marți, octombrie 26, 2021

A fi cinstit este garanţia că nu ajungi şef la ANAF

Nu cred că este o simplă întâmplare nefericită faptul că ultimii patru şefi ai ANAF – Daniel Chiţoiu, Sorin Blejnar, Şerban Pop şi Gelu Diaconu – au ajuns la DNA. Nu cred că este o întâmplare nefericită faptul că, doar în ultimele şase luni, doi vicepreşedinţi ai ANAF – unul dintre ei, Romeo Nicolae, fiind chiar şeful direcţiei antifraudă – au fost luaţi de procurorii anticorupţie. Nu.

Ne confruntăm cu un sistem politic care acţionează în stil mafiot şi plasează la ANAF numai personaje coruptibile, care au rolul de a proteja clientela grupării aflate la putere. Cazul ICA-Antena 3 – caz în care, de ani întregi, ANAF nu reuşeşte să recupereze prejudiciul de 60 de milioane de euro – este exemplar. A fi cinstit este o garanţie că politicienii nu te vor pune şef la ANAF. Nici la centru, nici în provincie. Dosarul Govor-Dolineaschi arată cum s-au bătut filialele PSD şi PNL din Satu Mare pe funcţiile de conducere la inspecţia fiscală din acest judeţ. „De aia controlul s-a împărțit în două, ca unul să meargă la ei, unul la noi”, spunea Mircea Govor, şeful PSD Satu Mare, despre disputa cu liberalii. Bineînţeles că aşa s-a procedat în mai toate judeţele, toate numirile au fost „politice” („politice” fiind în acest caz sinonim cu „mafiote”) fără nici o ruşine. DNA-ul, cu vreo sută şi ceva de procurori şi peste 8.000 de dosare pe cap nu are cum să-i prindă pe toţi.

Acesta este ANAF-ul, azi. Degeaba a fost destituit – cu mare circ! – Gelu Diaconu, structura este putredă până în măduva oaselor. Pentru mine este un mare semn de întrebare cum de îşi mai plătesc contribuabilii români impozitele. La ghişeu se ciocnesc de funcţionari obtuzi şi aroganţi, iar în vârful structurii ştiu că se află o reţea de tip securisto-mafiot cu susţinere politică. Am observat că ANAF se laudă cu încasări miraculoase în anul 2015. Este posibil. Dar acesta este rezultatul hăituirii, în manieră pur fanariotă, al contribuabililor mici şi mijlocii. Nu am văzut nici un dosar spectaculos de evaziune fiscală la vârful piramidei politico-economice, încheiat eventual cu sesizarea DNA. Nici unul.

Aceasta fiind situaţia, cred că cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă acest Guvern şi viitorul Legislativ – în speranţa că, după 2016, scăpăm de puşcăriabili – este să restabilească o minimă încredere între contribuabili şi cei care colectează taxele. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Grecia: colectorii sunt scuipaţi, înjuraţi, ameninţaţi. Nu doar pentru că grecilor nu le place să-şi plătească taxele – nimănui nu-i place, cu excepţia, poate, a doamnei Ioana „Usturoi” Petrescu, dacă vă mai aduceţi aminte de acest ministru al Finanţelor. Ostilitatea contribuabililor greci are drept cauză o situaţie neplăcut de asemănătoare cu cea din România: instituţia care colectează taxele este coruptă şi politizată.

Este o chestiune de timp până când şi contribuabilii români se vor revolta împotriva ANAF, într-o formă sau alta. Să nu credeţi că în SUA temutul Internal Revenue Service (IRS) nu s-a confruntat cu scandaluri – în prezent se derulează proceduri de demitere a lui John Koskinen, şeful instituţiei – dar există mecanisme democratice care reacţionează la fiecare suspiciune de abuz. Sunt două mecanisme din care România se poate inspira şi pe care le poate adapta. În primul rând, în Congres există un aşa-numit comitet pentru supravegherea şi reforma administraţiei – „Committee on Oversight and Government Reform – în fapt o adevărată structură de anchetă, cu puteri extinse. The Time îl definea acum câţiva ani pe preşedintele comitetului drept „The scariest guy in town”. Dar într-un comitet cu puteri atât de mari trebuie să fie prezenţi parlamentari impecabili din punct de vedere al integrităţii şi nu cred că mai trebuie să spun ceva în plus. Un al doilea mecanism din care România se poate inspira este cel al „Avocatului (ombudsman-ul) plătitorilor de taxe”. Numele spune totul: acest oficiu îi ajută pe contribuabilii americani atunci când intră în coliziune cu IRS-ul. Sigur, sunt conştient că o astfel de instituţie nu şi-ar atinge scopul dacă în fruntea ei ar fi numit un Victor Ciorbea.

Faptul că românii nu au ieşit încă în stradă atunci când au văzut cât de coruptă este instituţia care le colectează taxele şi îi hăituieşte pentru fiecare leu neimpozitat, nu trebuie să ne liniştească. Undeva, cumva, aceste tensiuni vor izbucni, dacă nu se face curăţenie în profunzime.

ANAF nu trebuie să mai fie o malformaţie post-comunistă a Securităţii, coruptă şi subordonată politicienilor.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Subordonarea politică a ANAF e oarecum discutabilă. Adică șefii plătesc politicienilor sume adevărate pentru a fi numiți în funcție, deci asta nu e tocmai ”subordonare”. Atât timp cât un șef de serviciu plătit cu 2.000 de euro pe lună e dispus să ”cotizeze” cu sume de ordinul a 30.000 – 40.000 de euro pentru a ocupa acel post („un miliard juma’te”, după propria afirmație) se poate presupune că și la vârful instituției lucrurile stau cam la fel, însă pe sume mult mai adevărate.

    Și cum la o singură returnare ilegală de TVA de 5 mil.euro șpaga e 1 mil.euro (care trebuie împărțit și el totuși) e evident că acea ”cotizație” inițială a fost o investiție cât se poate de profitabilă. Problema e că singurul DNA care își face într-adevăr treaba e cel din București. Serviciile teritoriale din țară sunt la fel de corupte ca și restul insitituțiilor statului, astfel că șefii locali ANAF ajung înștiințați când au fost depuse plângeri împotriva lor, nu cercetați.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

George Mioc
George Mioc este antreprenor, CEO al unei firme americane (PSI Industries). Este stabilit in SUA din 1976. Este inginer: CDS, Scranton, Pennsylvania (1985) Associate Degree in Mechanical Drafting & Design Technology.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.