vineri, martie 29, 2024

Despre Parteneriatul Strategic cu SUA, scutul anti-racheta si vizita in SUA

Recenta vizita a sefului statului in Statele Unite trebuie privita din doua unghiuri. Primul este cel al documentelor semnate cu acest prilej, al doilea este al contextului in care s-a desfasurat.

In ce priveste primul aspect, cel al continutului, este clar ca documentele semnate cu acest prilej sunt de prima importanta pentru Romania. O declaratie de “parteneriat strategic” cu Statele Unite, in conditiile in care tarile noastre sunt deja legate prin alianta NATO si colaboreaza efectiv in teatre de operatii, vine sa sublinieze o data in plus ca raporturile bilaterale – asa cum se si arata in Declaratia respectiva – sunt substantiale si robuste. In fond, daca suntem deja legati prin Art.V al Tratatului de la Washington, iar militarii nostri lupta deja impreuna inca din anii ’90 (vezi participarea romaneasca la implementarea Acordurilor de la Dayton privind Bosnia-Hertegovina), nici nu mai era nevoie de o asemenea declaratie. Cum insa ambele parti au decis sa o semneze, acesta este un indiciu al faptului ambele sunt satisfacute de raporturile bilaterale si au tinut sa sublinieze suplimentar acest lucru prin actul respectiv.

Referitor la continutul Declaratiei, personal retin trei lucruri ca fiind foarte importante. Primul este mentionarea expresa a Art.V al Tratatului de la Washington, ca “piatra unghiulara” a raporturilor reciproce (ceea ce vrea sa sugereze ca, fara apartenenta Romaniei la NATO, o asemenea declaratie nu ar fi fost posibila): “The cornerstone of our cooperation is the solidarity embodied in Article 5 of the North Atlantic Treaty, which provides that an armed attack against one or more North Atlantic Treaty Organization (NATO) countries shall be considered  an armed attack against them all”, se spune expres in document.

Tin sa mentionez expres acest lucru deoarece am vazut ca unii comentatori (dl. Tismanenanu, de pilda) pun semnul egalitatii intre momentul actual al raporturilor bilaterale si cel al admiterii Romaniei in Alianta, de parca actuala guvernare ar avea nevoie de reinterpretarea istoriei pentru a beneficia de merite suplimentare … Ea a facut un lucru bun incheind aceste acorduri astazi, ceea ce nu inseamna ca, pentru a-i sublinia meritele, trebuie sa diminuam meritul guvernarilor anterioare (asta ca sa nu mai punem la socoteala ca, in cazul admiterii in NATO, trebuiau convinse alte 18 tari, in afara Statelor Unite …). Pana la urma, cum bine stie si dl. Tismanenanu, asemenea relatii se construiesc si se intretin pe o durata de timp ce depaseste inevitabil mandatul uneia sau alteia din guvernarile implicate, ceea ce face ca meritul lor sa fie egal distribuit.

Al doilea lucru important este ca Declaratia nu se limiteaza doar la colaborarea de dupa 2004, ci, cum este si firesc, mentioneaza expres si actiunile comune efectuate anterior, respectiv Misiunea de Antrenament din Iraq, ISAF, KFOR si Operatiile Enduring Freedom din Afganistan (in care Romania a debutat in iulie 2002) si Iraqi Freedom (in care Romania a debutat in vara lui 2003). Mai mult, in Declaratie se acorda un paragraf special permisiunii de utilizare a bazei Mihail Kogalniceanu pentru tranzitul spre Afganistan si alte teatre de operatii (permisiune acordata incepand cu 2003). Spun acest lucru pentru cei care vor dori sa sustina ca Acordul cu SUA privind baza de la Kogalniceanu a fost o realizare ce ar apartine in intregime actualei guvernari, deoarece a fost semnat in timpul mandatului ei. In lucrarea mea “Batalie pentru NATO” publicata in 2007, am aratat ca istoria acestui acord a inceput cu permisiunea acordata Statelor Unite la inceputul anilor 2000, de a face schimbarea contingentului lor din Kosovo prin portul Constanta, continuand apoi cu permisiunea de utilizare a bazei in contextul operatiunilor din Afganistan si Iraq, mentionata expres in Declaratie, pentru a fi trecuta de “punctul de neintoarcere” (point of no return) in timpul vizitei secretarului american al apararii, Donald Rumsfeld, la baza din octombrie 2004.

In general, trebuie sa mentionez ca gandirea noastra a fost dintotdeauna ca, pe langa raporturile de aliati cu SUA din cadrul NATO, Romania sa dispuna si de o relatie militara concreta cu Statele Unite, ca o intarire suplimentara a garantiei de securitate oferite de Art. V al Tratatului de la Washington. Spun acest lucru in deplina cunostinta de cauza, primele tatonari in acest sens datand inca din anii ’90, cand, insa, nu au existat conditiile necesare, nici de o parte, nici de alta, pentru materializarea lor. Acum insa, odata cu semnarea Acordului pentru instalarea elementelor scutului anti-racheta la Deveselu, care, desi mai semnificativa decat a Acordului privind utilizarea bazei de la Kogalniceanu, confera impreuna cu acesta acel element suplimentar de siguranta pe care Romania l-a urmarit intotdeauna, uneori chiar inaintea altora (vezi cazul Poloniei cu prima forma a scutului anti-racheta), materializand aspiratia initiala.

In sfarsit, cel de-al treilea element important pe care l-am retinut din Declaratie este ca, pentru a ne califica in programul “Visa Waiver”, Romania mai trebuie sa depuna eforturi indeosebi in lupta anti-terorista. “The legislation requires that aspirants to the Visa Waiver Program commit to enhanced counter-terrorism cooperation with the United States. We look forward to Romania meeting this objective”. Este vorba, deci, de un obiectiv de viitor, care va depinde in primul rand de eforturile noastre, indiferent de cine se afla sau se va afla la guvernare.

Referitor la Scutul Anti-Racheta, retin ca, dupa semnarea Acordului propriu-zis, tonul “analistilor” rusi (dar si francezi) s-a schimbat; daca pana la semnare, se incerca intimidarea noastra prin tot felul de amenintari provenite din partea Moscovei, la care noi raspundeam ca acestea sunt lipsite de obiect, intrucat scutul nu poate diminua eficienta capacitatii de descurajare nucleara a Rusiei, acum, cand nu ne-am lasat impresionati si am incheiat acordul respectiv, discursul s-a schimbat brusc, intr-o incercare vadita de diminuare a importantei sale. Brusc, de unde pana acum eram acuzati ca dorim sa subminam capacitatea de riposta nucleara a Rusiei, acum ni se spune ca scutul care va fi instalat nu are aceasta capacitate …!? Pai, domnilor, cand spuneati adevarul, atunci, sau acum, ca nu mai stim ce sa credem? (In ce ii priveste pe francezi, acestia doresc sa semene indoiala cu privire la realismul unei amenintari iraniene, intr-o tentativa de a discredita intregul concept).

Personal, sunt de parere ca obiectiile la scut, desi formulate in termeni tehnici, au fost si, daca se vor mai mentine, vor ramane politice. Ceea ce nu convine criticilor este ca, prin semnarea acestui accord, raporturile dintre SUA si Romania devin si mai stranse – pe o durata lunga de timp, cel putin pe parcursul funactionarii scutului – iar pozitia SUA in aceasta parte a Europei se intareste astfel!? Asta doare, nu ca scutul are sau nu, nu stiu ce performanta tehnica …

Acum, despre contextul vizitei in Statele Unite. Personal, nu sunt de acord cu cei care imputa presedintelui ca s-a vazut cu secretarul apararii sau cu directorul CIA, pentru ca Romania are aceste dimensiuni in raporturile bilaterale, iar prilejul unei vizite prezidentiale pentru asemenea intalniri este intotdeauna binevenit. Si dl. Iliescu, de pilda, a avut o intalnire oficiala cu secretarul apararii, Donald Rumsfeld, la Pentagon, in octombrie 2003, cand a efectuat vizita oficiala in SUA la invitatia Casei Albe.

Nu m-as referi negativ nici macar la modalitatea in care a avut loc intalnirea cu presedintele Obama – acesta a venit, ca din intamplare, in biroul vicepresedintelui Biden, invitandu-I pe cei doi interlocutori in cabinetul oval. Personal, ca unul care am fost de multe ori in SUA, stiu ca aceasta este formula uzuala, atunci cand o intalnire oficiala nu poate fi aranjata din motive de protocol (tipul vizitei, care a fost “de lucru” si nu “oficiala”).

Ceea ce nu am inteles – sau imi pare rau ca am inteles – este, dincolo de mentinerea secretului complet asupra acestui aspect (ceea ce reflecta faptul ca partea romana nu a fost sigura decat in ultimul moment ca o asemenea intrevedere informala poate fi aranjata pana la urma), faptul ca intreaga chestiune a fost plasata de administratia prezidentiala in contextul bataliei mediatice cu “analistii”!?

Nu era nevoie de asa ceva: vizita trebuia lasata sa vorbeasca prin ea insasi, mai ales prin insemnatatea documentelor semnate si a intalnirilor avute! A o cobori in arena disputelor cu “analistii” nu face decat sa ii diminueze importanta, impingand-o spre trivializare. Personal, daca as fi fost consilier presidential, asa cum am fost la inceputul anilor ’90, as fi sugerat ca dl. presedinte sa se refere exclusiv la importanta documentelor si a vizitei, lasand la o parte intepaturile la adresa “analistilor” sau supralicitarea rezultatelor, comparativ cu cele obtinute de guvernarile anterioare (vezi afirmatia ca Romania nu a avut niciodata un grad de securitate atat de ridicat …). Asta pentru ca, in acest domeniu, realizarile sunt pregatite, cum aratam, de o actiune intinsa pe mai multi ani, care depaseste de regula mandatul unei singure guvernari, iar partea americana, asa cum am vazut din chiar Declaratia semnata, priveste oricum in ansamblu, si nu separat, pe guvernari.

De aceea, sunt bucuros sa constat ca, in mod matur, opozitia s-a multumit sa salute vizita si rezultatele obtinute, evitand sa cada in plasa atacurilor facile pe aspectele conjuncturale ale acesteia. Mai mult, sunt incurajat de faptul ca, in contextual alegerilor care se apropie, mesajul de recunoastere si continuitate al opozitiei a fost astfel dat. Caci, cum imi spunea chiar un diplomat american, Jonathan Rickert, cu ani in urma : “daca vrei sa discuti despre prezent, discuti cu guvernul, daca vrei sa discuti despre viitor, discuti cu opozitia”!

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Stimate domnule Pascu, se vede ca sunteti un om inteligent! De aceea, am senzatia ca ati vazut un alt film atunci cand spuneti ca : „De aceea, sunt bucuros sa constat ca, in mod matur, opozitia s-a multumit sa salute vizita si rezultatele obtinute, evitand sa cada in plasa atacurilor facile pe aspectele conjuncturale ale acesteia”. Va inteleg doar daca prin Opozitie nu intelegeti Ponta si Antonescu! M-ar bucura acest lucru fiindca, cu tristete spun, o astfel de opozitie este fara speranta pentru Romania! Cred, de aceea, ca v-ati referit la partidul dlui Diaconescu Dan! Daca asa stau lucrurile, recunosc, aveti dreptate!

  2. Un articol lucid si echilibrat. IMP este in opozitie, dar daca opozitia ar avea in mai multe cazuri un astfel de discurs echilibrat, nu ar avea decat de castigat.

  3. Se pare ca ne scaldam in bani:)
    spitalele is cele mai moderne din europa.
    scolile sunt lux, echipare de la cafeterie la laboratoare cu tot ce le trebuie
    salarul minim la stat e 1000 de euro
    pensiile sunt de la 800 euro in sus
    TVA-ul a fost desfiintat deja de ani de zile
    Impozitul pe venit e 1%
    Mediul privat produce , avind angajatii cei mai bine platiti din europa
    Produsele rominesti high-tech rezultate din cercetaea si inovarea romineasca se exporta in toata zarile. japonia e unul din clientii tehnologiei rominesti de virf
    autostrazile cu 8 benzi au impinzit de mult tara
    TGV-urile circula cu 300-500 kmh la ora
    nivelul de trai, de productivitate, de asistenta sociala corecta si in general bunastarea populatie a depasit cel din tarile baltice
    Un flux constant de elvetieni, americani, britanici, suedezi imigreaza in rominia…
    30 de milioane de turisti viziteaza anual tara, mai ales din cauza bio-diversitatii, a nivelului excelent de servici si preturi ce il gasesc atit pe litoral, cit si la munte.
    rominia a lansat deja 3 sateliti pe orbita pt telecomunicatii si se lucreaza la o statie orbitala 100% romineasca…
    printre altele, un guvern cu un PIB si un buget excedentar, dupa ce a oferit credite germaniei, frantei, tot mai are bani…deci cumpara 24 de avioane noi-noutze F16 de la americani, sa le ajute putin economia:)

  4. Domnul Pascu face referire la remarcele presedintelui la „analisti” ( remarce facute dealtfel DUPA vizita), insa uita ca „analistii” (including opozitia) au tocat mai mult decat cretinoid si isteric intregul interval. Spune dl Pascu: „ De aceea, sunt bucuros sa constat ca, in mod matur, opozitia s-a multumit sa salute vizita si rezultatele obtinute, evitand sa cada in plasa atacurilor facile pe aspectele conjuncturale ale acesteia.”. POFTIM??? Cum ati spus? MATUR? haaaaaahahahaha, cata obiectivitate, domnule Pascu!

  5. ”De aceea, sunt bucuros sa constat ca, in mod matur, opozitia s-a multumit sa salute vizita si rezultatele obtinute, evitand sa cada in plasa atacurilor facile pe aspectele conjuncturale ale acesteia”. Asta e fraza care ma face sa ma indoiesc de buna credinta a acestui articol f bine scris si lucid pana la un punct. Opozitia din cate am vazut eu si citit, a reactionat chiar invers, in frunte cu Ponta si Antonescu. Poate nu ati fost in tara, Dle. Pascu! Daca incercati sa faceti ceva de calitate, faceti-l pana in capat, nu in stilul pur romanesc de doar 95%!

  6. Foarte TARE!!!
    Elegant in exprimare, domnul IMP ar putea trece chiar nesesizat prin faptul ca <>

    Cum americanii discuta, de fapt, despre viitor in legatura cu scutul, putem chiar deduce ca au discutat „in prezent”, nu despre prezent, dar cu „opozitia” … Sau poate e o speranta personala?!?

    In rest, subscriu la ce a scris domnul/doamna Gavrilache … chiar au fost „maturi” cei din opozitie … nimic de spus!!!

  7. Iata inca o dovada, proaspata, a maturitatii cu care „se multumeste” sa reactioneze la aceasta vizita:
    ANastase: „Pana la urma, cu cat ne multumim depinde de noi! Daca toate eforturile diplomatice ale unui stat se concentreaza asupra obtinerii unei actiuni de PR, atunci nu poti fi luat in serios pe termen lung. Sigur ca Traian Basescu se poate lauda cu poza cu merele din Biroul Oval. Din pacate, modul in care decurge relatia cu state europene cu care am avut (avem), de asemenea, parteneriate extrem de stranse confirma acest lucru. Am ajuns sa fim vazuti chiar cu dispret si tratati cu condescendenta chiar si de cei care ne-au fost cei mai buni prieteni. Si este pacat – pentru ca meritam mai mult, ca tara… In definitiv, care sunt in prezent obiectivele noastre de politica externa?”, incheie fostul prim-ministru.”

    http://nastase.wordpress.com/

  8. Pe masura ce avansam in articol nu ma puteam abtine sa nu admir eleganta cu care domnul pascu vorbeste de inceputul anilor 90, de perioada incepand cu 2000 eliminand prin tacere cu eleganta perioada 96-2000 (care dupa umila mea parere n-ar fi trebuit eliminata). Imi spun ok, e normal sa incerce sa traga din plapuma ca sa acopere perioadele propriei contributii… Si ajung la faimoasa fraza citata deja de antecomentatorii mei. Chiar era nevoie sa fie aruncat in derizoriu un articol atat de bun in ansamblu cu o afirmatie atat de paralela cu realitatea? Plus ca fraza e plasata la sfarsit si risca sa ramana tot ce ne amintim din articol. Mare pacat. Uneori nu e bine sa pui la bataie reputatia de expert ca sa salvezi un partid ai carui lideri au vorbit fara cap. Partidul nu castiga nimic dar reputatia de expert pierde.

  9. Regret daca nu am confirmat asteptarile de a desconsidera opozitia – din care fac parte – in finalul postarii. Sper sa nu se mai repete …

    • Nu e vorba nici pe departe de a desconsidera opozitia ci doar de a NU SPUNE MINCIUNI atat de evidente pentru orice om de buna credinta. Imi dau seama ca finalul este doar o repliere obligatorie ca sa nu se supere sefii pentru restul analizei.

  10. In articolul meu despre vizita lui Traian Basescu la Washington aparut aici, pe „Contributors” si in versiunea largita in „Evenimentul Zilei” precizam ca politica externa pro-NATO a fost prefigurata in anii cand presedinte a fost Emil Constantinescu si in perioada de dupa11 septembrie 2001, deci cand presedinte era Ion Iliescu si premier Adrian Nastase. Pledam si pledez pentru o viziune ecumenica, supra-partizana, cat mai lipsita de tendentiozitate atunci cand este vorba de interesul national, iar scutul anti-racheta este, mi se pare ca tine de ordinea evidentei, in favoarea interesului national al Romaniei. Nu cred ca exista divergente intre dl Pascu si mine asupra acestui subiect. Semnarea unei Declaratii privind relatiile strategice dintre SUA si Romania in secolul al XXI-lea si a acordului privind scutul fac din Romania, in chip cat se poate de concret, un partener extrem de important al aliantei nord-atlantice, concretizeaza in chip esential apartenenta tarii la aceasta structura politico-militara si de civilizatie. Nu incerc sa stabilesc ierarhii, sa potentez ori sa diminuez meritele cuiva, ci doar sa subliniez ca suntem acum dincolo de momentul simbolic, de faza preliminara, si ca acest gen de consecventa duce la incredere si la relatii intr-adevar eficiente pe lunga durata.

  11. „De aceea, sunt bucuros sa constat ca, in mod matur, opozitia s-a multumit sa salute vizita si rezultatele obtinute”.
    Ei bine, cum zicea mai sus cineva, cred ca am vazut filme diferite; adica Ponta si Antonescu nu mai sint in opozitie? A intrat pe ecrane un asemenea film deja?

  12. Dle Pascu, nu mai continuati sa ne dezamagiti : nimeni nu v-a cerut sa desconsiderati opozitia (intre altele, daca-mi permiteti, pentru ca se desconsidera singura punandu-i pe Ponta si Antonescu sa-i poarte cuvintele) ! Era suficient sa nu amintiti de luarile de pozitie ale liderilor opozitiei! Era chiar asa de greu?

  13. Constat, din mai toate comentariile, ca singura parte din postarea mea care a interesat nu a fost vizita propriu-zisa a președintelui si documentele semnate cu acel prilej, ci faptul ca am apreciat pozitiv pozitia opozitiei. Regretabil, căci vizita este mult mai importantă, insa obiectivitatea e lucru rar …

    • Din contra, domnule Pascu, nu este partea care a interesat in mod deosebit ci este partea pe care cititorii dumneavoastra o regreta.

      Personal va citesc cu mare placere insa stiti bine ca in general cei ce au capacitatea de a va aprecia materialele nu pot inghiti, pe nemestecate si aprecierile din final, pe care le-am simtit ca pe niste pietricele in prajitura preferata. Oare nu iesea mai bine daca in loc de a incerca sa ne vindeti pietricelele ca bomboane le lasati pur si simplu la o parte?

  14. Regret domnule IMP ca un comentariu de al meu, anterior acestuia, nu a aparut.

    Am vazut reactia si este regretabila,dar nu ma mira…Imi pare rau ca nu am pastrat o imagine cu comentariul aflat in asteptare. Este o lectie de tinut minte.

    Revin insa, chiar daca se reformuleaza:

    „Spun acest lucru in deplina cunostinta de cauza, primele tatonari in acest sens datand inca din anii ’90, cand, insa, nu au existat conditiile necesare, nici de o parte, nici de alta, pentru materializarea lor”

    Cu completarea ca lipsa materializarii se datoreaza exclusiv PARTII ROMANE care intelegea sa achizitioneze avioane sovietice, fiecare stie despre ce este vorba, si multe altele legate de persoane din conducere…

    Nu se poate face un parteneriat numai cu un singur stat, iti trebuiesc doi parteneri, cel putin, si amandoi sa porneasca in acelasi directie.

    Imi exprim convingerea ca acest comentariu va aparea
    Il insotesc de hohotele de ras care nu au aparut la primul comentariu.

    O seara buna in continuare!

    • For the record, va aduc aminte ca, exact in acea perioada am achizionat cele patru avioane C-130, 5 stații radar F-117 si un centru de suveranitate aeriana (ASOC) de la … americani, nu de la ruși !?

  15. Se intampla sa se repete:

    Ei bine, spuneam ca voi mai adauga:

    Parteneriatul incheiat este un efort de mare anvergura, consecventa si viziune, depus de Presedintele Basescu.

    Sper ca opozitia va ratifica acest parteneriat.

    Mai spuneam ca parteneriatul o sa poata sa ramana in istorie, daca o sa fie ratificat, ca un exemplu de relatii speciale constituite intre doi parteneri.

    In final, adaugam ca practic acest parteneriat a inceput cu vizita Presedintelui Clinton in 1997 cand am primit NU pentru admiterea din 1999 in NATO. Vizita fostului Presedinte al USA a fost urmata de o alta vizita, in aceeasi zi, cea a dnei ALbright. Deci cam de atunci cred ca putem sa incepem sa socotim relatiile speciale dintre USA si Romania.

    Poate apare acum si nu mai dispare.

    PS Ce obiceiuri, sa dispara textul – numai la Dvs. si la Adrian Nastase se mai intampla asa…

    • For the record, relațiile pe linie politicos-militară cu SUA au debutat instituțional prin crearea Comitetului bilateral pentru probleme politico-militare între Pentagon si MApN in … octombrie 1993!? Președinția comitetului era asigurata in comun de Frank Wisner, nr. 3 in Pentagon si de mine, ca secretar de stat in MApN.

  16. ˝De aceea, sunt bucuros sa constat ca, in mod matur, opozitia s-a multumit sa salute vizita˝

    Cred ca afirmatia domnului Pascu poate fi privita din doua unghiuri, ca sa-l parafrazez.
    Primul este ca domnul Pascu doreste sa dreaga busuiocul si sa dea asigurari ca din opozitie n-a pierit totusi toata maturitatea si responsabilitatea.
    Al doilea unghi din care poate fi privita afirmatia ar fi acela ca domnu Pascu doreste sa comita o uriasa ironie la adresa reactiei celor doi lideri ai opozitiei, acest cuplu politic care egaleaza in credibilitate alte cupluri celebre cum ar fi Tanda si cu Manda, Pacala si Tandala sau Lolek si Bolek.
    In arta ironiei este un procedeu ades utilizat, acela al contrapunerii antitetice.In cazul de fata io cred ca domnul Pascu a reusit o contrapunere antitetica de efect ironic garantat, aceea intre o reactie dezirabila, matura si responsabila pe de o parte si reactia reala, imatura si isterica a liderilor opozitiei, pe de alta parte.
    Chapeau domnule Pascu.Ati dovedit o impecabila indemanare in arta ironiei.

  17. Am o singura intrebare, daca imi este permis: de ce in textul in limba engleza a acordului semnat se specifica faptul ca scutul este destinat apararii trupelor americane si NATO din Romania ? Nu spune niciunde ca scutul are rolul de a apara Romania in ansamblul ei – cum de altfel e si o prostie sa crezi ca tehnic se poate face asta. Americanii si-au rezolvat o problema tehnica, nicidecum o problema a tarii noastre. Singura chestiune este daca vom primi ceva la schimb; cu ridicarea vizelor nu ne-a iesit …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Mircea Pascu
Ioan Mircea Pascuhttp://ioanmirceapascu.ro/
Om politic, membru PSD, profesor la SNSPA, europarlamentar, fost ministru al Apararii Nationale, expert in relatii internationale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro