bun indicator al mersului epidemiei. Față de numărul cazurilor detectate, care depinde de numărul de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro