vineri, martie 29, 2024

A II-a republică

Anul acesta se împlinesc 30 ani de la căderea regimului comunist, din decembrie 1989. A fost o perioadă mai mereu agitată, cu evoluții pozitive pentru România, încercări de întoarcere spre trecut și, în ansamblu, o incapacitate de a materializa potențialul României și de a oferi cetățenilor ei condițiile de trai și civilizație pe care le doresc. Problemele acestea nu sunt nici întâmplătoare, nici rezultatul vreunui ghinion istoric. În mare parte, rămânerea în urmă și frământările din ultimii 30 ani sunt rezultatul sistemului juridic și politic materializat în Constituția din 1991. Această Constituție, realizată la comanda și sub supravegherea celor care în 1990 au preluat puterea, clamând inițial că de fapt Ceaușescu întinase ”nobilele idealuri ale comunismului” și care s-au repliat, doar formal, în fața reacției de respingere din partea românilor, a urmărit în principal perpetuarea puterii proaspăt dobândite și nu dezvoltarea României. Constituția din 1991 a inclus multe prevederi utile dar arhitectura acesteia este axată pe supremația clasei politice, care poate influența într-o mare măsură mersul treburilor publice, fără a răspunde mai deloc pentru acțiunile sale – a se vedea, de exempu situația Avocatului Poporului care este orice, numai al poporului nu.

Constituția din 1991 a fost modificată în 2003 dar nu pentru a îndrepta problemele variantei inițiale, ci pentru a corespunde celui care trebuia să devină președinte în 2004 – dar cetățenii au avut altă opinie – Adrian Năstase, transferând o parte a puterilor președintelui către alte zone ale statului, de unde, probabil, Ion Iliescu spera să își păstreze un rol conducător. De fapt, modificarea din 2003, deși aparent stabilea un echilibru mai bun între diferitele puteri ale statului, a accentuat disfuncționalitățile și a creat premisele unor blocaje insurmontabile, așa cum este posibilitatea declanșării de alegeri anticipate.

După votul de la alegerile din 26 mai și de la referendumul de la aceeași dată, se discută din nou, în spațiul public, de modificări ale Constituției, care să materializeze voința cetățenilor, exprimată prin vot. Acest demers este obligatoriu și trebuie îndeplinit fără ezitare iar orice altă atitudine riscă să delegitimeze statul și clasa politică și să provoace o gravă criză de încredere.

Modificările trebuie însă să fie mult mai ample și pe lângă implementarea voinței populare exprimate și cu ocazia altor referendumuri – așa cum este cel din 2009 referitor la parlament unicameral și un număr de maxim 300 de parlamentari – trebuie înlăturate toate disfuncționalitățile și cauzele acestora semnalate în ultimii 30 ani, de la imunitatea și lipsa de răspundere juridică a parlamentarilor la statutul magistraților și rolul Curții Constituționale. Se vorbește mult, în ultima vreme, de modificări, dar se vorbește punctual, necoordonat (Constituția are o structură în care modificarea unei norme influențează aplicarea altor norme și funcționarea altor instituții) și, mai ales, neprofesional, fără aportul specialiștilor în acest domeniu. Chiar dacă pare o reglementare simplă, prin raportare la volumul altor legi, Constituția este un act delicat și deosebit de important, prin aceea că stă la baza funcționării întregii societăți – de aceea mai este numită și ”legea fundamentală”.

Modificările la Constituție trebuie să marcheze trecerea spre o a doua republică, după cea stabilită în 1990 – nu includ în această enumerare statul comunist, având în vedere că acesta nu a avut legitimitate populară, a fost impus prin forța armelor, de forțe din afară, și menținut prin represiune. Reforma care trebuie să aibă loc acum trebuie să treacă în revistă toate prevederile care au fost subiect de discuții în trecut și să redefinească funcționarea statului român, în contextul dat de apartenența la Uniunea Europeană și la NATO, cu punerea în centrul atenției a cetățeanului și responsabilizarea clasei politice și a aparatului de stat în fața acestuia. Există suport popular pentru o astfel de reformă de ansamblu iar fereastra de oportunitate dată de votul din 26 mai 2019 nu trebuie ignorată sau amânată.

Este momentul ca președintele Klaus Iohannis – care a intuit foarte bine dorința de schimbare a românilor și s-a poziționat corect, în sensul dorit de cetățeni – să convoace liderii politici și specialiștii în drept constituțional și funcționare a statului, într-un demers organizat, cu termene clare și obiective precise, al cărui rezultat să fie o reformulare a Constituției, ca bază pentru un stat român care să asigure valorificarea potențialului de dezvoltare al țării și a aspirațiilor românilor.

Distribuie acest articol

47 COMENTARII

  1. Deocamdata sa se introduca in legi si in Constitutie unde este cazul sau si in Constitutie pentru a securiza legile ceea ce s-a votat la referendumuri . Orice altceva la momentul actual este o diversiune. Trebuie ca sa se obtina prin alegeri la termen sau poate anticipate, daca poporul vrea sa iasa din groapa, acea majoritate parlamentara si comunala care sa permita inscrierea Romaniei pe o traiectorie cu adevarat europeana si politic si juridic cat si economic si apoi in conditii de calm politic sa se procedeze la modificarile necesare de Constitutie. Calea rapida nu ar putea fi justificata decat de victoria unei revolutii(cum a fost in 90) ceea ce acum nu este cazul.

    • Stimate domnule Ion Adrian,
      Nu contest ceea ce argumentați dumneavoastră și sunt de acord că există prioritatea implementării a ceea ce poporul a spus deja că vrea, în urma referendumurilor. Este însă absolut necesar să existe măcar o dezbatere și o viziune de ansamblu asupra tuturor disfuncționalităților din Constituție, astfel încât acestea să poată fi analizate, să fie formulate și agreate soluții iar cu proxima ocazie, modificările să fie incorporate în legislație. Trebuie să avem în vedere și că nu este indicat ca o Constituție să fie modificată prea des, la intervale mici de timp.
      Majoritatea parlamentară actuală nu pare favorabilă vreunei modificări a Constituției României, în sensurile dorite de cetățeni, dar aceasta nu înseamnă că subiectul reformei constituționale și al reformei statului român trebuie scos de agenda publică, ci, dimpotrivă.
      Mulțumesc.

  2. Total de acord cu cele spuse in textul numit A II- a Republică si poate si din acest motiv ,presedintele a cerut un efort comun si o semnatura comuna pe aceasta tema , in vederea rezolvarii cerintelor cetatenilor si a punerii in aplicare a rezultatului referendumului si nu numai .

  3. E prea devreme pentru modificări majore ale Constituției, prea mulți dintre cei aflați în sferele puterii sunt oameni formați în comunism. Și mult prea mulți dintre alegători, asemenea. Atât timp cât Merkel și Putin încă au un cuvânt de spus în partea aceea de lume, modificările la Constituție mai pot aștepta.

    Peste 8 sau 10 ani ar fi un moment mai potrivit, mai ales că la acel moment și reunificarea cu R.Moldova ar putea deveni realitate.

    • După 30 (treizeci) de ani de funcționare cu probleme a acestei Constituții este prea devreme? Glumiți, probabil. Cât despre cei ”formați în comunism”, greșiți și jigniți, în același timp. M-am născut în comunism dar, alături de milioane de concetățeni, asta nu înseamnă că sunt vreun tarat. Exagerarea supremă o faceți când vorbiți de reunificarea cu Moldova – ce legătură are asta cu repararea unor defecțiuni ale Constituției? – în condițiile a ceea ce se întâmplă la Chișinău zilele acestea.

      • @Valentin Mircea – chiar și din acest comentariu se vede modul tipic de ”a pune problema” deprins în comunism. Adevărurile neplăcute nu devin mai puțin adevăruri prin faptul că sunt neplăcute. Dimpotrivă, acceptarea adevărurilor neplăcute este primul pas spre a rezolva o problemă sau alta. Iar faptul că mă acuzați de atac la persoană și de delict de opinie (pentru că la asta se rezumă replica dvs) e tot o reminiscență din comunism.

        Nu vechimea de 30 de ani a Constituției e principalul argument împotriva modificării ei acum, ci faptul că bătrânii învechiți în rele, crescuți și formați ca oameni în comunism, o vor modifica în maniera în care să-i satisfacă pe ei, nu în maniera în care să rezolve problemele și disfuncționalitățile României ca stat.

        Există foarte mulți oameni, inclusiv câțiva autori de pe această platformă, care vor accepta că toți cei născuți înainte de 1980 avem o problemă cu faptul că ne-am format ca oameni în comunism. Iar soluția corectă e să ne asumăm asta și să încercăm să ținem unele deprinderi sub control. Negarea nu a rezolvat niciodată vreo problemă.

        • Susțineți o abordare absolut odioasă și ar fi corect ca măcar să vă identificați cu nume și prenume + foto, nu să vă ascundeți după un pseudonim. Așa nu sunteți decât un postac, pus pe contre. Eu și colegii de generație nu vrem să așteptăm termene pe care le puneți fără nicio fundamentare (de ce 8-10 ani, până atunci vor muri toți cei născuți în comunism?) ci vrem să schimbpm acum baza sistemului politic, astfel încât noi dar și copii noștri să nu mai trăiască aberațiile pe care le-am trăit noi. Aș aprecia dacă nu mai faceți niciun comentariu până nu ne spuneți cine sunteți și ce faceți, în afară de comentarii. Mulțumesc.

          • @Valentin Mircea – cu regret, dar va trebui sa va refuz. Nu sunteti de la Militie, deci nu am obligatia sa ma legitimez in fata dvs.

            Ati scris singur in articol despre modificarile la Constitutie pe care Adrian Nastase le-a facut in propriul interes. Ce concluzie tragem noi de-aici? :)

            • Sugestie pentru moderatorii contributors.ro: solicitati inregistrare, cu date reale, ca altfel discutiile de aici sunt napadite de postaci si nu mai iese nimic.

            • @Valentin Mircea – stimate domn, în UK nu există cărți de identitate. Îmi pot deschide inclusiv cont la bancă fără să prezint vreun act de identitate. Îmi pot deschide cont la un furnizor de energie electrică fără vreun act de identitate și apoi prezint factura drept dovadă pentru nume și adresă. La fel și la Severn-Trent, furnizorul de apă potabilă. Chiar credeți că Facebook o să-mi ceară vreun act de identitate, dacă aș vrea să-mi deschid un cont pe orice nume mi se parebmie mai potrivit?

              Dar vă felicit pentru solicitarea asta adresată Contributors, ea clarifică lucrurile cum nu se poate mai bine :)

    • @Harald
      Influența paralelismului căilor ferate asupra ciclului de menstruație a rațelor sălbatice … refrenul iubit, cu Putin…

  4. Nu cred ca se poate rezolva mare lucru prin „carpeli”, ar trebui scrisa o noua constitutie ! E greu, inteleg, dar toti ar trebui sa priceapa ca e absolut necesar; si aderarea la UE o impune ! Cred ca ar trebui pastrat sistemul bicameral. Inspirat din constitutia Frantei acesta a fort „deturnat” de catre deputati (proiectul il copia pe cel francez !) rezultand un „ceva” fara sens : suprapunerea sistemului de alegere si a competentelor celor doua camere. Ar trebui revenit la sistemul francez – alegerea senatorilor de catre consilierii judeteni sau poate la cel american : un numar fix de , .senatori pentru fiecare regiune (asta ar presupune si regionalizarea, cu desfiintarea judetelor !), ar reprezenta mai bine, mai echilibrat interesele si particularitatile regionale.

    • Cetățenii deja au spus că nu vor sistem bicameral iar în ceea ce privește alegerea senatorilor de către consilierii locali/județeni, asta ar însemna în prezent o întărire a potentaților locali. Nu orice model merge și nu trebuie adoptat cuvânt cu cuvânt.

    • Nu Franta este un model, Franta este depasita de evenimente. Modelul poate veni numai din partea unui stat cu sistem bicameral pe modelul unei republici parlamentare.
      Ar trebui o adunare constituanta formata din profesori si reprezentanti ai societatii civile, constitutia nu este a clasei politice, ea apartine poporului si trebuie eleborata de reprezantantii ei.
      Rolul clasei politice , s-o respecte.

  5. „referitor la parlament unicameral și un număr de maxim 300 de parlamentari…”

    În condiții obișnuite nu va exista într-un viitor previzibil un parlament care să voteze în proporție de două treimi astfel de prevederi.

    Pe de altă parte, pentru echilibrarea puterilor democratice în statul nostru măsurile avute în vedere în articol (altele decât numărul parlamentarilor și o cameră unică) este foarte puțin probabil să fie transpuse în Constituție cu parlamentarii actuali. Este posibil, nu și foarte probabil, să se poată aduce modificările cu viitorii parlamentari.

    În aceste condiții, evidente, este de neînțeles presiunea pe care cineva (oricine) ar pune-o în spațiul public, cu deiverse prilejuri (presă, analize televizate, întâlniri politice etc.), asupra Președintelui actualei Republici pentru revizuirea Constituției.

    Există o Comisie pentru revizuirea Constituției, a cărui președinte a fost mai mult timp dl Crin Antonescu, un liberal. Apoi, aaceasta a fost condusă o vreme de dl Ion Chelaru, membru PSD. Domnia-sa declara cândva, pe bună dreptate „Am facut o propunere azi: sa lucram si sa colaboram cu un consiliu stiintific, format din cei mai renumiti specialisti in drept constitutional de la Facultatea de Drept, de la Academia Romana, de la Institutul de Cercetari, care, acolo unde sunt probleme si unde uneori explicatiile nu sunt suficiente, sa se pronunte si o echipa de experti in drept”.

    Dacă îi cerem d-lui Iohannis să schimbe Constituția lunile următoare, pentru că așa ne rezultă după votul din 26 mai mă tem că demersul nostru este nerealist și compromite atât pe Președinte cât și ideea revizuirii Constituției, tocmai pentru că nu este posibil. Asta presupunând că avem cele mai bune intenții, desigur.

    • Nu președintele țării schimbă Constituția, desigur, dar poate avea inițiativa în acest sens și poate obține un acord național pe acest subiect, așa cum a demarat deja în urma votului din 26 mai 2019.Nici nu este vorba de lunile următoare, deoarece o modificare cuprinzătoare are nevoie de timp, pentru analiza tuturor efectelor și găsirea celor mai bune formulări. În mod optim, un proces de modificare așa cum ar trebui să fie, ar dura între 12 și 24 luni, deci ar fi finalizat de către parlamentul care va fi ales în 2020 iar partidele pot cere chiar un mandat din partea propriilor alegători pentru soluțiile pe care le susțin. Este momentul perfect pentru acest demers și acum se arată bunele intenții.

      • Aici este problema, implicarea parlamentului. Nu , politicienii trebuie scosi complet din elaborarea noii constitutiei altfel vom avea numai carpeli ca pana acum.

  6. Speranta ca indexarea numarului republicii, dupa modelul francez, va conduce spre noi culmi de progres si civilizatie Romania insufleteste inimile si mintile romanilor intr-un fel greu cuantificabil. Indiferent de numarul sub care va fi consemnata istoric, republica consacrata prin vot, pentru a fi nu numai validata ci si viabila se sprijina pe cateva conditii necesare prealabile:

    1) instituire vot obligatoriu
    2) cvorum validare alegeri: prin votul a peste 50% din numarul alegatorilor inregistrati pe liste
    3) adoptarea legilor organice: prin votul a 2/3 din numarul parlamentarilor alesi

    Poate nu vor fi si suficiente aceste conditii. Vom merge in directia buna? Poate ca da, poate ca nu. Vom sti macar ca am facut-o votand, pe mana noastra, cartea republicii.

  7. Aceasta constitutie afost facuta de iorgovan PENTRU ILIESCU.A fost modificata de psd PENTRU ILIESCU.Ganditi-va ca una din modificarile din 2003 era ca presedintele nu il poate revoca pe primul ministru.De ce? O CE ANUS urma sa fie presedinte iar ilici prim ministru dupa 2004.Si uite a venit marinaru; care le-a aratat paru’.
    Base putea sa propuna o alta constitutie( nu o scria el punea si el pe altcineva,) mai normala, proiectul ni-l trimetea la cutia postala( la toata populimea votanta) si apoi referendum taticu’.Cu ”tehnicile” consacrate referendumul trecea. Si eram mai plictisiti acum.

  8. Da, este nevoie de o nouă Constituţie. Una mai simplă, dar care să întărească instituţiile de stat conform voinţei populare. Sunt câteva modificări absolut necesare:
    -întărirea justiţiei
    -reglementarea puterilor în stat
    -definirea rolului Preşedintelui
    -nouă organizare teritorială
    -etc
    În noua eră a globalismului şi a liberei circulaţii a informaţiei sunt alte sfidări aduse poporului şi statului român care trebuiesc reglementate. Un stat flexibil şi puternic se impune cu necesitate. Altfel apar riscuri de securitate care pot afecta identitatea şi chiar existenţa statului român.

    • @Lucifer
      Noua organizare teritorială e o metodă democratică pentru a reduce drastic numărul budegetarilor în administrația publică și alocarea resurselor eliberate spre un învățământ de calitate.
      Noua organizare teritorială e o metodă pentru a înlocui semidocții, tovarășii membri de partid cu oameni competenți, selectați prin concurs. Competența, responsabilitatea trebuie să devină calea legală spre instituțile publice.
      Noua organizare teritorială poate crea în 8 regiuni (istorice) cu metropole-regiune sâmburi industriali 4.0 (cu universități de rang, condiții bune pentru familii tinere). Nu merge în 40 de județe în același timp. Județele sunt prea mici pentru a acapara eficient subvențile nerambursabile de la UE/Bruexelles.
      Elveția are un sistem federal unde Bund /Federația are competențe clar definite (are 4 limbi oficiale administrative). Cantoanele au autonomie foarte amplă în multe domenii. Autonomia financiară, imopzitele se decid la nivel de canton. Elvțtia e azi prosperă (Napoleon Bonaparte a refuzat preluarea Elveției, era prea săracă).

      Concurența e motorul dezvoltării în vest.
      Decalajul „”istoric” față de vest …..

  9. Sa speram ca momentul in care gruparile PSDALDEUDMR vor iesi din scena politicii romanesti este foarte aproape. Fie ca lucrurile se vor schimba prin alegeri anticipate (putin probabil), fie prin alegerile care vor avea loc in urmatorul an si ceva, in momentul in care (sa speram) partide mai evoluate vor lua locul la conducere detinut de actualele grupari, acestea noi ar trebui ca – in paralel cu actul guvernarii, si pentru a nu intrerupe firul acesteia – sa organizeze o adunare constituanta, care, in termen de un an, un an si jumatate, sa introduca o noua Constitutie, cu invatamintele trase din cea actuala, si din cele ale altor state avansate.

  10. Inainte de toate trebuie clarificat statutul Romaniei, republica dupa model francez, dupa opinia mea un model fara succes sau o republica parlamentara dupa model european.
    Actuala situatie este inacceptabila, diferentele intre Cotroceni , parlament si palatul Victoria producand blocaj institutional.
    Rolul presedintelui trebuie redus strict la unul reprezentativ fara implicatii majore in activitatea politica a tarii.
    Ultimul exemplu prin care Romania n-a fost aleasa ca membru nepermanent in consilului de securitate ONU fiind elocvent.
    Romania are nevoie de o noua constitutie care insa nu trebuie elaborata de clasa politica.
    Constitutia trebuie rescrisa de oameni de specialitate, profesori din spatiul juridic cu sprijinul societatii civile si ulterior supusa unui referendum.
    Clasa politica nu are nici o indreptatire sa participe la elaborarea ei, ea trebuie s-o adopte fara dar si poate si s-o respecte.

    • Nu faptul ca Romania este o republica semiprezidentiala face ca acest stat sa nu functioneze, ci chiar actul in discutie, Constitutia! Probabil ca o republica semiprezidentiala poate functiona foarte bine, daca prevederile Constitutiei ar avea reguli clare si functionale.
      Daca facem o socoteala, pe noi republica semiprezidentiala ne-a cam ajutat, scapindu-ne de o dictatura parlamentara socio-comunisto-cleptocrata prelungita.

      • In occident exista undeva „dictaturi parlamentare” ? insasi folosirea termenului de „dictatura parlamentara” arata ca nu ati inteles cum functioneaza, nu intelegeti rolul parlamentului.
        Ar fi fatal sa renuntam la idea parlamentarismului in favoarea unei republici prezidentiale, semiprezidential fiind o strutocamila politica de stil dambovitean situatie care nu poate rezolvata doare printr-o amendare a actualei constitutii cu niste articole suplimentare.

  11. Independența justiției.
    Consolidarea statului de drept.
    România și-a asumat „principiile normative comunitare europene” la aderarea UE 2007, sunt deci prin tratat de stat parte constitutivă a democrației românești. România „europeană” sau victoria „izolaționiștilor naționaliști” la alegerile 2019/2020?

    …. „… bază pentru un stat român care să asigure valorificarea potențialului de dezvoltare al țării și a aspirațiilor românilor…. „….

    Suveranul are opțiuni clare. Cetățenii sunt suveranul, ei decid. Guvernele vin și trec. Mentalitatea, tradiția crează statul și invers statul influențează societatea civică.
    Ce va urma?

  12. Cred că totuși trebuie mai… pas cu pas ca să zic așa…
    Constituția actuală are unele hibe neintenționate și alte probleme principiale care ar trebui rezolvate. Problemele principiale nu pea s-au discutat în spațiul public, deci consider că nu ar trebui făcut momentan nimic altceva decât pornită discuția. La un moment dat, după un an-doi s-ar putea cristaliza niște idei.
    În schimb cred că acele hibe întâlnite în practică trebuie „patch”-uite rapid:
    – președintele poate numi premierul dar nu îl poate demite. Asta e clar o scăpare, probabil că pentru Iorgovan părea de la sine înțeles, că doar nu i-ar fi afectat el puterea lui Iliescu intenționat
    – suspendarea președintelui și uzurparea funcțiilor sale de căte șeful Senatului. E normal ca Senatul să poată suspenda președintele, dar nu e normal ca pe perioada suspendării președintele interimar să aibă puteri depline de președinte. Asta cam încalcă separația puterilor în stat ( chiar dacă Președintele e cumva în afara celor trei puteri), pentru că Parlamentul preia atribuțiile peședintelui chiar și dacă referendumul ulterior eșuează.
    – problema ordonanțelor de urgență și efectul lor imediat de asemenea încalcă sepaația puterilor; ba mai rău, ordonanțele sunt mai puternice decât legile din moment ce nu le poate contesta decât Avocatul Poporului, pe când legile pot fi contestate de mai mulți…
    Ar mai fi probabil și alte mărunțișuri care nu cred că au fost intenționate, dacă ne gândim la contextul în care s-a scris constituția vedem că dezbaterea a fost pe cu totul alte teme, și oricum lor nu le-a păsat de dezbaterea publică; cu atât mai puțin i-ar fi păsat lui Iorgovan dacă președintele poate sau nu demite premierul sau că ordonanțele pot fi date pe alte teme decât cele normale pe vremea când FSN avea 80% în Parlament :)

    Lucrurile astea au fost deja speculate deci acum oricine poate abuza de ele și ar trebui îndreptate; pentru o nouă Constituție dezbaterea trebuie să fie mult mai amplă și trebuie să implice societatea mult mai profund; ori pentru asta e nevoie de un anume climat care momentan nu există, de abia ne-am oprit din vânătoarea de ucigași la Athenee Palace și de oameni de-ai lui Soros. Eu de exemplu aș fi pentru o regionalizare amplă, chiar cu o parte de buget propriu la regiuni ( de ce nu și un parlament regional format din senatori aleși care să administreze lucruri care se pot administra local). Credeți că se poate purta discuția asta cu argumente raționale azi?

    • Stimate Badici, inainte de toate trebuie rezolvata situatia statutului tarii , republica parlamentara sau prezidentiala. Din acesta rezolvare vor urma toate celalte aspecte sus mentionate.
      Discutia in spatiul public ar trebui sa plece de la aceste aspect esential, restul fiind urmari si detalii care se pot discuta si clarifica pe parcurs.
      Cred ca sunteti de ceeasi parere, actuala constitutie este depasita complet de situatia politica din tara cat si din afara ei.
      Astazi Romania este condusa atat de la Cotriceni cat si din Palatul Victoria cu toate aspectele negative din ultimii 20 de ani. O tara poate fi condusa eficient doar dintr-un singur loc.

      • După cum ziceam, eu văd asta în două etape. Prima ar fi corectarea constituției actuale, așa cum e ea, semiprezidențială. Modificările propuse de mine ( or mai fi și altele, astea s-au văzut în public) nu schimbă esența statului actual ( Republica 1.01 am putea zice).
        Pentru etapa a doua, eu vreau mai multe, vreau republică pezidențială sau monarhie, descentalizare etc. Dar deocamdată nici eu nu m-am gândit prea mult la asta, pentru că nu s-a pus problema, deci nu îmi e clar ce vreau și ce nu din cea actuală; e nevoie de o discuție amplă în toată societatea și evident și de voință politică. Faptul că președintele poate demite premierul câtă vreme el îl numește ar trebui să fie normal și e perfect în spiritul actualei constituții. Faptul că nu se întâmplă așa e doar o eroare de redactare.

    • @ Mihai Badici,
      o singura circoteala la postarea dvoastra:
      -„- președintele poate numi premierul dar nu îl poate demite. Asta e clar o scăpare, probabil că pentru Iorgovan părea de la sine înțeles, că doar nu i-ar fi afectat el puterea lui Iliescu intenționat”
      Presedintele doar valideaza ceea ce face Parlamentul.
      Intr-o Republica parlamentara Presedintele nu poate avea prerogativa de a demite premierul si a da jos guvernul.
      Paca vreti o Republica prezidentiala, gen Franta, atunci da.
      La noi, si in alte democratii, prim ministrul si guvernul sau sint prerogativa Parlamentului, nu a Presedintelui. Asa cum Parlamentul ii instaleaza pe scaune, doar Parlamentul, prin prevederile Constitutiei, ii poate debarca.

      • Cred că vă înșelați. Președintele numește Primul Ministru, nu Parlamentul. Acesta trebuie să fie din rândul formațiunii câștigătoare doar în cazul primului, evident că Președintele trebuie să fie responsabil pentru a permite formarea unui guvern stabil, dar în teorie și conform constituției poate să îl numească și pe Bulă odată ce primul guvern cade. ( de fapt nu a fost departe ultima dată :) ) . De asta mi se pare că e datoria lui să rezolve eventualele blocaje ( nu am văzut din ’90 încoace vreun prim-ministru sau partid care să recunoască faptul că a ajuns la vreun blocaj – asta dacă nu veți să luați în calcul cele două guverne pseudo-Dragnea) . Ceea ce spun e în contextul și spiritul actualei Constituții, pentru viitor putem discuta o altă formulă.
        Pentru viitor, dacă mă întrebați pe mine, da, sunt adeptul unei republici prezidențiale, deși s-a putea ca Monarhia să fie o idee și mai bună. Dar după cum ziceam, nu cred că e momentul acum decât cel mult de a începe să discutăm despre asta. Ar mai fi de zis că o nouă constituție ar trebui să întrunească o majoritate largă a opiniei publice, ceva de genul 70-80%, altfel mai bine lipsă. Trebuie să fie o constituție care să nu dezbine. Pe când modificările propuse de mine la cea actuală sunt tehnice, poate s-ar putea accepta chiar și acum.

        • Eu stiam ca Presedintele desemneaza un candidat sa formeze guvernul (nu e obligatoriu sa fie din majoritate, Presedintele are libertatea de alegere), dar oriciti ar desemna Presedintele, doar Parlamentul il poate aseza in scaunul de la palatul Victoria.
          Ma tem ca zbaterile pentru modificarea Constitutiei vor avea soarta avalansei de motiuni simple si, chiar a unei motiuni de cenzura. Coalitia de la guvernare nu va fi dispusa la ceea ce se cere ori la ce ar trebui schimbat. (Azi a mai fost respinsa o motiune la adresa nu mai stiu carui ministru.)
          NB,
          opinie neceruta, dar oferita gratis: daca Presedintele chiar vrea modificarea Constitutiei, atunci ar trebui sa stie ca e nevoie de negocieri, de compromisuri chiar, si nu de tunete si fulgere contra coalitiei GIO.

          • Nu are rost să ne certăm pe chestii care sunt scrise:
            ARTICOLUL 85
            (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

            Restul e interpretarea noastră. Din punctul meu de vedere ( nu neapărat legat de ce se petrece azi) e necesar un arbitru care să constate eșecul unei guvernări și/sau eventual schimbarea opiniei publice în privința direcției de urmat. Dacă e să fim cinstiți acest rol e cel mai bine îndeplinit de un rege ( pentru că el e în afara partidelor cu adevărat) dar în lipsa lui tot președintele e cel care ar trebui să decidă. Parlamentul nu prea poate face asta fiind dominat de majoritatea care a format guvernul deci nu va accepta eșecul prea ușor ( și nici Parlamentul nu poate demite guvernul decât prin vot, nu ca act de voință) . Faptul că alegerile prezidențiale sunt decalate îi asigură o oarecare detașare președintelui dar evident, fiind propus de un partid nu va putea scăpa niciodată de acuzația de partizanat. Asta e, nimeni nu e perfect… Dumneavoastră puteți vedea lucrurile altfel, că de aia politica e politică, dacă ar fi știință am avea concluzii obținute prin deducție și n-am mai avea pe ce să ne contrazicem :)

            • Si eu spuneam altcevca?
              Spuneam doar, ceea ce e adevarat, ca doar in urma votului dat in Parlament („şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”).
              Acest „desemneaza” se traduce clar: ii propune unei persoane sa incerce sa formeze un guvern. Care, fara votul Parlamentului, e doar o propunere.

            • Bun, deci e așa cum scrie în constituție. Dacă primul-ministru era numit de Parlament Dragnea ar fi fost prim-ministru de la început :) Invers, PM-ul numește miniștrii, care sunt validați de Președinte. Sau numiți? :) Nu asta contează, termenul, contează că cine l-a însărcinat să formeze guvernul pare normal să îl și „dessărcineze”. În spiritul actualei Constituții Președintele trebuie să aibă un rol de arbitru, și asta pare că face parte din acest rol. În fine, noi suntem probabil și prea ancorați în meandrele concretului, ne gândim la președintele actual și la guvernul actual, dar politica poate lua întorsături neprevăzute, de aia e bine să ai o constituție corectă. Întrebați-l pe Năstase, care și-a pregătit cei cinci + cinci ani de mandat, se visa un fel de Ludovic de București, vorba stămoșească zice bine că nu e pentru cine se pegătește…

  13. Mi-as dori ca o noua Constitutie sa prevada obligativitatea organizarii unui referendum in vederea dizolvarii Parlamentului daca se strang un anumit numar minim de semnaturi (practic pe aceleasi criterii ca si in cazul initiativei de revizuire a Constitutiei).
    Ar fi de neconceput de exemplu ca actionarii unei companii private sa nu-si poata demite consiliul de administratie timp de 4 ani daca se constata o abatere de la obiectivele asumate. Nu vad de ce nu s-ar aplica acelasi principiu (sa zicem capitalist) si in cazul Parlamentului.

    • Daca-mi dati voie, cred ca discutia asta, despre o noua Constitutie, trebuie sa aiba loc intr-o tara care sta sa se schimbe. Adica ea, Constitutia, trebuie sa faca lege din dorintele, din aspiratiile oamenilor. S-a schimbat Romania, s-au schimbat romanii atat incat sa avem nevoie de o noua Constitutie? De cate piedici a avut parte USR-ul cu initiativa lor referitoare la „fara penali” dar nu Constitutia le-a pus piedici, ea era „pentru”, ci oamenii votati de alti oameni ca sa-i reprezinte. Hai sa vedem ca romanii s-au schimbat, s-au transformat – peste noapte – in cetateni, vin la vot si voteaza cu responsabilitate. Cand vom avea 2/3 din Parlament de partea schimbarii, inseamna ca a venit timpul unei noi republici…sper s-o apuc!

      • Cred ca Romania sta sa se schimbe. Am avut la un moment dat 600.000 de oameni in strada protestand pasnic pentru apararea statului de drept, am avut un milion de semnaturi pentru „fara penali”, avem un PSD luand cele mai mici procente de la infiintare. In acest context parca lipseste o viziune coerenta, un proiect de tara pe care sa-l discutam si, daca ajungem la un consens (2/3 din Parlament), sa-l aplicam.

  14. Am câteva propuneri pentru constituție

    1. Misiunea statului. Părerea mea : „de a apăra pe cetățeni de răufăcători” (nu de a da pensii)

    2. Pentru responsabilitatea aleșilor în fața alegătorilor e nevoie ca fiecare cetățean să știe cine îl reprezintă și ce votează reprezentantul său. Asta înseamnă:

    2a. Vot uninominal și „statul nu se va implica nici în finanțarea nici în reglementarea funcționării partidelor sau asociațiilor politice de orice fel”

    2b. Votul alegătorilor e secret dar votul aleșilor e public și se publică în monitorul oficial alături de fiecare lege. Circumscripțiile electorale să aibă nume (în loc de numere). Ar fi util să fie numite „scaune” (~constituency).

    De exemplu am putea avea în monitorul oficial alături de o lege:
    „Ion Popa scaunul Breaza-Prahova: vot pentru”

    3.Legile intră în vigoare la 5 ani după publicarea în monitorul oficial. Ca nimeni să nu facă legi pentru sine și să oprim „diarea verbală a legiuitorilor”

    4.Impozitul pe proprietățile imobiliare e stabilit în mod independent de către fiecare primărie și constituie bugetul său.

    5. Șeful statului e responsabil de guvernare și,poate delega această responsabilitate către o altă persoană care se va numi „primul ministru” (fără consultări). Responsabilul de guvernare poate forma o echipă de miniștri în funcție de nevoi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Mircea
Valentin Mircea
Valentin Mircea este avocat în cadrul Baroului București din anul 1996, specializat în dreptul afacerilor și Senior Partener la Mircea și Asociații. Mircea este doctor în dreptul concurenței al Universității București din 2013 și din octombrie 2018 este Visiting Fellow la European University Institute la Florența (Italia). În trecut Valentin Mircea a ocupat diverse funcții în mediul privat - KPMG, Sinclair Roche & Temperley (Stephenson Harwood) - și autorități publice (printre altele, vicepreședinte al Consiliului Concurenței (până în 2013) și șef al Corpului de Control al Prim Ministrului, în 2016). Valentin Mircea este licențiat în drept al Facultății de Drept din Universitatea București, titular al unei diplome de studii generale a Universității Sorbonne Pantheon Assas și absolvent de studii postuniversitare în dreptul internațional al concurenței al Universității din Melbourne, Australia. Acesta este autorul mai multor cărți și articole pe subiecte care țin de dreptul concurenței și dreptul afacerilor și este în mod frecvent vorbitor la conferințe de specialitate în România și în străinătate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro