miercuri, august 12, 2020

70 de ani de Radio Europa Liberă – aduceri aminte

Însemnările mele de azi sunt prilejuite de faptul că în ziua de 4 iulie 2020, se împlinesc 70 de ani de la prima emisiune a postului de radio Europa Liberă.
Sunetul unui clopot uriaș, achiziționat printr-o subscripție publică în urma căreia s-au adunat prin contribuția benevolă a unui considerabil număr de cetățeni americani 1.317.000 de dolari, a prefațat, deloc întâmplător de un Independence Day, lansarea în eter a ceea ce preț de 40 de ani, până la căderea comunismului în Europa de Est dar și mult timp după aceea, a însemnat pentru multe, prea multe națiuni captive un avanpost ale valorilor liberalismului occidental. Un semn al ofensivei publice a diplomației americane, al prezenței, fie și numai simbolice a Statelor Unite în Europa Răsăriteană, al credinței națiunii americane că greșelile istorice comise, din nefericire, în cascadă la finele celui de-al Doilea Război Mondial nu sunt ireversibile. Că libertatea nu e definitiv pierdută, că transformarea este posibilă și că ea se poate înfăptui și prin informare.
Multă vreme sunetul acelui clopot urmate de cuvintele Acesta a fost Clopotul libertății pentru a vă reaminti că ascultați Radio Europa Liberă a marcat deschiderea programelor zilnice ale Departamentelor naționale. Mai apoi fiecare secție și- a ales un semnal specific, serviciul în limba română recurgând la acordurile primei Rapsodii enesciene și la vocea de neconfundat a lui Ion Turcu (Armand Gurian, adică Armeniak Kurdîghian).
S-a întâmplat ca prima emisiune, care a durat doar 30 de minute, să fie în limba cehă. Dar, desigur nu întâmplător această primă emisiune s-a difuzat chiar de Ziua Națională a Statelor Unite. Marcând faptul că, în sfârșit, americanii reveniseră în Europa răsăriteană. De altminteri, mulți sunt comentatorii care apreciază că înființarea Europei Libere și, mai apoi, a postului de radio Libertatea, au fost cel mai inspirate gesturi și acțiuni de politică externă ale Statelor Unite în întreaga Europă răsăriteană.
La puține zile după programul inaugural, pe 14 iulie, a fost difuzată și întâia emisiune în românește, programe în limba română continuând să fie difuzate și după 1989 până în iunie 1995 de la celebrul sediu din Englischer Garten de la München, iar după aceea de la Praga.
Și chiar dacă azi emisiunile în românește nu mai pot fi recepționate în România decât pe internet, ele continuă, ținta lor declarată și predilectă fiind Republica Moldova. Țară cu o democrație încă vădit imperfectă, mereu la răscruce și cu o evoluție mult prea mult condiționată de ceea ce se întâmplă și se decide la Moscova de o administrație rusă tot mai fascinată de tentația afirmării unor primejdioase și defel europene tendințe expansionist-imperiale.
Administrația Einsehower a decis în 1949 înființarea și finanțarea mai întâi a Europei Libere și, trei ani mai târziu, a postului de radio Libertatea, din dorința de a acorda posibilitatea exprimării necenzurate unor oameni cu rădăcini ori de abia veniți, câteodată în urma unor evenimente personale dramatice, din țările căzute pradă comunismului. O exprimare ce nu putea să se manifeste astfel de la microfonul postului de radio guvernamental Vocea Statelor Unite, Vocea Americii de mai târziu.
Așa au ajuns să lucreze la Departamentul Românesc al Europei libere mai întâi foști ziariști și diplomați din România interbelică. Cu vocile și gândurile unora dintre cei ce au însemnat „prima generație” a Europei libere în limba română am avut șansa de a mă mai întâlni și eu cu începere din vara anului 1975. Atunci când, în vacanța de dinainte anului al treilea de liceu (așa i se spunea pe vremea aceea clasei a XI a), am început să ascult în chip regulat emisiunile postului de radio de la München.
I-am mai „prins” în activitate pe Eduard Motaș (Radu Cristea), în ale cărui sarcini redacționale figura realizarea programului Din lumea comunistă, trecut mai apoi în grija Doinei Alexandru (Doina Xifta), pe Vladimir Ionescu și pe Lucian Loga (Octavian Vuia) care au ocupat ,pe rând, postul de director adjunct, pe Preda Bunescu și el director adjunct și care fusese chiar directorul Departamentului între 1964 și 1966, pe Ștefan Aldea (Aristide Burilianu) cu care m-am întâlnit la Radiomagazin, pe Ion Măgureanu (Ion Popa), multă vreme secretar de redacție la Curentul și încă și mai multă coordonatorul Programului politic. Emisiune care, după pensionarea lui Popicu, așa cum aveam să aflu ceva mai târziu că îi spunea toată lumea în redacție, va fi coordonată pentru puțin timp de un alt veteran pe nume Victor Cernescu (Romilo Lemonidis), alternativ cu Radu Vrancea (Cornel Ianatoș), transferat temporar de la Radiomagazin. Respectiva emisiune, socotită una fanion a postului, va trece după aceea în grija lui Mihai Șoimu, repede devenit celebru în întreaga Românie grație legendarului său salut, S-auzim numai de bine! Și care, la câțiva ani de la venirea de la Vocea Americii, își va declina în fine pe post identitatea reală- Mircea Carp. Lui Mircea Carp îi va urma Raluca Petrulian, cea care, după părerea mea, prin inteligență și capacitatea de a realiza conexiuni între subiecte, va aduce la perfecțiune programul a cărui echipă redacțională s-a întărit prin cooptarea lui Victor Moroșan (Victor Eskenasy).
Întâlnirea mea cu acești veterani, dar și cu succesorii lor s-a produs după ce făcusem cunoștință cu vocile crainicilor, Cei care citeau, din oră în oră, buletinele de știri de a căror linie editorială s-a ocupat preț de vreo 30 de ani un profesionist de o discreție exemplară și de un profesionalism fără egal. E vorba de Mihai Cismărescu, al cărui nume de radio era Radu Gorun. Lui avea să îi revină cu puțină vreme înainte de pensionarea de care nu s-a mai putut bucura, sarcina de a asigura, în condiții dramatice, conducerea Departamentului. Crainicii aceia de excepție erau Ioana Crișan (Gertrud Dumitrescu), Anișoara Negulescu (Annie Popper), Ileana Ionescu (Hortanse Cisek), Ion Ioanid, Mircea Jianu (Andrei Dângă) și, desigur, Ioana Măgură. Singura care avea pentru mine chip căci fusese vreme de vreo cinci ani o apreciată prezentatoare a Televiziunii Române. Lor li s-au alăturat în timp Constantin Zaharia (Carol Zuckermann), Alexandra Polizu, Horia Costescu (Andy Ștefănescu), Ștefan Carabin (Horia Georgescu), Constantin Mănciulescu (Constantin Xifta), Emil Szabo, Ștefan Pisoschi, Ovidiu Schumacher.
Iar cum alături de informarea completă și corectă, o altă regulă a postului era promptitudinea, foarte adesea buletinele de știri erau întrerupte de vocile redactorilor ce își anunțau intrarea pe post cu un dătător de fiori, dar și de speranță Aflăm în ultimul moment că…. Numele lor: Ion Russu-Șirianu, Mircea Vasiliu, Mircea Ioanid (Hans Acker), Tiberiu Stoian, Liviu Tofan, Edelina Stoian (transferată la Știri după o perioadă petrecută la Programul politic), Sandu Greceanu (Alessandro Cifarelli), Radu Pârvan (Liviu Cristea), un pic mai târziu Ileana Giurchescu, Dan Comșa, Andrei Ștefănescu, Traian Lazăr (Traian Bratu) Luiza Cunea, Rodica Dinulescu (Vroni Brunner), George Stana și foștii crainici Andy Ștefănescu și Emil Szabo.
Îmi amintesc și azi impactul avut asupra mea de primele întâlniri cu Actualitatea românească, aflată pe atunci sub conducerea lui Emil Georgescu, secondat de Virgil Galaction (Edgar Rafael) și de Constantin Tomescu, o emisiune ce a avut mult de câștigat datorită colaborărilor pline de substanță ale Ancăi Croitoru (Carmen Pompey) și ale lui Annely Ute Gabany. În anii 80 Actualitatea românească, fără doar și poate cea mai ascultată producție a postului, va deveni imbatabilă grație unei echipe de mari profesioniști, așa cum erau Neculai Constantin Munteanu, Șerban Orescu, Emil Hurezeanu și Gelu Ionescu.
Acestuia din urmă i-a revenit deopotrivă misiunea de a completa prin emisiunea Perspective europene oferta culturală a postului, mult îmbogățită după ce conducerea a fost preluată de istoricul Vlad Georgescu, directorul care a îndeplinit astfel dorința legendarului său predecesor, marele, imensul Noel Bernard, ca Europa liberă în limba română să fie un post de radio complet. Perspectivele europene, dar și Cartea pe unde, emisiune realizată pe rând de Raluca Bogdan (Ioana Angelescu) și de Vasile Mănuceanu sau Din istoria României, aceasta din urmă inaugurată de Vlad Georgescu încă în vremea directoratului lui Noel Bernard, au stat cu cinste în vecinătatea inegalabilelor Teze și antiteze la Paris ale Monicăi Lovinescu și Povestea vorbei a lui Virgil Ierunca. Toate completate de programele muzicale realizate de Cornel Chiriac, Radu Theodor (Radu Maltopol) și Andrei Voiculescu.
Firește, evantaiul acesta de emisiuni, toate aceste voci au avut rolul lor în a mă face să devin un ascultător fidel al Europei libere. Nu sunt însă deloc sigur că postul m-ar fi câștigat în măsura în care a izbutit să o facă dacă la conducerea lui nu s-ar fi aflat jurnalistul exemplar, adevăratul conducător al disidenței anticomuniste românești care a fost până la suspectul său deces din decembrie 1981, Noel Bernard. Omul, gazetarul, directorul ale cărui excepționale editoriale săptămânale, reunite postum în volumul Aici e Europa Liberă, le mai citesc din când în când și azi. Câteva dintre ele pot fi chiar ascultate pe site-ul postului.
Acest text este o formă actualizată a unui comentariu publicat pentru întâia oară la data de 5 iulie 2015 pe adevărul.ro

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Asa este, astazi (aproape) nimic din ceea ce era Radio Europa Libera nu mai este. Ma bucur de arhiva. Altfel, articolele actuale ale d-nei Sabina Fati, care a scris excelente reportaje de calatorie, descriu o calatorie paralela cu realitatea romaneasca.

  2. „Metronom”, muzica POP și Cornel Chiriac au atras atenția și simpatia elevilor și studenților din țară la radio. Chiar e posibil ca muzica POP să nu fie printre cele mai importante emisiuni la radio până 1989? Beatles au avut mai mulți fans și ascultători decât toate „indecațiile pretiose” ale Titanului de la Scornicești în 25 de ani naționalcomunism autohton original specific. De ce a fost uscis Cornel Chiriac? Crimele comuniste …. …..
    Îmi lipsește și azi această preferință a elevilor și studenților din țară și UE în reportajele de pe contributors și pe alte medii din țară de ieri și de azi despre trecutul recent. Nu numai în epoca de piatră elogios denumită „Națiunea ceaușistă” de colaboratorii intelectuali PCRiști și securiști de ieri, de azi și de mâine s-a trecut cu tăcere muzica POP. Parcă nu a au existat niciodată Rolling Stones, Eagles, Beatles, Bob Dylan, Elvis Presley, The Who, Joan Baes, Led Zeppelin, Eric Clapton, Santana, Janis Joplin, Madonna, …. …..
    „Give peace a chance” ….. ….

    • Fara sa ma dau in vant dupa gen (Beatles nu mi-au placut niciodata…) pot spune din amintirile imediate, fara vreo documentare ca, cel putin in anii 70, in perioada dezghetului, muzica pop n-a dus-o prea rau in Romania. Aveam la un moment dat pe acasa cateva LP-uri (?), imi amintesc doar de Deep Purple (Machine Head) si un Led Zeppelin cumparate din magazin. Muzica pop a inceput sa aiba o problema in momentul in care un destept a scris in Scanteia Tineretului, citand un occidental, ca o melodie pop face cat o biblioteca. Evident, a iesit un scandal teribil si cenzura a pus ochii pe domeniu. Eu eram in clasa a unsprezecea cand a sunat codoaica la TVR si i-au intrerupt emisiunea lui Octavian Ursulescu „bagand”, ceva ca acum, un fel de tezaur folcloric, amestecat cu vedeta populara iar a doua zi filmul de aventuri de pe afisul din strada a fost inlocuit cu unul cu Moara cu noroc. Ceea ce a facut, Dumnezeu sa-l odihneasca, faimosul Cornel Chiriac a fost sa promoveze sistemul de valori coerent si competent din muzica vremii… O, tempora. Cred ca am mai spus asta, in liceu locuiam „balcon in gard” cu o uriasa unitate militara. Drept langa gard era instalata o statie mobila de transmisiuni. Baietii ascultau Europa Libera fara jena, de se auza pana la mine. Exista un soi de inversunare in atitudinea asta, asa cum, noi baietii, ne lasam sa ne creasca pletele iar fetele isi scurtau fustele pana cand Militia ne lua pe toti, la indicatiile activistilor UTC. :)

      • @nimrod
        https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schimbat-lumea/restalinizarea-culturii-tezele-din-iulie-1971-revolutia-lui-ceausescu-inspirata-de-mao-271312
        Vizita lui Ceausescu (impreuna cu ministrul tineretului . unu Ion Iliescu . La intoarcere a inceput revolutia culturala ceausista. Singurele filme americane erau din alea ”cu negrii” cum se cer acum si pe piata americana. Mare bucurie pentru toti invechiții care practicau ”muzica usoara” (Doina Badea, Constantin Draghici, Margareta Paslaru , etc) care si-au reluat monopolul. Las ca Octavian Ursulescu s-a ”adaptatbine de tot” .
        Tarziu tarziu Baietii de la Phoenix au speculat cu inteligenta, creativitate si talent ordinul ”s-o dam pe folclor” si au iesit cu cateva discuri remarcabile. Dupa momentul 71 incet incet jugul de fier comunist s-a mai relaxat ceva ceva, dar numai pentru muzia comerciala gen DISCO . Dar numai in paralel cu chiciosenia Folck-Cenaclu Flacara ….mult Paunescu …Cei MARI enumerati de Kurt nu au fost niciodata agreeati de clica comunista de la Bucuresti.. Prin comparatie – in 1986 Queen a concertat la Budapesta.

        Marii lideri ai POP ului nu au fost niciodata agreati

  3. Bunicul meu asculta cu religiozitate in fiecare seara, dupa ce termina treaba, Radio Europa Libera si Vocea Americii la un radiou cu LAMPI (si pick-up integrat) – celalalt bunic avea unul tot cu lampi, dar nemtesc model mai vechi (doar cateodata, ca aparuse televizorul si program era de dimineata pana seara)
    Well, cea mai buna aparare e atacul – vezi rusii ocupand Crimeea. Acesta fiind urmat de regula de un contraatac si incercarea de a crea avanposturi. Marka de Aparare Mold ova a fost descalecata de un roman, nu de un maghiar sau sas, chiar daca a primit dispozitia de la regele maghiar (din cauza plangerilor primite din partea sasilor din zona). Drept urmare pentru noi avanpostul nu poate fi azi decat Odessa (care poarta numele anticei VARNA), iar pentru Europa toata Ucraina, deocamdata, ci NU rep.moldova (pe cale sa devina toata avanpost rusesc prin aportul nemijlocit al ROMANIEI, ungariei si serbiei, daca nu al Bulgariei si Turciei – iar teritoriul vostru NATIONAL tampon!

  4. Europa Liberă nu a fost singura sursa de informație in anii de dinainte de 90. Programe mai bune, dar mai scurte, erau la BBC si VoA.
    La Europa Liberă programul cu cel mai puternic impact a fost Realitatea Românească si asta mai ales cand a fost făcut de „al dvs NC Munteanu”.

  5. Ascultam prin anii 55-59 si mai tarziu, posturile de radio Europa Libera, Vocea Americii ,Londra etc, aveam un radio OLT pe lampi cu baterii patrate si pila
    Ma puneau parintii mei sa ascult la radio in fiecare seara , ca era un mare bruiaj si abia intelegeam ce spune
    Parintii mei ma intrebau -gata ,cand vin americanii , iar eu eram cureaua de transmisie Mai mult prin anii 55-59 tatal meu inconstient de Anul Nou cand veneau uratorii , dadea drumul la MESAJUL REGELUI -care ne instiga sa rezistam ciumei rosii ,rusilor , ca vor veni si ne vor elibera
    Au trecut anii ,dupa 1960 , apoi la facultate 1964 numai ascultam aceste posturi, a venit Ceausescu , fiind student la Iasi , venind in Bucuresti intr-o excursie sa vizitam realizarile economiei , am fost surprins ca un tanar asculta intr-o berarie pe Magheru Vocea Americii si nimeni nu il baga in seama
    Am avut noroc cu tatal meu , din fost chiabur, oponent al regimului ,a plecat la minele de la Ostra si la terminarea facultatii de constructii , armata angaja ingineri constructori ,avand medie buna si origini sanatoase am intrat in armata , unde mi-am vazut de treaba, am facut a doua licenta matematica informatica si am pus bazele informaticii miliare in cadrul Directiei de Investitii Constructii si Cazarea Trupelor pana in anul 2001 cand am fost scos la pensie limita de varsta
    Desigur inainte de 1989, toti aveau o ura contra regimului, cu masurile pe care le lua si ofiteri s-au bucurat cand a fost dat jos si impuscat Ceausescu, dar acum il regret amarnic
    Dar din anticomunist convins inainte de 1989 , am devenit un anticapitalist convins si am o ura fata de aceste posturi nenorocite care au bagat in puscarie sute de mii de romani
    Datorita propagandei parsive americane si vest europene, multi romani au luat calea rezistentei in munti cu speranta ca ii vor ajuta acesti nemernici de americani
    Acum mii de asemenea romani impuscati , morti prin puscarii , daca se scoala din mormant ,ce vad ei , o tara falimentara, o tara care este parasita de 4 milioane de romani aflati in pribegie la sters funduri de babe si mosnegi din tarile occidentale
    Sute de mii de romani , tarani in special li se inoculase propaganda parsiva americana si vest europeana sa se opuna colectivizarii ,ca gata vin ei si ne elibereaza si inclusiv parintii mei erau sa faca puscarie
    Astazi nu mai este CAP unde munceau toti si castigau o paine si desigur furau cat puteau si nimeni nu murea de foame, astazi avem noii mosieri in fiecare comuna ,sat , satenii au vandut sau arendat la noii mosieri ,deoarece statul roman mafiot, corupt nu sprijina taranime saraca , ci pe noii mosieri ,care aduc numai paguba statului roman ,iar satenii fie primesc ajutor social , fie pleaca la sparanghel in Germania, nu au vaca, nu au cal ,nu au porumb in pod , nu au porc si stau la mila noului mosier si a statului
    La noi pe timpurile boierului , taranii lucrau la boier pe mosie, primeau la pranz pepeni murati cu mamaliga stricata, aveau 8-10 copii care se nasteau sub caruta , traiau doar 2-5, umblau descult pana la venirea zapezii , cu opinci de porc , obiele in loc de ciorapi ,panusi de popsoi sa nu intre zapada, iar pe timpul iernii taranul sarac se ducea la boier sa se imprumute de faina de popsoi, branza stricata , fasole etc iar contabilul evreu(LA NOI II SPUNEA JIDAN) il incarca atat de mult ,ca toata vara muncea la boier pentru mancarea de iarna trecuta
    Asta era Romania adevarata ,80% analfabeta, fara drumuri ,fara spitale ,fara scoli ,eram cea mai inapoiata tara din Europa,tara pe care o preamareau la aceste posturi de radio spurcate
    Ma intreb de ce d-l Hurezean nu este judecat de tribunalul militare ca a aruncat pe post ca sunt 60000 de morti la Timisoara si a invrajbit si instigat acest popor contra unui regim care este net superior capitalismului actual retrograd, putred si corupt ,care a adus Romania la o datorie interna si externa de peste 200 de miliarde de euro, se imprumuta anual de 25-30 de miliarde de euro , falimentul bate la usa, am pus streangul de gat pentru 3-5 generatii
    Romania trebuie sa nu uite
    -ca datorita lui Stalin avem astazi Ardealul, deoarece gangaitul de rege nu avea nici o valoare (nici CHURCHIL nu l-a primit), a mers Petru Groza si a pupat papucii lui Stalin si astfel a spus marele conducator DA
    -datorita sistemului socialist , condusa de stahanovisti fara scoala ,dar patrioti a scos tara din mocirla burghezo-mosiereasca, a facut combinate, sosele ,scoli, spitale(daca nu era comunismul BASESCU VODA LACUSTA era carciumar la el in sat, Boc era tamplar fruntas in satul lui etc) hidrocentreale ,a creat 15 milioane locuri de munca, tinerii aveau servicii ,primeau locuinte etc etc, astazi sub obladuirea imperialismului american si vest european si prin concursul acestor posturi care au aruncat un eter doar venin si puroi ,au instigat poporul , acesti stahanovisti fara scoala, dar patrioti au transformat aceasta tara in tara industrial- agrara, cu prestigiu in lume iar datorita imperialismului American si vest europeaqn si acestor posturi de radio finantate de imperialism , am devenit in tara coloniala ,falimentara corupta
    Romania trebuie sa se alieze din nou cu Rusia d-lui Putin sa coboram preturile la nivelul Rusiei ,sa avem o piata de desfacere uriasa, sa avem resurse ieftine si sa iesin din aceste structuri mafiote, corupte denumita pompos UE si NATO, care ne-au adus in stare de faliment, altfel nu avem nici un viitor
    Si sa nu uitam , ca Germania, Anglia, Olanda niciodata in istorie nu a fost de partea Romaniei, iar astazi cand revizionismul maghiar insista cu Ardealul. Noi ne bazam pe cei care se opuneau in 1945 si mai mult Rusia care atunci ne era prietena ,astazi datorita slugarniciei guvernantilor nostri care ne-o prezinta ca dusman , nu a o sa mai fie de partea noastra ca in 1945
    Am scris aceste randuri ,ca sa stie noua generatie cine sunt acesti talhari care au adus Romania in faliment, ca am fost si eu ca ei , ca am crezut in ei ,dar sa nu aveti nici o baza in cuvantul lor

    • Nene, te-au spalat bine comunishtii pe creier. Potzi reinfiintza PRM, ca pari a le shti pe toate ca la cursul de materialism dialectic shi istoric. Probabil vrei sa fii primul shef al viitorului nkvd roman.
      Vise taica, vise…

      • Poate ,intradevar,pe el l~au spalat unii pe creier,altii,azi,din directie opusa ,spala din greu mintile noilor generatii.
        Desigur ca NU e adevarat ca s~a distrus o economie si nu prea s~a mai pus nimic in loc,ca avem o datorie de vreo 7 ori mai mare decat pe vremea ailalta,ca un corupt „adevarat” face de vreo 500 ori mai multi bani decat un corupt din alte vremuri,ca am creat sub capitalismul de cumetrie imbogatitii de tranzitie ( care sunt mult mai avuti decat burghezia rosie de pe vremea cealalta ) si politicieni sub orice critica,etc !
        Nu as vrea sa mai amintesc sistemul de invatamant care se poate ” lauda” cu vreo 42% analfabeti functionali,cu abandon scolar din ce in ce mai pronuntat samd.

        Desigur regimul trecut n~a performat in multe privinte mi~e teama insa ca nici actualul regim nu v~a reusi sa performeze si asta pentru ca noi suntem romani,nu~i asa !?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.