7 evenimente din săptămâna ce se încheie și unul anunțat de săptămâna viitoare

Numai că nu ar fi fost cum nu se poate mai bogată în evenimente nu s-ar putea spune despre săptămână ce se încheie.  Iată o selecție a câtorva dintre ele.

1.Parlamentul României a adoptat Legea Bugetului de Stat pentru anul 2021, buget despre care unii economiști  susțin că ar însemna dacă nu chiar o revoluție,  măcar un semnificativ pas înainte de vreme ce se fundamentează pe stimularea investițiilor și nu eminamente pe promovarea consumului, așa cum era cazul în anii anteriori. Premierul Cîțu e mândru nevoie fără și că Bugetul a trecut fără nici un amendament. Să înțelegem oare că e unul prefect, infailibil ? Vom vedea. Mai rămâne de văzut și dacă investițiile promise se vor traduce în fapte căci din anul 2021 au trecut deja două luni ceea ce nu e nicidecum puțin, așa după cum a pretins vicepremierul Kelemen Hunor.  Care iarăși se dovedește a fi un mare expert în a găsi tot felul de scuze. Indiferent pentru ce și pentru cine ar fi cel cu care se însoțește. Au, desigur, dreptate cei ce susțin că nu e vorba despre un buget de austeritate, însă nu poți să nu observi cât de penibil a putut să fie premierul Florin Cîțu în clipa în care i-a ieșit pe gură gugumănia că ar crește pensiile sau că bugetul ar fi bun și pentru cei ce nu au avut noroc în viață. Adică pentru morți.  A început oare dl. Cîțu să scrie umor negru pe seama românilor? Vrea să se înscrie în Uniunea Scriitorilor?  

2. Întâmplările tragice de la Onești i-au mai relevat o dată cetățeanului român că Statul căruia îi plătește nenumărate impozite și taxe este incapabil să îi asigure o minimă protecție. Am văzut pe ecranele feluritelor televiziuni noian de șefi și de șefuleți din Poliția română bâlbându-i-se în a oferi explicații pentru faptul clar ca lumina zilei că subordonații lor și structurile pe care le conduc sunt incapabili să rezolve crize. Că, deși despre individul care a luat viața a doi muncitori erau noian de informații că ar fi de ani buni certat cu legea, că în pofida faptului că se știa că are la activ patru condamnări penale, că existau vecini care și-au făcut curaj și au declarat că Gheorghe Moroșan era cunoscut drept o ființă violentă, Poliția a acționat complet neprofesionist și ceea ce ar fi trebuit să fie o operațiune de salvare  s-a transformat într-un carnagiu. S-a dovedit astfel că în intervalul scurs de la întâmplările de la Caracal și cele ce au îndoliat Oneștiul Poliția Română nu s-a reformat defel, că doar elanurile sindicaliste și pretențiile financiare ale așa-zișilor oameni ai legii sunt în creștere.

3. Tribunalul București a decis clasarea definitivă a incidentelor violente din seara zilei de 10 august 2018. Carevasăzică,  ar putea scăpa nepedepsiți nu numai fostul premier Viorica Vasilica Dăncilă, fostul ministru de Interne Carmen Dan, fostul președinte al PSD Liviu Nicolae Dragnea, ci și mulți, prea mulți dintre foștii și actualii șefi ai Jandarmeriei. Demiși de formă și reinstalați hotește, tiptil în posturi. Pe la colțuri se vorbește că verdictul dat de o judecătoare pe nume  Miheț, verdict în urma căreia este respinsă cererea DIICOT de redeschidere a dosarului, este chiar opera sau comanda politică a actualei coaliții care nu dorește să aibă probleme cu una dintre principalele instituții de forță ale Statului român-Jandarmeria. De al cărei sprijin s-ar putea să aibă nevoie și actuala guvernare având în vedere că sunt indicii că lunile și anii ce vin s-ar putea caracteriza și printr-o creștere semnificativă a tulburărilor sociale. Oricum ar fi, Statul de drept iese încă o dată cumplit de șifonat din afacerea de la Onești. Cui îi pasă? Politicienilor care au ajuns să se certe și pe tema asta? Asistăm deja la o o dispută fără menajamente între președintele Klaus Iohannis și Alianța USR-PLUS care nu mi se pare a fi defel de bun augur. Și nici în litera și spiritul Constituției. Judecătorilor care, la adăpostul inamovilibității și al separației puterilor în Stat, cred că le-ar fi îngăduit orice și că nici o hotărâre luată de ei nu trebuie nici măcar comentată cu atât mai puțin contestată? Deocamdată avem de-a face doar de o ciondăneală de prost gust. Care nu are cum să îi satisfacă pe cei cărora  puterea de la acea vreme și Jandarmeria mereu aceeași le-au dat  gaze.

4. Marți a fost condamnată la 8 ani de închisoare cu executare d-na Elena Udrea, ex- coana Joițica sau ex doamna Elena Lupescu a regimului patronat de  fostul președinte Traian Băsescu. Fost ministru și fost consilier prezidențial, fostă starletă și muză a PDL-ului (oare teologul Teodor Baconsky îi mai amintește cum îi înălța respectivei doamne ode), partid în multe privințe regăsibil în PNL-ul de azi. 5 ani ar urma să stea la umbră, departe de grijile lumii de afară și Ioana Băsescu, fiica celui care preț de 10 ani s-a autoprezentat drept campion al luptei anti-corupție. A scăpat ca prin minune (deși unii spun că iertarea a venit ca urmare a colaborării cu autoritățile cărora le-a dat toate informațiile de care acestea aveau nevoie) fostul consultant politic Dan Andronic, actualul patron și director al cotidianului Evenimentul zilei.  Cert e că doamna Udrea a redevenit vedetă media pentru o zi, că i-a fost chiar îngăduit să o blesteme pe la felurite televiziuni pe judecătoarea care a dat verdictul. Doamna Udrea s-a putut da public lovită în aripă și la TVR, loc în care pentru câteva minute i-a ținut isonul mega-jurnalistul Ionuț Cristache. Care s-a răzgândit instantaneu după ce frâiele dezbaterii au fost preluate de dl. Cornel Nistorescu.

Sunt indicii că vor urma și alte condamnări, socotelile d-nei Udrea, poate că și cele ale d-nei Ioanei Băsescu cu justiția fiind departe de a se fi încheiat. Se va ajunge oare și la fostul președinte? Cel pe care l-am auzit în urmă cu câteva luni declarând că de ani buni el și familia lui ar fi victima unor vendette. Din partea cui? A foștilor lui tovarăși de afaceri bănuite a fi necurate, nemulțumiți de felul în care s-a făcut împărțeala și au știut să se salveze la timp? Care  nu au mâncat  usturoi și cărora nici gura nu le miroase? Doar dă/dau din casă. Cum-necum, dl. Băsescu suferă o nouă și gravă lovitură de imagine. De pe urma căreia sper să se dezvrăjit definitiv cei ce vreme de 10 ani i-au adus acestui mare Păcălici omagii. Numai că prea mulți omagiatori sunt încă în funcții de decizie. Și nu roșesc la gândul că i-au adus d-lui Băsescu omagii.

5. Conducerea Universității din București a dat dovadă de o fermitate admirabilă. Nu a cedat neumăratelor presiuni și a validat decizia Decanatului Facultății de Drept, decizie vizând exmatricularea celor 45 de studenți care au vrut să ia un examen copiind. Foarte bine.  Facultățile de Drept de la UBB din Cluj, de la Iași, de la Universitatea de Vest din Timișoara și de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu și-au exprimat solidaritatea cu hotărârea luată la București. Universitatea bucureșteană nu a cedat nici presiunilor exercitate de organizațiile studențești. A ignorat milogelile și amenințările de toate felurile ale acestora, la fel cum a făcut și cu presiunile politice. Dintre care cea mai jenantă a fost aceea a Organizației de Tineret a USR.  Pe care aș fi vrut să o văd amendată de conducerea partidului care pare să fi uitat de tot ceea ce propovăduit până s-a văzut cu sacii în căruță. Cred că, dincolo de faptul că decizia are valoarea ei, ea trebuie să fie semnul că studenții au drepturi, dar au și obligații. Pe care au cam început să le cam uite în vremuri de pandemie. Socotind că singurul birou cu adevărat util dintr-o instituție de învățământ superior e cel la care își depun dosarul de înscriere și la care, trei, patru sau cinci ani mai târziu se adresează ân vederea eliberării diplomei.

6. Directoarea Operei Române din Iași, d-na Beatrice Rancea, a avut parte de vizitele procurorilor. La ora la care scriu, doamna manager se află sub control judiciar. Favorizată atât de PSD fiindcă a știut să îi trimită pe artiști să îi cânte serenade fostului primar PSD al Iașilor, azi pușcăriașul Gheorghe Nichita, cât și de liberali care au primit-o în partid cu brațele deschise, deși despre integritatea ei se vorbeau deja multem  doamna Rancea este un pernicios exemplu de supraviețuire în funcții de conducere în cultură prin crasa măsluire a meritelor. Prin protecție de pile politice. Actualul ministru al Culturii, fostul otevist, insipidul Bogdan Gheorghiu, care are doar meritul de a fi protejatul baronului pedelisto-penelist sucevean Gheorghe Flutur, avea toate motivele și temeiurile legale să o demită mai demult pe insa care s-a făcut remarcată la conducerea Operei din Iași doar prin numărul mare de abuzuri, de procese pierdute și prin umilirea artiștilor ce au avut curajul să o conteste. Nu a făcut-o căci doamna Rancea a avut sprijinul partidului. Suspendarea contractului de management intervenită de abia miercuri este tardivă și spune multe despre cât de multă lipsă de inițiativă și cât de puțin curaj are dl. ministru. 

E clar pentru oricine că dl. Gheorgiu nu este decât o biată, o sărmană păpușă penelistă. O păpușă fără valoare, una de câlți. Precum  aceea pe care culturnicul șef al României o ținea bucuros în mâini la încheierea dezbaterilor parlamentare asupra bugetului. Ocazie pentru mine să îmi amintesc că dl. Gheorghiu încă există. Fără a face nimic semnificativ pentru cultura română. Cu care, de altminteri, nu are nici o legătură.

7. Junele Andrei Șelaru a revenit în atenția publică. De data aceasta nu în chip de geniu, de model, de reformator precoce al învățământului românesc, de nou, dar benefic Makarenko, ci de beneficiar al unei consistente amenzi de 15.000 de lei pentru nerespectarea  legilor valabile în timpul stării de alertă.  De abia ieșitul din adolescență Selly, un enfan terrible în fața căruia se extaziau ziariști dintre cei mai serioși, și-a dovedit și vidul, și demagogia, și ipocrizia. Treaba lui. Numai că de aceleași metehne s-a dovedit că suferă și presa română. Chiar și aceea care se pretinde a fi una quality.  

8. Că nimic nu se schimbă cu adevărat, că depolitizarea este doar o vorbă goală în România par a o dovedi zvonurile referitoare la împărțeala politică a funcțiilor de conducere din TVR și Radio România. Tot politicianist se va adjudeca, se zice,  și funcția de Avocat al Poporului, în cazul în care dl. Ludovic Orban va reuși să își țină promisiunea că o va disloca din funcție pe d-na Renate Weber. Dacă la ora actuală pare-se că șefia TVR, a SRR și a Agerpres pare-se că au fost împărțite, iar la împărțeală nu a contat defel ideea de competență, ci doar satisfacerea intereselor și a poftelor politice, în cazul debarcării și al găsirii unui succesor pentru d-na Renate Weber lucrurilor par mult mai complicate. Sunt mai mult ca sigur că pe fir va intra și Curtea Constituțională. Care știm ce hram poartă. E și ea profund politizată.