joi, iulie 18, 2024

Chaplin reinventat pe scenă

Inaugurată cu o versiune muzicalizată a celebrei și cam nițeluș ridatei Floare de cactus a lui Barillet și Grédy, continuată cu un bun musical inspirat de Cartea Junglei (realizată îndeosebi pentru copii și familiarii sălii Arcadia), stagiunea 2023/2024 a Teatrului Regina Maria din Oradea s-a încheiat tot cu muzică și dans. De astă dată într-un spectacol de mare anvergură în care unui text al dramaturgului, regizorului și scenaristului maghiar Pozsgai Zsólt, conceput ca un omagiu adus lui Charlie Chaplin,  i s-au alăturat pe scenele maghiare muzica compusă de Nagy Tibor și versurile create de Bradány Iván. 

Piciul, căci așa se cheamă piesa ce reface, în limbaj dramaturgic, scenariul celebrului film din 1921 al celui care a văzut ca nimeni altul luminile orașului dar parcă și mai abitir luminile rampei, a fost tradusă în românește de Zeno Fodor. După care a fost încredințată regizorului Halasi Imre, un profesionist al genului care a mai montat la Oradea cu ani în urmă Producătorii, iar acesta a pus-o în scenă ajutat fiind de coregraful Tapolánszki Tamás, de muzicianul Ovidiu Iloc care a asigurat conducerea muzicală, de Irina Chirilă care a imaginat decorul și de creatoare de costume Amalia Judea. Tuturor acestora alăturându-li-se o consistentă parte a componenților Trupei Iosif Vulcanși dansatorii Gyerman Alexandra, Sztankovics Noémi-Csilla, Vanessa, Dobos Etien, Kocsis Márk și Szilágy Patrik.

În felul acesta continuându-se o tradiție începută cu vreo zece ani în urmă, odată cu spectacolul Scripcarul pe acoperiș care ține și acum afișul. Și chiar dacă de data asta, din motive care-mi scapă, orchestra nu mai e în fosă, preferându-se recursul la negative, e important de spus că nu s-au făcut economii bezmetice, total nechibzuite la decoruri și costume, știindu-se că sărăcia, în cazul musicalului, face ca spectacolul să semene cu o limonadă caldă. Sau, ca să citez o secvență din spectacol, cu un ceai făcut din boabe de porumb. Vedem, așadar, decoruri etajate, astfel gândite de Irina Chirilă încât să sugereze ba spațiul mirific al Hollywoodul, ba cine știe ce secție de poliție, ba un cabaret, ba o sală de bal, ba niște modeste cămăruțe, ba camerele luxoase în care locuiește Mary, ba spații în aer liber. Amalia Judea a creat ținutele glamour ale lui Mary, smokingurile și fracurile celor ce o frecventează, ca și hainele de gospodină ale portăresei și bucătăresei experte în ciorbițe și căreia toți i se adresează cu apelativul madame Foyer ori ținutele componenților bandei lui Ted , tratați așa cum se cuvenea, în cheie ironic -comică. Și, firește, tot Amaliei Judea i se datorează iconicul costum al Vagabondului lui Chaplin,  hainele albe ale inventatorului personajului ca și veștmintele și șăpcuța șmecherească ale lui Jackie. 

Scenariul reface istoria Piciului, ne povestește cu lux de amănunte cum dintr-o tragedie personală s-a născut una dintre cele mai celebre creații din vremea Marelui Mut. Spectacolul, integrat categorii numite teatru de familie, este fidel formulei teatru în teatru. Marcată ca atare prin mijloace diverse, jocului actorilor asociindu-i-se un light design elaborat în așa fel încât să facă evidente citatele din film. Pe neașteptate, Chaplin, regizorul și producătorul din viața reală, se metamorfozează în geamgiul care îl găsește abandonat pe micul Jackie, îl crește, îl educă cu o imensă dragoste și cu autentică afecțiune. Odată trecerea frontierelor făcută, se întâmplă multe. Și năzdrăvăniile piciului, și gagurile geamgiului, și celebrul mers al lui Chaplin,  și istorioarele din lumea show-bizului care, în anii aceia de început de secol,  își definea profilul, și faptele bune făcute de aparent veșnic pusa pe ceartă doamnă Foyer (nume cu schepsis căci respectiva doamnă se va dovedi a fi bunătatea întruchipată), și felul în care își apăra aceasta propria fiică,  și regretele și remușcările lui Mary, adevărata mamă a lui Jackye, și cum se manifestă pretinsa bandă militarizată a lui Ted. Cea care e bună cu ocazia sărbătorilor de Crăciun până la proba contrarie. Totul presărat de muzici, dansuri, arii. Și mai ales multă, foarte multă emoție și cam tot atâta sensibilitate.

Acum, fiindcă tot vorbeam despre muzici, trebuie spus că melodiile compuse de Nagy Tibor nu au toate și nici peste tot valori egale. Sonurile mi se par a fi nițeluș  mai timide și mai puțin ritmate în prima parte a spectacolului, considerabil mai vii,  mai de natură să determine implicarea publicului în cea de-a doua.  Cele mai multe și mai grele cântece cad, desigur, în sarcina lui Daniel Vulcu, interpret cel mai adesea, convingător, viu, dinamic, multifațetat al lui Chaplin, recte al Geamgiului, urmat îndeaproape de Luca Bran, senzaționalul, fermecătorul copil ce dă viață Piciului. Luca Bran  e un adorabil puști de numai nouă ani pe care l-am mai admirat și în evoluția lui din Cartea Junglei, și acum, ca și atunci împărțind amical și cinstit rolul cu Rareș Roșu. 

Daniel Vulcu și Luca Bran realizează un cuplu solid. Actoricește, muzical, dansant.Un cuplu evident perfect sudat.  Cei doi se susțin unul pe altul. Arii, duete deloc ușoare au fost cântate cu aplomb, implicare, cu reale calități vocale de Ioana Cheregi, o mai mult decât de apreciat elegantă interpretă a lui Mary, de Alexandru Rusu care a fost exact ceea ce trebuie îndeosebi în rolul Ted, de aici excelenta Ioana Dragoș-Gajdó.  Se dovedește, iată, cum nu se poate mai benefică reinvitarea în chip de co-repetitor ca și de dirijor a lui Ovidiu Iloc care a izbutit armonizarea vocilor în coruri.

Dansurile create de Tapolánszki Tamás  sunt ,înainte de orice, prin concepție frumoase. În spectacol însă mai trebuie să crească. Și aceasta fiindcă  uneori sunt executate cu vădite, lesne descifrabile îngrijorări, chiar cu o anume dificultate de unii dintre actorii din distribuție, alteori încing la propriu și scena, și sala. Amintesc în acest sens momentul în care evoluează la cote maxime cvartetul Alexandru Rusu, Tudor Manea, George Dometi și David Constantinescu.

Georgia Căprărin o desenează pe naiva, sentimentala și atât de buna Lucy, Pavel Sîrghi îi joacă apăsat pe afaceristul care se iluzionează cu ideea că banii înseamnă sursă de putere absolută și îi permit orice ca și pe judecătorul căruia nu îi prea pasă de adevăr, omenie și dreptate, Eugen Neag creează, la antipozi, un jurnalist devenit mai apoi secretar cinstit, om bun ca pâinea caldă, Sebastian Lupu este Javert-ul agitat și veșnic gâfâind din anii 1900, Ciprian Ciuciu îl creionează pe medicul Tiukowsky. Polonez la origine,  magnetizat mai tot timpul, însă atent la respectarea legii. Crochiuri de personaje realizează Giorgiana Coman, Anda Tămășanu, Anca Sigmirean și Carina Bunea .    

Teatrul Regina Maria din Oradea

PICIUL de Pozsgay Zsolt 

Muzica: Nagy Tibor

 Versuri:Bradány Ivan

Traducerea: Zeno Fodor

Regia : Halasi Imre

Coregrafia: Tapolánszki Tamás

Conducerea muzicală: Ovidiu Iloc

Decorul: Irina Chirilă

Costume: Amalia Judea

Cu: Daniel Vulcu (Chaplin), Luca Bran ( Jacky), Ioana Cheregi (Mary), Ioana DragoșGajdó (Madame Foyer), Georgia Căprărin (Lucy), Alexandru Rusu (Ted, Mc Duft), Tudor Manea (Ed, Domnul1), George Dometi (Med, Domnul 2), David Constantinescu (Ben, Chelner, Șef, Freddy), Pavel Sîrghi (Colbert, Carlson), Eugen Neag (Harry), Sebastian Lupu (Polițist), Ciprian Ciuciu (Dr. Tiukowsky), Anda Tămășanu (Asistent 2), Giorgiana Coman (Chelnerița), Anca Sigmirean (Secretara de platou), Carina Bunea (Asistent regie)

Dansatori :Gyerman Alexandra, Sztankovics Noémi-Csilla, Vanessa, Dobos Etien, Kocsis Márk, Szilágy Patrik

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro