joi, martie 28, 2024

A murit un mare prieten al României: chirurgul sudafrican Marius Stephanus Barnard (3 noiembrie 1927 – 14 noiembrie 2014)

Nu o dată, ci de mai multe ori, în timpul lunilor petrecute împreună la Spitalul Fundeni din Bucureşti, ne-a spus chirurgul cardiac Marius Barnard: Dacă aş fi în situaţia să aleg textul epitafului meu, aş cere să fie o relatare a ceea ce am izbutit să fac în România. Era în anul 1979 şi Marius, unul dintre cei doi fraţi Barnard care au reuşit primul transplant cardiac la om, era la cea de a doua vizită în România.

Marius Stephanus Barnard

(fotografie de Jan Malstrom)

Venise prima dată cu un an înainte – din proprie inţiativă – cu o întreagă echipă medicală, pentru a ajuta chirurgia cardiacă din ţara noastră, care, la vremea aceea,  se afla într-un mare impas. Printr-o fericită serie de întâmplări, vizitele de ajutor profesional ale medicilor sud-africani au fost posibile şi ele au schimbat radical mersul lucrurilor: rezultatele operaţiilor pe inimă s-au îmbunătăţit, chirurgia cardiacă română a fost resincronizată la marile progrese făcute în acest domeniu în lume, mai mulţi bolnavi au fost operaţi, cazuri mai complexe au fost abordate cu succes şi mai mulţi adulţi şi copii s-au întors la o viaţă normală. Într-adevăr, minunate fapte care să fie amintite la sfârşitul unei vieţi. Şi iată că trista zi a unei recunoscătoare aduceri aminte a venit: viaţa lui Marius Barnard, plină de reuşite, dar şi grevată de o lungă şi chinuitoare suferinţă, s-a sfârşit. Îi dorim din suflet ca destinul său viitor să fie aşa cum ne mărturiseşte că şi-l doreşte el însuşi în cartea autobiografică Momente-cheie dintr-o viaţă închinată binelui (Editura Humanitas 2013) : Un alt motiv pentru care doresc să ajung în rai este să- mi regăsesc părinţii, să le mulţumesc pentru tot ce-au făcut pentru mine şi să trăiesc cu ei, cu Inez şi cu familia mea în veci. Mulţi necredincioşi vor spune că astea sunt doar baliverne şi că nu există viaţă după moarte. Ei sunt aceia care te întreabă ce- ai să faci când vei descoperi că nu există nici ceruri şi nici iad. La asta am răspuns întotdeauna că ar fi o mare dezamăgire. Dar ce vor face ei, îi întreb, dacă vor descoperi că eu am fost cel care a avut dreptate?

Datorită credinţei mele în viaţa veşnică, nu mă tem de moarte. Cum aş putea? După treisprezece ani de cancer – cu toată suferinţa, cu toate complicaţiile şi umilinţele prin care am trecut –, pot să spun cu convingere că Îi mulţumesc Domnului că mi- a dat cancerul. Prin el L- am regăsit pe Dumnezeu şi mi s- a promis viaţa veşnică. Ce târg avantajos!

Chirurgii Christiaan şi Marius Barnard în anul 1967, după primul transplant cardiac uman.

Marius Stephanus Barnard a fost unul dintre cei cinci fii ai unui pastor protestant din micul oraş Beaufort West, din Africa de Sud. Ca şi fratele său mai mare, Chirstiaan Neethling (1922-2001), Marius a studiat medicina în Africa de Sud, s-a specializat în chirurgie cardiacă în Statele Unite şi a fost membru al echipei de la spitalul Groote Schuur din oraşul Capetown. La 3 Decembrie 1967,  acolo a avut loc istorica operaţie prin care inima foarte bolnavă a unui pacient în pragul morţii a fost înlocuită cu succes cu inima normală a unei tinere, ucisă de un accident de trafic. Nu există un act medical mai intens mediatizat şi care să fi captat în mai mare măsură atenţia şi interesul lumii. Tot ce se făcuse până la acea dată în domeniul medical, ca şi tot ce s-a făcut după aceea, tratează  bolile. Transplantul cardiac tratează moartea şi aduce celor a căror existenţă este ameninţată imediat, viaţa.

Dar  participarea sa la marea experienţă a transplantării inimii nu a fost singura şi cea mai mare realizare profesională a doctorului Marius Barnard. El a adus contribuţii mari la dezvoltarea chirurgiei cardiace în diverse domenii şi in special în  acela al corecţiei cardiopatiilor congenitale.

Un lucru uneşte toate momentele cheie din prodigioasa biografie a doctorului Marius Stephanus Barnard: nevoia de a participa la înfăptuirea binelui.

El a fost mânat de ardoarea unei misiuni, care l-a făcut să trudească în greaua viaţă a unui chirurg cardiac devotat, a contribuit la perfecţionarea tehnicilor de operaţie şi a salvat vieţile a mii de pacienţi, între care şi sute de bolnavi români. Tot în spiritul unui misionar şi, asumându-­şi riscuri şi critici, a mers cu echipa lui de multe ori în ţările unde chirurgia cardiacă avea nevoie de ajutor, inclusiv România,  şi a lucrat acolo luni de zile, fără nicio recompensă.

După încheierea carierii sale medicale, Dr. Marius Barnard s-a dedicat activităţii politice, a devenit senator în parlamentul sud-african şi a militat pentru îndepărtarea apartheid-ului şi a democratizării ţării sale.

Ulterior el a fost cel care a inventat o nouă formă de asigurare medicală, care să ajute pe cei afectaţi de boli foarte grave, care necesită tratamente de mare complexitate, de lungă durată şi foarte costisitoare. Câţiva ani, Marius Barnard a străbătut lumea, promovând noua formă de asigurare, destinată ajutorului pentru cei foarte bolnavi.

Nu ştim dacă Romania va fi menţionată în epitaful doctorului Barnard, care va fi îngropat în oraşul Hermanus, unde şi-a petrecut ultima parte a vieţii.  Ce ştim însă sigur e că numele său ar trebui să rămână inscris în memoria societăţii româneşti alături de numele altor străini care, punându-se în slujba oamenilor, şi nu a unei ţări anume, ne-au schimbat destinele.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Se pare ca la chirurgie vasculara avem talent; transplantul cardiac, dincolo de gestionarea rejectarii si a problemelor fiziologice, este o chestiune de chirurgie vasculara, nu-i asa? Marturisesc ca nu cunosteam aceste detalii biografice. Sa nu-l uitam nici pe Henry Haimovici, un alt foarte talentat chirurg de origine romana. Multe ni s-au spus in facultate si multe inutile. Istoria medicinei nu s-a facut, nici formal, nici informal.
    Despre existenta lui Haimovici am aflat de-abia dupa ce am parasit Romania. Nu-i nimic. Mai bine mai tarziu decit niciodata. Odihneasca-se in pace amandoi.

  2. D-le Martin, am citit cu intarziere articolul dvs.
    Il salut cu recunostinta, asa cum e de salutat orice articol, orice fapta si orice om ne scot din mizeria cotidiana si ne reamintesc ca – indiferent ca e implicata si credinta sau nu – pentru oameni exista, sau macar ar trebui sa existe idealuri mai inalte decat acela de a ne umple burdihanele sau portofelele.
    Spre deosebire de dvs., si inteleg ca si de ceilalti comentatori, n-am nimic de-a face cu medicina (decat cel mult in calitate de pacient… si de tata :-) ), dar imi amintesc cuvinte la fel de frumoase spuse mie despre fratii Barnard de o ruda de-a mea, probabil coleg de generatie de-al dvs. (la vremea respectiva tanar chirurg cardio-vascular la SMC).
    Privilegiul de-a lucra o vreme alaturi de chirurgii sud-africani a fost, intr-un fel, apogeul carierei sale, lucrul cel mai important care i s-a intamplat in viata profesionala, si care, in mod evident, l-a marcat pentru tot restul vietii.
    E o lectie cu mult talc, cu atat mai mult cu cat, daca nu ma insel, juramantul lui Hippocrates cuprinde in mod expres obligatia asumata de tanarul medic sa-si transfere cunostintele altora, discipolilor sai… o obligatie adesea ignorata sau de-a dreptul respinsa in zilele noastre in Romania, din motive cat se poate de mercantile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Martin S Martin
Martin S Martin
Doctor în cardiologie în Chattanooga, Tennessee, Statele Unite. Emigrat, în 1985, în Statele Unite, Martin S. Martin, pe numele său “adevărat” Martin Ştefan Constantinescu a fost unul dintre cei mai buni chirurgi cardiologi ai Clinicii de cardiologie a Spitalului Fundeni din anii 70 – 80. Este autorul cărţii America povestită unui prieten din România, apărută, în 2012, la Editura Humanitas, co-autor, alături de dr. Dora Petrilă, al cărţii Spitalul Fundeni: istorie, destine (Humanitas, 2004) şi co-traducător, alături de Daniel Constantinescu, Anca Constantinescu, Mihaela Farcaş şi Andrei Constantinescu, al cărţiiMomente-cheie dintr-o viaţă în slujba binelui, scrisă de Marius Barnard şi Simon Norval şi apărută tot la Editura Humanitas în toamna lui 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro