Am inceput sa-l citesc pe Solomon Marcus inca din anii 70. Semnatura sa era pentru mine si atatia dintre prietenii mei o garantie a autenticitatii, a atasamentului pentru ceea ce D. D. Rosca a numit valorile vesnice. La un ceas cand gandirea era tot mai mult inregimentata, cand noul val stalinist facea ravagii, cand nu putini acceptau compromisuri ignobile cu un sistem irational si inuman, profesorul Marcus dovedea ca poti trai ca un om drept si ca poti gandi ca un om cinstit.
Mare matematician si stralucit lingvist, ganditor al strafundurilor si contemplator lucid al posibilitatii infinitului, Solomon Marcus a traversat vremuri teribile: prigoana rasiala a fascismului, autarhia obscurantista a comunismului. Ne-a invatat si continua sa ne invete ca orice dogmatism duce la sterilitate, la pustiirea zonei creatoare, la decesul imaginatiei. Intr-un interviu din 2011 acordat revistei „Opinia studenteasca”, Solomon Marcus spunea: „Cinismul este situația în care răutatea umană se aliază cu ironia. Eu mereu am iubit lumea!” Aceste cuvinte imi amintesc de filosful liberal Isaiah Berlin cu a sa pasiune de nestins pentru libertate si cu proverbiala sa generozitate sufleteasca.
Asa imi apare acest intelectual critic: indragostit de ratiune, ostil tribalismelor de orice orientare, adversar al extremismului si al intolerantei. Solomon Marcus probeaza ca doar bunatatea poate intemeia spatiul libertatii. Raul (politic, social, psihologic etc) este exact opusul aceteti valori supreme. Totalitarismul instituie domnia Raului. Mereu de veghe in apararea Binelui, Adevarului si Frumosului, Solomon Marcus ilustreaza exemplar vocatia omului de stiinta ca aparator al Luminilor.
Textul de mai sus a fost scris cu prilejul implinirii varstei de 90 de ani de catre profesorul Solomon Marcus. Profesor nu doar de matematica, ci si, ori mai ales, de omenie. A aparut, in 2015, in volumul „Intalniri cu Solomon Marcus”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dumnezeu sa il odihneasca! Volumul lui, „Inventie si descoperire” ar trebui sa fie manual de liceu. Un mare om de stiinta si cultura, ii urmaream aparitiile in presa, ultima oara despre situatia educatiei pe hotnews.ro. Cine inlocuieste elita stiintei si culturii romanesti?
A fost un „om deplin” al stiintei si culturii (pe care le vedea inseparabile, ca pe un tot unitar), un mare savant, avand contributii fertile in nenumarate domenii ale cunoasterii (spre ex. gramaticile contextuale Marcus, in domeniul informaticii); un „homo universalis” autentic. A creat o scoala romaneasca de o valoare indiscutabila in matematica si in informatica teoretica, recunoscuta la nivel mondial. Contributiile sale in lingvistica matematica sunt, de asemenea, de mare notorietate stiintifica. A fost si o constiinta vie a societatii romanesti, din pacate prea putin ascultata de cei cu putere de decizie. A fost un om generos, punand in valoare opera unor personalitati stiintifice precum Traian Lalescu, Simion Stoilow, Grigore C. Mosil si altii. O idee asupra preocuparilor sale cultural-stiintifice atat de vaste, se poate face inspectand o lista selectiva a lucrarilor sale, disponibila online la http://www.imar.ro/~smarcus/.
Cred ca enorma sa opera ar trebui studiata temeinic, cu foloase pentru cultura si stiinta, dar si pentru societatea romaneasca. Evident, datorita diversitatii si profunzimii acestei opere, un asemenea studiu depaseste posibilitatile unui singur om. Cred ca acesta ar fi cel mai bun omagiu pe care l-am putea aduce acestui om, cu beneficii concrete asupra noastra, ca oameni si ca societate.
Inchei reproducand aici ceea ce am scris in lucrarea intitulata „Intâlniri cu/Meetings with Solomon Marcus”, Editura Spandugino, Bucuresti, 2010, pag. 1379-1385; republicata în ediția a 2-a, vol. 2, pg. 716-723, Editura Spandugino, 2011, coordonata de Lavinia Spandonide si Gh. Păun: „Profesorul Solomon Marcus continuă în mod exemplar tradiţia unei viziuni a întregului în cultura română, plasată natural în paradigma universală, ilustrată de-a lungul timpului prin operele şi idealurile unor învăţaţi creatori precum D. Cantemir, B. P. Hasdeu, M. Eminescu, G. Călinescu, N. Iorga, D. Barbilian, Gr. C. Moisil ş. a. Am scris aceste rânduri în semn de apreciere şi de respect pentru această personalitate atât de vie a culturii şi a ştiinţei, de mare fertilitate prin opera sa monumentală, pentru că, oarecum indirect şi în mod ocazional, mi-a lărgit şi mie orizontul vieţii.”
L-am cunoscut la o masa in casa profesorului Liviu Onu, acum mai bine de 40 de ani. O personalitate fascinanta, un cozeur desavarsit. L-am reintalnit in spatii publice, de cateva ori, dovedind de fiecare data o memorie vie acuta si o politete calda. Fiecare aparitie publica – inclusiv TV – era o incantare si un prilej de a mai invata ceva. O pierdere grea pentru noi toti! Si vorba cronicarului: „Om deplin, capu intregu,hire adanca cat poti zice ca nascu si in Moldova oameni”.
A iunit lumea si a iubit pamantul in care s-a nascut. Simt ca mor si eu bucatics cu bucatica cand vvad cum dispar repere intelectuale si morale in care m-am format.
„Om deplin, cap intreg, hire adanca, cat poti zice ca nasc si in Moldova oameni.”