joi, martie 28, 2024

A câta victorie a Securității în vara anului 2018?

Începând de pe la mijlocul lunii aprilie, istoricul Mădălin Hodor, cercetător la CNSAS, publică în revista 22 documente din arhiva fostei poliții politice din România. Îndeosebi cele care par a reflecta activitatea unei unități anume create spre a se ocupa de activitatea și așa-zisa „influențare pozitivă” a exilului românesc.
Unul consistent, nu din cale afară de unit și care, din păcate, tocmai de aceea foarte lesne penetrabil și chiar instrumentalizat (disensiuni, scandaluri, suspciuni, manipulare) în interesul regimului lui Nicolae Ceaușescu. Cu precizarea că operațiunea a început încă din primii ani ai regimului comunist din România. A se vedea în acest cele două volume ale Jurnalului lui Ion Rațiu sau recenta carte Agentul nostru Victor apărută la editura Polirom, sub semnătura istoricului Stejărel Olaru.
Prima listă publicată de Mădălin Hodor, cea care conținea numele acelor cetățeni români care ar fi existat în evidența unității militare cu pricina în calitate de colaboratori, îl plasa la loc de cinste pe acad. prof.univ.dr. Ioan Aurel Pop. Care tocmai fusese ales președinte al Academiei Române. Nu din cale afară de simpatic unor intelectuali români și aceasta din felurite motive. Din cauza unor ieșiri în spațiul public lesne catalogabile drept naționaliste, din cauza situării pe o seamă de poziții socotite drept depășite în felul în care înțelege domnia-sa scrisul istoric, din cauza unei interminabile dispute care îl opune colegului său bucureștean Lucian Boia.
Pe de altă parte, dl. Pop are câteva vulnerabilități reale. Ale domniei sale și ale Academiei deopotrivă. Academia Română, pozează în apolitică, deși, în fapt, nu este, nu are nici un fel de poziție față de ceea ce se petrece rău în viața politică a țării, tace când vine vorba despre vizibila operațiune de trimitere a României la marginea dacă nu cumva chiar în afara UE, în schimb e scandalizată de introducerea orelor de educație sexuală, de gay și lesbiene dovedindu-se la fel de conservatoare și de solidară cu Puterea cum a fost de când a fost creată, cu apogeul din perioada comunistă. Comunicatul său din data de 6 iulie pare o producție a Comitetului Politic al PCR.
Amestecul acesta de fapte reale a fost, cred, principalul motiv în virtutea căruia mulți intelectuali de dreapta, dar și formați în școlile occidentale au sărit în apărarea d-lui Mădălin Hodor. Atunci când a fost sancționat disciplinar de conducerea CNSAS.
Realitatea e însă puțin mai complicată. Cert e că dl. Hodor nu a acționat tocmai corect, a publicat lista cu pricina otova, fără o minimă verificare, fără a ține seama de rigorile profesiunii de istoric. Să fiu bine înțeles. Nimeni nu pune la îndoială veridicitatea documentului publicat de dl. Hodor. Fără îndoială el există. Sub semnul întrebării stau informațiile conținute de acesta. În calitate de istoric profesionist, familiarizat cu stilul și metodele de lucru ale Securității, dar și cu specificul profesiei sale, dl. Hodor era obligat să știe că foarte adesea Securitatea respecta modul de lucru al oricărei întreprinderi socialiste din România. Adică producea raportări false. Avea plan de producție, adică plan de racolare de informatori, era obligată să îl ducă la îndeplinire, orice angajat și orice structură din arhitectura Departamentului Securității Statului trebuiau să își justifice existența. Ar fi fost firesc ca dl. Hodor să fie puțin mirat de cifrele rotunde ale colaboratorilor și să le privească cu reticență. În cazul d-lui Pop avea obligația să se întrebe ce e cu acel „Nu”plasat în fața numelui domniei-sale. Se cuvenea să verifice dacă există angajamente și delațiuni olografe. Cum eu însumi îl cunosc pe dl. acad, Pop încă din anii studenției, cum îndeosebi în anii 80, anii care fac obiectul documentelor scoase la lumină nițeluș cam pe șest de dl. Hodor, vorbeam la telefon cu domnia-sa aproape zilnic pot spune că dl. Pop nu a ieșit niciodată în Occident până la data la care este emis documentul cu pricina.
Pe urmă. Cine citește cartea Operațiunea Melița și Eterul observă lesne câte trăznăi, pe lângă multe lucruri adevărate, conțineau notele informative redactate de acei colaboratori ai Securității care, odată ajunși în Occident, aveau obligația de a intra în legătură, de a-i trage de limbă și, iarăși, de a-i „influența pozitiv” pe angajații Europei Libere, indiferent dacă aceștia lucrau la München, Paris sau Washington. Toate acestea trebuiau să îi pună pe gânduri pe dl. Mădălin Hodor, pe susținătorii domniei-sale, dar și conducerea revistei 22.
Dl. Mădălin Hodor a recidivat săptămâna trecută. A publicat o nouă listă în ediția de marți, 4 iulie, a aceleiași reviste. Principalul vizat era jurnalistul Ion Cristoiu. Numai că, de data aceasta printre pretinșii colaboratori ai Securității figura și numele profesorului Alexandru Călinescu. Unul dintre disidenții autentici de dinainte de 1989. Chiar în aceste zile am citit cartea România mea comunistă, scrisă de Catherine Durandin, în care se găsesc pagini emoționante despre personalitatea intelectualului ieșean.
Profesorul Călinescu și-a exprimat public, pe bună dreptate, și durerea, și surprinderea. A publicat o dezmințire mai mult decât convingătoare în ediția de vineri, 6 iulie a Ziarului de Iași. Corect ar fi ca revista 22, dl. Mădălin Hodor să îi ceară d-lui Alexandru Călinescu scuze. Deși nu cred că ele pot repara ireparabilul. Zvonul, insinuarea, calomnia. E drept, de data aceasta dl. Hodor a fost săpunit chiar și de cei care l-au aplaudat frenetic săptămânile trecute. Nu știu dacă și de cei care au comis năzbâtia de a-i da un premiu săptămânile trecute și de a-l încorona drept conștiință a nației, fără a băga în seamă diletantismul său profesional. Și infantilismul reacțiilor domniei-sale.
E de sperat că după această întâmplare tristă atât dl. Mădălin Hodor cât și revista 22 vor trage toate învățămintele necesare. Deocamdată înregistrăm o dovadă concretă pentru ceea ce Adam Michnik numea a doua victorie a Securității. De fapt, în spațiul românesc, a câta?
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. E al doilea articol al dumneavoastra pe aceasta tema, in care sariti (din nou) in apararea domnului academician Pop si in care „injurati” la Hodor. Ce nu inteleg eu (nu sunteti totusi istoric) este ce anume ati fi vrut sa faca Hodor? Sa produca dovezi ca Pop nu e sau nu a fost ce o fi fost (ca nu vreau sa fac acuzatii, eu netraindu-mi decat copilaria in acele vremi)? Nu e destul ca apar doar acum si doar cu oprobriul public aceste liste? Oare nu era normal sa apara chiar in primii ani, sa iasa distinsii intelectuali si sa recunoasca sau sa infirme? Foarte putini au facut-o oricum, si chiar si atunci cand au facut-o au fost mai mult constransi de unele documente iesite la iveala.
    In fine, ma deranjeaza tonul dumneavoastra de acuzare, de parca ar fi vina domnului Hodor. Si, evident, ma deranjeaza partinirea fata de Pop. Doar pentru ca-l cunoasteti…

  2. Cind dl Hodor a publicat prima lista, in care figureaza si actualul Presedinte al Academiei Romane, mi-am zis ca dl Hodor este un amator rauvoitor. Nu pentru ca era fostul rector ori Presedintele Academiei, ci pentru lipsa de profesionalism. Acel NU trebuia sa-l puna pe ginduri.Au existat destui care sa-i cinte in stuna ca „bine le-a facut!”
    De noua lista aflu acum si, pur si simplu, sint oripilat de rautatea dlui Hodor: lipsa lui de profesionalism se numeste rautate.
    NB,
    eu, care am avut o oarece tangenta cu ofiterii de Securitate, cunosc cit de habarnisti (si betivi) erau unii. Asa cum se spune in articol, aveau un plan, cum aveau si militienii de la circulatie, un plan de amenzi. A aduna gunoiul Securitatii si a-l prezenta ca realitate, este mizerabil. Ba, poti ca sa zici, ca dl Hodor este prelungirea miinii Securitatii. Chiar daca inconstient.
    Dl Hodor a procedat dupa vechea zicere „murdariti, murdariti, ca tot ramine ceva”.

    • Hahahaha, si care ar fi „metoda” de studiu a securitatii? Hai sa-i lasam in pace ca sint niste mizerabili si nu intram sa scormonim mizeria lor? Hodor nu e politist, nu e anchetator, e istoric. A gasit documente, le scoate la iveala si le face publice.

  3. Exista in speta O VICTORIE A SECURITATII. Este o victorie prenum VICTORIA SECURITATII DIN 198 si din anii care a urmat – in care s-a pus batista pe tambal si SURDINA in chestiunea DESCONSPIRARII.
    Le-a fost greu mai la inceput – apoi din ce in ce mai usor ,
    pentru ca pe masura ce se implementau mecanismele democratice si
    cele de protejare a drepturilor omului,
    securistii le-au putut utiliza pentru apararea lor si alor lor,
    un efect pervers.
    Dl Hodor a scris adesea, iar analizele sale erau intotdeauna echilibrate, cumpatate,
    rezonabile , straine de vreun fel de iacobinism
    Probabil ca – intrand in posesia materialelor pe care le-a publicat in acest an – dansul sa
    se fi lasat cuprins mai mult de entuziasm in detrimentul spiritului academic excesiv de scrobit.

    E posibil ca Listele Securitatii sa fie intradevar exagerate in ideea depasirii Planului Cincinal
    la turnatorii… da, este foarte posibil.

    Doar ca dl Hodor este si dansul om – si s-a gandit sa faca in 2018 ceea ce noi ca natiune
    nu am stiut sa facem in 1989 – 1990 cand altele erau coordonatele si era mai mult loc
    pentru taiat nodul gordian si rupt coada pisicii, pentru spartul oulelor ca sa isa buna omleta.

    Evident ca procedand asa dl Hodor a riscat, si
    probabil ca persoane de buna credinta sa se fi vazut pe lista desi se stiau nevinovate.
    Las ca , daca ii intrebi , toti din liste se considera nevinovati …

    Dar oare nu era de asteptat ca dizidentii adevarati, in calitatea lor de experti in
    descifrarea mizeriilor comunismului – nu era cazul zic ca dansii
    sa fie mai degraba ingaduitori si intelegatori cu Hodor ?

    Publicarea – chiar si nenuantata – a listelor lui Hodor nu este , nu are cum sa fie ,
    o victorie a Securitatii,
    iar pe masura ce acele liste vor face obiectul unor analize aprofundate festelirea Securitatii se va accentua.

    Ma tem insa ca reducerea lui Hodor la tacere – asa cum au incercat mai intai
    colegii lui de la CNASS – ar produce o imensa satisfactie in tabara OCHILOR ALBASTRI.

    • Cu totul de acord cu aceasta analiza. Si apoi securistii nu aveau si ei securistii lor? Ba da. Se controlau intre ei. Hodor a gasit documente si le-a scos la iveala. Asta e adevarul. Un securist a scris ce a scris si nu altcineva. Asta e istoria securitatii. Acum lumea vrea sa stam sa buchisim ca sa vedem ce a vrut sa spuna cine stie ce securist mizerabil. Nu mai e timp pentru asta si cred ca Hodor are dreptate. Aceasta presiune pe care o face el este in sensul de a scoate la iveala manarelile securitatii. Si aceasta presiune nu poate sa fie decat pozitiva.

  4. Prima observație pe care aș dori să o aduc la articol este legată de „interminabila dispută care îl opune [pe I.A. Pop] colegului său bucureștean Lucian Boia”. Dl Boia se află în dispută nu cu dl Pop, ci cu Istoria însăși. Publicarea cu sprijinul comercial și eforturi de marketing considerabile din partea unei edituri cunoscute a unor eseuri ficționare cu caracter istoric în care dl Boia contrazice metodologia cercetării istorice practicate de specialiști l-a făcut cunoscut. Și cărțile domniei-sale au fost cumpărate.

    Dar, exagerând puțin (nu mult), să spui că maghiarii au fost în Transilvania acum patru mii de ani, deși nu există dovezi istorice în acest sens, și să pretinzi că asta este o inovație epistemologică, doar pentru a căpăta notorietate, asemenea celor care îl denigrează pe Eminescu terfelindu-i opera și spun că este o viziune inedită asupra istoriei literare, nu este un subiect de dispută. Este mai degrabă un bun motiv să ignori bazaconiile respectivului autor.

    Apoi, Securitatea a câștigat în numeroase rânduri în zdrobirea voinței cetățenilor de libertate și democrație. Mai precis, au câștigat foștii săi membri, atât în plan material, pentru că fac parte din cleptocrație, cât și al recuperării imaginii ( a se vedea cazul I Vlad). Foștii ofițeri au rămas în „servicii” iar puterea lor de influență se vede până și astăzi. Dacă IA Pop trebuie șantajat și imaginea domniei-sale distrusă, pentru că deranjează, așa se va întâmpla, cu efortul oamenilor Securității.

    Câtă vreme dl Pop se opune Sistemului și nu se aliniază politicilor PSD-ALDE-UDMR , marionete ale „statului paralel”, în sensul conceptului fundamentat de Robert O. Paxton, măcar prin menținerea atitudinii sale demne, patriotice, este atacat în mod constant. Cât timp dl Pop nu are un discurs antiromânesc și apără prin opera sa valorile naționale, cu argumente științifice și dovezi istorice, este un inamic al coaliției PSD-ALDE-UDMR, marionete ale oligarhiei și ale fostei Securități. Pare dramatic, exagerat, ceea ce scriu, dar este exact și acesta reprezintă singurul context care poate explica furia atacurilor la adresa dl I A Pop.

  5. „Din cauza unor ieșiri în spațiul public lesne catalogabile drept naționaliste…”.

    Deci nationalismul e un pacat, un viciu, e ceva condamnabil? V-as ruga sa dezvoltati, domnule Morariu.

    „…e scandalizată de introducerea orelor de educație sexuală, de gay și lesbiene”

    Deci Academia ar trebui sa incurajeze manifestarile gay si lesbi? Aceeasi rugaminte, sa dezvoltati.

  6. Domnule, aparent dvs. aveti dreptate cu cele spuse in articol. Dar, la o privire mai atenta, ne dam seama ca logica dvs. este un perfect silogism fals, din mai multe puncte de vedere. 1) Deci, stim ca IAP este pe lista potentialilor colaboratori ai Securitatii. Dar, conform informatiilor si logicii dvs., IAP nu este colaborator. Si atunci, daca exista indoieli asupra sa, de ce nu s-a gasit ca presedinte cineva care nu este pe nici o lista a Securitatii ? Chiar nu exista astfel de persoane in Academia Romana, de valoare profesionala egala sau mai mare decit cea a lui IAP ?! Iar daca nu exista, atunci numele institutiei este fals: ar fi trebuit sa se numeasca Academia Securistica Romana. 2) Din finalul articolului dvs. reiese ca ar fi fost de nedorit „o a doua victorie a Securitatii”, si ca aceasta se datoreaza publicarii listelor respective. Daca este asa, credeti ca nepublicarea acestor liste ar fi dus la o infringer a Securitatii ?! (I)Logica dvs., din pacate, frizeaza ridicolul. Sa spunem ca listele respective au in ele un continut stahanovist (chiar daca este greu de crezut). Care poate fi procentul numeric pentru un astfel de continut fals ? 10% ? 20 % ? Dar ce ne facem cu restul de 80-90% ? Evident, publicarea listelor este preferabila nepublicarii !

    • Nu pot fi de acord. Justitia intr-un stat de drept se face in asa fel incat nici un vinovat sa nu fie condamnat – cu riscul ca niste vinovati sa scape necondamnati. Intr-un stat totalitar reciproca e valabila. Nu putem expune un nevinovat oprobiului public, categoric. Abia atunci facem jocul securistilor, sa condamni un nevinovat insemna sa arunci o pata pe toata lumea. Fireste, e bina ca documentele securitatii sunt date, in sfarsit, publicitatii. Dar chestiunea asta trebuie facuta cu precautiile de rigoare. Sunt de acord cu autorul, poate ca ar trebui, mai intai, luata reactia celor care apar acolo ca si colaboratori si publicata odata cu documentul in sine.

      • Astea sint vorbe adica teorie cu justitia intr-un stat de drept. Hai sa fim practici. Ai gasit documente interesante atunci vorbesti despre ele si le arati publicului. Deschizi discutii. Este treaba unui istoric serios, interesat de adevarul istoric. Este ceea ce face Hodor.

  7. Intotdeauna am lăudat inițiativa domnului Hodor, aceea de a investiga si de a face cunoscute „subtilitățile” securității romane, insa publicarea acelor liste ar putea leza pe multi daca ele contin neadevaruri. Ma astep la o documentare temeinica inainte de publicarea unor astfel de liste.

    • Listele au fost publicate si e normal sa fie asa. Listele au fost gasite in arhiva CNSAS de istoricul cercetator Hodor si au fost publicate de acesta in Revista 22. Despre ce fel de documentare temeinica vorbesti? Ce vrei mai mult de atat? Un securist sef cere altui securist sef sa faca o aducere la zi a colaboratorilor in 1985. Si lista cu aceasta aducere la zi e gasita! In arhiva CNSAS la 33 de ani mai tarziu! Nu ti se pare deja o chestie foarte consistenta? Mie da!

  8. Documentele astea dela CNSAS au o mare problema. Provin, din cate stiu eu, in imensa lor majoritate, dela SRI, adica de pe filiera Securitatii interne care ii inregistra pe toti cei care ii injurau stand la cozile zilnice de tot felul, dela salam la carti la bilete la Cinemateca, pe tovararasul si tovarasa. Cum facea asta? Bineinteles, cu ajutorul rapoartelor altor statatori la cozi.

    Mai ‘savuroase’ insa ar fi documentele de pe filiera SIE, astea sunt cele mai tari, dar sunt la pastrare pentru ca, nu-i asa, nu vrem sa deconspiram marile noastre operatiuni si aranjamente globale si sa ii suparam pe NATO, UE, …, Consiliul Judetean Vaslui :) .

    Mai apar insa pe rafturile librariilor carti scrise de securisti, altii din mafia olteana a lui Vlad Iulian, care ii pun in adevarata lor lumina pe ‘profesionistii’ :) din ‘sistem’. Si poti gasi acolo, printre multe altele, informatii cum ca SIE facea politie politica, chiar prin persoana generalului Mihai Caraman, chiar in iunie 1990 (iunie 1990 !), furnizandu-i lui Ion Iliescu informatii despre planurile opozitiei care nu a mancat salam cu soia (Coposu, Ratiu, Campeanu) si ordonand formarea PNL – Aripa Tanara. Cine raspundea la comenzile SIE la acel moment? Dinu Patriciu – Rompetrol. Cine se numara la loc de cinste, alaturi de Conu Dinu, printre membrii fondatori ai PNL – AT? Nimeni altul decat Tariceanu Popescu Anton Calin.

    De ce nu isi ridica domnul Hodor privirea din dosarele CNSAS si nu priveste si in alta parte, mai precis catre SIE? Face si dansul parte dintr-un joc operativ in care mariii nostri combinatori ilegali de mega afaceri si regimuri politice trebuie sa ramana conspirati in continuare? In astfel de cazuri, sunt interesat muuult mai mult de Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu decat de domnul Academician Pop.

  9. O intrebare restanta pentru domnul Opris. Nu a avut amabilitatea sa imi raspunda la ea intr-o disputa mai veche legata de prima lista cu Emilia Sercan. Cum ramane domnule Opris? V-ati mai documentat in legatura cu procedurile de eliberare ale documentelor de catre CNSAS? Am furat listele sau nu? Ca erati foarte sigur de asta.Si de faptul ca sunt terminat ca istoric. Nu faceti si dumneavoastra o cerere de cercetare penala? Haideti ca puteti. Nu va sfiiti sa parasiti conditia de istoric impartial.Ca in comentarii vad ca nu ezitati.

    • M-aţi făcut să zâmbesc, domnule Hodor. Autorul articolului se referă la dumneavoastră, nu la mine. În privinţa statului şi a reputaţiei dvs., puteţi face cum doriţi sau cum vă taie capul. Opinia nu mi-am schimbat-o.

    • … si va multumiti doar cu atat? Nu aveti macar sentimentul ca ati primit niste peanuts ca sa nu va doriti un tort mai mare?

    • Sincer, nu m-a interesat sa imi ridic privirea si sa vad ca SIE a fost generos cu Dv. lasandu-va sa vedeti cat de ticalosi (sic!) au fost dl. Academician Pop si dl. Profesor Calinescu. Prea imi este evidenta manaria (scuzati neacademismul) ca sa ii acord mai multa atentie.
      Ramane insa intrebarea: de ce nu profitati de generozitatea subita a SIE pentru a cere (si desigur a primi, nu :) , acum cu un nou si viguros director ?) acces la informatii despre ticalosii aia mari. In plus, generalul Caraman traieste si Dv., ca istoric, ar fi pacat sa nu mergeti si sa aflati dela dansul una, alta…

      • Pai daca acest general traieste si face manarii nu ar fi mai mult treaba Parchetului decat treaba cercetarii istorice?

  10. In general, articolul contine, dupa opinia mea, observatii si comentarii pertinente. Dl Mircea Morariu, in schimb, este in eroare in pasajul in care, indirect, ii plaseaza pe acelasi plan pe acad. Ion Aurel Pop si pe „colegul sau bucurestean Lucian Boia”. In realitate, intre istoricul clujean si cel bucurestean este – opera fiecaruia o demonstreaza fara dubii! – o falie deloc avantajoasa celui din urma. Primul este, pur si simplu, istoric, al doilea (chiar daca detine un doctorat in materie) nu e dacat, in cel mai bun caz, un eseist oarecum „la moda”, intens (si profitabil) cultivat de o anume editura, care-i publica cu mare tam-tam toate brosurile, scrise pe subiecte mult prea diverse pentru ca autorul lor sa fie luat in serios, apoi aruncate pe piata intr-un ritm naucitor chiar si pentru cititorii neavizati.
    In privinta dlui Madalin Hodor, n-am a-i face decat o simpla (dar, cred, necesara) recomandare bibliografica, prilej pentru domnia sa, dupa ce va fi parcurs cartea, de a medita mai adanc asupra modalitatii in care interpreteaza documentele la care are acces la CNSAS si pe care, cam in pripa, le face publice: am in vedere excelentul studiu al lui Gabriel Andreescu, intitulat Carturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii (Iasi, Ed. Polirom, 2013,297 p., colectia Plural M).

  11. Si eu am ras cu pofta cand am citit disputa pe care ati facut-o publica chiar aici pe acest site. Si ma amuza voltele pe care le faceti acum ca sa evitati recunosterea faptului ca ati sarit la Emilia Sercan total aiurea,in contextul in care dumneavostra nu ati calcat un minut in arhiva CNSAS, iar ea a petrecut acolo luni de zile, iar pe mine m-ati acuzat ca am procurat documentele in mod fraudulos. Ati dat cu bata in balta, iar acum va ascundeti dupa fustele domnului Morariu, pretextand ca articolul dumnealui se refera la mine.Se refera la mine,dar eu v-am intrebat ceva pe dumneavostra nu pe dumnealui. Sa va reamintesc ce ati afirmat? Repet intrebarea domnule Opris si va cer,daca aveti un minim de decenta sa raspundeti public.Am furat documentele? Da sau nu? Atat. Da sau nu. In rest sunteti liber sa credeti ce vreti.

  12. Domnule Petre. Sa va impartasesc un secret:SIE nu este la dispozitia mea si nu imi livreaza nici un fel de documente secrete in posta acasa.Documentele provin de la SIE dar se gasesc in arhiva publica,deci nesecreta, a CNSAS unde le-am si gasit. Impartasesc multe dintre curiozitatile dumneavoastra in special una pe care am exprimat-o public, si anume unde este fila 2 din prima lista publicata. Pana acum nu am primit nici un raspuns oricat de influent insinuati ca as fi. Si sa stiti ca nu eu sunt abilitat legal sa fac demersurile respective.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro