Acest text nu este despre „corectitudine politica”, nici despre discutii subtile despre care e termenul corect si potrivit in conversatie, „rom” sau „tigan”. Este un semnal de alarma pentru noi toti: e timpul sa ne uitam in oglinda si sa vedem daca mai avem vreo farama de umanitate.
Povestea e pe scurt asa: un om care are putere, primar, muta fortat vreo 1000-1500 de oameni lipsiti de putere (inclusiv copii) intr-o baraca toxica, pentru ca astia 1000-1500 de oameni le put altor oameni care il voteaza in proportie de 93% pe primar. Asa o fi – se stie, e vorba de o minoritate care „pute” majoritatii, chit ca altminteri suntem un popor primitor si tolerant cu toata lumea (exceptandu-i pe tigani, ei nu sunt „lume”). Baraca in chestiune fiind toxica, adica plina de deseuri chimice (mai exact, e vorba de al doilea cel mai poluant combinat chimic din vremea lui Ceausescu, dupa Copsa Mica, lasat in paragina de cativa ani), 10-15 copii si vreo doi adulti se imbolnavesc in mai putin de o zi si e chemata Salvarea; personalul de la Salvare intra cu mastile pe fata din cauza toxicitatii in locul de unde au fost scosi copiii cu pricina. Inr-un final, omul cu puterea care i-a mutat acolo spune cu nonsalanta ca acelor copii si oameni „li s-a facut rau de la prea multa curatenie”.
As fi crezut ca o asemenea poveste cutremura pe oricine. Cu siguranta ca ar fi cutremurat daca era vorba nu de 1000 de „tigani”, ci de 1000 de orice altceva, gaini, caini comunitari, cai salbatici, romani. In loc de asta, la o asemenea stire, 9 din 10 comentarii (cititi cu atentie comentariile la articolul de pe EVZ!) il lauda pe primarul Chereches, ii ureaza sanatate si succes in starpirea „ciumei tiganesti”, il felicita si il asigura ca il vor vota ca presedinte, daca va candida. Pentru o fapta demna de lauda, ce-i drept – a intoxicat niste copii!
E momentul sa ne uitam in oglinda, urgent. Noi astia, majoritarii, si majoritatea dintre noi, cum ziceam, 9 din 10 comentatori. Mai ramanem oameni daca aplaudam o fapta care trebuie sa fie penala, daca traim intr-adevar intr-un stat de drept, adica punerea in pericol a sanatatii si vietii unor oameni, cu buna stiinta, pentru singurul motiv ca „noua ne put”? Oricat de rai ne convingem noi insine ca sunt ei, suntem intr-adevar noi cei buni, personajele pozitive, cei curajosi si frumos mirositori in povestea asta?
PS: M-am intrebat de multe ori daca in anii ’40, in timp ce evreii erau exterminati pe scara industriala la Auschwitz, sau oriunde s-a intamplat in istorie ca o minoritate sa fie exterminata de o majoritate, majoritarii stiau intr-adevar sau nu ce se intampla si daca nu cumva au acceptat in tacere, din lasitate. Acum tind sa cred ca daca au stiut, au aplaudat. Exact asta am face si noi, daca am avea ocazia. Inainte de asta, trebuie sa ne trezim si sa ne cautam de urgenta la simtul moral.
PPS: de obicei aprob toate comentariile la articolele mele. De data aceasta, am dezactivat optiunea de comentarii. Fie-mi permis sa fac din acest articol un semnal de alarma si un indemn la introspectie pentru fiecare dintre noi, nu un subiect de dezbatere.
