Adevarul este că zilele astea se joacă soarta dreptei politice. Jumătate din electorat se lasă furat de cântecele de sirenă ale stângii, prin duetul Ponta-Crin. Să le fie de bine. Ei nu văd ce se întâmplă în Grecia care a luat foc. La propriu și la figurat. Mai are bani de pensii și de salarii până în iulie. Atât. Le explodeaza in fata promisiunile desarte, cu care s-au mentinut atatia ani la putere.
Cei care le-au dat grecilor 14 pensii si 14 salarii și-au mutat conturile în bănci solide, elvețiene și germane, își mută reședințele în destinații exotice, lăsând în urmă lacrimi, sinucideri și durere.
Dacă votanții USL de la recentele alegeri nu-și dau seama ce-i așteaptă, să fie sănătoși. Vor afla mai devreme sau mai târziu.
Cealaltă jumătate de electorat, de dreapta sau nehotărâții, cei care nu acordă credit USL, au stat acasă.
Problema este ce face dreapta românească.
Datorită tenacității și cerbiciei lui Emil Boc au fost restabilite, cât de cât, echilibrele structurale, după catastrofala guvernare Tăriceanu. Și au fost pornite reforme în educație, justiție, relațiile de munca, pensii.
Acum PDL este în derivă. Nu pentru că n-a știut să comunice, a facut-o președintele Băsescu în locul lor, ci pentru că „una vorbim și alta fumăm”.
Adică, austeritatea a fost bună pentru cetățenii de rând, nu și pentru „dulăi”. Decolteuri, amante, n-am luat banii acasa, 170 milioane euro împărțiți 80% la primari PDL, gondole, săli de sport și patinoare. Liste lungi de demnitari ai PDL, DNA-bili sau trimiși în judecată, lipsa performanței în atragerea de fonduri europene și investitori. Blândețea cu care Emil Boc și-a tratat colegii, sperând ca Sorin Apostu să-și „probeze” nevinovăția.
Bun, asta-i istorie de acuma.
Ce se poate întâmpla în continuare? Două lucruri. O nouă echipă de conducere la cârma PDL, condusă de Monica Macovei, Cristian Preda, Voinescu, Baconschi și alți câțiva, nepătați de afaceri necurate. Macovei are stilul de conducere al lui Băsescu. N-are mamă, n-are tată, când în joc sunt principii și respectarea lor. Ar zbura pătații din PDL ca muștele, cum s-a întâmplat când îl conducea Băsescu. Ar fi altceva, un șoc, capabil să retrezească interesul electoratului.
Ar fi și un bun motiv pentru coagularea forțelor de dreapta. Doar nu-și imaginează cineva că Blaga ar reuși o atare performață. Iar MRU este mai degrabă un bibelou de vitrină, fără aplombul și puterea de acțiune a Monicăi, demonstrată cât a fost ministru, și de când este europarlamentar. („Nu mă las și nu vă las„).
Știu că în ochii multor PDL-iști este un scenariu utopic. Blaga, Stănișoară, Videanu, se și imaginează pe cai mari, conducând ce? Un dric în drum spre Cișmigiul partidelor politice. Unde-i așteaptă PNTCD, la umbră, pe o bancă incomodă.
Sunt momente ale politicii în care este nevoie de geniu, de viziune, de renunțări dureroase. Pentru a salva ce mai este de salvat.
În politica românească n-am văzut, până în prezent, un astfel de scenariu. Sunt cam 10% șanse să-l vedem în zilele următoare. Nu mai mult.
Pai votanții USL să fie sănătoși, domnule profesor, cum spuneți, dar noi ce vină avem? Cat despre PDL, sunteți în continuare un optimist când spuneți 10 % șanse de reformare. Peste o ora și jumătate începe, în seara asta sau mâine vom ști încotro!
Sa nu ne mai amagim. Stinga nu-i doar la stinga, e haaat, mult la stinga, drept in comunism. PSD e comunist, PC e comunist si da, PNL e tot comunist. Ginditi-va: nu conteaza ce spun oamenii astia, caci de facut ei fac ce-au facut comunistii. Ei nu emancipeaza electoratul ci il manipuleaza si-l prostesc pe fata.
Dreapta nu a existat niciodata consistent in Romania. A fost omorata sistematic din fașă de către diferite grupuri de interese. Dreapta din PDL a murit cu prima măsură de stânga pe care a propus-o ca soluție la criză (impozitul minim), urmată apoi de multe alte măsuri de stânga de tipul creșterea TVA, împrumut de la FMI, cheltuieli pentru investițiile publice = risipă, menținerea numărului de taxe la un nivel sufocant etc.
A fi de dreapta în mod autentic este foarte riscant în România de astăzi. Ești rapid marginalizat și ești rapid hulit de o șleahtă organizată sistematic și cu un puternic suport securistoid sau masonic. A fi de dreapta în România riști să cazi în derizoriu și să pari un nebun obsedat de piață și de ”mâna invizibilă” imperfectă dar mai perfectă decât tot acest haos intervenționist. A fi de dreapta înseamnă să nu aduni voturi de la o populație sărăcită sistematic și ținută într-o prostie cronică. A fi de dreapta înseamnă să fi contra curentului și să nu contezi până la urmă în cercurile care abundă de cei care crează și orientează curentul spre întărirea statului și a mecanismelor sale. A fi de dreapta înseamnă să nu ai succes pentru că ar trebui să refuzi proiectele cu statul sau să refuzi să dai mită și șpagă unui stat agresor cu privatul pe care aproape că îl urăște sistematic.
Educația nu poate insufla valori de dreapta pentru că este complet sub controlul statului. În consecință, sistemul educațional din România este complet aiurea și nu pedalează pe virtuțiile dreptei (economic vorbind aceasta înseamnă libertate economică, antreprenoriat privat, piață, prețuri nereglementate, proiecte dezvoltate și finanțate privat). Propovăduim în sistemele de educație etatizate cursuri care ne vorbesc despre politici publice, fiscalitate, instituții publice, administrație publică, monetarism, bănci și lăsăm în derizoriu faptul că pregătirea trebuie să o facem pentru piață și pentru asumarea incertitudinii.
Partidele de dreapta sunt din start sortite unei pervertiri doctrinare de stânga pentru că ele își sug seva din etatism și intervenționism (adică din stânga). Partidele de dreapta nu au susținerea unor antreprenori privați autentici care nu s-au îmbogățit cu statul pentru că în România așa ceva e mai rar întâlnit.
Dreapta nu mai există pentru că e mai ușor să devii ”antreprenor” politic (să taxezi profitul cultivatorului de cartofi) sau ”antreprenor” monetar (îți tipărești pur și simplu profitul) decât antreprenor autentic (cultivator amărât de cartofi agresat din toate părțile). Acești antreprenori politici și monetari sunt mai mulți și VOTEAZĂ DOCTRINE DE STÂNGA INTOTDEAUNA.