O lectură obligatorie, celebrul roman „Ora 25” al autorului român Constantin Virgil Gheorghiu, deși scris în 1949, ne arată ce se poate întâmpla într-o societate dezumanizată, divizată, care nu reușește să își găsească obiective și valori comune, într-o perioadă de mari tulburări și transformări – așa cum a fost perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial.
Deși istoria se repetă la intervale mari de timp, noi nu suntem aceiași. Suntem mai buni! Am suferit o perioadă neagră, cu frici și lipsuri, până în 1990, pentru ca apoi să traversăm o altă perioadă de excepțională prosperitate, din 1990 și până azi. O arată cifrele din ultimii 35 de ani. De la aderarea României la Uniunea Europeană, beneficiind de peste 100 de miliarde de euro în fonduri europene, economia românească, dacă ne uităm la convergența reală către media Uniunii Europene, cu excepția crizei financiare din 2008–2009, a fost una dintre cele mai dinamice economii din cadrul Uniunii.
Măsurând convergența reală ca nivelul PIB pe locuitor ajustat cu puterea de cumpărare, se remarcă clar că evoluția acestui indicator în cazul României a fost spectaculoasă. Astfel, la începutul anilor 2000, când România a început procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, PIB/locuitor ajustat cu puterea de cumpărare reprezenta doar 27% din media Uniunii Europene. La momentul respectiv, România era pe ultimul loc dintre țările membre sau candidate la aderarea la UE. Următoarea era Bulgaria, cu 29%. Polonia, Ungaria și Cehia fiind cu mult în fața României. În 2007, la momentul aderării, România înregistra valoarea de 44%, iar acest indicator s-a majorat constant, cu o pauză între anii 2013–2015, ajungând la nivelul anului 2024 la 79%. Astfel, România a ajuns peste Bulgaria, Slovacia, Grecia, Croația, Letonia și Ungaria și la același nivel cu Polonia.
Aceeași convergență rapidă s-a transferat și către salarii. Exprimată în euro, la nivelul anului 2024, conform Eurostat, media lunară a salariului net a atins valoarea de 1.055 euro, ceea ce reprezintă o creștere de peste 3 ori a salariului net exprimat în euro de la aderarea României la Uniunea Europeană. De remarcat faptul că în marile orașe, salariile au crescut într-un ritm și mai accelerat, iar nivelul de trai a depășit media Uniunii Europene și chiar condițiile de trai din unele mari orașe europene.
Cu alte cuvinte, în ultimii 30 de ani a fost posibilă îmbogățirea într-o singură generație, un lucru extrem de rar la scara istoriei.
Astfel, datorită apartenenței României la Uniunea Europeană și a fondurilor europene pe care le-am investit în economie, suntem foarte aproape de nivelul de trai mediu al Uniunii Europene. Mulți dintre cei care călătoresc și fac afaceri pe întreg mapamondul ne spun constant că, în România, se trăiește mai bine decât în multe alte țări dezvoltate.
A fost însă un drum sinuos, pe care s-au făcut și greșeli, si nu am reușit să construim prosperitate pentru toată lumea, și mai ales, clasa conducătoare nu a reușit să câștige încrederea.
Nouă, economiștilor, ne place să lucrăm cu medii matematice. Dar mediile nu spun întregul adevăr: nu vorbesc despre cei care nu au avut oportunități, despre cei care au fost omiși de sistemul de educație, despre cei care au fost prinși pe picior greșit de avansul tehnologic sau despre povestea celor care s-au zbătut în zadar și, încet-încet, au fost excluși din comunitățile lor.
Deopotrivă, mediile calculate de noi, economiștii, nu spun nici povestea celor norocoși, care au „prins trenul” acestei dezvoltări extraordinare, care au muncit mult să ajungă unde sunt sau, poate, au primit, dar nu au dat nimic înapoi societății.
Din aceste două tipuri de date se determină mediile, însă ele nu spun întreaga poveste. Un sistem care se gândește mai puțin la dezvoltarea incluzivă și nu investește suficient în infrastructura socială, în special în accesul la educație de calitate și la servicii de sănătate, riscă să accentueze inegalitățile sociale, cu consecințele de rigoare.
Am ajuns acum la o răscruce de drumuri. Lucrurile bune care ne-au adus aici – apartenența la Uniunea Europeană, prosperitatea, stabilitatea politică și macroeconomică, investițiile străine, regimul de impozitare prietenos pentru afaceri, parteneriatele comerciale cu celelalte țări democratice – s-ar putea să nu fie suficiente pentru a ne duce mai departe. Ne-au slăbit din interior, pe rând: marginalizarea și lipsa accesului la educație, corupția mai mult sau mai puțin evidentă, politicile publice păguboase și inechitabile care au slăbit structura bugetului, Covid-ul și, în cele din urmă, demografia. Toate acestea vor avea consecințe pe termen lung și foarte lung, în special cel din urmă – demografia. Cu milioane de români emigranți, cu o natalitate din ce în ce mai scăzută și cu o îmbătrânire accentuată în următoarele decenii, este necesar să ne întoarcem spre noi și să ne întrebăm ce fel de țară ne dorim. Ne dorim să fim acea țară unde și străinii recunosc că este mai bine să trăiești decât în multe țări dezvoltate?
Datorită exceselor bugetare din ultimii ani, problema majoră a României în următorii mulți ani va fi deficitul bugetar, deficit care a devenit nesustenabil și este din ce în ce mai greu de finanțat, cu costuri tot mai mari.
În ultimii ani, România a înregistrat deficite bugetare semnificativ mai mari decât media Uniunii Europene, situându-se constant printre țările cu cele mai mari dezechilibre fiscale. Conform datelor Eurostat, în 2024, deficitul bugetar al României a atins 9,3% din PIB, cel mai ridicat nivel din UE, comparativ cu media europeană de 3,2% și media zonei euro de 3,1%. Aceste deficite bugetare au avut ca și consecințe generarea de inflație (România având una dintre cele mai ridicate rate ale inflației din Uniunea Europeană), costuri ridicate de finanțare (România se împrumută la cele mai ridicate rate de dobândă din Uniunea Europeană), deficit de cont curent. Mai mult, acest deficit bugetar nesustenabil pune în mare pericol rating-ul de „recomandat” al României pentru investiții. O retrogradare a României în categoria de rating „nerecomandat” investitorilor ar conduce la ieșiri de capital, deprecierea leului, precum și la rate și mai ridicate de dobândă, care vor lovi atât populația, cât și companiile (spre exemplu, în episodul de rating „junk” anterior, România a înregistrat rate de dobândă exprimate în două cifre).
Ca să putem gestiona această situație, va fi nevoie de o ajustare fiscală, care va fi întinsă pe mai mulți ani și va însemna probabil majorări semnificative de taxe. Însă, pe lângă ajustare, avem nevoie și de credibilitate în fața creditorilor instituționali, de atractivitate pentru investitorii străini, de încurajarea mediului de afaceri prin măsuri responsabile, care să creeze un mediu concurențial sănătos, bazat pe dreptul de proprietate și pe libera alegere, de fonduri europene, de mari proiecte de infrastructură și multe altele.
Cu alte cuvinte, este necesar să fim parte din ceva mai mare, dintr-o uniune care să aibă ca valori libertatea economică, competitivitatea, bunăstarea, inovația.
Trebuie, de asemenea, să conștientizăm faptul că economia românească ar avea extrem de mult de suferit în cazul îndepărtării României de Uniunea Europeană. Practic, având în vedere dezechilibrele pe care le înregistrează economia românească, fără accesul la fondurile europene, aceasta nu ar mai putea furniza nici pe departe nivelul actual de bunăstare. Putem foarte ușor compara, având destule exemple în Europa, nivelul de trai al României comparativ cu cel înregistrat în acele țări.
În mod paradoxal, democratizarea informației și libertatea de comunicare ne-au divizat mai mult ca niciodată. Unele lucruri însă sunt extrem de clare: apartenența la un bloc comunitar puternic, responsabilitate fiscală, politici sociale incluzive, accent pe investiții. Acestea sunt valori atemporale și e timpul să redevenim uniți în apărarea acestor valori. Acest al 25-lea ceas poate face diferența între trecut și viitor.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Aș dori să îmi exprim îngrijorarea cu privire la gestionarea fondurilor europene. Din păcate, există riscul ca acestea să ajungă în buzunarele unor persoane care nu le folosesc în mod corespunzător sau să fie câștigate de aceiași profesioniști bine cunoscuți, care sunt adesea lăudați și apreciați. Mă întreb dacă este corect să mă bucur de succesul unora în detrimentul altora. Consider că este esențial să avem lideri care să se conecteze cu oamenii și să le înțeleagă nevoile. De aceea, îl susțin pe Simion, care pare să fie un om accesibil și prietenos, dedicat comunității. Deși Nicușor Dan are o pregătire solidă și realizări importante în parcursul său profesional, el pare să se concentreze mai mult pe intelectualitate. Cred că este important ca fiecare dintre noi să voteze în funcție de valorile și prioritățile pe care le considerăm relevante.
“ Aș dori să îmi exprim îngrijorarea cu privire la gestionarea fondurilor europene.”
Da, castigul votului de catre Simion va reduce trecerea euroilor in buzunare romanesti nepotrivite. As plusa chiar: va elimina trecerea euroilor in orice buzunare din Ro, pentru ca UE va reduce la ZERO finantarea Ro in cazul aducerii lui Siemion si a clicii sale imunde (cu Kremlin Georgescu in functia de PM) la fraiele unei tari-caruta la remorka Rusiei. Retrogradarea la junk previzibila in urma amenintarii lui Simion cu nationalizarea companiilor straine (dupa model Putin), cu reproducerea politicii economice a lui Viktor Orban (vezi fundatura economica unde se afla azi Ungaria) va reduce drastic numarul investitorilor din Ro. Izolarea de NATO va urma in cateva zile: adio sprijin SUA&UE la Deveselu, Kogalniceanu, Campia Turzii. Adio Moldova, iar Ro va avea la granita un nou inamic: Ucraina.
Siemion-Presedinte ales democratic este calea sigura spre dezastru si spre inlocuirea mertanelor si vilelor de azi din tara cu lazi/pobede la mana a doua si revenirea la caminele comune cu veceul pe hol si dormitul prin corturi si carute cu coviltir. La asta va duce cu siguranta votul pentru academicianul care a condus scandalurile ultrasilor berbecalului.
Hai Dinamo! Hai Rapidu! Hai Craiova! Hai Stiinta! Hai Timisoara! Hai Ro! #SuieMimion😉 Monta!😂
@Nicolae _ „Aș dori să îmi exprim îngrijorarea cu privire la gestionarea fondurilor europene. Din păcate, există riscul ca acestea să ajungă în buzunarele unor persoane care nu le folosesc în mod corespunzător…”
Singura grijă justificată este cu privire la faptul că în contextul creat de ajungerea lui G Simion în turul 2 al alegerilor prezidențiale și mai ales dacă ar fi ales președinte, fondurile europene ar fi pierdute de către România.
Ele nu ar mai fi disponibile din partea UE ca sancțiune pentru o guvernare nedemocratică, la fel ca în cazul Ungariei, spre exemplu. Și oricum Simion, asemenea lui Georgescu, militează pentru izolaționism. (Dacă încercați să susțineți contrariul, vă invit cu respect să revedeți nenumăratele declarații, unele contradictorii, ale celor doi în acest sens.)
De fapt, „îngrijorarea” dumneavoastră este nejustificată în primul rând pentru că fondurile europene sunt evitate de politicieni precum Georgescu-Simion și guvernele PSD PNL care le-au dat voturi și le-au plătit promovarea online, pentru că banii europeni nu pot fi furați, spre deosebire de cei de la bugetul național. :)
Articolul incearca sa ne prezinte o evolutie de ansamblu. Dar sunt date care folosesc media unor date statistice INS sau Eurostat. Dar discrepantele teritoriale sunt uriase. Si dupa 1990 nicio guvernare nu a reusit sa reduca aceste diferente economice si sociale. Multe s – au adancit. Acestea explica migratia masiva a romanilor pt a avea salarii mai bune. Apoi ce nu s-a reusit este reducerea pt marea si mica coruptia si nici evaziunea fiscala pe care o vedem zilnic. Rolul de control al statului, in toata structura sa, lipseste si de aici marile nemultumiri ale oamenilor.
@Agora – Deloitte e compania aia faină care a redactat studiul ăsta:
https://rpia.ro/wp-content/uploads/2024/03/RES-in-Romania-2030_RWEA_full-study_v21.09.2023.pdf
Ca să știm cum se îmbogățesc ei într-o singură generație 😀 din politicile energetice aberante pe care trebuie să le suporte românii.
Mie mi se pare că principala constatare din acest moment trebuie să fie că poporului român nu-i place democrația( nici cea românească, dar nici europeană). Asta a fost arătat la alegerile recente: nu mai vrem partide(care de bine de rău ne-au dus în 2024 la un nivel de bunăstare de 79% din media europeană), vrem să fim conduși de ONG-isti propulsați la conducerea statului de rețelele sociale. Asta nu mai e democrație. În curând, continuând în același sens, va trebui desființat și Parlamentul. Poporul TikTok-ist va vota direct prin referendum legile necesare( de fapt nu ne trebuie nici legi…).
Chiar nu se înțelege că dacă vom continua în acest sens vom ajunge la anarhie și apoi la dictatură? Chiar ne trebuia ACUM această răscoală, revoluție sau cum vreți să numiți această revoltă a poporului contra lui însuși? Am înnebunit de lene, manipulare și ură.
”în ultimii 30 de ani a fost posibilă îmbogățirea într-o singură generație”
Da. De asta au plecat milioane de români din țară și tot de asta trimit ei mai mult 6 miliarde de euro pe an în țară. În loc să stea în România, să se îmbogățească într-o singură generație, s-au dus de nebuni să livreze pizza sau să conducă dube pentru Amazon, prin UK și prin Spania, iar nevestele lor să spele vase prin restaurante.
@Harald _ ”în ultimii 30 de ani a fost posibilă îmbogățirea într-o singură generație…”
Da, incontestabil…
Familiile D Voiculescu, P Stanescu, D Buzatu, M Cosma, M Oprișan, I Arsene, N Bădălău, N Constantinescu și atââât de muuulți alții (!) demonstrează fără drept de apel posibilitatea îmbogățirii într-o singură generație. Nu mai amintesc de Grupul de la Monaco, de Grupul de la Miami șamd.
Autorul are dreptate și nu admit în nici un caz contrazicerea domniei-sale! :)
Aș îndrăzni să amintesc doar că cetățenii români sunt cei mai săraci din Uniunea Europeană. Cei din România, nu cei din Bulgaria, cum poate credea cineva.
PSD nu se dezminte.
Vine la punga plina, risipeste banii si cand se termina, pleaca.
Altii trebuie sa faca ordine si economii.
Dar nu uita sa spuna peste tot: „Noi va dam, ei va iau.”
Ar trebui o lege prin care sa fie trasi la raspundere cei care se imprumuta exagerat. Mai ales in ani electorali sau pentru a cumpara bunavointa electoratului, sa dea legi hotesti, noaptea ca hotii.
@mongolul _ „Vine la punga plina, risipeste banii si cand se termina, pleaca.”
Nu a plecat cu adevărat niciodată de la putere în 35 de ani, căci PSD este cea mai reprezentativă marionetă a cleptocrației de pe scena politică românească.
…Doar se retrage formal pentru o perioadă cu un pas mai în spate, până trece valul. Apoi revine.
Însă membrii cleptocrației rămân la controlul resurselor publice, iar prin intermediul oamenilor puși de ei extrag în continuare resurse în folosul cleptocraților și al apropiaților acestora.
Corect, da’ împreună cu udmr-pnl.
Altfel, ne mințim singuri în continuare
Corect, m-am luat dupa fenta.
Aveti dreptate!
Standardul etic al unui politician român este zero. Educația financiară a aceluiași politician este zero. In timpul lui Ceaușescu populației a suferit constringeri că să se plătească un împrumut ce azi pare ridicol. După 89 tot ce s-a putut a fost vândut. Fără discernământ. Consecința , pierderea a peste cinci milioane de români în maximul capacității de muncă . Cine va plăti dezmățul bugetar, și de unde nu se spune pentru că autorii nu au expertiză și nu este subiectul articolului. Atunci ce discutam? Poate noul președinte va cere un audit și va cere recuperarea de la cei vinovați. Aveți vreo soluy?
Îmi amintesc că am citit ”La Vingt-cinquième Heure” cu puțin timp înainte de a citi ”Epoca dezinformarii” de Henri-Pierre Cathala prin ’91, relativ la scurt timp după ieșirea din comunism.
Dar vă întreb: de ce singura soluție pe care o propuneți este ”ajustarea fiscală – întinsă pe mai mulți ani – cu majorări semnificative de taxe”? Și cum ar putea fi această ”ajustare” (ce eufemism funebru) parte a unor ”măsuri responsabile, care să creeze un mediu concurențial sănătos, bazat pe dreptul de proprietate și pe libera alegere”?
E chiar atât de greu de văzut conflictul dintre acestea?
Și vă mirați de unde au apărut milioanele de votanți a(i)uriți și georgiți și sim(i)oniți care să producă haosul și dezastrul țării prin votul lor emoțional, mascat în anti-sistem, dar altfel doar sătui de astfel de propuneri ”economice” demne de un vechil pe moșie, nu de un economist de sec. XXI – ”mai punem o taxă pe iobagi, că boierul a prins gustul jocului la ruletă la Monte Carlo?”
Un fel de ”Mai băgăți, fraierilor, o monedă în automat, poate de data asta se milostivește mașinăria și vă dă ce nu v-a dat la anterioarele 99 de monede introduse” ?!?
Mă îngrozește ideea că Președintele și Vicepreședintele Asociației CFA România trag aceste concluzii despre evoluția din ultimii 30 de ani.
Nu că ar fi meritul unei clase antreprenoriale care s-a luptat cu statul și cu vicisitudinile economice ale unei țări ”bananiere”, respectiv al unei clase muncitoare care s-a spetit alături de antreprenori, ci este rezultatul unor întâmplări norocoase, mare parte pe baza celor 100 de miliarde fonduri europene.
Iar exprimarea aceasta impersonală ”s-au făcut și greșeli, si nu am reușit să construim prosperitate pentru toată lumea, și mai ales, clasa conducătoare nu a reușit să câștige încrederea” este înfiorătoare.
A cui ziceți că este culpa? Tot a noastră?
Big Four (ex Big Five cu enronizatul Arthur Andersen) nu a fost cumva veșnicul ”consultant” care a încasat câteva sute de milioane de dolari din sfătuirea îmbuibatei clase politice din România de a mai pune niște taxe pe mișei?!?
Nu-mi amintesc să fi propus o introducere a unei legislații de tip Glass–Steagall în România.
Nici de vreo propunere de taxare a ”paper money” ”inventați” pe baza rezervelor ”obligatorii” de băncile de pe aici (falimentele bancare nu se pun!).
Nici de vreo propunere de recuperare a creanțelor statului sau de formule de colectare extinsă a TVA.
Doar de nenumărate amnistieri fiscale în varii forme și perverse implementări, bune pentru clienții Big Five/Four și/sau pentru clientela politică.
Ați uitat convenabil, doamnă și domnule doctori în Economie.
Nu că mi-aș face iluzii că veți publica acest comentariu.
Dar trebuia scris.
Măcar ca să-l citească moderatorul.
Brr! Un comentariu dur ca un diagnostic terminal.
Domnule, există și niște circumstanțe atenuante. „Marea trecere” de la comunism la capitalism s-a făcut prin metoda capitalismului sălbatic. Nu exista altă metodă decât privatizarea averii statului, adică transformarea proprietății de stat în proprietate privată. Asta s-a făcut de către stat, adică statul a trebuit să se dez-etatizeze(!). A rezultat un stat mafiot și slab. Dar, repet, nu exista altă soluție.
Capitalismul sălbatic a produs multe inechități sociale fiindcă statul era slab, inclusiv justiția. Dar la noi perioada a fost relativ scurtă( vreo 20-25 de ani), la alții a fost lungă (sute de ani), plus revolte, revoluții, lovituri de stat, războaie civile, etc. Da, a fost o perioadă urâtă, poate mai grea ca una de după un război….
Au plecat din motive economice și sociale vreo 3-5 milioane de români să muncească pentru alții, dar pentru venituri mai mari decât în țară. Nu a fost ușor pentru ei să se dezrădăcineze și să fie umiliți pe acolo. Să le înțelegem furia, sunt vieți ale unor oameni de sacrificiu.
Acum, deși momentul este inoportun, a venit vremea scadenței. Trebuie să trecem de la o dezvoltare CANTITATIVĂ la una CALITATIVĂ( așa a fost peste tot în Occident….). Sunt etape obiective în dezvoltarea istorică care nu pot fi evitate. România se află într-un astfel de moment!
Numai că…CINE trebuie să facă asta? CINE poate obține ÎNCREDEREA unui popor astfel încât TOATĂ lumea să vrea să acționeze responsabil într-o direcție necesară?
Altfel spus: CINE ne redă SPERANȚA și ÎNCREDEREA în noi înșine?
Ha-ha, la 6luni dupa desfiintarea Arthur Andersen toti jmekerii care au acoperit furaciunile de la Enron erau recuperati si aveau joburi imprastiate prin ceilalti Big Four care au ramas! Coruptia e in Romania, la ei lucreaza doar profesionistii jafurilor care sint aciuati prin banci, burse, ministere de finante si companii de audit. Astia vin sa ne spuna unde si cum sa ne tinem noi banii, adica ne educa financiar😛!
Foarte corecte observatii. Felicitari domnule Vali.
Cu totul de acord privind trecutul. Felicitari Romania s-a dezvoltat splendid.
Dar cum arata viitorul? Oare comunitatea europeana va fi la fel de robusta, semnele nu prea sunt roze. Mai ales Germania, cea care domina EU, a inceput sa scirtiie rau de tot. Pina unde trebuie sa stea Ro agatata de EU? Nu cumva ar trebui sa ramina in EU dar sa-si caute si o poteca a ei?
Da, da, da. În EU de jure, pupat ciubota Moscovei de facto. Ca Budapesta, sau, mai nou Bratislava. Curluntrism inspirațional, chiar.
Germania scârțîe ceva mai puțin după palma dată AfD. La mai mare. Întâi dai cu vermifug, după aceea modifici dieta. Iar comunitatea europeană va fi mai robustă dacă conștientizează pericolul major venind de la Moscova, cu diverse ramificări, incluzând încurajarea imigrației bezmetice și a partidelor parazite de extremă dreapta ce căpușează tema asta.
duomnu Peredhil, sunt magulit de atentia pe care mi-o acordati, dar replicile d-voastra sunt mult prea criptice pt mine, sunt sigur ca se ascunde ceva f inteligent, dar ma depaseste…
Hibridule, viitorul e clar, desi MAGArul se ascunde-n ceata: #Ro_onesta vs. Ro_discreditata_junk.
Omuletii verzi digitali, (V)Estitorii crivatului: ghiocei de 18 mai.
Asadar, totul este in regula atat cat nivelul de trai creste. Toate celalte sunt secundare ca importanta. Ca acest nivel de trai a crescut, in buna masura, din cauza cresterii datoriei nationale. Ca aceasta crestere s-a facut pe fondul mutarii de productie industriala din Europa de vest in Romania pentru ca in Romania era mult ma ieftin, ceea ce nu mai este cazul acum. Ca fluxul de bani de la UE nu va curge la nesfarsit. Ca incompetenta si coruptia generalizate sunt exasperante si ca omoara oameni de-a dreptul (Colectiv, statia GPL din Crevedia samd). Ca nimeni nu plateste pentru nimic in justitie (Iliescu, marii fugari samd). Ca si cei cativa care au facut nitica puscarie nu au averi confiscate (Voiculescu). Ca nu exista opozitie politica – se face blatul pe sub masa, de zeci de ani – motiv care explica lipsa totala de justitie.
Foarte interesant articol. Dar e o imagine din avion asupra Romaniei. De ce? De performantele economice bune, de imbogatirea populatiei se bucura foarte putini. Aceleasi surse europene ne spun ca 65 la suta din populatia Romaniei are probleme la plata facturilor, 70 la suta nu au bani sa plece undeva un concediu si pleaca acasa, 70 la suta din salariatii din mediu privat au salariul minim pe economie, si multi alti parametrii care arata de ce un sfert din Romania e diaspora de azi.
PSD si-a dorit o populatie needucata, fara initiativa , care sa traiasca din ajutoare sociale, si pe care s-o manipuleze , ca s-o conduca, si a reusit timp de trei decenii. Numai ca cei care votau psd de decenii, prea umiliti,satui de coruptia endemica, de aroganta conducatorilor, au suferit de un proces alchimic si s-au transformat in aur. National ceausismul promovat de psd de decenii s-a transferat la partdul aur. Se uita epoca Ponta, se uita epoca Dragnea,? acolo e originea aur.
Ce se intampla dupa implozia psd, si victoria aur?
Tulburente financiare, mariri de taxe, dar chiar si cu aur la putere Romania va ramane in ue si nato. Nu e drum de intors, nu se poate.
Acest articol este o savanta colectie de paralogisme despre partea plina a paharului care exprimata elegant s-ar rezuma la ” Traim in cea mai buna dintre lumile posibile ” ( Leibniz ) , la nivelul strazii ar suna cu totul altfel (” Totul trece prin stomac”) , dar in realitate exprima cel mai bine filozofia lui George Becali :
„Înainte să intrăm in Uniunea Europeana, terenul era 5 dolari metrul.
Da, după ce am intrat în Uniunea Europeana, s-a făcut 500 dolari metrul, imediat, în doi ani. Da, deci de 100 de ori mai mult.
Deci tu, ca să înțelegi, casa mea din Pipera, eu am 3 ha.
Când, înainte să fiu în Uniunea Europeana, 3 ha cu 10 dolari metrul, 300.000 dolari făcea. Nu, casa, terenul meu, proprietatea mea, da, curtea.
Da, acum ea face cu 500 dolari, face 15 milioane, numai. Deci eu sunt mai bogat cu 15 milioane numai că sunt în Uniunea Europeana, terenul casei mele.”
In esenta ,distinsii autori ilustreaza magia cifrelor respectiv a mediei matematice conform careia daca jumatate din locuitorii unui sat au doua gaini si vecinii lor niciuna media matematica locuitorii satului ar fi de o gaina. Parte proasta este ca cifrele vopsesc realitatile , iar cresterea spectaculoasa a PIB-ului si a nivelului de trai din orasele mari ascunde periferiile lor ca sa nu mai amintim de satele fara apa curenta, fara canalizare , fara doctori, fara mijloace de transport, etc.
Mai rau decat atat, autorii uita ca prezentul de azi a fost platit cu o revolutie sangeroasa , n mineriade , coruptie, injustitie , penali in Parlament , milionari in euro, catastrofe sociale si umane care au gonit cetatetenii romani in valuri si in cele patru zari.
Apropo de societatea dezumanizata si divizata pe care o citeaza , distinsii autorii o vad doar dupa cel de-al Doilea Război Mondial, dar nu vor sa vada exact ce au in fata ochilor :
https://sergiusimion.blogspot.com/2025/05/alegerile-prezidentiale-din-romania-din.html
excelent comentariul. simplu, concis, pe ntelesul oricui. oare de ce ? pentru ca asa i adevarul ! doar minciuna uita ce a zis ieri, dar iti va prezice ce va fi miine. vad o invazie de economisti, bancheri, asiguratori si maestri ai stiintelor nimicului si minciunii cu staif ! oare de ce ? de ce se imbulzesc dupa ce fapta i consumata dar n au tras nici un semnal de alarma timpuriu ? au simtit ca teoriile neantului ce i au imbogatit nu mai au acoperire in lumea realului ? cind ti se stringe funia de git, tot ce poti sa mai faci este sa mai scoti o suta de lei din buzunarul statului cleptocrat si slugilor lui inepte si amorale (ce au huzurit si s au imbogatit din efortul concret dar si din hirtiile ademenitoare si corupatoare menite sa extraga valoarea adaugata a truditorilor onesti producatori de valoare adaugata). astia ca si politrucii n au inteles nimic. in lumea inteligentei artificiale niste neica nimeni mai promit o suta de lei pensionarului si slugilor fidele sa le mai acorde o sansa. caci cu rabdare si intelegere vor urma zile si mai luminoase (tot pentru ei) !
Romanul distopic „Ora 25” al lui Constantin Virgil Gheorghiu, deși titlul pare consecvent curentului urgenței și „cetății asediate” întețit azi, este despre totalitarism, asemenea „Animal Farm” și „Nineteen Eighty-Four” ale lui al lui Eric Arthur Blair, publicate puțin mai înainte. Aceasta, în contextul demersurilor întreprinse de societatea civilă postbelică pentru conștientizarea crimelor înfăptuite de extremiștii de stânga și de dreapta deopotrivă. El este mai puțin despre economie, domeniul de predilecție al analistului financiar Adrian Codîrlașu.
Îndrăznesc să observ că în spațiul public s-au exprimat de-a lungul anilor economiști de excepție, iar dintre cadrele didactice care activează în facultățile de profil din țară au fost aleși adesea consilieri ai politicienilor care vremelnic au administrat România. Mă gândesc, spre exemplu, la profesorul Cristian Socol.
Desigur, din motive politicianiste, politicienii nu urmează decât arareori sfaturile consilierilor economici, iar în România mai rar decât pe alte meleaguri. Reamintesc celor care au uitat faptul că România este o cleptocrație, un stat eșuat, așa cum însuși președintele său l-a caracterizat.
În plus, la catedră, profesorii de Economie expun principiile prezentate cu rigoare în programele de studiu și manuale căci, deși este o știință socială, Economia se sprijină pe principii și legi obiective. Aceasta chiar dacă simpatiile lor politice sau îndatoririle profesionale sunt atașate factorilor politici în serviciul cărora vremelnic se află.
Vedem în ultimul timp o sumedenie de luări de poziție favorabile guvernării PSD PNL din ultimii 35 de ani, care prezintă evoluția spectaculoasă a economiei Românești, folosind în mod avantajos unii indicatori macroeconomici. Este incontestabil faptul că economia României cunoaște cea mai bună perioadă din istoria sa, iar apartenența la UE și NATO au avut un rol determinant. Dar…
Dacă un stat are într-un an PIB/capita 1USD, iar anul următor are 2USD, creșterea de 100% este spectaculoasă, dar cetățenii săi sunt săraci lipiți pământului. Metodologia și mai ales modul de alcătuire a coșului de produse pentru Paritatea Puterii de Cumpărare reprezintă o dovadă a faptului că PPP și Big Mac Index sunt o glumă proastă. România rămâne statul cu cei mai săraci cetățeni din Uniunea Europeană. România, nu Bulgaria.
Cât privește mediile aritmetice, când citesc despre ele, îmi amintesc invariabil de profesorul Grigore Moisil, o plită încinsă și un bloc de gheață.
Virgil Gheorghiu a fost legionar și antisemit, medaliat în anii 70 de patriarhul ceaușist Justinian, deși locuia la Paris, era deci un exilat agreat de regim. Romanul este mediocru literar și problematic ca mesaj, menționarea lui ca referință pozitivă aruncă tot restul în ridicol. E chiar o performanță de ridicol, aș spune, ca Virgil Gheorghiu să fie resuscitat ca stindard în lupta cu Simion.
@Luminita Marcu _ „Virgil Gheorghiu a fost…”
Serios?…Eu știam că soția sa a fost evreică, iar el a avut de suferit din această cauză în timpul regimului legionar.
Cel mai tare, însă, a fost urât de către sovietici/ruși și prietenii acestora comuniști din România, pentru că a luptat pe Frontul de Est.
Virgil G a fost reporter de război pe frontul de Est împotriva Rusiei. A scris niște reportaje despre atacurile unor civili (activisti bolsevisti sovietici) asupra armatei romane când a fost nevoita sa părăsească Basarabia. Pentru asta acești civili, împreună cu cercurile lor de influența din Occident, nu l-au iertat niciodată.
Virgil Gheorghiu a fost numit secretar de ambasada între 1942 și 1944, ceea ce face extrem de improbabil sa fi fost legionar, pentru simplul motiv ca dupa rebeliunea legionara din ianuarie 1941 toti legionarii au fost eliminați din aparatul de stat.
Cartea Ora 25 se petrece în mare parte înainte și în timpul celui de-al doilea război mondial și nu numai după, cum menționează autori acestui articol.
Cartea a fost tradusa în franceza de Monica Lovinescu și asta a inveninat relațiile ei cu Virgil G., ea pretinzând mai mulți bani decât a primit pentru traducere. S-a ajuns la un proces la care martir a fost și Mircea Eliade. Monica Lovinescu a pierdut procesul. Trist.
Este indubitabil faptul ca din 2007 si pana in prezent Romania a beneficiat foarte mult de apartenenta la clubul UE, totusi multe afirmatii din articol referitoare la progresul Romaniei sunt „cherry-picked” si exagerate.
1.De exemplu autorii folosesc PIB/locuitor ajustat cu puterea de cumpărare ca indicator de progress, care nu e un indicator obiectiv. Formula de calcul pentru acest indicator este PIB PPP/capita = PIB Nominal/PPP conversion factor/Nr de locuitori.
Ce nu ne spun distinsii autori este faptul ca dintre toate tarile din EU, Romania are cel mai mic conversion factor (54.7 la jumatate din media europeana de 100 folosita ca referinta) si asta umfla mult valoarea fractiei „PIB PPP/capita (adica PIB/locuitor ajustat cu puterea de cumpărare) in comparatie cu alte tari (Polonia are PPP conversion factor 65, Ungaria 68, Cehia 84). Daca mai luam in calcul si faptul ca PIBul Romaniei creste in principal datorita consumului si a cheltuilor bugetare pe datorie, si ca foarte multi romani muncesc in strainatate sezonial (in comparatie cu ungurii, cehii sau slovacii – deci numitorul fractiei este mai mic decat in realitate!) ne dam seama la cat de inselator este acest indicator pentru a face comparatii obiective intre Romania si celelalte tari. Daca vrem sa vedem cu adevarat progresul Romaniei trebuie sa comparam PIB/capita in dolari sau euro nu in PPP. Detalii aici:
https://ec.europa.eu/eurostat/web/purchasing-power-parities/visualisations
2. A doua observatie pe care vreau sa o fac este faptul ca daca vrem sa vedem obiectiv beneficiile apartenentei la UE nu trebuie sa comparam Romania inainte de aderare (i.e. decembrie 2006) cu Romania de azi, ci trebuie sa comparam rata cresterii PIBului Romaniei in comparatie cu tari vecine care nu au fost membre UE (ca de exemplu Serbia, Turcia, Belarus) precum si cu tari UE vecine noua (foste tari comuniste la fel ca si noi (Ungaria, Polonia, Cehia, Croatia etc). La niste calcule simple, vom constata cu surpriza ca nimeni nu a stat pe loc. De exemplu tari nonUE ca de exemplu Serbia, Turcia sau Belarus au crescut si ele frumos in aceasta perioada, fara a beneficia de fondurile de convergenta UE, iar tari UE ca Polonia, Slovacia, tarile baltice au si-au crescut economiile mai mult si mai echilbrate structural decat am facut-o noi.
3. E adevarat ca multe salarii au crescut foarte mult peste noapte, mai ales in sectorul bugetar, dar asta nu este in nici un caz un indicator de „imbogatire intr-o generatie” ci mai degreba o iluzie de prosperitate. Daca ne uitam cu atentie la cresterile salariale din ultimii 10 ani, putem observa ca ele sunt mai degraba efectele politicilor economice de „wage-led growth” si mai putin corelate cu productivitatea muncii in Romania, ceea ce le face nesustenabile pe termen lung, ca sa nu mai aducem in discutie dezechilibrele structurale pe care le vedem deja cu totii azi: deficite bugetare si comerciale uriase greu de redresat.
4. Apartenenta la UE, ar fi trebuit sa ne impinga inainte si la alti indicatori de progres extrem de importanti pentru mediul de afaceri, dar pe care autorii nici nu il aduc in discutie. Acestia sunt predictibilitatea sistemului legislativ, independenta Justitiei din Romania si a Bancii Centrale fata de factorul politic, precum si usurinta de a deschide afaceri in Romania.l La toate aceste capitole putem spune ca Romania nu a inregistrat nici un progres semnificativ, ba din contra, iar comparatia cu alte tari UE ne este total defavorabila.