miercuri, noiembrie 29, 2023

Atac la opinie și alte absurdități

Toată lumea jură în ultima vreme pe Constituție și se închină în fața Curții Constituționale.  Sinceritatea politicienilor este evaluată corect de public, dacă ne uităm la procentele joase de  popularitate ale parlamentului. Oamenii nu cred până nu văd. Iar de văzut, se vede așa: ce se critica ieri de pe poziții instransigente, azi se încalcă dublu, ce părea în guvernările trecute de neacceptat, azi e normalitatea însăși. Apare în prezent o atitudine politică cu un accent riscant, semnalat de organizația ”Reporteri fără frontiere” și anume identificarea  de ”dușmani ai poporului” în vocile critice ale societății: jurnaliști, analiști, comentatori, politicieni ai opoziției. Includerea presei la ”vulnerabilități” în strategia de apărare a PDL, blamată cel mai vocal de USL aflat atunci în opoziție, este acum pusă în fapt de USL. Iată, președintele interimar cere ca SIE să ancheteze “mecanismul prin care imaginea unei ţări a fost distrusă în două săptămâni într-o acţiune evident organizată, coordonată, finanţată. Trebuie să vedem totuşi cine a făcut asta, pentru că este ceva ce afectează ţara, toată ţara”. Partidele se dau reciproc în judecată pentru…declarații. Președintele este suspendat nu pentru ce a făcut, ci pentru ce a spus. Pe de altă parte, auzim de ceva infiltrări de jurnaliști sub acoperire în redacții (cazul Zaschievici, încă neclarificat).

Din declarațiile unor oameni politici iresponsabili reiese că ”dușmani ai poporului” sunt câțiva jurnaliști și comentatori pasibili de subminarea statului, atac la imagine sau chiar înaltă trădare. Corespondenții marilor publicații occidentale care au abordat cu toată seriozitatea situația din România sunt enumerați în comunicatul RSF: Sánchez Costa, corespondent al cotidianului madrilen El Pais, Mirel Bran de la Le Monde și Liliana Ciobanu, colaboratoare la cu CNN și The Economist, Keno Verseck (Der Spiegel și Deutsche Welle), Karl-Peter Schwarz, Vlad Odobescu (ARA și USA Today), Ruby Russell, Laura Boromir (Der Standard) și Kim Lane Scheppele. Ei ar fi, într-un prim lot, dușmanii României. Cazurile de jurnaliști angajați la mediile publice românești au fost rezolvate mai ușor: la Agerpress și la Radio România corespondenții au fost retrași pe baza prezumției că ar putea avea poziții diferite de ale puterii.

Absurdul vine din faptul că politicienii de vârf care pun în pericol libertatea de exprimare, pe cea de opinie și însuși adevărul, sunt protejați. Ei nu pot fi sancționați pentru declarații politice. Profită din plin, aruncând cu opinii nefondate. Mai mult, un criteriu vizibil de avansare în posturi bine plătite a clienților politici este actualmente cât de tare au dat din gură pe la televiziunile afiliate. Din contra, intelectuali care se exprimă critic au fost pedepsiți sau, dacă n-au putut fi suprimați, continuă să fie bălăcăriți. Victime au fost inclusiv instituții ca IICMER, ICR,TVR Info și alte instituții făcute praf fiindcă liderii lor  – Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici, Mircea Mihăieș și jurnaliști din televiziunea publică -, se încăpățânează să gândească liber. O sursă guvernamentală spune că tăierea integrală a bugetului ICR în luna august 2012, măsură fără precedent, a fost luată ca penitență: ”Ei ne înjură, iar noi le dăm bani? Tăiați tot!”, ar fi ordonat Ponta.

”Biblia” constituțională garantează la art.29 și 30 atât libertatea de conștiință, cât și libertatea de exprimare, în ambele articole regăsindu-se inviolabilitatea libertății de opinie. Jurnaliștii știu și respectă (atâți câți respectă), regulile opinării, ale exprimării critice, separând informația de opinie și prezentând opinii pe bază factuală, așa cum cere Codul Deontologic Unic, adoptat de o majoritate a jurnaliștilor români. Și forurile europene, prin rezoluții privind etica jurnalistică, fac precizări în privința protecției de care se bucură în democrație opinia exprimată public. Rezoluția 1003 spune că ”deși opiniile sunt inevitabil subiective și, prin urmare, nu pot și nu trebuie supuse criteriului adevărului, ele trebuie totuși exprimate într-o manieră onestă și etică”. Rezoluția adaugă că ”nimeni nu trebuie să rămâna neutru față de apărarea valorilor democratice”. Opinia critică face parte din armele la vedere împotriva abuzurilor și a încălcării principiilor democrației. Pe jurnaliști îi apără organizații internaționale. Reporteri Fără Frontiere consideră ”inacceptabilă încercarea de a face din jurnaliști români sau străini țapi ispășitori pentru actuala criză politică. Retorica paranoidă și plină de ură față de jurnaliști trebuie luată foarte în serios de partenerii europeni ai României. Ne exprimăm teama că acest climat bolnav va afecta negativ libertatea de informare”. Pe intelectuali îi apără solidaritatea oamenilor educați și propria tărie morală. Din interiorul instituțiilor, angajații sunt protejați de Legea 571/2004 a avertizorului public pentru a nu fi constrânși de regulamentele interne să înghită orice nedreptate și să poată semnala încălcări ale legii sau ale moralei. Important este să nu se abandoneze aceste mijloace.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. O mare problema o constituie si publicul. Daca o emisiune are rating, inseamna ca ceea ce ofera emisiunea cu pricina are cautare.
    Spre exemplu, o anumita bautura carbogazoasa este daunatoare sanatatii. Cu toate astea, ea este cumparata si consumata. Ca atare, bautura este produsa in continuare.
    Marturisesc insa ca daca libertatea presei este afectata, este afectata foarte subtil, eu nu observ acest lucru.

  2. D-na Armanca, stirista aceea, care citeste breiching niusul de la ora 12.00 ar trebui amendata pentru maltratarea limbii romane si pusa sub ban. De la suspendare, nu aud de la ea decit „presedintele statului suspendat”. O vreme a fost amuzant, chiar era, asa, de remarcat, ca astia au suspendat statul de drept, dar persistenta ei e ucigatoare.

    Inainte de a ne plinge de isterismele lui Crinocchio si ale lui Pinocchio Ponta, ar trebui sa ne verificam jurnalistii. Ce credibilitate mai au astfel de jurnalisti?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro