joi, martie 28, 2024

Așa-zisele elite*

Mă leagă de Bogdan Suceavă câteva fire, dintre care unul vizibil – ne-am bătut pentru premiul Ziarului de Iași, el cu „Avalon”, eu cu „Jimmy”, dar ne-a învins pe-amândoi Radu Vancu („Transparența”) – și altul invizibil: cel mai bun prieten al meu a urmat un traseu (Gazeta Matematică, olimpiadele naționale de matematică, master în Europa, doctorat în America, profesorat universitar tot acolo) identic cu cel descris de Bogdan Suceavă în cartea lui. Citeam și mă frecam la ochi: domnule, nu cumva ăsta-și bate joc de mine?! Sigur, existau unele mici diferențe („cel mai bun prieten” n-a mai fost așa bun după ce s-a-nsurat cu soră-mea, care nu-l lăsa la bere: „Să nu te mai prind cu bețivul de frate-meu! Gata cu anturaju’!”), dar, în mare, romanul „Avalon” m-a făcut marț. M-a pus pe gînduri.

Și prin ceea ce spune, sigur, dar și prin ceea ce nu spune. E, în fond, povestea unui învingător. Da, un învingător într-o lume dură, foarte „care pe care”, măcar c-o vezi tot timpul zâmbind cu gura pînă la urechi; iar acest învingător pare tot timpul foarte singur, chiar și atunci – sau mai ales atunci – când iese la fotbal cu „băieții”, dar în singurătatea lui ascunde un necuvînt. „Elită”. Nicăieri nu apare în poveste, nu l-am găsit nici cu ochelarii pe nas. Dar!

Elita este categoria socială cu acces la resurse (definiția îmi aparține, sunt mîndru de ea). Ne văicărim că n-am avut elite, că n-am avut un Havel („Am fost o generație lipsită de maeștri”, scrie undeva H.R.Patapievici), dar ne văicărim degeaba, pentru că România a avut elite, în sensul de mai sus. Hrana era o resursă, educația era o resursă, îngrijirea medicală era o resursă, sportul era o resursă, informația era iarăși o resursă – poate cea mai prețioasă dintre toate, cea care a contat pe termen lung. Imensa majoritate a oamenilor din țară nu avea acces la aceste resurse, iar lupta pentru a le obține implica un incredibil consum de timp și de energie; ceea ce înseamnă că cei care le aveau la-ndemână alcătuiau elita. Ca să mă fac înțeles, recurg la tehnica mea preferată, adică la exemplificare.

Cititorii acestei platforme aparțin, fie că vor, fie că nu, unei bule. Unei bule elitiste. Ca să citești articolele de aici trebuie să știi că platforma există (1), să știi să citești (2), să ai timp de lectură (3) și, cel mai important, să crezi că „te-alegi cu ceva” dacă le citești (4). Poate că primele trei condiții nu-s greu de îndeplinit, dar a patra este ucigașă; e vorba de faimosul WIFM (what’s in for me?) de care se împiedică toate entuziasmele cărturarilor. E vorba, deci, de o bulă urbană, educată sau auto-educată, dar neapărat urbană și neapărat în contact cu informația, mai mult, informația actualizată; la țară e altă lume, este altă planetă. Vorbesc serios.

Eu sunt de la țară. Ai mei erau de la țară. Am privit – și au privit – locuirea urbană ca pe ceva, cum să spun, dacă nu provizoriu, atunci categoric reversibil. La fel ca milioane de țărani urbanizați, și eu mi-am petrecut iernile „la bloc” mâncând cartofi aduși „de-acasă”, ca să evit cozile de la aprozar (revin imediat), iar ca să obțină acei cartofi, ziua unui țăran arată astfel: deșteptarea este la 4, munca începe cam pe la 5, la 11 se mănâncă din sufertaș, se doarme o oră undeva la umbră, apoi se mai muncește până pe la 6. Masa de seară se ia la 7, iar la orele 8 (20:00) tot satul intră la somn (uneori, tinerii mai stau „pe uliță”, dar sângele tinerilor e de foc). Nu există cărți. Singura tipăritură este ziarul „Scînteia”, la care toată lumea-i abonată din oficiu, și care se folosește la veceul din fundul curții, tăiată în dreptunghiuri frumoase, înfipte într-un cui ruginit. Toți oamenii au televizoare, așezate în camera bună, acoperite c-un mileu. Pe mileu șade un bibelou.

Cealaltă jumătate de viață e la bloc. Hrana se obține după lungi și istovitoare cozi, îngrijirea medicală este „universală și gratuită”, adică nu există (stomatoloaga de circumscripție mi-a scos două măsele perfect tratabile: „Cu ce să ți le tratez? N-avem materiale!”), educația e pe mâna unor profesori scârbiți, blazați și ciubucari, de la care capeți învățătura de căpetenie (să urăști școala în particular și autoritatea în general), iar informația reală se obține strict din revista „Pif” și din „surprizele” din guma de mestecat vândută de țigănci. În rest, mulțumim Partidului.

Alta era viața elitei. Limba franceză nu se învăța din Pif-uri. Hrana venea ea acasă, existau ore de înot, de tenis, de schi și de germană, exista spitalul Caritas și stabilimentele „cu circuit închis”. Mai presus de orice, elita „ieșea” – da, avea acest privilegiu. Sunt bucuros să explic termenul celor tineri, dacă mă întreabă…

Compromisul moral: ăsta a fost prețul. Nu au dreptate cei care spun că elita comunistă n-a plătit, că nu și-a achitat nota de plată, cel puțin prin urmași: „Nu scap nicăieri de voi. Sunteți peste tot. Sunteți ca buruienile”, spune un personaj din „Avalon”, într-un pasaj absolut memorabil, unde tema păcatului originar e rediscutată într-un mod, aș zice, cu totul original. Întrebare: did it pay off? A meritat?

Nu știu să răspund la această întrebare. Eu nu am primit o educație îngrijită și nimeni n-a făcut vreun compromis pentru mine, moral sau de altă natură. Dar întrebarea mi se adresează și mie: acum fac eu un compromis, unul mare, pentru a asigura fiicei mele o educație îngrijită. Sunteți obișnuiți cu exercițiul gîndirii, așa că și vouă vi se adresează întrebarea: merită? Faceți tot ce puteți pentru copiii voștri; știu. Vă certați cu profesorii, îi mutați de la o școală la alta, le plătiți ore de înot, de tenis, de schi și de germană, îi duceți la stomatolog pentru cea mai mică pată pe dințișori (și eu fac la fel, nu mă mândresc cu asta, dar nici nu mi-e rușine), le supravegheați lecturile și jocurile în rețea, îi luați cu voi în Toscana, la muzee (poate ați prefera să mergeți la țară, să faceți grătar cu Nășicu și s-o țineți patru zile numai pe căpșunică, dar vă sacrificați de dragul lor), iar, la limită, vă-ndesați țara-ntr-o valiză și plecați spre mai bine.

E ceva ce n-am spus. Cartea lui Bogdan Suceavă nu se numește doar „Avalon”, ci „Avalon. Secretele emigranților fericiți” și aici voiam să ajung. Emigrezi pentru tine sau pentru copilul tău? Cine-i emigrantul fericit? Tu sau el? Și care e secretul? „Să muncești pînă scuipi sânge”, spune personajul lui Bogdan Suceavă, iar acest răspuns standard al emigrantului e nemilos chestionat de autor, la sfârșitul narațiunii: ratarea, neizbînda, e acolo, e după colț, te așteaptă, ca pe milioane de alți emigranți. Ți-o asumi și pe-asta? Mi-o asum și pe-asta? Merită?

Ceea ce facem toți, noi toți din bulă, e să creștem o elită, nu o „așa-zisă elită”, ci chiar o elită (despre care postulăm, nu se știe de ce, că va avea acces la resurse. Să-i ajute bunul Dumnezeu…). Sună sforăitor? N-are decât să sune! Fiecare dintre noi face aceste eforturi cu presupunerea că cel mic / cea mică va deține, cândva, puterea, sau cel puțin o parte din putere, din puterea reală. Nu, nu libertate, nu doar libertate („Să-i fie bine lu’ ăsta micu’, să facă ce vrea el, nu să stea ca mine după toți tâmpiții”), ci putere. Să comande și să i se dea ascultare. Să decidă pentru alții, să controleze mersul lumii, s-o facă mai bună, măcar parțial. Ca să fii liber n-ai nevoie decât de o sumă de bani (mare sau mică, depinde de… facultăți!), însă accederea la „butoane” presupune mult mai mult de-atât. Am găsit cuvîntul potrivit într-un text de-al lui Cătălin Pavel: kalokagathia**.

Da, există antreprenoriatul, sigur că da. Toți ați considerat că antreprenoriatul este adevărata cale („tao” – lăsați-mă să glumesc!) și ați lăsat aparatul de stat, aparatele administrative ale tuturor statelor, pe mâna celor ca mine, pe mâna celor cu educație mai degrabă informală („școala vieții”). Și iată la ce s-a ajuns! La cine! Sincer, cred că ceva a mers greșit și că e necesar ca cel puțin o parte din viitoarele elite să se implice în administrația publică, indiferent ce înseamnă asta. Și în politică, da.

Dar în niciun aparat de stat nu există atâtea joburi de șefi pentru câtă elită creștem noi! Asta am încercat să spun de la-nceput. Unii vor fi absorbiți, alții, nu. Ce vor deveni aceștia? Blue-collars? Haida-de! Joburile de joasă calificare dispar chiar mai repede decât celelalte, cu IA nu este de joacă (chiar nu e! Și nici nu vreau să-mi imaginez ce se mai coace prin marile laboratoare de cercetare…). Când am spus c-am fost pus pe gânduri de cartea lui Bogdan Suceavă, la asta m-am referit, la un fel de epifanie de care-am avut parte, la o trezire la realitate: nu îmi imaginasem până atunci că (simplu spus) „șomerii academici” sunt, de fapt, tot șomeri.

NOTE_________

*Expresia nu-i a mea, este a lui Vasile Ernu, care obișnuiește s-o împăneze cu ghilimele. Eu am renunțat să le pun, că și-așa e textul plin de ele.

**„Cum să educi un copil, varianta Pseudo (I)”, revista Dilema Veche, nr. 818/2019, https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/cum-sa-educi-un-copil-varianta-pseudo-i

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. Emigrantii reusesc deoarece sunt condamnati sa aiba succes, nu au nici o alta posibilitate. (Din gindirea mea profunda).

    Multi dintre noi suntem elite, doar ca unii dintre noi, elitistii, suntem mai putin cunoscuti. Si la ce ne-ar folosi sa fim elite folositoare societatii? Sa fim injurati?
    Ma uit la societatea germana de azi. In comparatie cu trecutul, azi e complet lipsita de elite, fie politice, stiintifice, filozofice si chiar sportive. Si totusi societatea functioneaza ca un ceas elvetian, somajul a ajuns la sub 5%. Nu de putine ori cei care-si imagineaza ca ar fi elite mai rau incurca.

    • Societatea germana de azi functioneaza pe baza muncii altora. Se afla astazi la un fel de apogeu, cam cum era Marea Britanie intre 1870 si 1914. De asta functioneaza si fara elite, dar de-aici incolo merge numai la vale.

    • Atunci de cea mai stai acolo ? ah, ca functioneaza si iti poti castiga traiul si care pot fi pretentiile de la elitele germane ? se pare ca nu cunosti indeaproape istoria recenta a Germaniei si care a fost rolul elitelor in tara respectiva.

    • „In comparatie cu trecutul, azi e complet lipsita de elite” – mă întreb cum va arăta viitorul în comparație cu prezentul. Din acest punct de vedere.

  2. Intr-o tara disfunctionala ca Romania, elita este intr-adevar formata din cei cu acces la resurse. Insa elita autentica este altceva, este cea care creeaza resurse. Atat pentru ea, cat si pentru restul societatii. De asta europenii emigreaza in America si nu invers. De asta asiaticii emigreaza in America si nu invers.

    Sigur ca orice elita are si elemente corupte, sigur ca orice forma de ordine are si manifestari patologice. Dar atat timp cat elementele corupte si manifestarile patologice raman in minoritate, inseamna ca elita acelei societati e cat de cat autentica, isi face treaba. Ce model va doriti pentru fiica dvs? Marissa Mayer e modelul gresit, e elita falsa. Cu acces la resurse, dar care nu creeaza resurse.

    • Dupa cate inteleg intreaga elita a lumii este concentrata in SUA, restul lumii fiind de rahat.
      Asa sa fie, dar ce ar face SUA fara asiaticii, mexicanii etc.etc care produc pentru piata americana ? deocamdata europenii dupa cate vad invadeaza SUA mai mult cu vase de croaziera decat cu cele umplute cu emigranti ca acum 300 – 400 de ani.
      SUA mai are farmecul „lumii libere” si a posibilitatilor nelimitate dar ce sa va intampla daca si in SUA ideile socialiste din Europa vor pune stapanire pe societate ? un nou razboi civil ? arme sunt destule.

      • @Ursul Bruno – intelegi gresit. Dintre tarile care conteaza, in Statele Unite elita isi face cel mai bine treaba, e preponderent o elita autentica. Statele Unite nu trimit postaci pe forumuri, cum fac Rusia, Germania si Bruxelles-ul. Ce zici, e o dovada destul de buna? :)

        P.S. nici UK nu trimite postaci pe forumurj, dar elitele sunt destul de corupte, iar societatea destul de degenerata.

        • Bravo Harald, daca mentionai si sorositii tacamul era complet („Germanii, Merkel, Bruxellesul, Sorosistii, Baba si Motocicleta” :))

          P,S.
          Minciunile repetate de o mie de ori devin un adevar mai putin atunci cand autorii apeleaza la „gogomanii” care bat la ochi de la o posta. Majoritatea oamenilor nu sunt chiar asa de naivi precum ii consideri (te supraestimezi;)

          • @Renew Europe – bunică-mea avea o vorbă: ”te simți cu musca pe căciulă” :) Îți dai seama în ce realitate proprie trăiești, dacă îți spui ”renew europe”, dar protestezi când vine vorba de postacii Bruxelles-ului? :)

            • Bravo Harald, nu te lasa (pe aici misuna „postacii” Beuxellesului si ai lui Merkel, iar misiunea ta este de a proteja romanii de manipularile lor subtile :)))

              P.S. Bunica mea avea si ea o vorba: anturajul coloreaza, asadar atentie la anturaj (de unde ziceai ca postezi?)

          • @RenewEurope – despre Soros, ce am remarcat eu (ți-am mai spus că păstrez în niște fișiere text toate comentariile, astfel încât văd ce nu trece de moderare pe diverse forumuri și îmi dau seama în ce ape se scaldă respectivul forum).

            Deci: comentariile progresiste care iau în derâdere finanțările asigurate de Soros trec mereu de moderare, însă comentariile serioase care aduc în discuție ONG-urile finanțate de Soros care trimit postaci pe forumuri nu prea trec de moderare. Concluzia e destul de evidentă.

  3. Poi, nu-i corect si nici in totalitate adevarat, privind la miile de oameni de succes, gen Becali, dar si la Bogdan Olteanu sau Hrebenciuc tata&fiu…
    EU cred ca e vorba de niste haite, org, mai mult care fc la fel ca retelele de crima organizata subjugand cel mai sarac si inapoiat stat din EUropa, care au nevoie de rep politica de toate culorile. Haita de partid si de stat sa-i zicem. Daca faci parte din ea ti-a cam pus Dumnezeu mana in capul tau si al urmasilor tai, daca nu… esti Li BER! eventual VICTIMA a haitei, tu si toti urmasii tai.

  4. Elita nu are nevoie de putere. Pentru că a avut-o dintotdeauna. Doar cei care nu au avut niciodată puterea și-o doresc.
    Elita tocmai prin asta se deosebește de „plebe”. Prin ne-nevoia de a (se) demonstra.

    • Am uitat sa spun că mi-a plăcut textul dumneavoastră și faptul că ați punctat/sumarizat foarte bine ideea de elita. Clar, simplu, ancorat la viață reală. Mulțumesc, m-ați făcut să gândesc mai bine.

    • Sigur elita e formata din cei care au puterea. De exemplu, Comitetul Politic Executiv al CC al PCR. Vezi Emil Bobu, vezi „Ion Teleaga”, vezi Dragnea, Carmen Dan. Ai pusca, bastoane, scuturi – faci parte din elita, nu ai – naspa !!! – esti un amarastean care trage pe nas…gaze.

      • @Megalodon, m, spui asta pentru că există tendinta sa ne raportam doar la Ro și experiența de aici, de după cel de-al doilea raboi mondial.
        Eu consider „elita” că fiind familiile Rockefeler, Rothschild, J.P. Morgan, Gates, Buffet, Jeff Bezos, Elon Musk si multi alții din America sau Europa (familia Porsche, familia Adidas, familia l’Oreal, deținătorul Inditex), sau chiar Jack Mă din China, politicienii lucrând pentru ei, in favoarea lor.
        Din păcate, perioada comunistă și post a alterat in Ro ideea de elita. Îmi amintesc pentru Ro de Malaxa, de familia regală, de familiile tradiționale de moșieri.

        Din păcate, odată cu schimbarea ordinii în comunism, singura posibilitate de a fi în elita era să aderi la „partid”. Aderare care îți oferea accesul la magazinul de partid, la posturile înalte, la spitalele cu circuit închis, la ieșitul in lume. Nu puteai fi „elita” decât fiind unul de-al lor.
        Și chestia asta s-a mentinut până acum, și încă se menține.

        „Administratia” din Ro este elita care se susține reciproc, care își „sheruieste” beneficiile și relațiile pentru/prin grup. Si acum, accesul la multe resurse se face prin circuit închis. Nu contează cât de mult plătești la asigurările sociale de sănătate și nu contează că ești dispus să dai plicul cu prețul cerut, daca nu ai recomandarea unui „prieten” din cercul lor de „elite”, accesul este închis. Nu contează că faci mutație pentru a putea acces la o școală mai buna, daca nu ai recomandarea unui „prieten” din cercul de „elite” asociat scolii, accesul este închis. Sa nu ne mințim cu ce am „obținut” in cei 30 de ani.

        Adevărata elita sunt cei din umbra, cei care nu au nevoie să iasă în față pentru că alții lucrează pentru ei și „își permit” să aibă acces la tot ce doresc fără să se facă remarcați. Fără să adere la vreun „partid” sau la vreo „comunitate” (aka cluburile Rotary). In Ro va trebui sa treacă multa apa pe valea sâmbetei până se va fi dezvoltat o elita în adevăratul sens al cuvântului.

  5. „Elita este categoria socială cu acces la resurse”
    Se potriveste ca o manusa comunistilor insa sub nici o forma cetatenilor care n-au avut ocazia sa profite de „binefacerile” epocii comuniste.
    In Occident elitele sunt percepute ca expresia unei pregatiri profesionale, scolare, universitare foarte buna indiferent de provenienta sociala, se poate asocia cu expresia de meritocratie respectiv performanta.
    Comunstii pot fi considerati „artistocratia” muncitoreasca bazata mai putin pe merite profesionale si performanta , respectarea ideologiei comuniste fiind mai important.
    Cum ideolgia nu tine de foame si nici de frig , ea a fost repede aruncata peste bord facand loc accesului la resursele sus numite, hrana, educatie, sanatate mai buna, informatii obtinute prin forta si tortura.
    Elitele occidentului au inteles si interpretat cu totul alfel rolul pe care l-au primit in societate, au conribuit si contribuie in continuare la crearea plusvalorii datorita pregatirii lor profesionale superioare indiferent de nivelul ei.
    Un zidar bine pregatit si care la randul sau pregateste ucenci poate fi considerat ca facand parte tot din elita, la alt nivel.
    Romania va putea depasi faza actuala in care este condusa in continuare de „elitele comuniste” numai o data cu aparitia unei noi elite dupa model occidental.

  6. Trebuia sa nu renuntati la ghilimele, parol! Se poate pune botu` foarte usor….
    Pentru ca una e sa spui:
    Elita este categoria socială cu acces la resurse (definiția îmi aparține, sunt mîndru de ea)
    si alta
    „Elita” este categoria socială cu acces la resurse (definiția îmi aparține, sunt mîndru de ea)
    De prima nu prea aveti cum sa fiti mandru :P, dar, cu siguranta, a doua ati lovit-o binisor
    Elita, aia fara ghilimele, nu are nicio treaba cu resursele, ma gandesc la Tutea sau la Cioran, asa, imi vine acum in minte exercitiul de admiratie, …ce resursele lu`peste au avut ei?
    Tutea in pijama, in garsoniera aia mititica, cu ochii sclipitori si cu o minte naucitor de agera, de invidiat, la cati ani? peste 80 de ani.. o fi elita sau nu?
    Cioran, admiratorul de betivani si sinucigasi, neomul…? (na, n-o sa facem caz de opera :P)
    De ce sunt ei elita? (sa recunoastem, nu-i musai sa fie pentru toti, si nici nu sunt)
    Sigur ca au si altceva in spate.
    Dupa mine „treaba” cu elita fara ghilimele e alta, ce-ai facut la viata ta, cat de apreciat esti sau ai fost, de cine si ce ramane in urma ta.
    Te-a nemurit vreo chestie buna? (ca poti fi nermurit si pentru grozavii, nu?)
    OK, esti (din) elita.
    Sigur, daca vreti sa despicam firu`n paispe putem sa zicem ca avem mai multe ranguri in elitism: aia mai mici nu-i musai sa fie nemuriti, pot fi doar apreciati ca foarte buni in ceea ce fac (desi ma indoiesc ca un tamplar grozav ar fi considerat elita, desi ar putea fi)
    Pana la urma, elitele nu au o stampila-n frunte, elita mea nu-i musai sa fie ca a dvs, zic asa, la impersonal, dupa cum nici elita lu` Gigi Duru n-o sa fie Tutea, ci nu`s ce ciumeg dupa care „moare” femeile :P Si care le-o da in freza la alti ciumegi, mai mici, dupa care se „umple” de respekt
    Si, in fond, fiecare are „dreptatea” lui, daca ne gandim la definitia din dex:
    Elita: Ansamblu de persoane care, prin calități deosebite, se distinge de restul colectivități
    Si ciumegu se distinge fata de ailaltii, nu? S`atunci? Nexam treaba cu resursele, nu? d`aia zic ca ghilimelele alea fac diferenta…nu ca n-ati sti-o :P
    P.S. M-ati facut curios, o sa caut sa citesc Avalonu`

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro