A sosit timpul

Politicieni din România,

Având în vedere haosul moral și politic permanentizat din țara noastră, a sosit momentul să clarificăm niște lucruri.

Baza sistemului în care trăim – să o numim republică democratică – este următoarea: noi, cei care trăim în acest spațiu geografic, alegem din patru în patru ani niște oameni care să gestioneze locul în care trăim și banii pe care îi dăm mână de la mână pentru a îmbunătăți acest loc. Alegem acești oameni dintre noi, mai exact dintre cei care ridică mâna: uitați, eu am pregătirea și priceperea să mă ocup de lucrurile acestea. Avem în casierie x bani, în anii următori vom primi y, eu cred că ar trebui să-i împărțim așa. Cu statele din jur cred că ar trebui să facem așa. Și dacă facem cum vă propun eu, peste patru ani țara noastră va arăta cam așa. Iar noi, cetățenii, alegem dintre „ridicătorii de mână” pe cei care ne conving că propunerea lor este fezabilă și că acolo unde spun ei că vom ajunge în patru ani, este ok. Pentru ca ei – adică voi, politicienii din România – să puteți duce la capăt neabătut ceea ce v-ați asumat, noi vă dăm din banii puși de noi mână de la mână o sumă suficientă și privilegii suficiente.

După un timp – în general destul de scurt – voi, cei aleși de noi, ajungeți să credeți că aceste privilegii vi se cuvin printr-o voință superioară, că nu voi sunteți acolo pentru noi, ci invers. Vă amețește covorul roșu, coloana cu sirenă, numele scris în ziare. Să ne înțelegem: cei pe care îi alegem nu sunt cei mai capabili, cei mai pregătiți și cei mai onești oameni din țară. Nu sunt créme de la créme. Alegem dintre cei care pornesc în alegeri. Ca atare, ei sunt ca democrația: nu e cea mai bună soluție, dar mai bună n-avem.

Dacă acceptăm cele de mai sus ca cel mai mic numitor comun al guvernării (noastre, a alegătorilor, de către voi, cei aleși), atunci am dori să vă rugăm câteva lucruri simple:

– dacă sunteți prinși că abuzați de privilegiile pe care vi le-am acordat sau ați dat iama în banii pe care noi toți îi punem mână de la mână, asumați-vă răspunderea. Nu mai dați vina pe adversarii politici, pe conspirația iudeo-masonică, pe alții, întotdeauna alții. Aveți atâta demnitate încât să vă asumați greșelile, mai ales cele premeditate;

– nu mai încercați să vă minimalizați greșelile discreditându-i pe cei care le-au dezvăluit, fie ei adversari politici sau presă. Greșeala, infracțiunea, furtul rămân aceleași indiferent de cine o scoate la suprafață. Nu vă mai dați victime, nu ne mai cereți mila. Este penibil, este grețos. Este laș;

– vindecați-vă de sindromul „ai noștri”. Nu vă mai dați ochii peste cap și nu-i mai apărați pe cei dintre voi care au fost prinși că au încălcat legea, spunând că „dar e un om bun”, „a făcut atâtea pentru țară” (vezi punctul următor). Nu mai sugerați că ceea ce a făcut este ceva mărunt, pardonabil. „Nu este suficient să fii cinstit, trebuie să și pari cinstit”, spunea un politician dintr-o altă țară;

– nu vă așteptați să vă fim recunoscători, să vă mulțumim dacă vă faceți treaba bine. Pentru asta sunteți acolo, pentru asta ați candidat, asta ați promis în campania în care v-ați îmbrâncit din toate puterile. Nu ne mai vorbiți despre responsabilitatea foarte grea, despre moștenirea guvernului precedent și așa mai departe. Nu ne interesează;

– din momentul în care v-am ales și ați ocupat cele mai înalte funcții din stat, aveți obligația morală de a fi un exemplu pentru noi. Nu vă obosiți să fiți cu tot dinadinsul simpatici. Lăsați hăhăielile de mahala. Purtați-vă în așa fel încât să ascultăm ceea ce spuneți, să știm că merită să punem umărul nostru la cel al vostru. Faceți-ne să vă respectăm. Pe termen lung veți profita din plin: vă vom fi recunoscători, fără să o spunem. Dar o veți simți;

– faceți un efort și încercați să gândiți în perspectivă. Aveți curajul de a gândi dincolo de mizeriile mărunte cu care v-ați obișnuit. Nu vă complaceți în a semăna (un pic, din profil) cu Titulescu, lucrați să deveniți voi înșivă Titulescu. Vrem să avem și noi Margaret Thatcherul, Nelson Mandela, Henry Kissingerul nostru. Vrem să fim mândri de voi;

– nu vă fie teamă să vă asumați deciziile greșite. Este un semn de responsabilitate și vom înțelege. Cu cât o faceți mai curând, cu atât le veți putea corecta mai repede și mai eficient;

– nu vă bazați niciodată pe o presă lingușitoare, părtinitoare. Opriți-i dacă o fac. E penibil, e grețos. E laș. Nu aveți nevoie de asta;

– nu vă mai supărați așa de spectaculos dacă vă criticăm. Nu avem nimic personal cu voi, o facem pentru că suntem preocupați de viitorul nostru;

– comunicați cu noi. Nu ne mai mințiți, aveți puțină rușine. Trăim vremuri cumplite. Ne este teamă, și pentru noi, și pentru copiii noștri, iar în voi nu mai avem încredere.

Trebuie să vă schimbați. Nu mai avem timp de pierdut.