marți, mai 24, 2022

A doua viață a lui Ramón Mercader: Putin îl decoreaza pe asasinul Lugovoi (Un eseu de Vladimir Tismaneanu și Marius Stan)

Motto: „Ţara în care oamenii s-au exterminat reciproc timp de o jumătate de secol se teme să-și amintească trecutul. Oare ce o așteaptă pe țara cu memoria bolnavă? Ce mai valorează omul, dacă nu are memorie?”–Nadejda Mandelștam

Istoria se repetă doar aparent, scria Karl Marx, ceea ce prima oară e tragedie, a doua oară e farsă. Dar poate fi o farsă grotescă, sângeroasă, abjectă, adăugăm noi. Andrei Lugovoi, ofițer FSB și asasinul lui Alexander Litvinenko, a fost decorat de Vladimir Putin pentru „energica sa activitate legislativă”. O carte a lui Jorge Semprún se cheamă „A doua moarte a lui Ramón Mercader”. Asistăm acum la a doua sa viață. Cu diferența că întâiul Mercader, personajul formidabilului roman „Omul care iubea câinii” al cubanezului Leonardo Padura, era unul din iluminații Cominternului, era un posedat, un true believer.

Se ascundea sub pseudonimele Jacques Mornard si Frank Jacson, a sedus-o și a profitat cinic de troțkista americană Silvia Ageloff pentru a patrunde în resedința autorului „Revoluției trădate”, o adevărată fortăreață, și a duce la îndeplinire ceea ce el percepea, de fapt raționaliza, drept sensul Istoriei. Iși incepuse antrenamentul de ucigaș sub indrumarea lui Genrikh Iagoda. Cel de-al doilea, asasinul lui Litvinenko, este un mercenar, un operator, un gangster care servește famiglia Putin. Mercader crezuse in Stalin, spre a-l cita pe Padura, ca „binefăcător, ca Mesia, ca ales, ca fiu al necesității istorice și al inevitabilei dialectici a luptei de clasă…” Obsedat de imaginarii agenți ai lui Troțki care puneau pasămite cuie in mâncarea proletarilor sovietici, Stalin si-a trimis propriul agent in casa nemesis-ului său să-l lichideze. La fel, Putin l-a trimis pe Lugovoi să pună capat „dezmățului” lui Litvinenko.

Acel Ramón Mercader a fost comunistul spaniol care l-a asasinat pe Lev Davidovici Troțki cu o lovitură de piolet (ice pick) în cap, pe 20 august 1940, la Coyoacán, în Mexic. A făcut-o la ordinul lui Stalin, transmis prin colonelul NKVD Leonid Eitingon și prin mama sa, agentă sovietică și exaltată comunistă, Caridad Mercader, amanta lui Eitingon. Caridat l-a adorat pe Stalin, a fost gata să-și sacrifice propriul fiu pentru „mareața cauză”.

Când au văzut că Mercader nu vine, cei doi, care îl așteptau la colțul străzii, au înțeles că ordinul fusese îndeplinit, nu mai era nevoie de riscuri suplimentare. Contau, pe bună dreptate, pe tăcerea acestuia. Oficial, în Pravda, s-a scris că asasinul era un troțkist dezamăgit. Știrea, de un laconism extrem, avea doar câteva rânduri, se vorbea de moartea „dușmanului poporului” L. D. Troțki.

In Ciudad de Mexico, se cânta cu tristețe despre revoluționarul ucis de emisarul „plăieșului din Kremlin”, cum l-a numit Osip Mandelștam pe Stalin. Nu vorbim aici de ideile lui Troțki, evident discutabile, ci de rezistența sa colosală in raport cu o fortă fără egal ca influență planetară:

Murió Trotsky asesinado
de la noche a la mañana
porque habían premeditado
venganza tarde o temprana.

Mercader a primit o sentință de 20 de ani de temniță (Mexicul nu are pedeapsa capitală), i-a ispășit și a fost eliberat în 1960. Se spune că în primăvara anului 1956, când gardienii i-au dat să citească „Raportul Secret” al lui Nikita Hrușciov, a albit. A ajuns în URSS în 1961, a fost decorat, într-o ceremonie secretă, cu distincția „Erou al Uniunii Sovietice” (cea mai înaltă posibilă). Medalia i-a fost înmânată de președintele din epocă al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, Leonid Ilici Brejnev. Liderul PCUS era Nikita Sergheevici Hrușciov, cel care denunțase cultul lui Stalin, și pe care Brejnev avea să-l înlocuiască în fruntea partidului lui Lenin în octombrie 1964. Din romantismul originar, în chip pervers manipulat de Stalin și oamenii săi, inclusiv un Santiago Carrillo, liderul Partidului Comunist Spaniol, nu a rămas decât atracția alcoolului, gustul de cenușă al iluziilor trădate și pasiunea pentru câini. „Eroul” comunismului global a plecat din URSS în Cuba, a murit pe „insula Revoluției”, martor la ceea ce regretatul sociolog Irving Louis Horowitz a numit stalinizarea Revoluției Cubane.

Alexander Litvinenko l-a sfidat pe cel pe care îl numim țarul Putka (așa i se spunea lui Putin în liceu, la Leningrad, de către colegii exasperați de apucăturile sale de bully). A dezvăluit criminalitatea autocrației cleptocratice de la Kremlin. A fost considerat un trădător. A fost otrăvit cu o substanță creată în laboratoarele morții din KGB-ul rebotezat FSB. Pasiunea cekiștilor pentru otrăvuri e știută. Am scris noi doi aici despre Genrikh Iagoda, șeful poliei secrete (OGPU) în anii ’30, vechi bolșevic, farmacist și revoluționar de profesie, colecționar de fotografii pornografice și de rafinate toapsecuri. Cel care a aplicat ordinul Kremlinului a fost Lugovoi. Similitudinea cu modul în care Stalin și urmașii săi l-au răsplătit pe Mercader nu poate scăpa celor care cunosc tenebroasa istorie a bolșevismului etern.

Recomandări:

http://www.rferl.org/content/putin-decorated-lugovoi-for-parliamentarism/26889963.html

http://www.abc.es/espana/20140822/abci-mercader-asesino-trotski-piolet-201408211700.html

http://www.pts.org.ar/El-asesinato-de-Trotsky

https://www.contributors.ro/global-europa/revolu%c8%9bie-%c8%99i-contrarevolu%c8%9bie-in-rusia-articol-de-vladimir-tismaneanu-%c8%99i-marius-stan/

https://www.contributors.ro/global-europa/tarul-putka-si-fantoma-lui-el%C8%9Bin-conspira%C8%9Bii-mesianism-paranoia/

http://www.franceculture.fr/oeuvre-la-deuxieme-mort-de-ramon-mercader-de-jorge-semprun.html

http://www.ft.com/intl/cms/s/2/c16ce152-880d-11e3-8afa-00144feab7de.html#axzz3TunbSBLe

http://www.theguardian.com/books/2009/oct/31/eitingons-mary-kay-wilmers

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

      • Nu cred ca Putin e ultimul imperial. Rusia isi reinventeaza periodic mana forte. Ivan cel groaznic a dat o caciula la mai mari unui oras neimblanzit cu ordinul de a o umple cu purici. Cand nu s-a reusit i-a spanzurat de barba. Prea europeanul Petru cel Mare are la fel istorii feroce in spate. Fernard Braudel spunea ca 100 de ani de razboi cu Anglia au creat regalitatea absolutista in Franta iar 300 de ani de Hoarda mongola au creat Rusia moscovita. La fel cum China e mandarinala de 3000 de ani. Rusia are ori conducatori slabi invinsi de sistem in care sistemul guverneaza imbacsit si corupt, ori autocrati cu accente ucigase.

  1. Nu este deloc intamplatoare decorarea lui Lugovoi tocmai acum (dupa atatia ani?!) imediat dupa asasinarea lui Nemtov. Este un simbol politic, un mesaj pt. cei ce au indeplinit, indeplinesc si vor indeplini ordinele de lichidare date de acest nou, inedit monstru politic incropit intelectual din amalgamul pragmatic al ideologiilor apocaliptice moderne incarnate in monstrul tzar Vladimir Ilici Visarionovici Adolf Putin.

  2. Nu doar l-a omorat pe Trotki, dar „baietii” i-au omorat intreaga familie cu mitralierele.

    Traditia violentei, din pacate, continua.

    • dupa cum vedeti, d-na Curie a *descoperit* poloniul, nu l-a inventat. l-a pus in evidenta (ceea ce nu este putin lucru) si l-a caracterizat.

      in loc sa jucati „wikipedia nazi” pe aici, mai bine ati merge la substanta politica. il criticati pe d-l Tismaneanu ca de ce nu este bun fizician sau chimist, cand dumnealui este, cu precadere, istoric.

      combateti punctele politice, nu pe cele care tin de detalii. va comportati ca si cand l-ati acuza pe Federer ca nu se pricepe la echitatie atunci cand el vorbeste despre tenis.

      in concluzie, mama Natura a creat poloniul. si, din cate imi amintesc, chiar am vazut-o pe statele de plata ale FSB. puteti sa ma credeti pe cuvant.

    • Ramona , Dr. Tismaneanu are dreptate in modul in care scrie. Este vorba de Po 210 produs artificial, in reactor.(si nu de cel natural, cu care a lucrat Curie). Chiar ieri dupa-amiaza , la inquire , a fost reprodus traseul producerii si purificarii lui . Produsul initial ,(prin bombardarea bismutului) s-a facut la Mayak (in Ozersk) , iar purificarea si produsul final la uzina Avangard , in Sarov (anterior orasul inchis Arzamas-16) . Prin eliminare , s-a dedus ca e singurul loc din lume unde se produce inca , in cantitati comerciale (0.8 grame/luna) . P.S. Si amicul distinsei noastre gazde, Goldfarb, a fost pe aici (4.2) si va reveni in cateva zile. A avut parte de masuri de protectie de exceptie.

  3. Un articol foarte binevenit in actualul context politic. Ma mir ca nu vad comentarii apartinand postacilor pro-rusi care au inundat site-urile altor publicatii.
    E trist sa constati ca dupa atatea decenii puternicii zilei din Rusia si-au pastrat aceeasi caracteristica: dispretul total pentru viata umana. Un om pare a fi, pentru ei, un numar de inventar. Il poti sterge. Iar simplii cetateni accepta si gasesc justificari. Pana ce nu vor depasi acest stadiu Rusia va ramane o subcultura, in ciuda varfurilor intelectuale pe care le-a dat.

Dă-i un răspuns lui sebastian Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro