vineri, octombrie 22, 2021

A murit un mare prieten al României: chirurgul sudafrican Marius Stephanus Barnard (3 noiembrie 1927 – 14 noiembrie 2014)

Nu o dată, ci de mai multe ori, în timpul lunilor petrecute împreună la Spitalul Fundeni din Bucureşti, ne-a spus chirurgul cardiac Marius Barnard: Dacă aş fi în situaţia să aleg textul epitafului meu, aş cere să fie o relatare a ceea ce am izbutit să fac în România. Era în anul 1979 şi Marius, unul dintre cei doi fraţi Barnard care au reuşit primul transplant cardiac la om, era la cea de a doua vizită în România.

Marius Stephanus Barnard

(fotografie de Jan Malstrom)

Venise prima dată cu un an înainte – din proprie inţiativă – cu o întreagă echipă medicală, pentru a ajuta chirurgia cardiacă din ţara noastră, care, la vremea aceea,  se afla într-un mare impas. Printr-o fericită serie de întâmplări, vizitele de ajutor profesional ale medicilor sud-africani au fost posibile şi ele au schimbat radical mersul lucrurilor: rezultatele operaţiilor pe inimă s-au îmbunătăţit, chirurgia cardiacă română a fost resincronizată la marile progrese făcute în acest domeniu în lume, mai mulţi bolnavi au fost operaţi, cazuri mai complexe au fost abordate cu succes şi mai mulţi adulţi şi copii s-au întors la o viaţă normală. Într-adevăr, minunate fapte care să fie amintite la sfârşitul unei vieţi. Şi iată că trista zi a unei recunoscătoare aduceri aminte a venit: viaţa lui Marius Barnard, plină de reuşite, dar şi grevată de o lungă şi chinuitoare suferinţă, s-a sfârşit. Îi dorim din suflet ca destinul său viitor să fie aşa cum ne mărturiseşte că şi-l doreşte el însuşi în cartea autobiografică Momente-cheie dintr-o viaţă închinată binelui (Editura Humanitas 2013) : Un alt motiv pentru care doresc să ajung în rai este să- mi regăsesc părinţii, să le mulţumesc pentru tot ce-au făcut pentru mine şi să trăiesc cu ei, cu Inez şi cu familia mea în veci. Mulţi necredincioşi vor spune că astea sunt doar baliverne şi că nu există viaţă după moarte. Ei sunt aceia care te întreabă ce- ai să faci când vei descoperi că nu există nici ceruri şi nici iad. La asta am răspuns întotdeauna că ar fi o mare dezamăgire. Dar ce vor face ei, îi întreb, dacă vor descoperi că eu am fost cel care a avut dreptate?

Datorită credinţei mele în viaţa veşnică, nu mă tem de moarte. Cum aş putea? După treisprezece ani de cancer – cu toată suferinţa, cu toate complicaţiile şi umilinţele prin care am trecut –, pot să spun cu convingere că Îi mulţumesc Domnului că mi- a dat cancerul. Prin el L- am regăsit pe Dumnezeu şi mi s- a promis viaţa veşnică. Ce târg avantajos!

Chirurgii Christiaan şi Marius Barnard în anul 1967, după primul transplant cardiac uman.

Marius Stephanus Barnard a fost unul dintre cei cinci fii ai unui pastor protestant din micul oraş Beaufort West, din Africa de Sud. Ca şi fratele său mai mare, Chirstiaan Neethling (1922-2001), Marius a studiat medicina în Africa de Sud, s-a specializat în chirurgie cardiacă în Statele Unite şi a fost membru al echipei de la spitalul Groote Schuur din oraşul Capetown. La 3 Decembrie 1967,  acolo a avut loc istorica operaţie prin care inima foarte bolnavă a unui pacient în pragul morţii a fost înlocuită cu succes cu inima normală a unei tinere, ucisă de un accident de trafic. Nu există un act medical mai intens mediatizat şi care să fi captat în mai mare măsură atenţia şi interesul lumii. Tot ce se făcuse până la acea dată în domeniul medical, ca şi tot ce s-a făcut după aceea, tratează  bolile. Transplantul cardiac tratează moartea şi aduce celor a căror existenţă este ameninţată imediat, viaţa.

Dar  participarea sa la marea experienţă a transplantării inimii nu a fost singura şi cea mai mare realizare profesională a doctorului Marius Barnard. El a adus contribuţii mari la dezvoltarea chirurgiei cardiace în diverse domenii şi in special în  acela al corecţiei cardiopatiilor congenitale.

Un lucru uneşte toate momentele cheie din prodigioasa biografie a doctorului Marius Stephanus Barnard: nevoia de a participa la înfăptuirea binelui.

El a fost mânat de ardoarea unei misiuni, care l-a făcut să trudească în greaua viaţă a unui chirurg cardiac devotat, a contribuit la perfecţionarea tehnicilor de operaţie şi a salvat vieţile a mii de pacienţi, între care şi sute de bolnavi români. Tot în spiritul unui misionar şi, asumându-­şi riscuri şi critici, a mers cu echipa lui de multe ori în ţările unde chirurgia cardiacă avea nevoie de ajutor, inclusiv România,  şi a lucrat acolo luni de zile, fără nicio recompensă.

După încheierea carierii sale medicale, Dr. Marius Barnard s-a dedicat activităţii politice, a devenit senator în parlamentul sud-african şi a militat pentru îndepărtarea apartheid-ului şi a democratizării ţării sale.

Ulterior el a fost cel care a inventat o nouă formă de asigurare medicală, care să ajute pe cei afectaţi de boli foarte grave, care necesită tratamente de mare complexitate, de lungă durată şi foarte costisitoare. Câţiva ani, Marius Barnard a străbătut lumea, promovând noua formă de asigurare, destinată ajutorului pentru cei foarte bolnavi.

Nu ştim dacă Romania va fi menţionată în epitaful doctorului Barnard, care va fi îngropat în oraşul Hermanus, unde şi-a petrecut ultima parte a vieţii.  Ce ştim însă sigur e că numele său ar trebui să rămână inscris în memoria societăţii româneşti alături de numele altor străini care, punându-se în slujba oamenilor, şi nu a unei ţări anume, ne-au schimbat destinele.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Se pare ca la chirurgie vasculara avem talent; transplantul cardiac, dincolo de gestionarea rejectarii si a problemelor fiziologice, este o chestiune de chirurgie vasculara, nu-i asa? Marturisesc ca nu cunosteam aceste detalii biografice. Sa nu-l uitam nici pe Henry Haimovici, un alt foarte talentat chirurg de origine romana. Multe ni s-au spus in facultate si multe inutile. Istoria medicinei nu s-a facut, nici formal, nici informal.
    Despre existenta lui Haimovici am aflat de-abia dupa ce am parasit Romania. Nu-i nimic. Mai bine mai tarziu decit niciodata. Odihneasca-se in pace amandoi.

  2. D-le Martin, am citit cu intarziere articolul dvs.
    Il salut cu recunostinta, asa cum e de salutat orice articol, orice fapta si orice om ne scot din mizeria cotidiana si ne reamintesc ca – indiferent ca e implicata si credinta sau nu – pentru oameni exista, sau macar ar trebui sa existe idealuri mai inalte decat acela de a ne umple burdihanele sau portofelele.
    Spre deosebire de dvs., si inteleg ca si de ceilalti comentatori, n-am nimic de-a face cu medicina (decat cel mult in calitate de pacient… si de tata :-) ), dar imi amintesc cuvinte la fel de frumoase spuse mie despre fratii Barnard de o ruda de-a mea, probabil coleg de generatie de-al dvs. (la vremea respectiva tanar chirurg cardio-vascular la SMC).
    Privilegiul de-a lucra o vreme alaturi de chirurgii sud-africani a fost, intr-un fel, apogeul carierei sale, lucrul cel mai important care i s-a intamplat in viata profesionala, si care, in mod evident, l-a marcat pentru tot restul vietii.
    E o lectie cu mult talc, cu atat mai mult cu cat, daca nu ma insel, juramantul lui Hippocrates cuprinde in mod expres obligatia asumata de tanarul medic sa-si transfere cunostintele altora, discipolilor sai… o obligatie adesea ignorata sau de-a dreptul respinsa in zilele noastre in Romania, din motive cat se poate de mercantile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Martin S Martin
Doctor în cardiologie în Chattanooga, Tennessee, Statele Unite. Emigrat, în 1985, în Statele Unite, Martin S. Martin, pe numele său “adevărat” Martin Ştefan Constantinescu a fost unul dintre cei mai buni chirurgi cardiologi ai Clinicii de cardiologie a Spitalului Fundeni din anii 70 – 80. Este autorul cărţii America povestită unui prieten din România, apărută, în 2012, la Editura Humanitas, co-autor, alături de dr. Dora Petrilă, al cărţii Spitalul Fundeni: istorie, destine (Humanitas, 2004) şi co-traducător, alături de Daniel Constantinescu, Anca Constantinescu, Mihaela Farcaş şi Andrei Constantinescu, al cărţiiMomente-cheie dintr-o viaţă în slujba binelui, scrisă de Marius Barnard şi Simon Norval şi apărută tot la Editura Humanitas în toamna lui 2013.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

Relaţii comerciale stabilite pentru fabricarea de tractoare la I.A.R. Braşov, sub licenţă germană, în perioada 1945-1950

Fanteziile şi frenezia cu care activiştii ecologişti din zilele noastre îşi promovează ideile utopice la nivelul conducerii Uniunii Europene au trei elemente...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.