vineri, martie 29, 2024

A fi sau a nu fi : aceasta este intrebarea

Declaratiile de luni ale liderilor Frantei si Germaniei au creat sentimentul ca va avea loc o “strapungere” conceptuala si operationala, ca se va raspunde cu eficacitate la amenintarea extinderii focului in zona euro si ca, totodata, vor fi abordate defectele sale structurale, fie si gradual (din ratiuni politice si nu numai). Dar a incerca sa prezinti un “pact fiscal” ca integrare fiscala, ca adancire a integrarii economice, mi se pare straniu. Si nici nu cred ca fara o interventie masiva a BCE, directa, sau indirecta (prin finantare, sau garantare) poate fi stopata griparea in crestere a pietelor financiare.

O uniune monetara nu se poate rezuma la reguli fiscale si penalizari, fie ele constitutionalizate; ea presupune o trezorerie comuna, ceea ce implica si un buget comun, care sa stea in spatele unor emisiuni de eurobligatiuni. Opozitia vehementa a unora la existenta eurobondurilor, a unei trezorerii comune, perpetueaza un viciu de fond al zonei euro. Poate nunmai daca zona euro ar fi compusa din tari compatibile structural (industrial, ca grad de competitivitate, ca politici publice) am putea vedea o uniune monetara sui generis (cvasi-legarea monetara a Beneluxului de Germania inainte de introducerea euro poate inspira o asemenea imagine). Dar noi avem de-a face cu o alta realitate: zona euro este mult suboptima si discrepantele inauntrul ei au crescut in ultimul deceniu. Aceasta diversitate de conditii face cu atat mai necesara introducerea de instrumente proprii unei uniuni economice si monetare “rotunde”; in care se poate raspunde la socuri asimetrice, sa existe scheme de asigurare impotriva riscurilor (inclusiv  impotriva somajului, la nivelul Uniunii), sa avem reglementare si supraveghere comuna a pietelor financiare, etc. Reguli de disciplinare sunt esentiale, mai ales acolo unde exista o cultura a instabilitatii”, a evaziunii fiscale, etc. Dar a accentua numai reguli fiscale ignora un adevar: ca sunt tari in zona euro care se afla intr-o situatie foarte dificila din cauza supra-indatorarii sectorului privat si a creditelor acordate cu neglijenta de catre banci (de pilda, Spania si Irlanda). As nota aici ca Germania esta ea insasi un stat federal, cu un buget federal alaturi de bugetele landurilor si ca dupa reunificare (care a inclus o paritate de 1 marca RFG=1 marca DDR) au avut loc masive transferuri fiscale in incercarea de a omogeniza tara reintregita.

Regulile fiscale si penalitatile, aplicate in tari in care sunt in curs programe de austeritate majore pot complica si mai mult situatia daca nu exista masuri compensatorii; reformele structurale, asa cum se incearca in Italia si Spania, nu vor fi suficiente. Fara perspectiva de crestere economica spectrul unei “debt deflation” (a accentuarii poverii datoriei publice si private) devine mai mult decat aievea.

Cat priveste “stingerea focului” nu vad cum o potentare a EFSF poate fi indestulatoare. BCE este singura institutie europeana, care in lipsa altor instrumente, poate sa stopeze ascensiunea randamentelor cerute la obligatiunile emise de tari contaminate . Hazardul moral exista si Otmar Issing si altii au temei sa il invoce, ca si guvernele de la Berlin, Haga, etc. Dar ce conteaza acum este stingerea focului, intrucat alt impumutator de ultima instanta, in zona euro, nu exista. Criza de incredere nu poate fi contracarata numai prin declaratii de genul, “vom face totul pentru a salva euro”. Au mai fost trimise asemenea mesaje in ultimii doi ani. Este nevoie de actiune concreta si aceasta nu trebuie sa se limiteze la reguli fiscale plus sanctiuni si potentarea EFSF. Este posibil ca BCE sa anunte o scadere a dobanzii de referinta si sa mareasca gama de colaterale acceptate, sa extinda perioada de acordare a unor imprumuturi. Dar bancile comerciale nu vor relua creditarea in economie daca nu vor simti ca exista vointa politica de a nu lasa lucrurile sa scape de sub control, ca exista piesele principale ale reconstructiei unei uniuni monetare care sa fie viabile. Eu nu vad inca un contur al unei asemenea uniuni monetare. Vreau sa ma insel si sfarsitul de saptamana sa vina cu surprize mari, care sa linisteasca pietele. Nu subestimez greutatile politice cu care se confrunta liderii europeni, ca si rolul unor interese nationale divergente. Dar, in blocajul actual, opereaza clisese care nu ajuta la un compromis ce ajuta reconstructia UM din mers ca si stingerea focului. Metoda incrementalista nu a dat rezultate si contaminarea nu a fost prevenita. Timpul lucreaza impotriva Europei. Nici nu cred in posibilitatea unei formule sui generis de uniune monetara, care sa reziste numai prin reguli fiscale si sanctiuni pentru “pacatosi”. Mai ales ca supra-indatorarea nu este o caracteristica numai a unor state; sectorul privat este si el mare contributor la supra-in datorare, ceea ce este ilustrat si de bilanturile bancilor. Sa speram insa ca summitt-ul va avea un deznodamant care urneste treaba in directia buna.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. „Criza de incredere nu poate fi contracarata numai prin declaratii de genul, “vom face totul pentru a salva euro”. ”
    Corect. Dar a trimite la înaintare BCE este parte din aceeaşi politică a delirului oniric exprimată cu candoare in sloganul pompieristic „să facem totul!”

    Criza de încredere se rezolvă simplu: prin sinceritate. Se tot vehiculează in mediile politruce şi tehnocrate [acelaşi lucru] diverse sintagme ce personalizează şi demonizează pieţele care pasămite, in răutatea şi lăcomia lor, ar complota prin cotloane şi ar scorni tot soiul de mecanisme menite să saboteze minunăţia albastră de la Bruxelles. Ei bine, nu există nicio conspiraţie a pieţelor, ci doar marote politicianiste şi crize guvernamentale de paranoia. Dacă politrucii cu chipiu albastru înstelat ar reveni cu picioarele pe pămînt şi şi-ar recunoaşte deficitul enorm de competenţă şi imaginaţie in loc să se precipite isteric in presă împotriva unor himere, poate creditorii, astăzi înspăimîntaţi de lipsa totală de responsabilitate din interiorul uniunii, ar continua să scoată bani din buzunar măcar pentru cheltuielile curente ale statelor falimentare.

    Încercaţi să vă puneţi in pielea unui investitor care deja a băgat bani cu nemiluita in aventura cosmică a argonăucilor europeni, şi care acum se vede înfierat pe toate fronturile de către mateloţii de pe corabia nebunilor ce zbiară şi instigă la progres in timp ce şandramaua ia apă prin toate găurile. Pentru el, pentru omul care a pierdut sume enorme in aventura asta utopică, nu există şanse de redresare dinspre ambarcaţiunile şubrede ale flotei ce mărşăluieşte neabătut spre prăpastie. Nimic nu-l poate convinge că o bărcuţă fără vîsle şi fără motor precum BCE îl va ajuta să-şi recupereze capitalul scurs pe apa sîmbetei, ba, incă să mai arunce încă o duzină de miliarde pentru faliţii mincinoşi ai unei flote fără amiral.

    Deci, dacă faliţii ăştia zănateci şi-or recunoaşte, intr-un moment de luciditate, falimentul, lăsînd proiectul utopic să se scufunde şi eliberînd statele ruinate de strînsoarea dihaniei, atunci poate că s-or mai găsi ceva capitalişti care să se rişte in finanţarea reconstrucţiei continentului, in mod diferenţiat şi eşalonat, in fiecare ţară in funcţie de capacitatea politicienilor locali de a-şi asuma responsabilitatea pentru politicile dezastruoase şi de a lăsa economia şi pieţele să respire. Iar dacă nu, adio şi un praz verde, că nimic şi nimeni nu o să scadă randamentul obligaţiunilor, că nimeni nu-şi permite să împrumute la infinit nişte capsomani şi mitomani cronicizaţi. Iar statele şi partidele socialiste o să dispară aşa cum au apărut, in aceeaşi stare de hipnoză in masă.

  2. Europa dezbinata, Romania marginalizata
    In pragul unor decizii de extrema urgenta, asteptate la summitul din 9 decembrie, Europa pare mai mult ca niciodata dezbinata, daca nu chiar dezorientata. La nici o zi dupa ce cuplul germano-francez incerca sa linisteasca pietele financiare ca intelegerea dintre dna Merkel si dl. Sarkozy va pune bazele unor reguli stricte si corecte in gestionarea crizei datoriilor, agentia Standard & Poor’s lansa un jet puternic de discordie in Europa, anuntand ca, cel mai probabil, intreaga zona euro va fi descalificata de la celebra nota AAA, in frunte cu Franta si Germania. Stirea a fost cu greu digerata in cancelariile de la Berlin si Paris, iar presa din cele doua tari nu a incetat sa puna paie pe foc, aratand fie ca Germania nu este mai „breaza” fata de Franta in ce priveste nivelul datoriei publice in PIB (peste 85%), fie ca Franta nu are „traditie” in rigoarea financiara, ori ca Germnaia este principalul beneficiar al fondurilor europene (din care s-a folosit cu brio pentru reunificare), iar Franta nu este ferma in politicile sale bugetare.
    Antanta franco-germana inaintea summitului de la Bruxelkes, din aceasta saptamana, pentru salvarea Europei are ca puncte de reper 5 actiuni forte:
    -declansarea unei proceduri automate de sanctionare a statelor care depasesc pargul de 3 % din deficitul public sau daca nivelul datoriei trece de pragul de 60% din PIB;
    -respectarea „regulii de aur” prin care toate guvernele sunt obligate sa prevada o data precisa pentru restabilirea echilibrelor financiar-bugetare reglementate la nivelul UE;
    -protejarea sectorului privat in cazul in care se inregistreaza starea de incetare de plati de catre un stat european;
    -statuarea regulilor de functionare a guvernantei economice in zona euro, prin reuniuni lunare (cel putin in aceasta perioada critica), apoi bianuale ale sefilor de stat si de guvern;
    -majoritatea supercalificata de 85% (si nu unanimitatea, ca pana acum) pentru punerea in practica a Mecanismului de european de stabilitate financiara care ar trebui sa inlocuiasca Fondul europena de stabilitate financiara de la jumatatea lui 2012 si nu din 2013. Aceasta ar permite ca unele state mici, precum Slovacia sau Slovenia sa nu mai poata bloca decizii la nivel european.
    Reusita cu dificultate, intelegerea franco-germana ce va fi dezbatuta vineri la Bruxelles, converge tot mai mult catre rescrierea statutului de membru al UE, prin care previziunile Europei cu doua (sau trei) viteze par deja batute in cuie. Presedintele francez si cancelarul german nu s-au abtinut sa repete ca cele cinci puncte ale acordului franco-german sunt obligatorii statelor din zona euro, ceilalti membri putand adera, numai daca doresc.
    Deocamdata niciun stat, fie din zona euro, fie din afara ei nu a adus vreun amendament propunerilor prezentate de cei doi lideri la Paris. Ramane de vazut ce se va intampla deci, in 9 decembrie. Dezacorduri sunt, deja. Responsabili ai UE, in frunte cu Herman Von Rompuy, presedintele Consiliului, au propria lor viziune pentru viitoarea arhitectura europeana a crizei. Marea Britanie va avea propria ei politica asupra stabilitatii europene. Italia si Spania sunt stranse cu usa si ar putea accepta (cu rezerve) planul celor doi. Polonia este pentru rigoarea germana. Ungaria poate sa joace, impreuna cu alte state, rolul „buturugii mici „.
    Romania, prin presedintele sau, ne-a prezentat miercuri seara cea mai insolita pozitie. Daca ar fi sa citam „ad-litteram”, am spune ca Bucurestiul merge la Bruxelles sa dea „indicatii”. Prin intreaga declaratie se vede de la o posta ca Romania este stat marginalizat in formula europeana a reglementarii crizei datoriilor si a deficitelor. Joaca oare (si nu stim!) tara noastra o carte anume in aceasta involburata perioada a Europei? Desigur, nu.
    In fata unei Europe aproape dezbinate, Romania se autoproslaveste si amageste cu rigoarea economica pe care a instaurat-o de doi ani. Din pacate, austeritatea romaneasca nu are vigoarea de a naste si crestere economica. Singurul pilon al cresterii a ramas exportul de bunuri si servicii in UE. Daca in regiune recesiunea se instaleaza, cum se intrevede, de altfel, economia romaneasca risca una dintre cele mai profunde crize din istoria sa.

    • tarile din UE isi vad de propriile interese (sau de interesele UE cand coincid cu cele locale). Criticam la altii, dar cand vine vorba de reguli (NOI) comune urlam ca ni se incalca suveranitatea? deci „paiul .. si .. barna”???

  3. Lovita puternic in tartita de tsunami-ul economic declansat, in fapt, in 2007 (nu in 2008, cum latra sfertodoct diletantii din presa), coana Evropa agonizeaza si nu intelege neam ce se intampla cu dumneaei. Partea „mai avuta”, civilizata si activa a Evropei, adica UE, si-a instalat in mai toate breaking-news-urile bufonii de ocazie, in persoana presedintelui francez Nicolas SARKOZY si a cancelarului german Angela MERKEL. Fara sa-si dea seama (ma insel?), cei doi se ridiculizeaza (nu cred ca le-a cerut-o nimeni!) zilnic, incercand sa faca tot mai credibil rolul lor de „salvatori ai UE”.

    Au disparut, practic, tarile scandinave (cu exceptia Norvegiei, tara nemembra UE, care-si vede linistita de petrolul din Marea Nordului), tarile Benelux parca au fost inghitite de apele Atlanticului, iar restul se uita „ca mata in calendar” fara sa inteleaga mai nimic nici din dezastrul intern (aferent fiecarei tari si, in buna parte, decantabil CU MULT INAINTE DE DECLANSAREA CRIZEI – vezi cazul Spaniei si problemele cronice de somaj) dar nici din marasmul extern.

    La periferie, romanii delireaza pe muzica si versuri, ca altceva…nu prea pot, Ungaria nu e departe de colaps, iar grecii au ajuns sa caute in gunoaie dupa mancare…dupa ce ani de zile s-au lafait cu 14 salarii (mugetarii) si au evazionat in stilul cel mai greco-ortodox cu putinta!

    Elvetia, cu un statut (numai?) geografic de „stat in stat” fata de UE, se uita cu mila la bufoniada franco-germana, cronometrand cu ajutorul celebrelor ceasuri Piaget Turbillon Relatif cat mai dureaza pana se duce dracului sandramaua.

    In tot acest timp, Frau MERKEL duce lipsa acuta de consilieri inteligenti care sa-i atraga atentia asupra penibilului situatiei, si se afiseaza obositor de des cu uriasul SARKOZY, cu care pozeaza in salvatoarea UE! N-ar fi nimic dramatic in toata aceasta bufoniada….daca intr-adevar s-ar intrezari niscai rezultate concrete. Numai ca „la grande gueule de l’Europe”, cum este cunoscuta Franta, nu prea e in stare sa faca ordine si curatenie acasa, unde somajul (in special in randul celor cu diplome universitare) era exasperant de mare CU MULT INAINTE DE 2007, iar problemele cu minoritatea musulmana (pe cale de a deveni majoritate) s-au cronicizat. Iar Unser Vaterland n-are cum sa faca fata de una singura situatiei in conditile dependentei aproape totale de gazul rusesc si poblemelor (inca) nerezolvate privind imbatranirea populatiei si decalajelor economice mari intre vestul tarii si estul fost comunist.

    Si uite asa, dragi tovarasi si pretini copitalisti, cand painea e tot mai scumpa, rara si de proasta calitate, circul e tot mai des si nu neaparat mai ieftin. Si tare imi e ca nenea circul nu va putea inlocui (nici macar partial) absenta exasperanta a painii.

  4. Domnule Daianu, haideti ca va spun eu care e solutia. Solutia e constituita de FONDURILE EUROPENE.

    Cel putin asa ati „conferentiat” dvs. pe la televizor in ultimii trei ani. Si ati conferentiat des, nu va fie de deochi, pe orice canal. Cand va vedeam ca sunteti invitat, puteam sa pariez ca din trei fraze spuse de dvs. una va contine „fonduri europene”.

    Stiu ca ati facut-o dezinteresat, din spirit de economist fin. Fara nicio legatura cu firma dvs. Grupul de Economie Aplicata (GEA) SRL, care o ducea greu pe atunci, lipsita de comenzi. Fara nicio legatura cu contractele cu statul pe care le aveti acum, de sunteti si dvs. multumit ca ati scapat de propaganda ieftina pe care erati nevoit sa o faceti firmei dvs.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Daniel Daianu
Daniel Daianu
Ministru al finanţelor între 1997-1998, profesor universitar la Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană din cadrul SNSPA, membru corespondent al Academiei Române, din 2001, preşedinte al Societăţii Române de Economie (SOREC), membru al American Economic Association, membru în Societatea Academică Română.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro