Nimeni nu se poate sustrage variilor critici, nu exista personaje sacrosancte, este normal ca, atunci cand participi la dezbaterea publica, sa primesti nu doar laude, ci si mici sau mari impunsaturi, sa te intalnesti cu malitii uneori extrem de dezagreabile. Ceea ce nu este normal este sa se minta cu nerusinare despre opera ta, despre biografia ta, despre cine esti si care iti este crezul in viata. Sa se nascoceasca despre tine si cei dragi tot felul de abominatiuni menite sa te transforme intr-un monstru moral. Este ceea ce se petrece cu oameni precum Mircea Cartarescu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici si Andrei Plesu. Stiu bine, din proprie experienta, ce inseamna acest calvar. Am citit un text al unui tanar scriitor care declara ca simte ca va muri daca va mai vedea vreun articol despre linsajul lui Cartarescu. Sper din tot sufletul sa nu-i cada ochii peste acest text. Sper sa nu simta vreodata ce simte Mircea Cartarescu in aceste zile. Sa nu constate ce simti cand oameni pe care i-ai crezut apropiati se dovedesc pigmei fara coloana vertebrala.
Luni, la ora 20, pe B1TV, in emisiunea lui Robert Turcescu, vor fi prezenti Mircea Cartarescu, Gabrel Liiceanu si H.-R. Patapievici.
Asadar, despre ce vobim atunci cand constatam acest linsaj? Iata cateva reflectii menite sa clarifice felul cum privesc eu lucrurile. Le-am publicat mai intai pe “Contributors”, ca parte a dialogului cu un cititor.
1. Mircea Cartarescu nu a fost atacat pentru ca a fost nominalizat pentru Premiul Nobel de literatura. Exista cel putin un alt autor roman nominalizat, un foarte valoros scriitor, impotriva caruia nu am vazut, in ultimii ani, sa se deruleze asemenea campanii. Nu se afla (inca?) pe radarul Radiatorului Marga. In urma cu ani, Marin Sorescu a fost si el pe lista relativ scurta. N-au existat asemenea abjectii. Mizeriile proferate impotriva lui Mircea Cartarescu dureaza de ani de zile si isi au, in mare parte, originea in calomniile puse in circulatie de Eugen Barbu pe vremea cand acesta isi putea permite sa anihileze valorile reale cu sprijinul sefilor ideologici din PCR. Infamiile din “Cotidianul” si de la “Antene” sunt menite sa stigmatizeze vechea conducere a ICR care i-ar fi acordat lui MC un statut privilegiat. Nu se sufla o vorba despre alti cunoscuti scriitori care au fost in chip egal sprijiniti pentru promovarea operei lor pe plan international. Nu voi da nume, cine doreste poate citi rapoartele ICR, sunt in domeniul public. Sper ca acesti intelectuali sa gaseasca resursele de curaj si sa afirme public adevarul. Se adauga la cauzele campaniei faptul ca Mircea Cartarescu este o constiinta publica, un spectator angajat (spre a relua formularea lui Raymond Aron), isi declara public optiunile valorice, le argumenteaza coerent si persuasiv.
2. Non-partizanatul politic a fost un principiu director respectat cu sfintenie in cadrul ICR. ICR a organizat in acesti ultimi opt ani numeroase evenimente legate de mari personalitati culturale romanesti (Enescu, Cioran, Noica, Matei Calinescu si lista poate continua).
3. In literatura, ca si in alte domenii, conteaza ce spun specialistii. Evident ca vocile publicului sunt importante, nu pot fi si nu trebuie ignorate. Cred ca publicul s-a exprimat si se exprima limpede. Vorbim despre unul dintre cei mai bine cotati pe piata dintre scriitorii romani. Importanti critici romani, de la regretatul Matei Calinescu la N. Manolescu, de la Virgil Nemoianu la Eugen Simion, de la Christian Moraru la Ion Bogdan Lefter, sunt siguri ca avem de-a face cu o mare valoare. Cand scriu aceste randuri, am pe birou volumul “Poeme de amor” publicat la “Cartea Romaneasca” in 1983. Pe coperta patru, un citat de sustinere din partea profesoarei Zoe Dumitrescu-Busulenga. Wittgenstein spunea ca adevarul este consensul expertilor. Fie-mi ingaduit sa-i consider experti pe cei amintiti, nu pe Ion Spanu si pe Mircea Badea.
4. Nu, romanii nu trebuie sa ramana cu o imagine distorsionata in lume. Dar resping categoric ideea ca ICR ar fi contribuit la o asemenea imagine. Este o calomnie. Pot sa demonstrez ca a facut exact opusul, in chip onest, cu admirabila competenta si autentic profesionalism. Ceea ce petrece acum este distrugerea sistematica a unui experiment institutional de o ireprosabila eficienta. “Strategia” al carei campion este Andrei Marga se caracterizeaza prin ingustime patriotarda, primitivism estetic si izolationism arogant. Pe scurt, este anacronica si contraproductiva. Sincer, eu unul nu vad diferente notabile intre pozitiile profesorului Marga si cele ale protocronistilor Mihai Ungheanu, Artur Silvestri, Nicolae Dragos, Ilie Badescu, Paul Anghel, Adrian Paunescu, Ilie Purcaru si Dan Zamfirescu. Sub patronajul profesorului de filosofie de la Cluj are loc revenirea fantomelor protoconismului, adevarata ideologie a epocii Ceausescu. Un intelectual pro-occidental si modern precum Mircea Cartarescu se situeaza la antipodul acestui curent autarhic si xenofob.
Pe tema protocronismului recomand excelenta carte a Alexandrei Tomita:
Bonus: Pamfletul „Baroane!” de Mircea Cartarescu (2004)
Umbla vorba ca nu esti barbat, chiar daca ai mii si mii de oua. Acum se vede ca e asa: nu esti barbat, Baroane! Esti iepurasul care striga cel mai
tare „Prindeti iepurasul!”, ti-e frica pana si de umbra ta.
Cum social-democrat, cand sunteti putred de bogati? Si cand toti ceilalti sunt putred de saraci?
Din astia-mi sunteti, Baroane? Toti invartitii acestei tari, toata pegra fostilor activisti, toti mafiotii pe fata ai industriilor si-ai terenurilor si-ai
televiziunilor, si-ai ziarelor, si-ai fotbalului, si-ai sindicatelor s-au trezit peste noapte social-democrati, oameni de stanga multimiliardari?
Pai il pretuiesc mai mult pe ciobanul analfabet care-arunca bani in multime. El macar e de la mama lui. Doar cu protectia sociala recunosc ca aveti dreptate: trebuie sa ne protejeze cineva de voi pana nu ne sugruma caracatita voastra de tot, Baroane.
Nu ti se pare-o rusine sa traiesti in palate si sa te voteze pensionarii? Caci sunt singurii care te voteaza, si nu pe tine, pe bunicuta! Ai pus-o pe afis ca ei sa saliveze ca buldogul lui Pavlov.
Taranii cei mai saraci si pensionarii cei mai saraci va voteaza pe voi, ghiftuitii. Am vazut ca mergi prin sate si dai mana cu truditorii. Ca-i alini cu vocea ta de tarcovnic. Ca le asculti plangerile. Ce scarba trebuie sa-ti fie de ei cu adevarat
Aud ca ne-ai condus spre Europa, Baroane. Dar parca acum cativa ani nu erai chiar asa de european. Cand te-ai facut atat de european? Nu cumva dupa ce Milica, asa cum a fost el, a-nceput totul? Nu cumva atunci, pana-ati luat iar puterea, s-a lucrat cel mai mult pentru NATO si Europa? Nu cumva scuturati acum pomii saditi de altii si-asteptati merele de aur sa va curga in buzunar? De-asta asteptati integrarea, Baroane: ca miliardele de euroi sa va curga in buzunare!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un pic fara legatura cu subiectul, dar nominalizarile pt. Nobel nu sunt facute publice decat la 50 de ani dupa. Asa ca toata vorbaria asta cu „Mircea Cartarescu nominalizat la Nobel” poate fi apa de ploaie in contextul in care nu putem sti daca a fost nominalizat sau nu, si daca da de cate ori. A, ca unei agentii de pariuri i s-a parut ca are sanse, cu asta sunt de acord. Dar cumva nu mi se pare acelasi lucru.
OK, poate aveti dreptate, dar as zice, ca si Dvs, ca nu acesta este subiectul articolului :)
sehr geehrter herr professor,
puteti foarte simplu verifica la http://www.nobelprize.org. dumneavoastra raspanditi astfel o informatie neverificata, pe care ati preluat-o de la o sursa in care ati avut incredere, dar care in mod cert a abuzat de aceasta incredere a dumneavoastra.
aveti descris acolo intreg procedeul. se fac in jur de 600 de propuneri, asadar propuneri nu „nominalizari” ale juriului. dintre acestea se selecteaza intr-un prim pas in jur de 20-30 de „nominalizari preliminare”, din care se selecteaza apoi in jur de 5 nominalizati. odata ajunsi la acestia 5, juriul incepe lecturarea operelor celor nominalizati si decide in cele din urma cui i se acorda premiul.
sehr geehrter herr professor,
1. nu cred ca stimabilul domn cartarescu a fost atacat pe meritele sale scriitoricesti, ci pe implicarea sa in comentariul politic. pamfletul bonus era de actualitate in 2004, si acum inteleg, sa spunem ca am avut o revelatie, de ce la un moment dat pd-ul a virat asa de brusc la drepta din internationala socialista – numarandu-si miliardele au ajuns la concluzia ca nu mai corespund criteriilor carturesti si locurile baronilor rosii fusesera deja ocupate. baronetul portocaliu trebuia sa se nasca.
2. daca nu bagati sfintenia in joc mai ca nu as fi comentat. revin doar cu mentiunea episodului balomiri din austria, sanctionat de un alt organ de presa de dreapta – „die presse”. asadar, exceptia s-ar parea ca confirma (cacofonie voita!) regula si in domeniul sfinteniei.
3. no comment. eu am cumparat mai multe carti ale domnului cartarescu pentru ca mi-au placut. „orbitor” inca nu, dar foarte probabil ca la urmatoarea vizita prin bucuresti. ca mie imi place nu spune nimic, si in domeniul artei, nu neaparat vanzarile indica adevarata valoare.
4. am convingerea ca icr-ul a facut mult pentru cultura romana, si sub fosta conducere, avand o anumita viziune asupra culturii pe care o putem impartasi sau nu. nu sunt cel chemat sa ma pronunt si dupa cum v-am mai si spus, nu am urmarit activitatea nici macar aici la vienna. dar, tocmai episodul mentionat la pct.2 ne arata ca „wo viel licht ist, ist zumindest auch ein bisschen schatten”.
in rest – domnul turcescu nu imi mai starneste degetul pe telecomanda caci incearca sa fie mai primadonna decat gadea de la antena 3, asadar imi pare rau ca in acest context nu voi avea placerea sa ii vad pe cartarescu, liiceanu si patapievici. poate cu alta ocazie.
hochachtungsvoll,
ihr frank g. Schmidt
1. „Pamfletul politic” e perdeaua în spatele căreia se ascund toate animalele cu 2 şi 4 picioare, de la CeTePeu la Vuvuzela Porno Mircea Badea. Din câte se vede, publicul postac îl tratează din 2006 încoace pe Cărtărescu ca pe un rahat şi în schimb le scuză orice măgărie celor doi mai sus pomeniţi.
2. Mircea Cărtărescu nu e un creator şi nu a fost niciodată, e un imitator al lui Gabriel Garcia Marquez şi oricine pune alături „Orbitor” (şi culegerea de povestiri „Nostalgia” :) ) şi operele celui din urmă ştie asta fără să fie Sherlock Holmes.
Adevăratul său merit stă în faptul că în epoca jegului post-comunist, 1996-2004, a făcut pasul pe care nişte lighioane de pe la Adevărul (adică traducerea în româneşte a titlului unui faimos ziar sovietic…) nu puteau şi nu voiau să îl facă: acolo unde lighioanele îi tot dădeau cu „disoluţia autorităţii”, cu „respectul faţă de autoritate din comunism”, cu „conservatorismul din comunism”, cu „comuniştii făceau şi lucruri bune” etc el a pus piciorul în prag şi a scos la suprafaţă ceea ce comuniştii încercau să ascundă, mizeria, puricii, incompetenţa, stupizenia demnă de Ilf şi Petrov, regimul de viaţă de 2 parale.
~Nautilus
stimabile nautilus,
ad 1. nu stiu sa fi aprobat „scrierile” domnilor ctp sau „spusele” domnului badea. domnul ctp este unul dintre pretinsii detinatori ai adevarului absolut, asa ca nu prea il „fecventez”. cateodata recunosc ca mi-a deschis un nou unghi de vedere, dar asta se intampla cu destui ani in urma. nu tin minte sa fi fost supuse discutiei pe acest forum cele doua personaje numite de dumneavoastra, sau poate nu am acordat atentie respectivului articol, caz in care trebuie sa-mi fac mea culpa.
ad 2. nu sunt expert in literatura si nu doresc sa devin unul. asadar nu am prea suspectat nici de „originalitate” scrierile domnului cartarescu, si faptul ca mi-au placut nu simt nevoia sa-l retractez. faptul ca sunt suficient de multi apostoli in literatura, nu doar cea romaneasca, nu cred ca diminueaza placerea citirii. scoli au existat si in alte arte si nu putem pretinde originalitate de la toti autorii.
in ceea ce priveste comentariile politice, fie directe sau prin intermediul pamfletului, nu am luat cunostiinta de astfel de pamflete adresate zonei portocalii. domnul plesu a „marcat” echidistanta prin „un berbec sau doua gaste”, ceea ce pentru mine este suficient, chiar daca este posibil sa interpretez primul animal in alta cheie decat autorul citatului. in cele din urma fiecare are viziunea sa atat asupra berbecului cat si asupra celor doua gaste. antiteza propusa masculin-feminin este o alta metoda sugestiva, dar ajungem sa facem mult zgomot pentru nimic.
cred ca ma pot bucura de unele scrieri ale respectivilor domni fara a avea si obligatia de a urma si optiunile politice ale dansilor. evadarea in decor a stimabilului domn liiceanu urmarind cu aviditate cursul euro-ron din calitatea dansului de antreprenor mi sa parut a avea un suport economic foarte subtire, dar asta nu inseamna ca anumite carti ale dansului sa nu imi fi placut, sau ca nu voi mai cumpara altele ce ar putea apare.
personal sunt departe de a fi un nostalgic al regimului de trista amintire, dar nu pot sa nu remarc cu amaraciune ca o fosta scoala de elita din bucuresti, scoala germana, se indreapta de peste doua decenii catre undeva nicaieri. desigur, nu este singura scoala care se inscrie pe aceasta traiectorie, dar pesemne ca in mintea multora scoala nu prea are legatura cu cultura. intre timp nici cu cea generala.
Dle dr. Vali in legatura cu neacordarea premiului Nobel celebrului scriitor Marin Sorescu poate o intrebati pe distinsa poetesa si dizidenta Ana Blandiana ! Sant oameni care mai traiesc inca si ar putea depune marturie pentru posteritate !
ironia sortii e ca pamfletul „Baroane!” a fost publicat in Jurnalul National.
Pe vremea aceea scriau la JN Andrei Plesu, Emil Hurezeanu, Mircea Dinescu si subsemnatul. A venit putin timp mai tarziu si Dorin Tudoran. Asocierea cu JN nu era una fara probleme de imagine si credibilitate. La vremea respectiva, am fost criticat aspru de Tom Gallagher pentru ca scriam la ziarul lui Tuca, cel care condusese campaniile pe tema manualelor de istorie. Cred ca profesorul Gallagher nu gresea.
Unii am plecat la „Cotidianul”, apoi la EvZ, altii au mai scris un timp la JN unde Marius Tuca a garantat deplina independenta a editorialistilor. In vara anului 2006 (va amintiti dosariada) a fost confirmat trecutul de colaborator al Securitatii al patronului din umbra, dar real, al trustului Intact. A urmat o treptata despartire a apelor. Au plecat de la JN si Mircea Cartarescu si Dorin Tudoran. Primul a devenit membru al Senatului EvZ (este si acum). Cel de-al doilea a colaborat scurta vreme la „Ziua”, apoi a plecat, si-a pornit propriul blog. S-a exprimat limpede la adresa trecutului lui Dan Voiculescu. In decembrie 2006 JN a devenit pe fata varful de lance al atacurllor impotriva condamnarii dictaturii comuniste. Incepand din 2007, Antenele au jucat rolul de principal factor poluant al sferei publice din Romania. Asa imi amintesc eu lucrurile.
Iar Dinescu s-a vandut personal mai mult decat in librarii. A devenit ceea ce ura mai mult; exact ca in Fenomenul Pitesti, insa in libertate. Iar asta e cu atat mai blamabil.
Pentru ca tot veni vorba de…Nobel. Cazul Marin Sorescu, amintit aici, tine tot de …domeniul Mircea Dinescu.Si poate tot atat de grav. Oricum , sunt sigur, era chiar unul dintre cei care… era cat p-aci sa si fie. Greseala vietii lui a fost ca l-a luat pe IIiescu in brate. Si n-a fost defel cazul. In „La lilieci” exista un specific anume. Sorescu a ramas la acest „specific” si n-a vazut ca exista si un „la lilieci”… universal valabil.
Daca in caricaturile lui TITO din anii 50 il pui pe MARGA cu satarul la brau plin de sange si scrii ICR si-i pui caloriferul in spate in loc de sacul cu grau pt. capitalisti , ne-am intors cu CULTURA cu 60 de ani inapoi.
D-le Frank daca scrii cateva cuvinte in limba germana nu inseamna ca te pricepi la toate . De fapt cred ca un loc mai bun vei gasi la ” CRITIC ATAC ” . Acolo se aduna stanga . Si comunista si socialista si social democrata . ////
Domnule Profesor,
As spune, ca pe vremuri cu Saptamina lui Barbu, ca este o mare onoare sa fii injurat de Spanu, Badea etc. Din afara privind lucrurile poate ca este asa. Insa, numai in pielea unui om supus unei asemenea campanii sa nu fii, o stiu bine! Sper ca dl. Cartarescu are nervii tari… Paradoxal, lumea de astazi pare mai predispusa sa asculte bazaconiile de la Antena 3 sau Cotidianul.ro decit era pe vremuri in cazul lui Eugen Barbu si a mizeriilor sale din Saptamina. Altminteri, iarasi paradoxal, limbajul acestora era net mai moderat decit cel al urmasilor din zilele noastre.
Poate ca nu sint tocmai la curent, dar imi pare ca nici solidaritatea scriitorilor nu mai este aceeasi. Domnul Lefter de exemplu pare mut, desi circula pe la mai toate posturile tv sau de radio.
Multumesc pentru mesaj. Va puteti imagina „Saptamana” devenita un fel de televiziune nationala? Cosmarul absolut. Nu stiu de ce tace dl Lefter. In alte situatii este cat se poate de vocal :)
a propos de Misu ( D-le Frank daca scrii cateva cuvinte in limba germana nu inseamna ca te pricepi la toate . De fapt cred ca un loc mai bun vei gasi la ” CRITIC ATAC ” . Acolo se aduna stanga . Si comunista si socialista si social democrata . //// ) :
România, tara de basm unde stânga medievala se bate cu dreapta feudala …
De ce este calomniat Mircea Cărtărescu?
i. fiindcă pe meleagurile noastre calomnia e o manevră spectaculoasă, o unealtă de pescuit audiențe grase, o ispită profitabilă.
ii. fiindcă valorile nu mai sunt percepute corect, într-un peisaj axiologic ce transcende rumoarea pietonală, ci se văd anexate abuziv unor rebarbative conjuncturi politice
iii. fiindcă resentimentul de clasă a schimbat macazul istoriei, (re)devenind invidie particularizată, cu adresant bine conturat
iv. fiindcă igienica noastră capacitate de a ne indigna radical e, statistic, cvasi-nulă în raport cu apetitul conaționalilor pentru profanări
Daca ar fi sa se acorde un premiu “Obositor”, ca alternativa la “Orbitor”, cu siguranta l-ati mertita cu prisosinta, domnule Tismaneanu, pentru ca sunteti la al treilea articol pe acest subiect si nu aflu nimic nou (pariez ca va urma si un al patrulea, dupa emisiunea de la B1 Tv, de diseara!). Laitmotivul de cat de desteapta si de neinlocuit era fosta conducere a ICR ma pune pe ganduri. Este Mircea Cartarescu un pretext? Probabil ca da, avand in vedere ca mesajele si tintele va sunt exclusiv politice, si nicidecum argumente de specialitate (literare), pentru a va inscrie in paradigma lui Wittgenstein, pe care o citati cu dezinvoltura, nu insa si inspirat.
Neinspirat pentru ca, exaltand argumentul elitist, pe care-l transformati intr-unul de autoritate, D-stra gresiti de doua ori, in primul rand ca daca literatura ar fi comparabila cu stiinta, ar insemna ca un scriitor sa scrie pentru experti, dar cu bani publici (bugetul ICR sa traiasca!), ceea ce ar putea intampina obiectii de moralitate, iar in al doilea rand, chiar mai “savuros” decat primul, ca readuceti fara sa vreti lucrurile pe fagasul criticii de directie, ca intr-un exercitiu de reanimare gura la gura a fantomei protocroniste! Din titlu inteleg ca nu acest lucru vi-l doriti, si atunci…?!
Desigur, si exaltarea pietei (cititorilor) este un lucru la fel de rau. Acordarea Premiului Nobel pentru Literatura chinezului Mo Yan, un autor popular, al “ruralului”, ne arata ca o capodopera se naste la intretaierea opiniilor de specialitate cu cele ale consumatorilor de literatura, iar taranul chinez se recunoaste din plin in opera laureatului din acest an. Altfel spus, oricat de mult ati dezavua sau ati fugi de cuvinte precum cele de “social” sau “popular”, validarea expertilor, ca si a creatorilor, se face tot in astfel de cadre.
Daca, in principiu, sunteti de acord ca nimeni nu se poate sustrage criticii publice, de ce credeti ca cineva care ar folosi acelasi tip maculant de discurs ar putea ramane credibil daca ar incerca totusi sa o faca, punand criticile celorlalti pe seama unor “calomnii” si “abominatiuni”, iar neimpartasirea anumitor idei sau evaluari pe seama unor “pigmei fara coloana vertebrala”?! Daca tot ati super-teoretizat raporturile dintre scop si mijloace in actiunea politica, chiar credeti ca cel care ar folosi mijloace imunde, sub forma de denigrari, calomnii, atacuri la persoana etc., si-ar putea impune monopolul asupra utilizarii acestora, fara riscul ca, in logica reciprocitatii cel putin, sa nu i se raspunda cu aceleasi “arme”?! Nu ar fi aceasta o lipsa de fair play, ca si falsele indignari si solidaritati, pe care le banuiesc si in acest caz politic, care nimicesc orice urma de moralitate?!
D-stra pur si simplu lustruiti paroxistic si la nesfarsit imaginea unor persoane in viata, fapt arareori intalnit, ma refer la cele din fosta conducere ICR, despre care nu se stie daca istoria le va confirma sau nu si ca personalitati culturale. Eu cred ca, plecand de la preceptul ca intotdeauna este cineva mai bun decat tine, ar trebui sa fim ceva mai modesti si mai plini de solicitudine in a ajuta noua echipa. Ati vazut Programul ICR 2012-2013, cu volumul “100 de contributii ale Romaniei” si expozitia “Ipoteze, teorii si contributii ale Romaniei in stiinta si tehnologie”?
Nu voi cadea in capcana de a-l ataca pe scriitorul Mircea Cartarescu, domnia sa este obiectul, nu subiectul acestui joc politic. Cum aceste vremuri samavolnice au renascut literatura de sertar, nutresc speranta ca intr-o zi va da la iveala si alte capodopere, cu care va castiga Premiul Nobel. Probabil ca l-ar fi castigat in 2012, daca in loc de pamfletul “Baroane!”, din 2004, ar fi scris altul extrem de actual, pe care sa-l fi intitulat “Gubernatore!”, din care i-as sugera doar introducerea: Gubernatore GhitaStan, umbla vorba ca te dai mare democrat, dar ne tot killingeresti de ceva vreme, plangandu-te ca democratia este o tiranie…
Nimeni si nimic nu va obliga sa cititi articolele mele. In caz ca va plictisesc, ignorati-le :)
Domnule profesor de etica politica, ati repetat pana la saturatie ca cine tace consimte, ceea ce este perfect adevarat. Articolelel D-stra nu plictisesc, ci obliga la reactii. Va doresc sa va inspire cat mai bine muza politica!
Sper ca acesti intelectuali sa gaseasca resursele de curaj si sa afirme public adevarul-spune autorul.
ruminii ,in majoritate au fost revolutionari comunisti daca partidul a cerut,au trecut la capitalism daca rivolutzia a invins.ei sint gata, cu limba pregatita ptr orice schimbare de conducere.ruminii intorc armele ptr binele patriei.dar nu uita sa shi lase intotdeauna o portitza ptr intoarcere.sint neam de ghipsatzi.
Din pacate sunt pe fuga! Doar o idee: oare pana cand notiunea de terorism nu va include si media? Ce face A3 se cheama terorism media. Nu incercati o actiune la nivel international?
Si totusi cu ce sunt mai bune si mai indreptatite articolele unde se repeta pana la exces nume/epitete/ce or fi ele de tipul Radiator Marga fata de emisiunile si articolele in care niste uniii il critica pe Mircea Cartarescu?
Scuze de trunchierea mesajului.
Cred ca, daca chiar vreti sa ii faceti un serviciu lui Mircea Cartarescu, ar trebui sa renuntati sa folositi acelasi tip de critica bazat pe atacul la persoana pe care il crticati asa tare. Ma rog, e o parere.
Prietene andrei, nu chiar nu intelegi nimic din nimic. E o diferenta intre calomnie si atac la persoana. Ai scris ineptia asta si la alte articole.
Nu e vorba de critici la adresa lui Mircea Cartarescu, ci de calomnii sfruntate, de minciuni ordinare, de campanii desantate.
De acord cu dumneavoastra doar ca raspunsul cu aproximativ aceeasi moneda nu face decat sa le creasca vizibilitatea si chiar credibilitatea. Si,ca om de pe margine, parca te astepti ca daca unii au iau pe aratura macar partea cealalta sa ramana pe drum.
Ca sa ma exprim plastic,dupa lovitura de stat din dec.’89,ca si dupa o ploaie torentiala,gunoaiele au iesit la suprafata.Acestea s-au unit si-au consolidat pozitiile,atat politic,cat si economic si acum fac tot ce le sta in puteri de a respinge orice manifestare de democratie reala si stat de drept.Tinand cont ca ICR-ul si inca putini,dar curajosi oameni de cultura au incercat sa schimbe ceva in cultura si mentalitatea romanilor,lucru care demasca oligarhia bolsevica instalata dupa revolutie si deranjeaza pe neo-bolsevici,acestia au procedat ca in perioada anilor 50 cu minciuni,dezinformari,insinuari murdare asupra acestor intelectuali care fac realmente cinste tarii,atat pe plan intern cat si extern.Faptul ca opinia publica nu ia atitudine in fata acestor murdarii vizibile,este inca o confirmare a „romanului salcie”care cu lasitatea lui proverbiala a anulat conceptul de atitudine publica implicata si continua sa nu reactioneze atunci cand este calcat in picioare de niste nemernici cu tupeu.
Emisiunea unde au fost invitati aseara Liiceanu, Patapievici si Cartarescu: http://www.youtube.com/watch?v=PH__NKyWxdw
@ Vladimir Tismaneanu
Încă mai insist…
Să fim sinceri şi la obiect. Nimeni nu atacă în mod real pe scriitorul Cărtărescu, toţi critică pe propagandistul Cărtărescu. Dacă ne exista prilejul de a ataşa lui Mircea Cărtărescu atributul general de “băsist” (atribut de care s-a dezis de la un timp), domnia sa nu ar fi fost contest niciodată ca om al literelor.
Atenţie, când spun “băsist” nu înseamnă neapărat că “i s-a tras” de la Traian Băsescu… ci, în general, de la “politică”. Privind în urmă, în istoria României, cam toţi scriitorii care “au făcut ceva politică”… au pierdut ceva din preţuirea lor publică de scriitori.
Mulţumesc pentru publicare…
Eu cred ca articolul dlui Tismaneanu este binevenit. Dumnealui cred ca face o eroare asezandu-se in defensiva in favoarea lui Cartarescu.
Apropos de scriitorii care fac politica, cine este interesat sa citeasca ‘Elita intelectuala 1930-1950. Capcanele istoriei’ de Lucian Boia, toti scriitorii cu oarece notorietate faceau politica in acea vreme. Orice literati facand politica astazi sunt bineveniti, macar gramatica se va imbunatati in discursul politic daca nu ideile.
Eu as merge mai departe si as spune ca este excelent ca Mircea Cartarescu a fost vocal luand pozitii politice si ca e regretabil ca exemplul lui este urmat de atat de putini oameni de litere. Nici nu mai intereseaza pana la urma cine a fost fiul cui (desi nu ramane nerelevant), important este ca nivelul discursului politic si al ideilor sa creasca de la zona de subsol infestat de paraziti unde este astazi.
Socialismul victorios ce mergea spre comunism ca magarul lui Nastratin Hogea dupa scaiete a format si astfel de oameni care mai ales pentru bani sunt in stare sa puna mina pe bidineaua ccu cxxxt si sa-i bidineasca pe semenii lor netinind cont ca mirosul pe care il prind ei e mai puternic si mai persistent.Facem o gresala ca ne aratam oripilati de gestul lor, ei tocmai pe asta mizeaza. Primul pas in a-i contracara e sa nu le dam aceasta satisfactie.E si de datoria noastra a celorlalti sa invatam sa distingem adevarul de minciuna si binele de rau. Ca trebuie sa faca jurnalistii adevarati e doar sa spuna public ce e adevar si ce e minciuna in spusele politicienilor sau altor jurnalisti.Cititorii in timp vor invata sa le distinga si singuri.