duminică, iulie 12, 2020

A fi anti-totalitar a fost şi rămîne o obligaţie morală. Ca şi aceea de a fi inteligent

Autoritarismul este un regim politic tradiţional în sensul că nu-şi propune scopuri de transformare radicală a societăţii şi condiţiei umane. Teroarea poliţienească este instrumentată pentru intimidarea şi prigonirea opoziţiei reale, nu a celei imaginare. Totalitarismul este ceva nou în istoria ideilor şi instituţiilor politice: îşi întinde tentaculele dominatoare asupra a tot ce defineşte umanul, de la corpul politic şi social la cel biologic. Este ceea ce-au examinat în scrierile lor gînditori precum Cornelius Castoriadis, Claude Lefort, Agnes Heller şi Ferenc Feher. Este concluzia lui Leszek Kolakowski din finalul marii sale trilogii despre aventura intelectuală a marxismului. Regimul încheiat în decembrie 1989 (mă rog, aş putea glosa puţin asupra moştenirilor acestui regim cu care continuăm a ne confrunta) a fost unul mnemofobic, axiofobic şi intelofobic. Memoria, valorile şi spiritul însuşi s-au aflat sub atac.

Cît priveşte putinismul, cred că Vestul este pe cale de trezire. Este o nouă încarnare a ceea ce Umberto Eco a numit fascismul primordial: militarism, machism, salvaţionism, expansionism, cultul forţei şi al disciplinei, al comunităţii organice, al rădăcinilor pure şi al pămîntului ancestral. Pe scurt, Blut und Boden redux. Dar nu doar fascism, ci şi bolşevism, cu ale sale înclinaţii ultra-centraliste, sectare, intolerante şi mesianice. În ce mă priveşte, consider că, în fazele lor radicale, regimurile comuniste au fost sisteme genocidare, similare celui nazist. Nu kadarismul din anii ’70, ci rakosismul de la începutul anilor ’50. Ori perioada de maximă intensitate teroristă a dictaturii comuniste din România (Canalul, lagărele, reeducarea, deportările, munca forţată). Poziţia mea legată de regimul comunist din România şi practicile sale criminale este destul de cunoscută. Într-atît încît să mă fi văzut criticat pentru că susţin aplicarea termenului de genocid pentru crimele în masă sistematic organizate de regimurile de tip leninist, mai degrabă decît conceptele de sociocid, politicid ori democid. Care sînt valabile, însă mai greu accesibile unor cititori care nu urmăresc constant literatura academică. Aş mai aminti aici, pentru a ilustra valenţele multiple ale termenului la care mă refer, cartea cercetătorului rus Vadim Rogovin (de orientare marxist-antistalinistă) cu titlul Stalin’s Terror of 1937- Political Genocide in the USSR (Mehring Books, 2009).

Deschis în cazul nazist, învăluit în ceaţa dialecticii în cazul dictaturilor comuniste, crezul politic adînc al sistemelor totalitare, numitorul lor comun, presupunea dezumanizarea adversarului şi reducerea sa la condiţia de parazit, microb, insectă dăunătoare, vermină. Patologiile totalitare abuzau de studiul agenţilor patogeni… Citiţi ce avea de spus Lenin despre preoţi (Richard Pipes, The Unknown Lenin). Soluţia era aşadar stîrpirea, asemeni buruienilor, exterminarea, asemeni ploşniţelor. Soluţia definitivă, finală. Grigori Zinoviev, şeful comunist din Petrograd, cel mai apropiat colaborator al lui Lenin, declara în 1918: „Dacă preţul victoriei socialismului înseamnă exterminarea a milioane de oameni, el merită plătit”. Spunea Goebbels ceva esenţial diferit? Originile acestor proiecte asasine se află în visele unor ideologi posedaţi de pasiunea regenerării totale a rasei umane, de omogenizarea absolută a corpului politic prin excluderea, eliminarea şi, în final, exterminarea celor consideraţi drept fiinţe inferioare, agenţi corozivi, factori de disoluţie. Cele trei etape (excludere, eliminare, exterminare) au fost discutate de Daniel Jonah Goldhagen în cartea sa Hitler’s Willing Executioners. Titlul recenziei lui William Pfaff din „New York Review of Books” la cartea mea The Devil în History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century (tradusă superb în româneşte la Humanitas de Marius Stan) este „Pure, Purifying, and Evil”. Totalitarismele sînt utopii purificatoare şi tocmai în această ambiţie rezidă sîmburele ororii.

Istoricul britanic Michael Burleigh are dreptate (replicînd socialiştilor nostalgici, dar şi poziţiei troţkiste care refuză să vadă originile catastrofei în bolşevism): „To detach utopian dreams from terror or to regard them as a colourful ‘if-only’ before the onset of Stalin’s grey ‘Thermidor’ is to indulge in vicarious utopianism from the safety of the modern Western campus”. (Sacred Causes, HarperCollins, 2007, p. 50). Nu mai vorbesc de eforturile de a echivala genocidul armean, marea foamete din Ucraina, Shoah, Katynul, Gulagul, ororile Khmerilor Roşii cu colonialismul ori războiul din Vietnam. Este vorba de un relativism etic şi istoric care amestecă deliberat lucrurile, înlătură criteriile analitice, ignoră ce înseamnă asasinatul în masă al unor întregi categorii decretate subumane, ori non-umane, genocidul (democidul, sociocidul) întreprins de aparate statale din raţiuni şi cu justificări ideologice. Tocmai de aceea susţin că a fi anti-totalitar a fost şi rămîne o obligaţie morală. Asemeni aceleia de a fi inteligent, spre a relua o idee faimoasă.

Articolul de mai sus este un fragment din dialogul cu Daniel Cristea-Enache aparut in revista online „LiterNet.” Pentru textul integral:

http://atelier.liternet.ro/articol/14863/Vladimir-Tismaneanu-Daniel-Cristea-Enache/A-fi-anti-totalitar-a-fost-si-ramine-o-obligatie-morala-Ca-si-aceea-de-a-fi-inteligent.html

http://home.uchicago.edu/~ahkissel/education/erskine.html

http://www.amazon.com/The-Moral-Obligation-Be-Intelligent/dp/0810124882

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Absolut de acord cu tot ce spuneti. Dar in acest context nu credeti ca ati fi putut include vreo fraza despre anti-totalitarismul domnului Turcescu?

    • DIA ar trebui sa faca publice rapoartele lui Turcescu ca sa vedem si noi alegatorii cati din ,, adevarata dreapta” sunt agenti FSB ,AVO sau CIA cu legitimatie si care erau in urmarire. Nimeni nu trimite un spion sa numere fursecurile la receptii si daca e adevarat ,,adevarata dreapta” e lipsita de orice ideologie. E doar un cuib de tablagii.

  2. Ca un foc de artificii intelectual ne este explicat totalitarismul în esentialitatea sa negatorie, eliminatorie si creatoare a unei para-realitati corupte. Demonstratia se desfasoara fastuos, cu voluptatea eruditiei dar si cu sobrietatea unei reflexii îndelung decantate.

    Pentru cei care nu l-au trait, pentru toti cei care vor sa afle si sa înteleaga universul totalitar, acest text – si ma refer aici la întregul text aparut in revista online „LiterNet” – reprezinta un curs despre totalitarism, de mare clasa: nu stiu prin ce asociatie îmi evoca prelegerile lui Foucault de la College de France despre surveiller et punir.

  3. Am observat ca in Romania (si numai) unii intelectuali de dreapta pun social democratia (in mod eronat si incoerent) pe acelasi calapod cu partidele de la virful aripii stingi. Atitudinea acestora ridica semne serioase de intrebare!

  4. Excelent zis Domnule Profesor Tismaneanu! Axiofobia am simtit-o pe pielea mea in toti acesti ani in care am rezistat sa nu-mi iau la randul meu lumea in cap, lasand Romania pe mana haitei psd-iste.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Tăcerea manualului nu înseamnă și tăcerea profesorului. Un răspuns lui Selly

Nu manualul sau catalogul te fac profesor, ci faptul că vezi în cei din...

Jurnalism în cheia „clarității morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui măcar să fie, cel puțin în teorie,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)