joi, martie 28, 2024

De unde vine sărăcia noastră?

E clar pentru fiecare dintre noi că e mai bine să fii prosper decât să fii sărac. E mai bine să ai bani decât să nu îi ai. La fel de important este însă și cum poți obține această prosperitate. Într-o piață liberă ea poate apărea doar dacă ai ceva de vândut pieței. Doar dacă ceea ce ai promis este și ceea ce ai oferit. Nu este loc de minciună și nici de păcăleală. Dacă nu poți fi cel care își asumă riscurile pieței poți să te pui la adăpostul antreprenorului și să îți vinzi munca acestuia (evident în condițiile pe care doar acesta le poate impune pentru că doar el este cel conectat direct la piață). Prosperitatea nu trebuie însă obținută cu orice preț. Cu prețul unui război pe față cu antreprenorii (singurii care își asumă riscurile și care plătesc pentru necazurile din piață). O cale facilă de îmbogățire este să iei de la unii și să dai la alții. Dacă privim problema din punct de vedere politic, e important să iei de la cei puțini și să dai la cât mai mulți (după ce îți oprești și tu o halcă sănătoasă din pradă). Dacă privim problema din punct de vedere economic, e important să îi protejezi pe cei capabili să creeze valoare și care pot, prin acțiunile lor, da de muncă celor mulți. Dacă gândești pe termen scurt, vei aborda problema politic. Dacă gândești pe termen lung, vei aborda problema economic.

Românii sunt săraci. Nu e o noutate sau un lucru dificil de constatat. Mai greu e însă să explicăm de ce sunt românii săraci. Sunt ei săraci pentru că antreprenorii sunt lacomi și nu dau doi bani pe sclavii pe care îi angajează în firmele lor? Evident că nu. Dacă am avea suficient de mulți antreprenori care să se bată pentru forța de muncă existentă, probabil că mulți nu ar mai pleca în străinătate și ar rămâne aici. Cu afaceri care nu ar mai prididi să se deschidă forța de muncă ar deveni rară și antreprenorii ar fi mult mai grijulii în a o păstra și a o remunera corespunzător. Problema sărăciei noastre nu e deci ticăloșia și lăcomia antreprenorilor ci, mai degrabă, absența antreprenorilor într-un număr suficient de mare. De ce lipsesc antreprenorii în România? În primul rând pentru că sunt priviți cu o ostilitate vădită de antreprenorii politici care nu înțeleg modul natural de prosperitate prin mecanismele de piață și care mențin caldă ura claselor asuprite aducătoare de voturi negative (e suficient să se înfoaie puțin politicienii la ”ticăloșii” de antreprenori, ăia care mai există, și masele sunt în delir). În al doilea rând pentru că antreprenorii politici plimbă ostentativ prin fața ochilor schemele lor politice de prosperitate individuală (consilii de administrație, licitații dedicate, nepotismul din funcțiile publice, contracte oneroase), tăind orice elan de a deschide o afacere și de a prospera cinstit. Totul este conectat la tătuc prin fire nevăzute și nebănuite. Antreprenorii lipsesc și pentru că ne lipsește educația pieței. Vina e împărțită între școlile de economie din România (concentrate mai degrabă pe fiscalitate, monetarism, macroeconomie, politici publice, diplomație și mai puțin pe discipline pronunțat antreprenoriale) și indivizii cărora sistemul comunist le-a alterat orice inițiativă antreprenorială. În plus, disciplinele economice au fost populate de tot felul de teoreticieni cu serioase probleme de logică economică pentru care prețurile ar fi mai bine să fie fixate sau rigide decât decât să rămână variabile, pentru care e bine ca dobânda să fie cât mai aproape de zero, pentru care impozitele sunt mai bine mai degrabă mari și progresive decât mai degrabă mici și în sumă fixă per individ pentru că altfel ar afecta spațiul fiscal sau pentru care statul e mai bun investitor decât privatul cel ticălos.

Există vreo cale de ieșire din impasul acesta al sărăciei în care ne afundăm tot mai tare pe zi ce trece? Evident că da. Ridicarea vălului de pe ochii noștri și renunțarea la credința în iluzii deșarte: salariul minim cât mai mare, investiții publice cât mai mari, bani europeni cât mai mulți, consum mai degrabă pe credit fără ca cineva să economisească în prealabil resursele, bani cât mai mulți produși din nimic și cu costuri zero, impozite cât mai progresive pe care doar bogații să le plătească. Întotdeauna să ne gândim de două ori atunci când cădem în plasa politicienilor care ne îmbie cu fonduri, subvenții și facilități. Ele vin întotdeauna la pachet și cu deficite, datorii și taxe mai multe și mai mari. E greu să explici oamenilor cât de otrăvite sunt cadourile politicienilor. La fel de greu este să reziști în piața publică explicând aceste lucruri. Cu cât sărăcia e mai mare și asistații sociali sunt mai numeroși, cu atât mai ciudat pare mesajul pe care vrei să îl transmiți. Diferența dintre politician și antreprenorii reali este clară: [1] Politicianul depinde de voturi și de liniștea electorală pe care le poate cumpăra cu promisiuni pentru cei cu carte (nefiind niciodată obligat să le respecte ulterior sau fiind foarte ușor să le stingă cu alte promisiuni sau cu justificări ale nerespectării lor) sau le poate cumpăra cu pungi de alimente pentru cei săraci; [2] Antreprenorul real depinde de clienții săi care nu pot fi amăgiți cu promisiuni ci doar cu surprize plăcute (reduceri de prețuri, oferte atractive, raport calitate – preț etc.). Antreprenorul real nu minte și nu înșeală așteptări, iar dacă o face își asumă costul integral al acestor fapte sau atitudini. Cu cât mai mulți antreprenori, cu atât mai multe surprize plăcute, locuri de muncă și prosperitate. Cu cât mai mulți politicieni, cu atât mai multă minciună, iluzie, promisiuni și sărăcie. Oare putem decide noi cu adevărat în ce lume am vrea să trăim? Cum altfel decât tot politic?

Distribuie acest articol

79 COMENTARII

  1. Teoria este frumoasa, practica (statistica) ne omoara!

    Va contraziceti in doua fraze succesive. Spuneti ca: „sunt ei (romanii) saraci pentru ca antreprenorii sunt lacomi si nu dau doi bani pe sclavii pe care ii angajeaza in firmele lor? Evident ca nu”, dupa care spuneti: „cu afaceri care nu ar mai prididi sa se deschida forta de munca ar deveni rara si antreprenorii ar fi mult mai grijulii in a o pastra si a o remunera corespunzator”. Cine ii opreste sa fie „grijulii” si fara „afaceri care nu ar mai prididi” si sa „o pastra si a o remunera corespunzator (forta de munca)”? Evident, „lacomia”.
    Sa presupunem insa ca aveti dreptate in ceea ce priveste situatia din Romania. Cum va explicati insa situatia din SUA, tara cu economia cea mai puternica din lume (date statistice preluate de pe „Business Insider” in 2010, dupa administratia de dreapta a lui Bush):

    http://www.flickr.com/photos/93880311@N05/8541557279/sizes/k/in/photostream

    – 61% dintre americani traiesc de la un salar la altul.
    – 50% dintre americani detin mai putin de 1% (unu) din bogatia natiunii.
    – 83% din capitalul societatilor comerciale din SUA este detinut de 1% din populatie.
    – Raportul dintre salariul mediu al managerilor si salariul mediu al angajatilor „de rand” este de pana la 500 la 1.
    – Mai mult de 40 milioane de americani au nevoie de tichete pentru alimente („food stamps”, asigurate de stat, nu de societati comerciale) pentru a-i ajuta pe oamenii cu venituri mici sa-si cumpere alimente.
    – Aproximativ 21% dintre copiii din USA traiesc SUB LIMITA SARACIEI !
    – 43% dintre americani au contribuit (economisit) cu mai putin de 10.000 dolari pentru pensie (au alt sistem de pensii).
    – In ciuda crizei economice, numarul milionarilor din SUA a crescut cu un „procent enorm” („whopping percent”) de 16%, ajungand la 7.8 milioane (milionarii reprezinta 2,5% din populatia SUA, care este de 308 milioane).

    Aceste date arata ca regulile „jocului” economic si social nu sunt corecte. Cu un alt set de reguli am avea alte rezultate. Discrepanta uriasa dintre cei putini si bogati si cei multi si saraci nu se datoreaza diferentei de valoare dintre aceste categorii ci este un rezultat al regulilor incorecte ale „jocului” economic si social. „Scara valorilor” a fost si ea distorsionata (de cei care doresc mentinerea statu-quo-ului), pentru a justifica aceasta situatie (banul a devenit masura valorii omului).
    Avand in vedere ca 61% dintre cetatenii americani traiesc de la un salar la altul, este evident ca trebuie schimbate regulile „jocului” economic si nu trebuie admis ca piata sa decida soarta oamenilor. Clasa de mijloc este afectata (nu ajutata) de aceste reguli de „joc” (neoliberalism, autoreglementarea pietei), dupa cum se vede si din datele statistice de mai sus.

    • Foarte interesant comentariul dumneavoastra.
      As vrea sa adaug ca PSD-ul (de fapt intreaga clasa politica) este de fapt de dreapta. Nu a reprezentat niciodata saracii. Ci doar interesele „aristocratiei” (nomenclaturii).
      Prin soganul de dupa 89:”noi nu ne vindem tara” au oprit investitiile straine, astfel incat salariile au ramas mici si antreprenorii locali au prosperat pe o piata pe care n-au avut competitori.

      Problema Romaniei cred ca este ostilitatea fata de investitorii straini (care ar face competitie firmelor autohtone) si coruptia. Am citit la un moment dat ca au fost deturnate 80% din fondurile pentru dezvoltarea Romaniei…
      In Bucuresti, intretinerea unui mp de spatiu verde costa primaria de 15 ori mai mult decat in Viena…

    • De curiozitate, dumneavoastra cum va faceti piata, domnule Cetatean? Cumparati cumva castraveti cu 10 lei/kg daca-i gasiti (la aceeasi calitate) cu 6 lei/kg la taraba de alaturi? Iar daca e un singur vanzator care va cere 18 lei/kg ce faceti, ii tineti „teoria castravetelui” si-i explicati ca pretul nu reflecta corect costurile de productie, si ca profitul lui e nesimtit? Si asta, folosind definitia personala a termenilor „corect” si „nesimtit”, desigur?
      De ce am dat exemplul pietei de legume? E simplu: in Romania e singura piata cat-de-cat libera, ca-n rest…

      Va asigur ca piata economica globala actioneaza aceeasi lege, domnule Cetatean: a cererii si a ofertei!

    • Aţi pornit de la un mic sofism! cele două fraze nu sunt succesive, ci lipseşte tocmai elementul care vă contrazice „Dacă am avea suficient de mulți antreprenori care să se bată pentru forța de muncă existentă…”
      Totul se rezumă la o problemă de drepturi aici! E dreptul întreprinătorului – şi nu folosesc termenul de „întreprinzător” în genul aceluia care face afaceri exclusiv cu statul – să-şi folosescă banii cum vrea.. acelaşi drept îl are orice individ, fie om al muncii, fie intelectual, – probabil sunteţi familiarizaţi mai bine cu termenii ăstia-, nu poţi să-i limitezi unui individ drepturile doar pentru că el are iniţiativă, curaj, timp… singurii care cred că au dreptul să facă asta, sunt socialiştii!
      Atât timp cât un întreprinzător privat găseşte pe piaţă forţă de muncă(oameni ai munciii) care acceptă plata la nivel minim, nu se poate reţine în culpa lui abilitatea de a face „profit”…. Când forţa de mucă ieftină dispare, în speţă prin concureţă, salariile vor creşte de la sine… sau firma se va inchide…

  2. Sincer, nu stiu cum poate un profesor universitar doctor ASE sa vina cu enunturi de genul „e clar pt. fiecare dintre noi ca e mai bine sa fi prosper decat sa fi sarac ” si ” Romanii sunt saraci”. Care este definitia, care este obiectul de masurare si saraci sau bogati fata de ce? Definitia ONU de 1$/zi, definitia care se foloseste in general in development economics? Definitiile europene care se refera la pragurile politicii de coeziune? Definitiile nationale ale venitului minim garantat in plata – cum il boteaza cei de la Ministerul Muncii in legislatia specifica?

    Acel „e clar” imi aminteste de mudul in care incepeau editorialele in Pravda – cum amintea Tismaneanu memorabil intr-un editorial aici pe contributors – „dupa cum bine se stie….”

    Daca vrem o discutie serioasa despre saracie, domnule profesor, cred ca trebuie sa parcurgem la minimum ceva bibliografie, spre exemplu cartea Why do countries fail? a lui Daron Acemoglu. Nu intamplator a recomandat-o ambasadorul american. Raspunsul pe scurt -calitatea instittutiilor in particular si tangential calitatea resurselor umane si a sistemelor de promovare. Asta e iesirea din saracie (si exista suficienta econometrie serioasa care arata ca nu e nici antreprenoriatul, nici politicul, nici ce mai spuneti dvs. pe aici). Restul e tacere. Sau, daca vreti, grafitti negru pe zidurile ASE.

    Daca nu ati preda chestiuni de felul acesta si altora, fiind formator de viitori economisti care probabil vor prelua ce aud, sincer nu as fi atat de aspru. Va rog frumos, in public – reveniti la zona care v-a consacrat in cateva emisiuni Money Channel bune si documentate.

    • Draga Tanara Speranta,

      Felicitari!

      Va prezic un viitor stralucit in politica romaneasca! You’ll fit right in!

      Demonstrati un tupeu autentic dambovitean scriind un articol ca acesta:

      http://www.contributors.ro/economie/siderurgia-romaneasca-aruncata-de-rusi-la-fier-vechi/

      …si criticand articolul de fata cu infumurare si superioritate ca nu se prea intersecteaza cu economia.

      Mi-a placut foarte mult si ca v-ati bagat picioarele la om si nu la minge! Bravos! Imi aminteste de domni ca Ponta si Sova!

      Mult succes!

      • Draga Game Theory,

        Te felicit si iti prezic un viitor luminos pe forumuri. Sa fie subiectul despre saracie, omul sa raspunda despre saracie si tu sa il iei la intrebari cu siderurgia face parte dintr-o logica damboviteana pursange.

        Nu stiu despre infumurare, etc. – insa daca vorbesti despre un subiect economic – saracia – si nu pomenesti macar despre ultima bibiliografie din domeniu, atunci te situezi pur si simplu in afara povestii, pe terenul speculatiilor de tipul „o fi antreprenoriatul? mi se pare ca….”

        Cu bine si mult spor si ravna,

        • Domnule (ex)consilier,

          Unii invata despre saracie din bibliografie (ultima, de preferinta – chiar, in ce sens o fi „ultima”, o fi renuntat ‘nea Daron la scris?) altii isi folosesc experianta si neuronii din dotare.
          Desigur, cartile se scriu din carti (articolele la fel, pentru unii) si e mai simplu sa dai cu citatu-n populatie decat sa faci efortul asimilarii, interpretarii si filtrarii critice a celor citite.

          Deci daca marea napasta sunt institutiile, si doar „tangential calitatea resurselor umane si a sistemelor de promovare” intreb si eu ca prostul (sau ca necititorul colectiei bibliografice de primavara-vara) ce anume intelegeti prin institutiil? Va referiti cumva la sedii? La declaratiile privind scopul acestora (care, intamplator, in cazul AVAS lipseste cu desavarsire)? Sau la activitatile concrete desfasurate de catre ele, care sunt (vai!) dependente de… calitatea resurselor (tributara, la randul sau) sistemelor de promovare?

          Desigur, suntem liberi sa abordam problema sub aspect „global” (incepand cu judetul Botosani, cu focus pe Ferentari) si sa mentionam en passant zona Ilfov care sta bine (in medie, desi acelasi cartier Ferentari – care nu se afla in Ilfov, dar rigoarea academica se aplica strict altora – e un buzunar de saracie lucie)… Asta, daca excludem strazile Zețari si Freamătului si facem abstractie de palatul tiganesc din Str. Drumul Sânpaul nr. 5.

          Marturisesc, astept cu interes un articol „maruntel” privind influenta institutiilor asupra standardului de viata din zona „La Maici”, cu raportare la filozofia neo-habarnista a guvernului actual (de orientare ambidextra) si extrapolarea rezultatelor la dezvoltarea cognitiva a cainilor comunitari.

          Va urez succesuri!

        • Razvan,

          mi-e mila de dvs., fiindca chiar nu va pricepeti la economie, desi ati avut oportunitati excelente sa invatati. Dovada este, de pilda, articolul pe care l-ati scris despre siderurgie. Nici macar un undergraduate competent nu ar fi putut scrie un articol atat de slab – nu ati priceput nici macar notiunile de BAZA, domnule!

          Lasati bibliografia de ultima ora si studiile elevate. Dumneavoastra incercati macar sa intelegeti lucrurile elementare, inainte de a face pe economistul. Va recomand, de pilda:

          International Economics: Theory and Policy, de Krugman – un manual pentru invatacei, care dvs. v-ar face mult bine…

          Mi-e mila si mai mult de romanii din Romania, fiindca daca dumneavoastra sunteti genul de minte luminata pe care acestia se vor baza in viitor, e vai de ei!

          Lasati arogantele, domnule, si nu mai faceti pe desteptul cand chiar nu va pricepeti. Fiti modest si incercati sa intelegeti macar lucrurile de baza inainte de a critica lucrul altuia.

          Si incercati sa va schimbati atitudinea proasta, in general. Fiindca daca nu o faceti acum, in cativa ani, lumea va vorbi despre dvs. cum vorbeste acum despre Ponta sau Sova. Nu zic ca nu veti avea succes in politica, ca nu veti face o avere fabuloasa din traficul de influenta, etc., dar… degeaba – ca Romaniei si romanilor nu le veti fi facut niciun bine. Poate nu va pasa oricum, dar daca va pasa, schimbati-va cat mai puteti, daca mai puteti. V-o spun cu buna credinta. Ce pricepeti si ce faceti, asta depinde numai de dvs.

          • Sa iti crape obrazul de rusine ca numesti un om care si-a inceput si si-a incheiat parcursul la stat intr-o garsoniera inchiriata „imbogatit din trafic de influenta” . Ai cercetat macar putin inainte de a arunca cu noroi? Ai citit declaratia de avere, care e publica? Nu ti-e rusine? Daca mi-as fi dorit, in mod cert m-as fi putut imbogati din locurile prin care am trecut – insa am ales saracia (care mi-a dat bataie de cap cand a trebuit si mai trebuie in continuare sa gasesc burse pt. Harvard) si pusul capului linistit pe perna.

            Nu am nevoie de mila dvs, iar daca sunteti in stare sa scrieti mai bine decat mine, va invit sa o dovediti, printr-un articol pe siderurgie (poate si cu biografie Krugman). Am sa fac lobby la gatekeeperul hotnews pt. publicarea lui si cititorii pot compara.

            Daca nu veti face nimic, sunteti un trancanitor penibil, in ciuda nick-ului cu mult potential GameTheory.

            • D-le Orasanu, singura competitie care pare ca va intereseaza pe dvs. este una pe care ati castigat-o deja din start, fiindca la demagogie, e drept, nu ma prea pricep. Dupa cum ati observat, nici dr. Paun nu s-a aratat interesat de contributia dvs.la articolul dumnealui.

              Va doresc sa fiti sanatos.

            • @Orasanu
              Văd că bateţi obrazul publicului educat dar revoltat de pe contributors după ce aţi avut îndrăzneala să atacaţi un autor, deci un coleg, pe închipuita lipsă de lectură din bibliografia obligatorie [???]. Vă rog să răspundeţi cât puteţi de onest: dumneavoastră vă consideraţi suficient de bine pregătit in momentul in care aţi fost numit in fruntea unei instituţii de calibru a statului [AVAS]? Este ok dpdv economic ca un un tânăr de 24 de ani ce nu a prestat niciodată intr-o funcţie de top in managementul vreunei instituţii private sau publice să fie aşezat, fără vreun concurs/interviu, intr-o poziţie atît de importantă in arhitectura statului? Dacă dumneavoastră aţi luat vreo decizie proastă in cele 10 luni cât aţi domnit acolo cine va răspunde pentru consecinţele dezastruoase asupra economiei naţionale? Dar dacă aţi tergiversat, din frică sau alte motive, luarea unor decizii? Cine răspunde? Vă simţiţi responsabil, măcar la un nivel moral, pentru managementul defectuos? Şi de unde provin arţagul ăsta şi lipsa de cumpătare şi civilitate faţă de partenerii de polemică, să fie din mentalitatea de politruc pe care v-aţi format-o cât aţi lucrat la stat? Ultima întrebare e retorică, desigur. Cu atîtea bube-n biografie io, in locul dumneavoastră de-aş fi, aş încerca să par mai delicat, măcar in ton, cu cetăţenii oricum extrem de indignaţi şi supăraţi de abuzurile, aberaţiile şi incompetenţa birocraţilor şi politicienilor, nu de alta, dar e greu să mai abureşti lumea acum, de când cu internetul. Dacă ruşine nu aveţi, puteţi măcar să mimaţi decenţa şi disponibilitatea pentru dialog, nu de dragul nostru, ci al carierei dumitale. Şi, in final, o rugăminte: nu ne mai bruiaţi discuţiile, atacaţi subiectul, exprimaţi-vă dezacordul cît de radicol doriţi, dar lăsaţi autorii şi comentatorii in pace, e şi păcat să vă irosiţi elanul şi inteligenţa cu acest comportament de troll.

    • Musiu, in majoritatea lor romanii sunt saraci in comparatie cu vecinii lor europeni. Pentru ca la ei ne uitam, nu la cei care editau demult Pradva.

      Oricat de mult ai incerca s-o dai in argumente paralele („nu dom’le eu nu definesc saracia ca tine, saracia mea e mai smechera decat a ta”), realitatea vine si te musca de cur. Salarii medii mici pe fiecare bucatica a pietei muncii in comparatie cu media restului Europei. Productivitate scazuta. Ore de munca mai multe decat in tot restul Europei. Saraci, prost platiti, munciti mult si nici foarte productivi. Astia suntem noi romanii.

      Nu trebuie sa citeste almanahe sa te prinzi de asta. Cateva statistici, EuroObserver si wikipedia te lamuresc rapid. Si brusc dispare nevoia de a citi tratate recomandate de ambasadori. Alternativ poti lua 100 de romani, sa-i intrebi cat castiga lunar si sa faci o medie. Sa cauti alti 100 de europeni cu aceleasi posturi ca aia 100 de romani si sa faci o medie. Vezi cat iti iese.

      Nu calitatea institutiilor fac o tara sa cada. Sau calitatea „materialului uman”. Asta poate fi educat, format, validat si promovat.

      Ce nu va convine mneavoastra sa acceptati e ca tara asta e fix rezultatul politicilor duse de guvernele ultimelor 20 de ani (anume onor aripa tanara PCR 18). Si a 50 de ani de comunism (onor aripa batrana PCR).

      Daca nu ati avea astfel de iesiri as crede ca sunteti un om normal. Asa imi dau seama de ce simpatizati un plagiator. Pentru ca va place sa va mintiti singur.

      • Mi-e teama ca te contrazici …
        Nu sunt institutiile de vina … nu sunt oamenii care la populeaza … dar sunt de vina politicile!
        Totusi cine a facut aceste politici? Oare nu intitutiile si oamenii din ele?
        Spui ca oamenii care le populeaza pot fi educati, ceea ce e corect. Dar daca selectia celor care decid ce si cum se studiaza nu sunt alesi pe criterii de performanta nu va fi efectat rezultatul educatiei? Nu va fi franat progresul?

        Numai creand concurenta reala si evaluare corecta a performantei in orice domeniu putem avea progres.

      • Musiu Bogdan,

        Sa o luam maruntel. Zona Ilfov de exemplu se situaza aproape de media UE (este o medie, deci asta nu inseamna ca nu gasesti buzunare de saracie lucie in Ferentari, etc.) Orasele importante – Sibiu, Cluj, Contansta, Timisoara – sunt undeva la 70-80% din media UE. Saracia extrema este concentrata geografic in zone gen Botosani (peste 20% somaj, etc.)

        Vezi, asta e boala romanului – citim niste „almanahe”(e bine ca citezi dintr-un clasic in viata care se autodefineste „natural ca branza de oaie”) , pac un EU Observer dupa care trantim o solutie la plezneala. Daca ne intereseaza saracia trebuie sa o masuram, trebuie sa observam diferentele si sa tintim programele acolo unde trebuie (adica judete gen Vaslui sau Botosani).
        Daca nu, facem o zeama lunga, de toate pentru toti si risipim resursele pe care le avem cum risipim momentan sute de milioane in ajutoare sociale netintite.

    • Foarte frumoasa competitia din breasla. Asta este secretul iesirii din saracie☺
      Nu cred ca tarile cu probleme precum Grecia, Italia sau Spania nu au asigurat „calitatea instittutiilor in particular si tangential calitatea resurselor umane si a sistemelor de promovare”.
      Bineinteles, depinde si de ce intelegem prin acesti termeni.
      Ca profan, am impresia ca cele enumerate de dvs depind mai mult de sistemul de educatie si de societatea civila decat de economisti.

    • @RO. Cat mai stati prin USA intrebati -chiar si pe cei din clasa medie- cati au locuintele ACHITATE. DUpa care spuneti-le ca in RO vorbim despre 92-96% (sursele difera) si notati reactia lor. Va veti schimba opinia despre definirea saraciei. PS. In Montreal proprietari sunt sub 46% (inclusiv cei ce mai au de platit un credit ipotecar pe 25 de ani). O chirie mica in Montreal este 450 CAD: sunt romanii saraci?

    • Una dintre caracteristicile economistilor care se identifica asa zisei scoli austrice este ca sunt incapabili de cea mai mica demonstratie matematica. Nu tu grafice, nu tu formule, nu tu exemple concrete, empirice, de state prospere si de comparatii cu statele neprospere. De ce Suedia cea etatista e bogata si Somalia cu statul ei ultraminimal e saraca (sau poate ma insel eu si nu e asa)? Oamenii astia, care isi fac veacu pe la mises.org sau cato.org, au foarte multe certitudini. Foarte multe. Ei detin adevarul, „e clar”?

      • Nu văd nimic în acest comentariu. Decât o stare de inconfort provocat de un punct de vedere. Nu sunteți de acord că prin taxe antreprenorii fiscali ne sărăcesc sistematic? Nu sunteți de acord că prin tipărire de bani sau prin expansiunea creditului din nimic puterea noastră de cumpărare are de suferit? Nu sunteți de acord că prin manipularea dobânzilor (duse periculos către zero) economisirile noastre suferă? Nu sunteți de acord că prin escaladarea deficitelor și a datoriilor publice viitorul copiilor noștri va fi tot unul în sărăcie (guvernele tot mai iresponsabile amanetează fără să ne întrebe viitorul lor)?

        De ce?

        Să înțeleg atunci că sunteți de cealaltă parte? Sunteți cel îmbogățit la umbra taxelor și inflației?

        (Nu mă) Aștept să îmi dați răspuns măcar la una din întrebările de mai sus…

        • 1) James Madison scria ca puterea de a taxa cetatenii si proprietatea lor este necesara existentei insasi a statului. E normal ca un guvern sa ridice taxe. Daca problema e sistemul fiscal romanesc – atunci sunt de acord ca este birocratic si complicat atunci cand vine vorba de firme. Afirm la fel de tare insa ca fiscalitatea ar trebui sa fie mai progresiva.

          2) Saracia in Romania are dupa parerea mea alte cauze majore decat politica monetara si dobanzile. Dar s-ar putea sa gresesc – aratati-mi niste date, niste cifre care sa va sustina afirmatiile. O intercorelatie se calculeaza.

          3)Aveti dreptate: sunt de partea cealalta. M-a muscat de gat un vampir fiscalist-monetarist si de atunci simt o pornire irezeistibila sa mananc supply-siders la micul dejun. Cu usturoi si rosmarin.

          • Asta cu „e norma ca statul să impună taxe” pe care presupun că o și credeți din moment ce ați ales să o invocați e penibilă.

            Vă dau eu atunci și eu două citate care să vină în opoziție cu ce ați spus dumneavoastră prin acel citat:

            ”Interventie înseamnă introducerea unei forte agresive în societate; înseamnă substituirea actiunilor voluntare cu coercitia. Nu există nici o diferentă dacă această fortă agresivă este introdusă în societate de un individ sau de un grup de indivizi, natura economică si consecintele unei astfel de actiuni rămân aceleasi. Statul este singura formă de organizare a societătii echipată legal pentru a utiliza violenta si a deriva beneficii din prelevarea cu forta de resurse.” (M. Rothbard)

            ”The State, completely in its genesis, essentially and almost completely during the first stage of its existence, is a social institution, forced by a victorious group of men on a defeated group, with the sole purpose of regulating the dominion of the victorious group over the vanquished, and securing itself against revolt from within, and attacks from abroad. Teleologically, this dominion had no other purpose than the economic exploatation of the vanquished by the victors” (citat din The State, F. Oppenheimer, pag. 15 – vezi aici on-line: http://mises.org/books/the_state_oppenheimer.pdf o carte pe care o recomand tuturor celor care nu au citit-o)

            Taxele sunt extrase cu forcepsul. Sunt agresiune. Sunt instrumente politice și nu economice de sărăcire sistematică a unora. De ce să mai producem cartofi când putem trăi politic din taxele puse pe capul celor care sapă la cartofi? Trebuie să fii și fraier să îți mai dorești o ”carieră economică”. Tot mai mulți tineri aspiră la cariera de antreprenor politic. Înțeleg că nu gustați argumentul etic al taxării (taxe = hoție instituționalizată). Dar măcar nu puteți nega stimulentele negative din spatele taxelor: stăm acasă și trăim pe spinarea celor care încă mai se chinuie să prospere din a vinde ceva pieței. Inventăm taxe. Inovăm aici. De aceea argumentele așa zis economice din spatele taxării nu există. Nu există taxe eficiente, nu există taxe optime.

            • Deci, practic vorbind: elvetianul traieste o agresiune continua, suedezul e agresat la greu si in prostia lui nu isi da seama, finlandezul idem. Somalezul traieste visul lui Daniel Friedman si Rothbard si nu isi da seama cat e de norocos. Pe el statul (care practic nici nu exista) nu il agreseaza in nici un fel. Nu plateste taxe deci se imbocateste pe zi ce trece, spre deosebire de finlandez, suedez sau elvetian care saraces vazand cu ochii sub povara statelor lor respective. Mai mult in Somalia pana si justitia e privata fiecare individ fiind liber sa isi aleaga factiunea la care adera. Paradisul pe pamant!

            • Erata: ma refeream, desigur, la David Friedman, fiul lui Milton nu la Daniel Friedman.

            • Elveția, dar mai ales Suedia e doar o chestiune de timp. Aveți răbdare. Socialismul în România a avut nevoie de 50 de ani să ajungă la faliment. O să ajungă la faliment și acolo. Modul de prosperitate impus de socialism care se substituie individului și pieței e complet eronat din punct de vedere economic. Conține mari erori de funcționare. Socialismul ține apa cât timp există suport politic sau coerciție.

              Socialiștii din România o țin langa cu Suedia, cu țările nordice în general. Vă recomand un singur lucru pentru a nu lungi discuția:

              – verificați aici unde stă Suedia cu libertatea economică și unde stă România în acest top: http://www.heritage.org/index/ (Suedia e pe locul 18, România e pe locul 59).

              Haideți să fim pe primul loc acolo și mai vorbim apoi de socialismul suedez.

            • N-am priceput. Deci Heritage spune ca in Suedia e libertate economica mare (locul 18 in lume)! Si libertatea asta exista in ciuda fiscalitatii extrem de progresive, a protectiei sociale generoase si al unui procent non-neglijabil din PIB care este in maini publice?! Si dumneavoastra spuneti ca duce apa cat exista suport politic? Pai suedezii trebuie sa fie prosti sa nu acorde suport politiic. E drept in acelasi mesaj spuneti ca o sa se si prabuseasca. Inainte sau dupa toate statele alea care sunt clasate dupa Suedia in topul Heritage?

            • Nu faceți pe încurcatul acum.

              Vă repet: spuneți că Suedia e o țară cu taxe mari și că de ce să nu o urmăm și noi. Spuneți că Danemarca e o țară cu taxe mari și cu mult intervenționism. De ce să nu o urmăm și noi?

              Ce vă spun eu e că în topurile privind libertatea economică (imperfecte cum sunt ele) țări ca Danemarca și Suedia apar ca foarte libere (din 177 de țări):

              – Danemarca pe un onorabil loc 9 în 2012;

              – Finlanda pe un onorabil loc 16 în 2012;

              – Suedia pe un onorabil loc 18 în 2012;

              – România e abia pe locul 59 după țări ca: Macedonia, Jamaica, El Salvador, Cipru, Barbados, Armenia

              Deci… atunci când vreți mai mult intervenționism, taxe etc. nu ar fi rău să vorbiți și de acest lucru. În afară de un nivel destul de mare al impozitării în țări ca Suedia, Finlanda, Danemarca (țările nordice) ele au o libertate economică foarte mare. Ele nu au intervenționismul de la noi. Nu au companii de stat puternice dar falimentare, statul nu e corupt, statul nu manipulează prețuri, statul nu intervine în piață ca la noi. Politicul nu dictează economicul ca la noi.

              Mă acuzați într-un comentariu anterior că nu vă dau cifre, grafice, ecuații, regresii panel, VAR, GARCH și alte analize econometrice. Ei bine… vă dau ceva foarte simplu: INDICELE LIBERTĂȚII ECONOMICE. Dați un ochi pe metodologia lor și vedeți de ce suntem noi pe locul 59 și Danemarca pe locul 9. Și vedeți ce ar trebui să facem în continuare. Poate așa o să înțelegeți mai bine și sensul articolului meu cu sărăcia.

            • Bun statul roman este corupt, iar cel suedez sau danez nu. Aici sunt de acord. Numai ca atunci cand ai o exema pe bratul drept (si vecinul tau nu are) nu te pui sa iti amputezi bratul.

              Iar a spune ca statele nordice nu „manipuleaza preturi” e pueril. Suedia are una dintre pietele imobiliare cele mai reglementate din lume, chiriile sunt plafonate. Iar la capitolul politica monetara Riksbank duce, ca orice banca nationala (nu vorbim aici de zona euro), politica pe care o crede in interesul tarii.

            • Mă forțaț să vă dau eu interpretarea libertății în Suedia și România:

              Drepturi de proprietate:
              Suedia – 90 puncte
              Româna – 40 puncte

              Corupția.
              Suedia – 93 puncte
              România – 36 puncte

              Libertatea afacerilor:
              Suedia – 93.2 puncte
              România – 70.4 puncte

              Ia puneți pe un grafic cele trei țări la libertatea afacerilor: România, Danemarca și Suedia și vedeți unde stăm noi:

              http://www.heritage.org/index/visualize?countries=romania&type=4

              Și asta în condițiile în care ei consideră cota unică pe venit la corporate de 16% dar în realitate dacă vrei să scoți dividend dintr-o afacere mai plătești în România încă 16%, ceea ce înseamnă o cotă de cam 30% din ”bogăția” celor care se chinuie să dezvolte o afacere aici. Statul ia acești bani din profit fără să ofere mare lucru. Vi se pare puțin? Mie nu…

            • Domnule Paun, va rog sa recititi foarte atent ce am scris eu si foarte atent ce ati scris dvs. Ultimul meu comentariu punea evidenta afirmatia dumneavoastra factual falsa si puerila cum ca in Suedia sau Danemarca statele nu influenteaza preturile. Si v-am dat un exemplu (pot gasi sute) – piata imobilara in care interventia statului Suedez este frapanta prin plafonarea chiriilor.

            • @ margicu

              Ia dați un ochi atunci pe câtă monedă a produs BNR în 2012 față de 2011 și nu în termeni reali (că acest lucru e problematic) ci în termeni nominali.

              Apoi un ochi pe câtă masă monetară a produs Suedia în 2012.

              O să aveți și aici o surpriză.

            • @ margicu

              Am mai descoperit o statistica aici pe http://www.worldbank.org la Database au un indicator privind ușurința în a derula afaceri într-o țară:

              http://www.doingbusiness.org/rankings

              România are un punctaj total de 72 în timp ce Danemarca are 5 puncte și Suedia de 8 puncte. Adică e mai ușor de circa 9 ori să derulezi o afacere în Suedia și de circa 14 ori în Danemarca.

              Repet… haideți înainte de a visa la taxele și la socialismul danez sau suedez să implementăm libertatea lor economică legată de mediul de afaceri!

            • Ce mi-e Criticatac, ce-mi sunt articolele astea, nici o diferenta. Aceeasi aiureala teoretica impanata cu citate si autori de calibru din alte sfere, pentru a scoate pe unul sau altul mai inteligent. Sofisme si stiinta partizana la pachet cu niste cifre vagi si niste calcule pe marginea foii pentru a convinge pe cei deja convinsi de Adevarul adevarat, de extrema dreapta sau stanga, fiindca altfel nu se poate!

    • Sincer, nu stiu cum poate un „autor” care a fost nevoit sa-si corecteze de cinci ori textul lacrimogeno-indignat dar a evitat sa raspunda unor intrebari pertinente legate de continut sa vina cu critici privind proprietatea termenilor folositi in articolul de mai sus.

      Aveti probleme cu definitia saraciei, domnule Orasanu? Va lamureste orice cetatean dintre cei care o suporta personal, „on a daily basis” (asta ca sa pricepeti si dumneavoastra): imposibilitatea de a-si asigura conditii de existenta de natura sa-i permita mentinerea starii de sanatate si supravietuirea (genetica sau ca individ). Adica atingerea scopului „programat” in insasi fiinta sa.

      Desigur, din cabinetele ministeriale se vede putin altfel…

      Cu scuze – dar fara regrete – pentru tonul agresiv al acestui comentariu, va sugerez ca pe viitor sa nu mai tratati profesorii universitari ca pe activele statului, nu de alta dar pe acelea se vede clar cum le-ati valorificat!

    • Dragă Răzvan,

      Articolul meu nu își dorește să facă o împărțeală pe clase sociale. Eu nu gândesc în termeni de ”bogați” și ”săraci”. Termenul e clar că e relativ și neproductiv pentru discuții economice. Dar nu cred că poți nega că avem probleme reale de bunăstare. Nu o ducem bine, orice definiție ai da tu ”sărăciei” sau ”bogăției”. Bogăția are o dimensiune materială și una spirituală. Are o formă monetară dar și nemonetară. Nu acesta este însă subiectul articolului meu.

      Articolul încearcă să clarifice un lucru evident pentru mine: sărăcia provine de la faptul că sistematic antreprenorii monetari și fiscali deturnează sistematic bunăstare din buzunarele antreprenorilor reali (”producătorii de cartofi” cum îi numesc eu). Sistematic suntem sărăciți și ținuți într-un lagăr care are nevoie ca de aer de LIBERTATE ECONOMICĂ. Avem prea puțină libertate de acest gen. Suntem săraci că ne sărăcesc sistematic politicienii. Adică în final ajung tot la concluzia ta – instituții ale statului inutile, supradimensionate, populate cu politicieni care nu fac decât să încurce existența noastră și să ne sărăcească sistematic. Alocarea resurselor politic și nu economic (prin piață) nu se face decât cu o mare eroare. Oricât de mult te-ai chinui să faci ca aceste instituții să funcționeze ca cele private (din piață) nu vei reuși. Nu dragă Răzvan, nu instituțiile statului eficiente o să ne îmbogățească (sau cel puțin nu pe cei mai mulți dintre noi). E o iluzie pe care o propagă doar cei care au un interes politic evident. Și nici Omul Nou nu poate schimba situația. E o problemă mai complexă decât ce și câte ministere facem, cum le setăm sau cu ce politicieni le populăm. E o problemă de sistem. De proprietate în cele din urmă…

      Mă bucur că te uiți pe Money și că apreciezi emisiunile în care apar din când în când.

      • Pai, colegul dvs aprecia altceva la emisiunile alea, nu ce scrieti dvs pe aici, eu asa am inteles.
        Altminteri, succes cu nezdruncinata dvs doctrina economica, adica daca saracia e una-doua rezultatul taxarii antreprenorilor, imi vine sa spun ca ati cam dat cu economia in gard
        Si ce priveliste de targ va furnizeaza ea! :)

        • Domnule Bălășoiu,

          Faceți bășcălie și… atât. Atitudinea de ”târg” ce ar însemna? De ce ar fi ea rea? Sau au ați prefera atitudinea ”mărețelor” realizări ale comunismului.

          Așa e… Bulevardul ”Victoria Socialismului” sau piața măreață umbrită de ”Casa Poporului” nu mai au nimic de ”târg” în ele. Nu înțeleg însă ce caută acolo uneori agricultori să își vândă produsele lor tradiționale, chiar dacă profiturile lor sunt mizerabile prin comparație cu ce poate câștiga un antreprenor politic. Nu înțeleg de ce unii caută cu disperare acest ”târg” ca formă de prosperitate când uite ce bine o duce cel care pupă mâna tătucului.

          Ce ați pune dumneavoastră în locul ”târgului”? România a substituit târgul cu statul și cu tătucul care controla totul de la butoane (inclusiv câtă pâine să mâncăm) vreo 50 de ani și a ajuns la un faliment general, sărăcie generală. Eu mi-am permis să înțeleg sensul de ”economie de târg” de la dumneavoastră ca ”economie de piață”. Bășcălia asta la adresa ”pieței” ascunde multe lucruri în spate.

          Continuați să desconsiderați piața și proprietățile ei, continuați să bagatelizați economia care contează, continuați să bagatelizați ”producătorul de cartofi”. Continuați să desconsiderați ”târgoveții”. Continuați să luați partea antreprenorilor fiscali și monetari și o să cumpărați tot mai scump cartofii pe care nu îi mai produce nimeni cât de curând.

    • Domnule Orasanu, imi pare rau sa va contrazic ! Dar, ideea cartii ” Why nations fail” de Robinson si Acemoglu este ca : natiunile care au institutii care promoveaza egalitatea economica si politica permit maximum de dezvoltare spiritului antreprenorial al unui numar mare de cetateni. Natiunile in care elitele predomina , institutiile extractive fiind prevalente , blocheaza egalitatea economica , deci si oportunitatea deoarece, elitele nu doresc sa piarda suprematia sistemului institutiilor extractive. Exemplul edificator, diferenta dintre America de Sud si de Nord unde institutii diferite s-au dezvoltat dupa colonizare. Deasemeni, cred ca este discutabile asertiunea dumneavoastra despre ” calitatea resurselor umane”. Din contra , Acemoglu demonstreaza ca promotorii revolutiei industriale, inventatorii din economia americana de la sfarsitul secolului XIX au fost in majoritate oameni fara educatie academica dar cu idei briliante rezultate din experienta de zi cu zi in industriile respective.

  3. Sunt extrem de incantata de aceasta intrebare. Cu cat o dezbatem mai des, cu atat mai bine.

    „E clar pentru fiecare dintre noi că e mai bine să fii prosper decât să fii sărac”. Nu as zice ca e clar pentru toata lumea. Nu in orice context.

    At observat cum multi oameni care nu-si constientizeaza atitudinea fata de bani au un „interval de echilibru”, setat de ei sau setat de modul in care au crescut, si se invart in jurul lui? Nu le-ar place sa traiasca cu mai putin, si absorb relativ usor venituri suplimentare, dar de la un punct incolo chiar nu stiu ce sa faca cu banii. Uitati-va la saracii care castiga la Loto si in mai putin de un an sunt la fel de saraci ca inainte. Au dispus de bani cu mentalitatea saracului si i-au facut praf. Oricat bani ar capata, tot saraci raman, e ca si cum ai alimenta o gaura neagra.

    Cred ca saracia pleaca de la neintelegerea banului, si de la conditionarile sociale din comunism. Oamenii saraci sunt buni, bogatii sunt rai. A incepe o afacere inseamna exploatare. Noi muncim, nu gandim.

    Tarile foste comuniste dar cu o cultura mai sanatoasa a banului – Cehia, Polonia – au mai multa initiativa privata. Oamenii nu se rusineaza de munca. Daca le pica niste bani, investesc in actiuni, lingouri, deschid un chiosc de gogosi, sau macar cumpara o garsoniera si o inchiriaza. Ceea ce nu fac e sa-si cumpere un ghiul, o cruce de 150 gr de aur masiv, si trei dinti de 24 carate cu diamant incrustat gen „Home Alone”.

    Romanii au fost intotdeauna saraci, cu mentalitate de sarac. Capitalismul a fost briza marii, practic inexistent. Am trecut de la feudalism la comunism practic cu aceeasi imagine a societatii – un grup select castiga tot in mod necinstit, si este venerat si urat in egala masura de sarmana plebe care asuda si care se lasa exploatata dar numai de ei, de cei bogati. Fereasca sfantul sa se ridice un plebeu, ca-i dau la cap ca maimutele din experiment, care nu lasau pe nimeni sa urce in bananierul plin desi nu stiau de ce (cele care stiau de ce, fiindca fusesera electrocutate, parasisera grupul de mult).

    Putem sa dezbatem interventia statului pana facem spume, dar cred ca subestimam conditionarea psihologica. Oricat ar ajuta statul, greu sa te ridici din saracie daca operezi cu convingeri gresite.

    In afara de „banul e ochiul dracului”, as mai aduce in discutie inabilitatea multora de a gasi acel „win-win situation”. Este greu sa faci afaceri daca vrei sa castigi numai tu si sa-l ruinezi pe celalalt. Te arunci ca Rambo, dai un tun si pleci, si dupa tine potopul. Nu asa se prospera pe termen lung, din tunuri pe ici si pe colo. Sau cand toti vor sa-ti ia si pielea pentru ca esti antreprenor, iar tu intorci totul cu varf si indesat. Asa pierde toata lumea, stingem lumina si plecam sa gasim o slujba la stat.

  4. dle profesor, bine zis. Reiau textul dvs: „ostilitate vădită de antreprenorii politici”. Cititi si comentariile de mai sus si veti vedea printre randuri „impilatorii poporului”, „lipitori”, „speculanti”, „samsari” etc -lista insultelor e ilimitata. Cati dintre cei ce comenteaza au facut VREODATA un efort antreprenorial? ZERO!!! Generatia lui „sa ni se dea” e inca activa si URLA! PS. cautati pe web un motto din EInaudi -primul presedinte al Republicii Italiene- care zice in 1948 cum ar trebui vazuti antreprenorii, iar in Italia 80% dintre firme sunt IMM. NB. Iar cei ce elucubreaza despre a treia cale poate ne dau UN SINGUR exemplu unde asta functioneaza.

  5. „ Antreprenorul real nu minte și nu înșeală așteptări, iar dacă o face își asumă costul integral al acestor fapte sau atitudini. Cu cât mai mulți antreprenori ( de acest gen-s.n.) , cu atât mai multe surprize plăcute, locuri de muncă și prosperitate.”

    Un adevar , poate singurul adevar dintr-un articol care abunda , si intr-un mod nepermis, de paralogisme.

    Cateva exemple in sensul mentionat anterior sunt absolut necesare.

    „ Dacă privim problema din punct de vedere politic, e important să iei de la cei puțini și să dai la cât mai mulți (după ce îți oprești și tu o halcă sănătoasă din pradă).”

    In mod concret, la cel fel de politica , din ce tara, si la ce fel de politicieni va referiti domnule Cristian Paun ? La toate politicile, din toate tarile si la toti politicienii , sau este vorba despre modul in care dvs intelegeti politica si politicienii ?

    O alta cugetare care poate capta interesul cititorilor :

    „ Dacă privim problema din punct de vedere economic, e important să îi protejezi pe cei capabili să creeze valoare și care pot, prin acțiunile lor, da de muncă celor mulți. Dacă gândești pe termen scurt, vei aborda problema politic. Dacă gândești pe termen lung, vei aborda problema economic.”

    La ce fel de economie va referiti , domnule Cristian Paun , cumva la cea de la noi ?! Pe de alta parte, in viziunea dvs , politica poate fi abordata numai pe termen scurt si economia numai pe termen lung ?

    La fel de interesanta este si urmatoarea :

    „ Dacă am avea suficient de mulți antreprenori care să se bată pentru forța de muncă existentă, probabil că mulți nu ar mai pleca în străinătate și ar rămâne aici.”

    Desi nu ati definit tipul de antreprenor la care va referiti, numarul de firme din Romania ar putea oferi un raspuns .

    Credeti cumva ca nu avem suficienti antreprenori ?! Va inselati . E adevarat ca din Registrul Comertului nu putem obtine nici un fel o informatie ad-hoc si nici din PORTALUL DE SERVICII ONLINE ( https://portal.onrc.ro) al acestuia care da eroare de conectare.
    Dar putem afla usor din alte surse ca in Romania exista peste 600.000 (!) de firme care intr-un fel sau altul isi fac reclama (cf. http://www.listafirme.ro/ ) , peste 311.000 de persoane fizice autorizate , cu alte cuvinte ca Romania are o firma la 27 de locuitori ! ( http://www.business24.ro/articole/falimente+firme+romania ) deci din punct de vedere strict formal stam binisor.

    In ceea ce priveste „lipsa antreprenorilor romani ”, raspunsul dvs invoca numai factorul politic :

    „ De ce lipsesc antreprenorii în România? În primul rând pentru că sunt priviți cu o ostilitate vădită de antreprenorii politici care nu înțeleg modul natural de prosperitate prin mecanismele de piață și care mențin caldă ura claselor asuprite aducătoare de voturi negative (e suficient să se înfoaie puțin politicienii la ”ticăloșii” de antreprenori, ăia care mai există, și masele sunt în delir).

    Dincolo de politica exista insa cadrul legal si birocratia de stat ( dvs le omiteti in analiza ) care au o contributie esentiala in dezvoltarea sau blocarea entuziasmului antreprenorial . In acest sens, orice potential antreprenor care doreste sa activeze legal si doreste sa afle de la Registrul Comertului ce acte ii trebuie pentru infiintarea oficiala a unei firme , este trimis in dulcele stil clasic direct la …ministere , autoritati si inspectorate ( http://www.onrc.ro/romana/lista_acte.php ).

    Pe de alta parte, in mod absolut surprinzator pentru o persoana cu competente de exceptie in domeniul economic ne oferiti cateva cugetari metaforice de tip eseu , atipice unei pregatiri de tip rationalist :

    „Totul este conectat la tătuc prin fire nevăzute și nebănuite.”

    Despre ce „tatuc” ( al popoarelor, statul, supraeul, etc. ) si despre ce fire „nevazute si nebanuite” (!) vorbiti , domnule Cristian Paun ?
    Mai mult , dupa 22 de ani de tranzitie spre capitalism , constatati ca „ne lipseste educatia pietei” si din motive foarte interesante :

    „ Antreprenorii lipsesc și pentru că ne lipsește educația pieței. Vina e împărțită între școlile de economie din România (concentrate mai degrabă pe fiscalitate, monetarism, macroeconomie, politici publice, diplomație și mai puțin pe discipline pronunțat antreprenoriale) și indivizii cărora sistemul comunist le-a alterat orice inițiativă antreprenorială.”

    Cu alte cuvinte, cui lipseste educatia pietei : cetatenilor ? statului ? tuturor ? Daca in privinta ineficientei scolilor de economie ( care pregatesc studentii pentru ceea ce au invatat de fapt profesorii lor !) nu va putem contesta opinia in calitate de Director executiv al Societății Române de Economie , in ceea ce priveste comunismul nu mai putem vinde blana ursului din padure cand sub ochii nostri altceva i-a luat locul.

    Dupa 22 de ani de la caderea oficiala a comunismului , exista cel putin o generatie care a crescut in altceva decat comunism dar, e adevarat, fara ca acest altceva sa fie de fapt capitalism . Ca sa pastram termenii, nu comunismul, ci ceea ce a urmat dupa el, a blocat orice initiativa antreprenoriala reala si atunci trebuie sa cautam adevaratii vinovati , nu sa dam vina tot pe nefericitul contribuabil care , dorind sa fie onest , fara sa vrea i-a imbogatit mereu pe altii si in acelasi timp si-a finantat singur propria prabusire .

    • In mod concret, la cel fel de politica , din ce tara, si la ce fel de politicieni va referiti domnule Cristian Paun ? La toate politicile, din toate tarile si la toti politicienii , sau este vorba despre modul in care dvs intelegeti politica si politicienii ?

      Există în opinia mea două categorii mari de antreprenori:
      – antreprenorii reali (cei care produc cartofi și prosperă din această activitate);
      – antreprenori politici care trăiesc din: taxe (antreprenorii politici) puse pe grumazul celui care produce cartofi și care iau cu japca din prosperitatea acestuia lăsându-l mai sărac și fără să îi ofere prea multe lucruri concrete (iluzii pe post de bunuri publice) și inflație (antreprenorii monetari) care își tipăresc profituri din nimic fără să fi pus mâna pe vreun cartof.

      Politicile publice (monetare și fiscale) sunt acele fire nevăzute de care vă vorbeam în articol ce ne înrobesc într-un veritabil lagăr. Sunt adevărate fire de sârmă ghimpată în jurul picioarelor noastre.

      La ce fel de economie va referiti , domnule Cristian Paun , cumva la cea de la noi ?! Pe de alta parte, in viziunea dvs , politica poate fi abordata numai pe termen scurt si economia numai pe termen lung ?

      Mă refer la știința economică. Cea aplicabilă antreprenorului real. Cea aplicabilă piețelor. Unde începe politica se termină economia. Țineți minte acest lucru. Imixtiunea politicului în economie se face prin taxe și inflație. Legea cererii și a ofertei (legea gravitației în economie) e complet anulată de acest intervenționism. Politicul în economie acționează în trei moduri:
      – autistic (ne împiedică să ne folosim proprietatea în mod liber);
      – bilateral (ni se solicită de către stat un bun – taxele fac acest lucru);
      – triunghiular (statul intervine în relația contractuală între doi terți).
      Cu cât mai mult politic în viața noastră, cu atât contractele dintre noi, cooperarea, prețurile, piața se îndepărtează de la legile pe care teoria economică le descrie pe îndelete. Prețurile sunt fixate de stat, manipulate, sunt impuse bariere etc. La final nu mai vorbim de principii economice. Economistul nu mai are ce să spună. Că legea cererii și a ofertei nu mai e valabilă demult.

      Mă opresc aici…

  6. 1.Un articol economic, nu cred ca trebuie sa contina neaparat o expunere academica, a problematicii saraciei,fiindca ar fi excesiv de plicticos pentru publicul ,,neuniversitar”. Din acest motiv, mi se pare, ca iesirea si exprimarea ,,economistului”-autor , pe portal,este fireasca, relaxata.In articole economice, adresate publicului obisnuit, interesat de economie, nu poate fi ,,maximizata” cantitatea de continut stiintific si raportata la o bibliografie riguros axata pe tema expusa.
    Poate ca are dreptate si Razvan Orasanu, de a prezenta opinia sa fata de articol.
    In ce ma priveste, cred ca nu acesta poate fi catalogat drept defectul fundamental al articolului, ci prezenta permanenta a disecarii saraciei ca racila nationala si lipsa concomitenta, a unei viziuni ori solutii concrete si ,,utilizabile” de cei de la putere/decizie economica, pentru a construi politici de diminuare a saraciei.Aceasta necesitate exista si pentru crearea unei robuste culturi economice, populatiei interesate.
    Exista in mod firesc, opinii critice(si realmente calificate) cu privire la substanta articolelor, dar acestea se opresc la a aminti ca ,,victoria” contra saraciei depinde de calitatea instututiilor, de calitatea resursei umane si sistemele de promovare(competitie) profesionala.
    2.A aduce vorba de saracie, obliga si la a continua analiza, cu tema si tehnicile de lupta pentru dezvoltare economica, ca demers national de eradicare a saraciei.
    Din pacate, analiza cauzelor saraciei si a profunzimii sale este de cele mai multe ori (aproape) completa, dar idei, viziuni, solutii sau proiecte de iesire din fundatura stagnarii generale, sint fie prea generale, fie lipsesc cu desavirsire.
    In concluzie, supun atentiei administratorului portalului, incurajarea dezbaterii problematicii dezvoltarii, initiind un nou capitol:,,dezvoltare economica” !
    Cred ca astfel, s-ar da un real imbold, prezentarii si sustinerii de idei, solutii sau chiar proiecte nationale de dezvoltare economica – incit portalul sa devina sursa de informare-invatare pentru administratorii politici ai economiei (si saraciei) nationale.

    • In ce ma priveste, cred ca nu acesta poate fi catalogat drept defectul fundamental al articolului, ci prezenta permanenta a disecarii saraciei ca racila nationala si lipsa concomitenta, a unei viziuni ori solutii concrete si ,,utilizabile” de cei de la putere/decizie economica, pentru a construi politici de diminuare a saraciei.Aceasta necesitate exista si pentru crearea unei robuste culturi economice, populatiei interesate.

      Adică nu am dat o viziune în articol. Nu am dat o soluție. Păi ce articol ați citit? Sau l-ați citit până la capăt (că nu era prea lung)?

      Soluția ieșirii din sărăcie e următoarea:
      1. Mai puțini antreprenori fiscali (care inventează taxe, deficite, datorii plătite de alții) și mai puțini antreprenori monetari (producători de bani din nimic) care mută putere de cumpărare din buzunarul antreprenorilor reali / angajaților la aceștia către buzunarele lor fără să ofere prea mult în schimb;
      2. Mai mulți antreprenori reali care să prospere din a vinde ceva pieței, acceptând voluntar ”sclavia” la consumator și incertitudinea cu toate problemele dar și beneficiile ei.

      Adică reformarea structurală cu adevărat a statului, a instituțiilor, a politicilor publice de care vorbea dl. Orășanu mai sus.

      Nu vi se pare aceasta o soluție? De ce?

      • Reformarea structurală cu adevărat a statului, a instituțiilor, a politicilor publice de care vorbea dl. Orășanu mai sus nu prea li se pare romanilor o soluție… :-)

        La unii e frica de necunoscut.
        La altii, rezistenta la schimbare.
        La altii (Orasanu) deformarea profesionala/creierul spalat in mod profesionist (London School of Economics)
        La altii (tot Orasanu) lipsa unei meserii de baza lucrative ( = spaima de o lume libera, o lume cu un guvern mic care s-ar putea sa nu aiba nevoie de serviciile lui pretioase) si nostalgia dupa placerile pe care le aduc posturile inalte prin guvern (leafa, relatii, secretara, sofer, masina, vizite de lucru cu chermeze in coada, interviuri etc.)

        Recititi EXODUL!!! E o lectura fascinanta. Cat de greu i-a fost lui Moses, cu toata participarea lui Dumnezeu, sa ii convinga pe evrei sa il urmeze pe drumul dificil spre LIBERTATE. La cel mai mic obstacol (lipsa temporara de apa, de hrana etc.) incepeau sa carteasca, sa il injure pe Moses si sa se planga ca era mai bine in SCLAVIE la egipteni. Unii chiar amenintau ca o dau dracului de LIBERTATE si se intorc in Egipt.

        E teribil de greu sa schimbi mentalitatea unor oameni nascuti sclavi si sa ii faci sa isi doreasca sa traiasca in libertate. Dar nu imposibil. Iar „tehnologia” prin care transformarea asta istorica e posibila e descrisa in detaliu in Exodul. Evident, daca participarea directa a lui Dumnezeu nu mai e de sperat, o mare putere care sa intervina la nevoie e absolut necesara…

        P.S. Un articol excelent, am uitat sa zic. A anticipat pana si comentariile. :-)

        Inca ceva: dintr-un articol (Intellectuals and Race) citit azi:
        John Maynard Keynes helped create the Cambridge Eugenics Society. Fabian socialist intellectuals H.G. Wells and George Bernard Shaw were among many other leftist supporters of eugenics. :-) :-)

        • Joseph McCarthy, pentru stiinta dumitale, mi-am castigat existenta in Franta, UK, China, US muncind peste tot pt. entitati private, chiar mai multi ani decat am fost in tara, muncind pt. entitati guvernamentale.

          Ca sa lamurim cum am procedat si cu chestiile guvernamentale: relatii (in 6 ani folosite o singura data pentru un caz medical grav), secretara (nu am avut, am renuntat la serviciile ei din start) , masina (am insistat pentru cea mai modesta din parcul auto era „de la confiscari”, spre deosebire de limuzina cu geamuri fumurii la care „as fi avut dreptul” – conceptul mi s-a parut o prostie), vizite de lucru au fost la Electroputere, Laminorul, Tractorul, Rulmentul strict in hale industriale, pe care le-am batut la pas. Pe drum, am oprit la o autoservire de la Braila, de exemplu si, impreuna cu soferul, am mancat ce am gasit.

          Haide insa sa aruncam cu noroi, cat mai mult noroi – doar , doar s-o lipi ceva.

          Cat despre LSE ca spalare pe creier in mod profesionist, as dori-o cat mai multora. Din nefericire, romanii care ajung acolo, in proportie de 90% nu isi doresc intoarcerea in Romania si nici nu se mai gandesc sa faca ceva concret pt. politicile publice.

    • Am o norma la stat si una la privat (URA). In plus mai fac si alte lucruri – consultanta. Toata familia mea (parintii, unchii, fratele) au afaceri private. Eu insumi am actiuni pe bursa si actiuni la firma tatalui meu.

      Mai mult, nu inseamna ca daca lucrez la stat nu trebuie sa critic statul. Nu cred ca ati dori ca copilul dvs. sa auda un continuu laudatio al statului la cursurile mele si nici o perspectiva critica.

      De ce ar fi viciata valabilitatea ideilor mele de faptul ca lucrez si pentru stat? Dumneavoastra cand platiti impozite nu lucrati pentru stat? De ce nu faceti evaziune refuzand „cooperarea cu statul? Pot fi, in cel mai rau caz, luat de neserios. S-ar putea insa ca luandu-ma de neserios sa scapati niste puncte de vedere si argumente…

      • Sunt intotdeauna fascinat cate norme pot duce universitarii romani! Plus activitati anexe. Nu reusesc sa pricep cand au timp sa faca si cercetare (care prin alte tari cam intra in obligatiile de serviciu) dar in fine. Noi sa fim sanatosi.

        • @margicu

          Are norma intreaga de cercetare pe un proiect tinere echipe si, probabil, alte 4 ore pe didactic la ASE. Apoi mai vine si URA.

          Stai de vorba cu superman, atat doar ca opera maistrului e de tip „austrian”… baliverneala goala si giurgisme ieftine.

          • @ AC (Aristotel Costel)

            Observ o obsesie legată de persoana mea și nu una legată de ideile mele. Mergeți înainte pe această cale și veți ajunge departe.

  7. Razvan Orasanu a reactionat visceral la un articol de opinie -scris de un teoretician al economiei. Banuiesc ca nu ii sunt straine articolele de opinie scrise de Krugman, Stieglitz in NYT,etc.
    Ca urmare, floricelele retorice, discursive nu sunt de comentat decat dintr-un singur unghi: au stil , sunt “frumoase”?! Mai exact, acestea tin de talentul literar al opinatorului.
    Exista o conventie tacita care spune ca, atunci cand sunt lansate teme, abordari noi cu potential mare de dispute ulterioare – sa reactionam la continut nu la forma.

    Personal, cred ca razvan orasanu si-a delimitat teritoriul. Trebuie sa demonstreze (unora care conteaza in obiectivele proprii de cariera ) ca este de parte buna a lumii. Da, este trist.

    Cred ca o dezbatere reala asupra lipsei de asumare a STATULUI – care sa promoveze cultura antreprenoriala ar fi singura solutie de crestere a bunastarii generale si care reprezinta si cheia saraciei noastre. Definita la modul general.

    Nu am citit niciodata un articol (chiar si de opinie scris de razvan orasanu care sa problematizeze acest aspect esential in etapa actuala de dezvoltare a Romaniei.

  8. Se rostogoleşte adesea in spaţiul public un bulgăre de inepţie, rea-voinţă şi ignoranţă izvorît din frica de libertate a oamenilor; oameni altfel inteligenţi ce caută să se apere de ‘hidra’ libertariană trăgîndu-şi vălul neştiinţei peste ochi şi, prin fanta rămasă slobodă, împroşcînd blesteme şi ponegreli la întâmplare, doar-doar or nimeri şi vreun agent al ideologiei străineze ce le pune in pericol viaţa şi integritatea psihică. Aşa se face că libertarianismul a ajuns să fie asociat in minţile obosite de atîta trudă de cercetare cu ‘anarhia somaleză’, chiar dacă această ţară, pardon, entitate, îşi datorează situaţiunea teribilă dictaturii comuniste de care a scăpat cu greu in 1991 pentru a nimeri intr-un nou regim represiv, de extracţie islamistă.

    Am pus in ghilimele anarhia. De ce? Pentru că numai un ignorant lipsit de orice interes istoric şi politic poate susţine că regimul implementat in Somalia după 1991 de către Uniunea Curţilor Islamice poate fi echivalat cu lipsa legii, a justiţiei, a instituţiilor. Aa, e drept, lipsea dreptatea şi ordinea, dar asta nu înseamnă că acel regim era unul libertarian, ci din contră, unul totalitar ce tindea către înlocuirea normei comuniste cu una religioasă, sharia. Să pretinzi că sharia ar avea vreo tangenţă cu libertarianismul este, vă rog să mă scuzaţi pentru duritate, o idioţenie fără seamăn in ştiinţele politice. A echivala kritarhia somaleză cu statul minimal este nu numai o probă de rea-voinţă şi ignoranţă, ci şi o mare ruşine pentru orice individ ce ar susţine asemenea enormităţi. Dragilor, înţeleg foarte bine deranjul ce vi-l provoacă libertarianismul, dar vă rog nu vă mai daţi in stambă cu baliverne şi absurdităţi. Dacă tot sunteţi chitiţi in atacarea doctrinelor libertăţii, n-aveţi decât să căutaţi comparaţii defăimătoare in alte zone, de pildă in sânul societăţilor tribale din America de Sud. Ah, e drept, acestea au fost confiscate de adepţii progresului către armonia trecutului primitiv, adică de comuniştii cu aere de antropologi. Ei, nu-i nimic, s-or găsi câteva clanuri de canibali şi vânători de capete cu care să demonstraţi publicului larg cum arată libertarienii pur-sânge imaginaţi de Robert Nozick in opoziţie cu sălbaticii paşnici care construiesc comune.

    Scuze pentru offtopic, domnule Paun.
    Ontopic: despre cauzele sărăciei. O singură adăugire: mutaţia psiho-socială ce a alterat simţul proprietăţii majorităţii românilor ce au supravieţuit lagărului comunist. Românul nu se simte incă stăpân pe averea lui şi ca atare nu îndrăzneşte să şi-o apere deşi ştie foarte bine că este furat in mod sistematic şi cotidian. desigur, sunt şi excepţii, dar deocamdată prea puţine. La nivel mental, raportul dintre român şi stat nu este acela dintre cetăţean şi autoritate mandatată, ci cel tradiţional, resuscitat de socialismul curent, ce se stabilea între iobag şi feudal. Românul incă mai respectă dreptul stăpânului de a impune biruri şi dări in mod arbitrar, discreţionar şi de a-i subţia astfel averea până la nimicire. Membrii corpului administrativ nu-i sunt servitori, ci stăpâni; nu-i servesc interesele, ci îl supun unui rapt instituţionalizat tot mai distrugător; nu-l reprezintă in parlament, ci-l dirijează şi anesteziază cu drogul democraţiei originale. Ideea de limită constituţională a regimului fiscal îi este străină. De asemenea, ideea de a se asocia şi organiza in vederea apărării proprietăţii de spoliatorii statului i se pare un soi de nebunie. Chiar şi acum, când taxarea veniturilor se apropie de 80 de procente [taxe pe venit inclusiv aşazisele asigurări, taxe funciare, taxe ascunse in facturi, tva etc], românul preferă să închidă ochii şi să-ndure in loc să purceadă in direcţia conservării avutului său. că de recuperat daunele produse pînă astăzi nici vorbă, nici speranţă.

    • Domnule euNuke,

      Eu inteleg foarte bine zelul dumneavoastra libertarian si pledoaria pentru ” ridicarea valului”, deasemeni, inteleg impulsul instinctiv de a proteja imaginea anarhismului.” I have been there I have done that !!” Nu doresc sa va ” aburesc” cu argumente de tipul teoriei instabilitatii financiare a sistemului capitalist in cicluri, Minsky sau , Doamne fereste, Veblen dar, doresc sa sa atrag atentia asupra ultimei realitati : si cei de stanga si libertarienii au acelasi dusman , oligarhia. Atat cei din : „wiskey and gunpowder” cat si aia de stanga au acelasi obiectiv : uzurparea puterii elitelor.
      Problema cu „laiser faire” , cu piata libera si mana nevazuta este ca , in practica, autoreglarea piatei libere nu are loc !! In schimb , in cel mai rapid scenariu, o mana de escroci pun mana pe destinele pietei si construiesc imediat un sistem extractiv justificat de ” teoria piatei libere” dar care, de fapt , reprezinta rezultatul manipularilor lor, in beneficiu lor !! Din acest motiv, statul minimal este promovat pana la obsesie de neoliberalism , un stat care prin control birocratic si legislativ, sa nu restabileasca neutralitatea pietii. Luati de exemplu monopolul cartelului bancar numit Federal Reserve care de o suta de ani se comporta ca un ” get beget” politbureau !!

      • @Sorin Muncaciu,
        Domnule, nu-mi stă-n fire să polemizez in afara subiectului şi nici să răspund unor atacuri la persoană. O fac pentru a risipi nişte confuzii şi cu speranţa de a reaşeza dialogul pe baze civilizate.
        1. In primul rând, nu ştiu de unde aţi tras concluzia că aş fi anarholibertarian. Simpla aşezare a preopinentului in aceeaşi frază cu anarhia -amprentată din start peiorativ- este o tentativă de vexaţiune. Desigur, nu-mi pasă de intenţiile defăimătoare la adresa mea, îmi pasă insă de mânjirea nejustificată a ideilor despre libertate. Ca atare:
        2. răsfoiţi vă rog ceva dicţionare de politologie -sunt accesibile online- şi aflaţi despre diferitele curente libertariene şi lămuriţi-vă asupra neoliberalismului, pe care îl tot acuzaţi, deşi niciun economist „neoliberal” nu a propus vreodată eliminarea statului, ci doar scoaterea lui, pe cât posibil, din economie.
        3. vă rog, nu ne mai trasaţi obiective şi sarcini. E ridicol, pe bune, nu suntem la şedinţa partidului şi apoi însăşi portretizarea in termeni de „duşmani ai poporului” repugnă, zic io, unei majorităţi a cititorilor şi autorilor locali. Nu poţi adopta in secolul 21 o atitudine atât de schizoidă faţă de corporaţii: pe de o parte le foloseşti intens produsele, inclusiv pentru propagarea ideilor, iar pe de alta le abhori, colportînd in public tirade plină de aversiune, ori chiar ură, la adresa lor. Pentru domnia ta, toţi executivii şi acţionarii marilor companii sunt nişte escroci, şi nu daţi semne că aveţi vreo problemă cu adâncirea in gândire asta maniheistă. Asupra concentrării de putere şi capital suntem oarecum de acord: cartelurile şi monopulurile dăunează pieţelor. Dar din perspective diferite. Nu înţeleg ce vă împinge să credeţi că un antreprenor veritabil nu are cunoştinţă de aceste chestiuni elementare şi că nu ar acţiona in consecinţă, adică respectîndu-şi partenerii, furnizorii, clienţii şi inhibîndu-şi pornirile acaparatoare. Aa, da, există excese şi figuri nefaste in lumea corporaţiilor, dar de ce trebuie din cauza câtorva personaje vorace să ajungeţi să urâţi piaţa şi să vă doriţi distrugerea marilor firme? dar poate că mă înşel: nu vă doriţi distrugerea lor, ci doar limitarea abuzurilor şi acţiunilor hegemonice prin reglementări drastice. Păi, asta-şi propun şi ordoliberalii germani să facă, adică una dintre multele facţiuni neoliberale [neoliberalismul nu este propriu-zis o doctrină politică şi nu există vreun partid care să-şi fi asumat integral ideile acestei filozofii]. Poate, dacă v-aţi apleca mai mult asupra studiului, aţi descoperi că vi se potriveşte mai mult ordoliberalismul decât socialismul.
        4. nu mai acuzaţi piaţa liberă pentru erorile şi abuzurile săvârşite şi perpetuate de oameni. E ca şi când aţi acuza natura umană şi aţi încerca să o modificaţi prin extirparea „răului” decelat la un moment dat. Lupta împotriva pieţei seamănă întrucîtva cu strădania de a anihila legea gravitaţiei. De mai bine de o sută de ani socialismul se chinuie să ilustreze această caraghioasă rebeliune a omului împotriva firii prin îmblânzirea, înţărcarea şi ‘naţionalizarea’ economiei, a pieţelor, a participanţilor. De fiecare dată a eşuat lamentabil. Ce vreţi mai mult ca să înţelegeţi cît de inexorabile sunt legităţile economice? Statul NU poate fi stăpânul pieţelor, şi deopotrivă supraveghetor, reglementator, producător, furnizor, intermediar, vânzător şi muşteriu, şi cu asta basta.

        • @ euNuke

          1.Domnule, nu prea inteleg ce numiti dumneavoastra atac la persoana sau ” reasezarea dialogului pe baze civilizate”. Sincer, ca unul care am sustinut si, inca sustin, unele puncte de vedere libertariene , nu inteleg unde este ” tentativa de vexatiune” in apararea aripei anarhistilor libertarieni ?? Dar pentru ca ati pomenit limbajul , clasificarea dumneavoastra a celor care critica aspecte ale libertarianismului in : ” dragilor..va dati in stamba..comunistii cu aere de antropologi”.
          Cum apreciati acest fel de adresare ??
          Din acest motiv , v-am precizat ca ar exista critici de natura academica al liberalismului ,ca teorie economica, exemple Minsky sau Veblen nu numai ” baliverne si absurditati !!
          2. Problema neoliberalismului economic este ca , serveste de minune intereselor oligarhiei si din aceasta cauza a fost promovat in mass media , academia si invatamantul universitar , ajungandu-se la aberanta situatie in care celelalte scoli economice nu mai sunt reprezentate in universitati decat intr-o neglijabila proportie. Atunci cand miliardari americani investesc sume enorme in promovarea neoliberalismului este clar ca au in vedere ” return on investment”.
          3. Atata timp cat oligarhia din spatele monstruasei coalitii stat -banci-corporatii a declansat asaltul capitalului asupra labor,consumatori, industrii, educatie, economie in general, orase si municipalitati, guverne si chiar state suverane , rezultatul fiind scaderea marcata a nivelului de trai, saracia endemica, decivlizarea, somaj, dezintegrarea societatii civile etc.etc. nu am gasit ( desi m-am gandit asupra termenului) un cuvant mai potrivit care sa reprezinte ideea ( de dusman) . Gasesc jignitoare asocierea cu ” sedinta partidului” si ” atitudinea atat de schizoida…” Tocmai atunci cand incercati sa ” reasezati dialogul pe baze civilizate „.
          Deasemeni nu inteleg de unde ati tras concluziile referitoare la antreprenori , actionari si corporatii. Am recitit textul meu anterior , si tot nu inteleg de unde ati scos referintele respective.
          Argumentul meu a fost constatarea ca , acolo unde nu exista reglementarea statului, piata libera devine rapid prizoniera unor escroci care pastreaza fatada de piata libera dar, in realitate, functioneaza monopolul lor . In alta ordine de idei , sunt la curent cu ordoliberalismul am scris despre aceasta scoala in legatura cu bazele teoretice ale reformei liberale germane de dupa razboi a lui Erhard.
          By the way, de unde ati concluzionat ca eu am afirmat ca neoliberalismul este un curent al filozofiei politice???
          4. Domnule, nu inteleg de ce „extrapolati” afirmatiile mele si ma faceti socialist, adept al nationalizarii , contestatar al legilor economice , ” luptator impotriva pietei” etc. Eu am afirmat ca promovarea statului minimal, de catre oligarhie, are ca scop abolirea controlului statului pentru a mentine neutralitatea piatei, la fel ca si legislatia antitrust. In lipsa reglementarii pietei si protectiei consumatorilor, deziderat neoliberal, experienta din ultimii 30 de ani a capitalismului financiar
          arata ca monopolurile , cartelurile si ” grupuri de interese” inlocuiesc imediat neutralitatea pietei libere. Este absolut aberant sa ma acuzati ca fac apologia statului numai pentru ca am afirmat ca in lipsa reglementarii ( de catre executiv si legislativ) a pietii libere, aceasta este inlocuita cu o piata la discretia grupurilor de interese.
          Dumneavoastra practicati etichetearea automata a celor cu care dialogati si , mai grav, manifestati un dogmatism vecin cu misticismul . Dialogul presupune sa renuntati la patronajul , a priori , al ideologiei la care ati aderat si, sa sustineti cu argumente punctul dvs. de vedere.

    • Multumesc de comentariu. E in spiritul celor simtite si de mine.

      Da… Exemple ca Somalia sunt complet deplasate si scoase din context. Legat de obedienta romanilor fata de tatuc e evidenta si in graba romanilor de a-si plati taxele la inceput de an cu15% marite. Am auzit ca o sa creasca si CAS. Nimeni nu protesteaza. Toti sunt paralizati. Ne uitam cum suntem aruncati in prapastie si tacem ca niste oi bolunde. Pe banii nostri si pe bunastarea noastra. Miroase a faliment peste tot unde intorci capul. Inca in Romania nu s-a produs nici o revolutie economica de proportii. Economic am ramas inglodati intr-un socialism fara de scapare. Antreprenorii fiscali si monetari fac si desfac totul. Nimic nu misca fara ca politicianul sa nu aprobe sau sa nu isi ceara obolul. Cum am dat de putin greu am sarit la gatul capitalismului, pietelor si am inceput sa visam iar la iluzia reintoarcerii la comunismul luminos. Facem 1 pas inainte si 10 inapoi. Crestem statistic cu 0.3%. De rasul lumii…

      • Poate ca ” tacem ca niste oi bolunde ” pentru ca nu am inteles ca fiecare dintre noi este responsabil de ceea ce se intampla cu viata lui ; multi inca asteptam – asa cum am fost invatati – ca statul ” sa ne dea ” , fara sa ne intrebam ” de unde ” , ” cine munceste pentru mine / din munca cui imi da mie statul ” , ” unde / in ce conditii se mai intampla asta in lume ” .
        Poate ca ” nimeni nu protesteaza ” pentru ca oamenii nu au inteles inca ca intr-o societate exista o zona de interese comune , in care este util / rational sa fie solidari .
        Poate ca exista o problema cu modul in care oamenii percep relatia Cetatean / Stat – pare ca majoritatea inca nu realizeaza ca Statul slujeste Cetateanul .
        Poate ca pe aceste meleaguri pitoresti avem oarece probleme si cu acceptarea ideii ca cine plateste – Cetateanul , in acest caz – comanda ( ideea de competitie – si consecinta acesteia , diferentierea / ierarhizarea sociala – nu este tocmai populara in Romania , dupa 45 de ani de valorizare a egalitatii cu orice pret ) si oamenii nu sunt foarte determinati sa o aplice in relatia lor cu Statul .
        Vedem ca dupa ce oamenilor le-a fost sugerata repetat – prin media – ideea ca TB este responsabil de tot ceea ce se intampla in viata lor , acestia au preluat-o si au utilizat-o pentru a-si motiva frustrarile .
        Asta arata ca ar fi posibil ca oamenii sa inteleaga candva si organizarea Statului , rolul lui – prestarea de servicii ( administratie , infrastructura , ordine publica , sanatate , invatamant , justitie , aparare ) pentru cetatenii care le platesc – si rolul Puterilor / relatia intre ele .
        Poate ca atunci nu ar mai trebui sa raspund la intrebari de genul ” de ce nu ii baga Basescu la puscarie ” , ” de ce nu da Basescu o lege ” , ” cate scoli , cate spitale a facut Basescu ” – formulate inclusiv de persoane cu studii superioare si varsta 50 + .
        Cad in extaz cand vad cata atentie se acorda predarii in scoala a religiei ; nu am vazut nicio discutie despre modul in care sunt pregatiti copii / oamenii pentru a deveni Cetateni .
        Eu zic ca este esential ca un ( viitor ) Cetatean sa fie ajutat sa asimileze cateva notiuni simple : responsabilitate , ratiune , regula , respect , valoare , discernamant , spirit critic , bine , rau , interes comun , solidaritate , constiinta , decenta , bun simt , onestitate , chibzuinta , limita , credibilitate , …
        Artemis , euNuke , vida clara au scris frumos despre cateva din cauzele pentru care continuam sa ne invartim in cerc si sa aplicam paradigma larg acceptata a furatului caciulii unii de la altii .
        Un timp , oamenii de bine – intelectuali autentici , ” de stanga ” – vor reusi sa dea iluzia – celor dornici sa creada – ca se poate trai in modul promovat de ei , bazat pe ceea ce numiti ” antrepriza politica ” .
        Pe termen mediu , eu zic ca nu vor putea evita coliziunea cu Realitatea ; nu am auzit ca cineva sa fi reusit asta , asa cum nu am auzit ca cineva sa fi reusit sa minta pe toata lumea , tot timpul .
        La final , va fi vorba de mult timp pierdut , sanse irosite si ramanere in urma ; o sa aflam – si , cu noroc , poate ca o sa tinem minte ceva mai mult timp – ca prostia costa si ca – in viata Reala – nu este posibil sa obtii beneficii durabile cand – la nervi – alegi raul cel mai mare .
        Ce putem sa facem acum ?
        Putem sa demontam miturile fundamentale ale „stangii ” , utilizand cat mai putine cuvinte , repetand cat mai des , pentru ca ideile sa patrunda si sa ramana in mintile oamenilor :
        – ca bunastarea individuala nu este posibila fara munca proprie consecventa si asidua
        – ca nu exista cineva ( Statul ) care poate / este dator sa aiba grija de viata / fericirea noastra
        – ca nu este posibil sa-ti asiguri o bunastare durabila consumand mai mult decat produci
        – ca pentru reusita bunastarii durabile este obligatoriu ca societatea sa rasplateasca munca si sa penalizeze lenea , iar asta duce inevitabil la diferentierea oamenilor
        Cu formulari inspirate , de bun simt – cum v-am auzit candva la TVR :
        ” De ce ar avea cineva ( Statul ) grija de niste bani care nu sunt ai lui ? ” .

  9. Stimate, d-le profesor,
    Cristian Paun,
    1.Constatarea pe care o criticati (pe buna dreptate), nu se refera la articolul dvs. ci la starea generala a literaturii economice, care intradevar da solutii, dar mult prea generale si astfel, foarte limitate, aplicativ.
    Va rog sa ma scuzati, daca rindurile mele, au sugerat un repros personal si concret, legat de articolul publicat de dvs., fiindca nu aceasta era intentia si nici fondul publicisticii economice ,,criticabile”. In opinia mea, solutiile nu pot fi date pe portaluri de economie, care au limita spatiului cit si a destinatarului ,,cetatenesc”, ele facind posibile eventual cunoasterea si ,,intilnirea” dintre ideile si proiectele economice! M-am referit la lipsa lucrarilor de natura ,,aplicata”, care sa constituie adevarate manuale de guvernare economica, in directia reconstructiei economice si industriale, de la A la Z!
    Ma refer la inexistenta unor ,,proiecte/programe nationale de reindustrializare”, care sa iasa analitic si aplicat, din zona teoreticului si generalului, catre domeniul economiei ,,aplicate”, care sa devina instrumente practice ale reindustrializarii. In lipsa lor, clasa politica si Guvernul evita pina si abordarea tematicii reindustrializarii. In lipsa lor, Guvernul Ponta a ,,abandonat” intentia de a pune in practica economica nationala, promisa ,,cresterea economica” de 3-4 la suta pe an din campania electorala, care ar fi putut conduce la aparitia a 200-250 de mii de locuri de munca anual(si un milion in cei 4 ani de guvernare).M-am referit, deci, la valoarea concreta, ca furnizor de proiecte de schimbare, a lucrarilor economice.
    2.Programele de dezvoltare economica nu mai pot pleca de la ,,modelul economic actual, bugetar-national”, odata cu disparitia economei nationale – deoarece cele ,,trei tipuri de avantaje comparative/competitive evidentiate stralucit, de prof, M Cosea, in articolul ,,Crizonomia-2”(in ,,Curs de Guvernare.ro), au devenit neoperationale, in sustinerea dezvoltarii economice ( ca urmare a disparitiei economiei nationale).
    Aceasta situatie, explica imposibilitatea constructiei de programe de reconstructie economica pe modelul actual de dezvoltare economica, fiind operationale/fezabile, numai programele economice axate, pe aducerea competitivitatii economice la indicele tarilor dezvoltate(intre1-10), de la actuala cifra 74, negativa,care sperie investitorii straini.
    Ele exprima, noul tip/model de PROGRAMATICA economica a dezvoltarii, din epoca globalizarii pietelor nationale.
    Aceasta posibilitate, se pare ca nu sta la indemina ,,economistilor”, care au expertiza stiintifica, doar in domeniul analizei economice,neputind aborda ,,tehnic” si domeniul institutional(calitativ) al economiei, care determina ,,clasa”(dimensiunea) competitivitatii economice nationale.
    3.V-as ruga respectuos, sa-mi comunicati o adresa (personala) de E-mail, fie o adresa postala, pentru a va comunica ,,programul de reconstructie economica si industriala” realizat pe ,,noul fundament” al competitivitatii, pentru cunoastere si evaluare – in cazul in care se afla in sfera dvs. de interes si lucrarile ,,programatice”, aflata inafara realizarii si circuitului universitar-academic.Programul este rezultatul studiului problematicii dezvoltarii economice(mondiale), de peste trei decenii.Rugamintea de fata, raspunde nevoii ca, asa cum arata prof, D.Daianu, efortul economistilor de a construi programe economice sa fie dublat de cel al cunoscatorilor din domeniul stiintelor sociale(sociologie, psihologie sociala, politic, administrativ, etc.), pentru constructia unor programe de dezvoltare economica, combinate, prin utilizarea componentelor economice impreuna cu cele institutionale/organizatoare a dezvoltarii economice.(D.Daianu, ,,Incotro se indreapta tarile postcomuniste?”,Ed. Polirom,Bucuresti 2000,care face astfel de recomandari-pag. 34).
    Cu stima,
    Caliman Eugen-tel. 0761/196940;E-mail : [email protected].

    • @ caliman

      Mailul meu e public: [email protected]

      Site-ul disciplinelor mele predate în ASE este: http://www.finint.ase.ro

      Blogul meu personal este: http://cristianpaun.finantare.ro

      Telefonul am să vi-l trimit pe mesaj.

      Sunt deschis oricărei propuneri de colaborare care să ajute mediul de afaceri din România. Constat cu durere că cei ca mine care predau discipline antreprenoriale (managementul riscului internațional, finanțarea internațională, management financiar) părem tot mai ciudați la cursuri la care studenții bulversați de antreprenoriatul politic din jurul lor (afaceri cu statul, implicarea politică în economie) aproape că ne spun să lăsăm baltă principiile economice și să le predăm ”șmenul, șpaga, gherțoiala, șmecheria politică etc.” Încerci să îi arăți unui student cum să facă rost de capital din piață pentru afacerea lui și el îți râde în față sau te sfidează zicând că mai bine îi povestesc de ”borduri” sau de ”tiparniță”. NU SE MAI POATE AȘA!

  10. Fără îndoială că nivelul de bogăție depinde de spritul antreprenorial, mai ales de cel la salariaților (spiritul antreperenorilor, investitorilor este mult prea puțin), de cel al diriguitorilor și salariaților din sectorul public. Astfel se pune presiune și pe antreprenori, dacă nu sunt buni, sunt eliminați de firmele înființate de salariați. Având competențe tehnice, salariații ridică nivelul calitativ al participanților la piață. Acești participanți nu trebuie să fie doar mulți, ci și pricepuți, exgenți.

    • „Astfel se pune presiune și pe antreprenori, dacă nu sunt buni, sunt eliminați de firmele înființate de salariați.”
      Desigur, cu conditia ca reciproca sa nu se aplice, deci daca firmele din sectorul public (infiintate de salariatii deveniti antreprenori) nu sunt bune ele sa dainuie in continuare sub obladuirea statului si prin bariere administrative ridicate competitiei din sectorul privat.
      Pai asa devine si soacra-mea antreprenor de succes, domnule Braftalean!

      „Având competențe tehnice, salariații ridică nivelul calitativ al participanților la piață.”
      Beleaua este ca ‘geaba ai competente tehnice daca esti varza (chiar si de Bruxelles) ca antreprenor. Doar nu va imaginati ca toti salariatii de la Oltchim sunt incompetenti, sau ca salariatii Petrom au urmat cursuri intense de calificare dupa preluarea de catre OMV… si totusi rezultatele vorbesc de la sine.

  11. Am inteles in fine de unde vine tarasenia. Bibliografia este Heritage Foundation. Exceptional- ma astept la introducerea brosurilor de acolo in curricula obligatorie ASE. Victorie!

    • @ orășanu

      Nu domnule Orășanu. Bibliografia vine de aici:

      http://www.finint.ase.ro/index_files/Page683.htm

      În fiecare zi găsesc noi cărți care merită puse pe acea listă. Cu fiecare zi descopăr noi argumente prin cărțile pe care le citesc care merită discutate.

      Dar nu știam că trebuie să dau și referințe bibliografice pentru niște lucruri simple și evidente. Dumneavoastră nu faceți diferența între antreprenorul real (producătorul de cartofi), antreprenorul fiscal (producătorul de taxe) și antreprenorul monetar (producătorul de bani din nimic). Nu cred nici că ați perceput faptul că eu numesc antreprenor politic inclusiv pe cel care derulează un contract cu statul alocat pe criterii politice (licitații trucate etc.). Numesc antreprenor politic inclusiv pe cel care stă bine mersi în consilii de administrație în companiile de stat. Sunt lucruri atât de evidente încât, uneori, nu ai nevoie de regresii complicate să îți dai seama de ele. Cred că operăm cu concepte diferite despre antreprenori și despre lumea în care trăim. Cred că prindeți mai greu Legea lui Say, o lege extrem de actuală care nu se mai regăsește demult prin bibliografiile de ”ultimă generație” pe care le citiți.

      Îmi pare rău că vă purtați așa. Eu în fond nu am făcut decât să îmi spun o opinie la care aștept argumente contra. Prin modul în care vă purtați pierdeți mult din esența discuției. Iar aici sunt oameni civilizați și educați destul de bine. Chiar dacă nu sunt de acord cu unele argumente, sunt câteva care te pun pe gânduri. Te fac să cauți și tu la rândul tău argumente. Din dialogul cu dumneavoastră am rămas cu două lucruri: am înțeles că sunt ”necitit” (deși nu înseamnă că dacă citesc altceva decât dumneavoastră aș avea această meteahnă) și că dumneavoastră credeți cu tărie în faptul că nu e o problemă cu numărul anterprenorilor reali ci e o problemă de ”eficiență” la antreprenorii fiscali și monetari. Că eu aș vorbi baliverne spunând că tot mai puțini au tragere de inimă să mai producă ceva pentru piață când uite ce bine se prosperă din antreprenoriatul politic (contracte cu statul,

      Eu nu cred în așa ceva. Nu ai cum să eficientizezi politicul. În alocarea de bani de la stat către unii și alții NU AI CRITERII DE EFICIENȚĂ. E alocare politică. Nu e ca într-o antrepriză privată. Nu există aceleași pârghii și mecanisme. Oricât ar copia privatul, statul tot ineficient rămâne. E o mare iluzie pe care instituționaliștii ca dumneavoastră o cred dar fără argumente economice clare.

      La final… de dragul dialogului:

      Dați-mi vă rog un exemplu concret în care ați eficientiza economic taxarea, altfel decât reducerea ei, simplificarea ei. Dacă îmi răspundeți cu ”cheltuirea mai cu cap a banului public lăsând taxarea la locul ei” o să vă cred neserios însă. Cât să fie nivelul optim al taxării? Mai mare decât cel din prezent sau mai mic? De ce? Cu ce argumente?

      Dați-mi un apoi exemplu concret de ”optimizare” a inflației. Când va fi optimă? Și pentru cine ar fi optimă?

      • Domnule Paun, statul nu trebuie sa incerce sa imite intreprinderea privata. Economia nu trebuie sa devina pentru contemporani ceea ce teologia era pentru medievali: o stiinta atotcuprinzatoare. Actiunea statului a fost si trebuie sa ramana politica. Abolirea sclaviei a fost rezultatul actiunii politice, sufragiul universal si emnaciparea femeii au fost rezultatul unei actiuni filozofice, etice si in final politice.

        Exista aspecte legate de cunoastere care nu au nici un fel justificare economica imediata. Cand Cardano si Bombelli au dat peste numerele complexe si le-au studiat in secolul al XVI-lea nimeni nu le vedea vreo utilitate. A fost nevoie de aparitia telecomunicatiilor digitale 400 de ani mai tarziu pentru a le da o utilitate economica si un rol pe piata.

        Exista aspecte etice care nu au nevoie de justificari economice. O societate in care bolile tratabile, diagnosticate, nu ucid nu necesita justificari economice (si astfel de societati exista in Europa de nord si de vest). Nu ma intelegeti gresit. Nu afirm ca orice tara isi poate permite un astfel de sistem de sanatate. Nu afirm nici ca obtinerea unui astfel de sistem de sanatate legitimeaza orice actiune politica. Afirm insa ca este perfect moral si normal ca intr-o societate suficient de bogata dreptul la viata sa fie o libertate pozitiva si nu una negativa, asigurata prin taxare progresiva.

        Societatea umana este mult mai complexa decat o vad cei de la mises.org, cato.org, randroizii si alti asemenea. Suntem o specie care pe langa cultivarea cartofilor mai zboara si in spatiu.

        • Societatea umana este mult mai complexa decat o vad cei de la mises.org, cato.org, randroizii si alti asemenea. Suntem o specie care pe langa cultivarea cartofilor mai zboara si in spatiu.

          O fi teoriile astea la fel de ”complexe” cum vedea Karl Marx societatea în utopia lui în care nu dădea doi bani pe CAPITALUL TICĂLOS și vedea doar MUNCĂ în fața ochilor. La fel cum acum marxiștii monetariști ai zilelor noastre se chinuie să ne convingă de faptul că DOBÂNDA trebuie să fie neapărat egală cu 0, aruncând la gunoi (în aceeași manieră marxistă utopică) la gunoi acumularea de capital, economisirea, preferința de timp a indivizilor.

          Mie să îmi dați un argument la acest lucru: de ce zborul în spațiu ar trebui să fie neapărat girat de stat și nu ar trebui să fie o antrepriză privată ca oricare alta? De ce statul populat de ticăloși ar fi panaceu la piața ”ticăloasă” și ”imperfectă”?

          Vreți să îi taxați pe bogați progresiv. Păi și acum îi taxați progresiv. Doar că progresivitatea e liniară pe o cotă unică. Oricum și cu cotă unică ei nu plătesc liniar taxe mai mari ci tot exponențial pentru că au proprietăți mai multe. Aveți ceva cu bogații? Păi eu zic să îi separați întâi în ÎMBOGĂȚIȚI CU STATUL și ÎMBOGĂȚIȚI CU AJUTORUL PIEȚEI. Dacă loviți fără discernământ în ambii suntem terminați cu toții. Singurul mod de a lovi doar în cei care se îmbogățesc cu statul e nu să punem taxe progresive ci taxe regresive. Nu vedeți că eșuăm lamentabil în a demasca politicieni care se îmbogățescu cu statul. Haideți mai bine să scădem taxele, să reducem dimensiunea statului. Să scădem radical șansele ca unii să se îmbogățească cu statul și apoi să râdă în față celor care ca fraierii ”pun cartofi” (și aici îi includ și pe cei care fac lucruri avansate, inclusiv zborul în stele dacă vreți). De bogații îmbogățiți cu ajutorul pieței avem nevoie ca de aer. Ei ne dau de muncă tuturor celorlalți care nu avem spiritul lor antreprenorial. Prin faptul că propuneți taxe progresive îi apărați de fapt pe antreprenorii politici și le consolidați poziția și mai mult. Și îi loviți pe nedrept pe cei care caută prosperitatea cinstit.

          Legat de sănătate… De ce ar trebui să fie cvasi-publică? Vă place cum arată sistemul de stomatologii din România care, spre deosebire de celelalte ramuri medicale, e cvasi-privat? Mie îmi place. Concurența între cabinetele stomatologice a ridicat mult standardele, calitatea. Nu am auzit stomatologi care să plece pe capete din România. De chirurgi am auzit însă.

          Legat de educație… Dați un ochi pe top 10 universități din lume. Sunt private sau sunt de stat?

          Citiți cu mare atenție și comentariile excelente și la obiect ale celui care semnează euNuke. Și mai dați-mi un răspuns la o întrebare: DE CE CREDEȚI CĂ A DAT FALIMENT SOCIALISMUL LUMINOS AL LUI CEAUȘESCU ÎN ROMÂNIA? Aș vrea să înțeleg argumentele dumneavoastră penru care să ne reîntoarcem la el (deși impresia mea e că nu prea am plecat departe de el încă).

          • Domnule Paun, va rog remarcati ca nu am afirmat nicunde ca piata ar fi ticaloasa. Nu am afirmat niciunde ca sistemul de invatamant ar trebui sa fie de stat sau ca sistemul medical ar trebui sa fie de stat. Nu cred ca am dat vreun exemplu utopic ci m-am raportat intotdeauna la sisteme care exista realmente astazi in Europa si spre care mi-ar place ca Romania sa tinda in timp. Utopia Marxista, daca il cititi pe Marx, veti vedea ca prevede disparitia statului in stadiul final. La fel de utopice si fantasmagorice sunt si statele minimale sau absente cu desavarsire ale lui Rothbard, Mises, Ayn Rand si ale altora (pe care, apropos, i-am citit).

            Ceea ce am afirmat, intr-adevar, este ca „economismul” este o tampenie si ca exista activitati legate de cunoastere care nu pot fi evaluate economic dataorita impactului pe termen foarte lung. Navele spatiale nu cresc pe camp, spre deosebire de cartofii. Ele sunt produsul a secole de cercetare fundamentala si ulterior aplicata. Universitatile, inclusiv cele private din Ivy League nu se supun strict unei logici de maximizare a profitului ci sunt institutii care, cu finante private dar si publice (masive) produc stiinta. Europa continentala a avut al model de dezvoltare a invatamantului superior si cele mai bune universitati sunt publice (dar atrag si fonduri private – masiv). Esential nu e cine e proprietarul zidurilor. Intr-o universitate buna studentii vor ajunge sa faca diferenta intre viziunea marxista (sau „marxiana”) a economiei si viziunea monetarista a scolii de la Chicago undeva prin undergraduate. Intr-o universitate de mana a 5-a, de stat sau privata, lacunele grave se perpetueaza in doctorat si dincolo de el.

            Nu am spus nici ca domeniul medical trebuie sa fie musai de stat. Am afirmat ca intr-o societate suficient de bogata (probabil nu e cazul Romaniei acum) e perfect normal sa existe mecanisme (finantate prin impozitare progresiva) care sa garanteze ca nici un cetatean nu moare din cauza bolilor tratabile diagnosticate. Astfel de societati exista si sunt sus in topul acela Heritage care va place atat de mult, nu e nimic utopic.

      • @ Domnule Paun, apreciez fiecare articol de-al dvs. pe care il citesc mai ales in finantistii.ro. – si apreciez ca v-ati obosit sa oferiti raspunsuri unui anonim care sustine ca e natural ca statul sa taxeze cum vrea „el”. In America pionieratului o asemenea hotie ar fi fost primita cu un glonte in cap – si asa s-a putut constitui o tara prospera, inainte ca socialistii sa dezvolte uriasul sistem de exploatare etatizata care este statul asa zis social. Va asigur ca un om inteligent va intelege argumentele economice din aceasta disputa cu anonimii juvenili lipsiti de cea mai elementara cultura analitica si economica, educati cu link-uri si poze de pe facebook. Succes!

  12. Stimate,
    d-le C!
    Intrebarea adresta d-lui Cristian Paun, este una naiva – si fara intentia de a ,,da lectii”, trebuie sa va spun ca, intre o calificare si o competenta pentru a ,,administra” o firma si una de a ,,studia si dobindi expertiza” in domeniul ,,stiintei economice”, nu exista nici o legatura.
    Intre ele nu exista absolut nici un procest de determinare sau conditionare, fiind domenii de activitate total diferite, a caror ,,practicare” nu se intrepatrunde niciodata.De regula,administratorii de firma nu prea sint interesati de teoria economica, desi citeodata aceasta-i salveaza, cind ajung cu probleme grave, pe mina analistilor/consultanti economici.
    Administrarea unei firme, porneste de la cunoasterea/stapinirea desavirsita a unui domeniu tehnic-economic, care asigura posibilitatea de a construi o afacere, ca activitate economica-financiara, aducatoare de cistig – practic-concret.
    D-l Paun, este economist de nivel academic, cunoscator al economiei teoretice, cu aplicare – nu la o afacere concreta – ci la intreg sistemul economic national de afaceri, capabil de a analiza, intelege si identifica, ,,legitati generale economice”, care produc functionalitate si progres, intregii ,,socetati economice romanesti”.
    Defintia este voit empirica, pentru a ilustra confuzia si reprosul naiv, facut vesnic, de catre necunoscatori, teoreticienilor de virf, ai stiintei economice romanesti – ,,care dau dau lectii economice, fara sa fi administrat activitatea de firma” !
    Retin, ca aceeasi intrebare naiva,i-a fost pusa pe blog, d-nei Andreea Paul Vass, consilier al premierului Boc, cit si inca citorva teoreticieni economici, aplecati spre ,,spre economia” teoretica academica sau universitara.

  13. @ Dl Orasanu

    Stimate Dle Orasanu,

    Daca va calmati si mai cititi odata cu obiectivitate comentariile Dvs la articolul Dlui Conferentiar Paun, s-ar putea sa realizati ca ele sunt de doua tipuri:

    – ad hominem

    – auto-reclama

    Ceea ce nu faceti de loc este sa contribuiti la aceasta dezbatere. Pacat. Este un subiect curajos. A reflecta asupra motivelor saraciei necesita o constientizare a valorilor societatii pe care se pare ca putini oameni o au. Dvs insa, din perspectiva articolului despre demnitate si alte valori, aveati toate calitatile unui partener de discutie erudit.

    Referindu-va la orice doar la subiect nu, ati tratat cu lipsa de consideratie nu doar pe autorul articolului, ci si pe toti cei care au facut un efort sincer sa comenteze, inclusiv pe cei pe care nu i-ati atacat.

    Poate ca articolul Dlui Paun nu este perfect. Reactia lui la divagatiile Dvs insa este. Il admir ca nu s-a coborat la nivelul Dvs, si pentru acest lucru merita tot respectul.

  14. Este regretabl, ca invocind pozitii de ,,sus”, cineva (oricit de scolit ar fi) incearca sa transforme dialogul intelectual relaxat, intr-unul conflictual, ridicind pretentii academice de exprimare, acolo unde lucrurile simple si expuse fara o grila ,,calitativa” exagerata, pot crea un climat de analiza si dezbatere profunda, in care sa apara cele mai neasteptate viziuni si solutiii economice.
    Nu cred ca un portal unde contactul stiintific este direct, apropiat,colegial chiar – intre persoane care nu s-au vazut sau cunoscut – trebuie sa devina un spatiu de etalare sau recunoastere (publica) a unei culturi economice (personale) iesite din comun. Mai degraba schimbul de opinii este de natura sa vehiculeze noutatile privind modul in care participantii la dialog gindesc, inteleg sau dau raspunsuri, dilemelor fiecaruia.
    Pentru ceeace solicita unul din,,autori”, exista pe Net portaluri de articole, referate, etc., care au o stacheta stiintifica binecunoscuta, ceeace nu poate fi pretins unui portal ca cel prezent.
    Daca ,,autorii” vor incerca acest lucru, vor ramine la un moment dat, singuri. Eventual portalul se va ,,popula” cu postaci, care oricum sint inversul a ceeace cred ca sintem noi, cei care ne-am trezit in mijlocul unui conflict gratuit – acolo unde un articol economic propune o viziune si atitudine proprie, care trebuia sa faca obiectul criticii sau acordului comentatorilor – in locul ,,judecarii” autorului!
    Cu siguranta ca nivelul stiintific si gazetaresc al articolelor este important,dar acest lucru este un beneficiu treptat si in timp, pe masura ce reprezentantii de frunte ai ,,inteligentiei” economice si politice din Romania, se simt atrasi, prin climatul general al portalului, sa abordeze,exprime,dezbata si solutioneze (voluntar),cite ceva din problemele economice si politice ale tarii.
    Cind acestia vor lua in stapinire portalul, cu siguranta, ca noi, cei de ,,mina a doua”, vom comenta in alta parte…

  15. „Saracia” noastra vine de la „fudulie” („Fudulie” care la randul ei vine de la „prostie”.
    Ne multumim cu informatia pe care ne-o trecem prin urechi ca la „telefonul fara fir”,
    nu avem inclinare spre datatoarea de dureri de cap si provocatoare de asudare a
    fruntii numita „analiza” si fara a analiza corect o problema, rezolvarea pe care i-o dai
    este „din burta”. Iar cu asa „rezolvari” nu ai cum sa-ti rezolvi problemele ce ti se pun
    ci sa -ti mai creezi (pe langa cele deja existente) altele … si „noi-noute” si … la „foc-
    automat”.

  16. Domnule Paun, va rog sa nu ma intelegeti gresit, dupa succesul si bogatia pe care a produs-o capitalismul industrial in lumea occidentala , nimeni ” in the right mind” nu poate argumenta ca organizarea productiei din capitalism nu este superioara oricarui alt sistem cunoscut de umanitate !!! Problema este , capitalismul industrial a evoluat intr-o directie anormala , capitalismul financiar , fenomen al ultimilor 30-40 de ani. Originea crizei financiare si apoi economica a statelor occidentale si Japoniei se afla in faptul ca antreprenorii, inginerii si economistii capitalismului industrial au fost inlocuiti cu „specialisti” in domeniu financiar si bancheri. Cele mai luminate creere ale generatiilor tinere au fost canalizate spre marea finanta, Din pacate, sectorul financiar nu produce bunuri si nu creste PIB pe baza productiei ci , din contra, profitul din aceasta industrie este speculativ. Exemplu cel mai clar este in repartitia profitului tuturor corporatiilor americane(2012) in care 40% din profit a fost reprezentat de sectorul financiar. Actualmente in economia statelor occidentale sistemul financiar organizeaza productia si impune regulile. Acumularea fara precedent a datoriei sectorului privat si , ca un corolar negativ acumularea datoriilor publice a statelor suverane este, fara putinta de tagada, rezultatul politicii bancilor si organismelor financiare de a forta capitalul si de a creea o datorie privata cat mai mare. In mod normal, intr-o economie caracteristica capitalismului industrial , datoria sectorului privat era de 30-40% din PIB, datorie datorata sustinerii productiei si industriilor si consumului populatiei realestate si bunuri de folosinta indelungate, toate finantate de bancile comerciale. Profitul capitalului rezultat din acest nivel al datoriei sectorului privat nu a mai fost sadisfacator pentru oligarhie. Neoliberalii fortand deregularea bancilor abolirea legii GlassSteagall , proliferarea fara precedent a hedge funds (nereglementate) si politica monetara corespunzatoare a bancilor centrale au devenit coordonate. Astfel s-au pus bazele sistemelor speculative din asset markets, adica realestate, bursa si piata bondurilor. Faptul ca cetateni americani sau de aiurea au acceptat sa acumuleze datorie fiind in piete in care expansiunea preturilor a fost artificial alimentata a facut ca datoria secorului privat sa explodeze. Nu am invatat nimic din Marea depresiune a anilor 30′ cand deasemeni inflatonarea irationala a actiunilor la bura s-a terminat cu prabusirea pietei si recesiune pentru multi ani. Sistemele financiare care favorizeaza umflarea arificiala a preturilor in asset markets si dezvoltarea formelor piramidale tip Ponzi stau la baza declansarii crizei economice din 2008. Datoria sectorului privat in 30′ cand s-a declansat Marea depresiune a fost de 170% din PIB, acum in 2008, datoria sectorului privat a atins 301% din PIB-ul SUA.. Japoniei , care a trecut acum 20 de ani printr-o criza similara , i-au trebuit 20 de ani de regresiune si stagnare economica sa elimine enorma datorie privata din sectorul financiar japonez. Au fost teoreticieni, Minsky de exemplu care au documentat cauzele instabilitatii financiarea a capitalimului ! Problema nu este in natura organizarii productiei capitaliste bazate pe proprietate privata a mijloacelor, problema este in repartizarea profitului si a naturii pradatoare a capitalului. Cum astfel se explica ca in SUA unde productivitatea muncii a inregistrat salturi enorme, veniturile clasei mijlocii se erodeaza de 40 de ani , in timp ce veniturile superbogatilor 1% de dubleaza la fiecare 10 ani ??? Mai mult, atat in SUA cat si in Europa oligarhia a devenit ,din contribuabili la taxe, profitori ai dobanzii datoriilor nationale si a sectorului privat. Austeritatea impusa de oligarhie este consecinta directa a folosirii sistemului financiar si a datoriei pentru scaderea nivelului de trai , impunerea nesigurantei printr-un somaj ridicat, impunerea creditului bancilor comerciale in toate sectoarele vietii sociale inclusiv educatia, indatorarea excesiva a populatiei, abolirea sistemelor de siguranta sociala, pradarea sectorului public si insusirea partiala sectoarelor nationale de infarastructura etc.etc.
    In ultima analiza, domnule Paun, cea ce conteaza este situatia economica a popoarelor , si mai ales, directia in care sociatatea se indreapta.
    Cauzele saraciei in Romania trebuiesc cautate in perpetuarea de generatii a sistemelor extractive ale elitelor care, de frica pierderii suprematiei economice au blocat dezvoltarea spiritului antreprenorial al cetatenilor romani de rand, egalitatea economica nu exista, deasemeni, nici egalitatea politica sau egalitatea in fata legii !! Mai mult, faptul ca 30% din populatia Romaniei se afla la sate, dovedeste ca o parte a populatiei este conectata numai marginal la circuitul global al diviziunii muncii, acesti cetateni traiesc intrun mod economic de supravietuire, producand suficient pentru necesitatile lor si foarte putin pentru schimb. Osificarea aceasta a societatii romanesti de la sate intr-un sistem de supravietuire este consecinta directa a dominatiei sistemelor extractive ale elitelor care au pus stapanire pe statul roman. Monopolurile si mafiile locale se fac vinovate de blocarea sanselor antreprenorilor autohtoni. Coruptia rampanta printre functionarii statului si politicieni sub acoperirea unui sistem de justitie nefunctional explica , nu numai proliferarea sistemelor extractive nationale dar si favorizarea sistemelor extractive externe , de exemplu in domeniul bancar, al resurselor, al industriilor etc.etc. Va recomand website porcine.ro pentru a avea o idee despre gravitatea coruptiei din statul roman. Dezvoltarea unui sistem cu piata libera implica un stat de drept fara coruptie si sisteme extractive protejate de legislatie. Din pacate democratia reprezentativa nu pare sa fi ameliorat situatia Romaniei in acesti ultimi 20 de ani !!

  17. Dom’le, cu asa densitate de oameni destepti pe-aici, pentru un prostan ca mine e greu sa se descurce, asa incat ma limitez la trei observatii faptice.

    Una e ca articolul nu spune practic nimic. Da’ nimic, nimic. Valoarea adaugata despre care se face vorbire in prezentarea site-ului… canci.
    Cre’ca pot gasi macar un articol pe saptamana cam de-acelasi soi (poate si de-acelasi autor); doua, daca e sa le luam si pe cele „de stanga”, etatiste. Insiruiri de panseuri, vorbe goale ce din coada au sa sune; „statements”, ca sa dam bine la partea mai cosmopolita a natiei. Ce anume chestie majora, surprinzatoare, inedita etc. se spune in articolul de fata??? Sa mor io daca nu aduce a Scanteia pe invers…
    La vremea cand functionam ca frilensar, ma laudam si eu cu talentul de-a scrie astfel de articole; eram platit la numarul de cuvinte si eram foarte interesat sa diluez un continut subtire in cat mai multe palavre.
    Recunosc insa, vorba lu’ Alecsandri, ca la rasaritul falnic al altora, tre’ sa ma inchin… chiar si mie mi-ar fi greu sa nu spun nimic in atat de multe vorbe.

    Doi, am o jena epistemologica luand lectii despre antreprenoriat de la cineva care n-a practicat sportul asta nici macar de placere. Vorba lu’ Calinescu (cred), ca sa fii critic, e chestie de bun simt sa ratezi cat mai multe genuri literare, altfel ne intoarcem la ce ziceam mai sus – palavre.

    Trei, chestia cea mai nashpa e ca dom’ profesor pare sa fi ramas dator cu niste raspunsuri unora care, ce s-o mai ametim atata, il acuza public ca ar fi de-a dreptul mincinos. http://www.ziarulalb.ro/articles/ticalosii-de-la-petrom/
    Cum zicea unul pe-acolo, pentru un cadru universitar treaba asta s-ar cuveni sa fie devastatoare. Nu si in Romania, daca omul e „de-al nostru”.

    • Trei, chestia cea mai nashpa e ca dom’ profesor pare sa fi ramas dator cu niste raspunsuri unora care, ce s-o mai ametim atata, il acuza public ca ar fi de-a dreptul mincinos.

      Nu am rămas deloc dator nimănui cu nici un răspuns. Dacă urmăriți dezbaterea la acel editorial o să vedeți că eu am spus tot ce am avut de spus. Am reluat dezbaterea apoi și pe blogul meu unde am răspuns și altor întrebări. Nu sunt mincinos: profitul de la Petrom chiar există și merge peste 50% în buzunarul statului Român așa cum e setat acționariatul. În plus, Petrom, prin sistemul de accize + TVA este încasator pentru stat pentru 60% din ce vinde (ca majoritatea companiilor din România și, de ce nu, ca majoritatea dintre noi care ne donăm pur și simplu 47.5% din venitul brut lunar statului).

      Una e ca articolul nu spune practic nimic. Da’ nimic, nimic. Valoarea adaugata despre care se face vorbire in prezentarea site-ului… canci.

      Cred că dumneavoastră dovediți vorbărie goală în acest comentariu lung și plictisitor. Nu ați spus nimic în el. Luați pasaje din articol și combateți-le. Cu fapte, cu cifre, cu exemple… În rest, hai să comentăm de dragul comentariului. Hai să combatem vorbind despre nimic.

      Eu am pus pe tapet o problemă: suntem săraci pentru că există tot mai mulți antreprenori politici și tot mai puțini antreprenori reali. Suntem înglodați în taxe (apropos, am înțeles că o să crească CAS), suntem sărăciți sistematic prin inflație (apropos, am avut cea mai mare inflație din UE în 2012), suntem păcăliți sistematic de clasa politică (orice culoare ar avea ea). Suntem dependenți tot mai mult de stat și de politicieni. Dăm de toți pereții cu capitaliștii și cu investitorii care vin din străinătate. Aveți alte idei? Dați-le drumul aici. Să le dezbatem. Să adăugăm valoare ideilor mele sau ale dumneavoastră.

  18. @ D-le ,,prostul satului”,
    Daca citeai raportul intre ,,antreprenoriat economic personal” si ,,expertiza in domeniul teoriei economice”, pe care am postat-o mai sus si taceai, ,,filosof ramineai”!
    Fiind vorba de un portal economic, chiar asa slab, ,,a la Scinteia”, cum spui d-ta – ca postac, puteai sa scrii insultator, in alta parte – unde este loc de asa ceva:portalurile politice.Cind afirmi ceva, ca o fraza este ,,defecta” sau o analiza eronata, aici trebuie sa demonstrezi si in ce consta aceste neajunsuri, nu sa stropesti cu noroi, pe toti – care nu avem nici in clin nici in mineca, cu postacii portocalii, rosii, sau de alta culoare!Portalurile economice nu sint instante de ,,condamnare stiintifica”, decit pentru postaci, pe care nu-i intereseaza dezbaterea economica ,ci sa postaceasca injurii!
    Acesta nu-i nici macar un „portal personal”, ca sa poti sa ataci pe cineva, care nu are cu d-ta, nici o legatura personala – decit aceea, ca probabil te-a concurat undeva si te-a depasit…ca inteligenta.

  19. Regret ca am descoperit dezbaterea la o ora atat de inaintata! E incitant! Voi reveni! Ceea ce spune dl Paun imi confirma ideile. Dar de ce nu avem antreprenoriat? Vina este istorica si si ,poate, genetica. Ce putem constata direct este ca suntem o populatie careia ii lipseste foarte multe. Sosele, closete,apa, canal,etc. Obtinerea lor prin activitate economica ar realiza obsedanta crestere economica.( Nu discutam de sosele, closete, apa, canal, etc. , discutam de „crestere economica”) Nu le producem pentru ca majoritatea populatiei POATE TRAI SI FARA! Daca nu i le asigura altcineva! Propulsam la varf o clasa politica care nu-si propune CUNOASTEREA SI PUTEREA la nivel social, ci din contra, saracia si ignoranta care-i asigura perpetuarea puterii personale.Mai ramane un cerc mic de nebuni sau visatori care se aventureaza in a intreprinde cate ceva, taxati zdravan de invidia unora si legislatia celorlalti. Asa functioneaza comunitatile fara vocatia istoriei.PS Sunt interesat de o discutie pe teme economice cu dl Paun.

  20. saracia noastra vine de la ….EcOnOmisti !!

    Economie rimeaza cu economisti. Nu cu altceva.

    Avem economsiti foarte slabi in tara, fara valoare stiintifica, incapabili sa publice articole in reviste bune straine, coatate ISI.

    Daca economistii ar fi de valoarea matematicienilor sau informaticienilor, ar merge bine si economia.

    Dar asa, ei doar stiu sa fure si, ajutati de breasla prietena si ultracorupta a juristilor, profita de legislatia proasta si netransparenta ca sa fure.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Paun
Cristian Paunhttp://cristianpaun.finantare.ro/
Este doctor în economie, conferențiar în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București, Director executiv al Societății Române de Economie (SOREC).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro