luni, decembrie 6, 2021

A sosit vremea tacticilor bolșevice împotriva plutocrației?

Dacă avem de gând să salvăm piețele libere și democrația liberală de dușmanii lor interni și externi, trebuie să demonstrăm că toată lumea ar avea de câștigat. “Panama Papers“ demonstrează în ce măsură acest lucru nu se susține. Odată ce ești îndeajuns de bogat, poți angaja o firmă dubioasă de avocatură să-ți ascundă averea – de autoritățile fiscale, de sistemul de drept penal și de alegători. Cu banii pe care îi ascunzi offshore, poți să dai mită și să finanțezi campanii electorale, astfel încât să fie puțin probabil să ți se pună  întrebări incomode.

Jefuirea Rusiei de către Putin este doar un simplu detaliu. (Ca o subtilă ironie, vehementa sale politică antioccidentală nu l-a împiedicat să profite de această tumoare caracteristică sistemului capitalist). Problema și mai mare e faptul că, în prezent, sistemul financiar occidental e profund defectuos.

Când au fost inventate companiile pe acțiuni, scopul lor a fost unul bine intenționat – să permită partenerilor dintr-o firmă comercială  să-și asume riscuri, dar de o periculozitate limitată. Dacă afacerea eșua, pierdeai numai banii investiți.

Chiar și acest lucru e destul de controversat – permite de fapt o finanțare publică a directorilor unei companii cu răspundere limitată. Dacă este bine făcută, ei devin bogați. Dacă nu merge cum trebuie, s-ar putea ca greul să fie suportat mai ales de furnizori, clienți și angajați. Acest lucru e tolerabil atunci când companiile sunt implicate în afaceri obișnuite. Este însă mult mai greu de văzut ce se întâmplă atunci când companiile împrumută  și riscă o groază de bani.

Dar nimeni nu a spus atunci că o corporație conferă anonimat. Complexitatea și confidențialitatea structurilor corporatiste  moderne ne-au copleșit în timp. Nici legiuitorii și nici alegătorii nu au luat vreodată o decizie clară care să permită dezvoltarea unui asemenea sistem profitabil și necinstit.

E momentul să punem capăt. Sugerez următoarea reformă simplă care să  impună legea în lumea civilizată. Începând de anul viitor, un contract ce vizează o tranzacție de peste un million de dolari să fie legal numai dacă beneficiarul  este declarat. Dacă vrei să închiriezi o casă în Londra sau să vinzi un cazino în Monaco sau să cumperi o cisternă plină cu petrol în Novorossisk, trebuie să spui cine ești și trebuie să precizezi cine este cealaltă persoană. În caz contrar, nu ai drept de apel în fața instanțelor din Londra, Stockholm, Haga sau de aiurea. În schimb, poţi încerca să apelezi la instanțele din Donețk.

Interdicția nu va crea probleme celui care respectă legea. Dar va fi extrem de neplăcută pentru cei care își administrează afacerile prin firme dubioase de avocatură din jurisdicții exotice. Publicitatea îi face vulnerabili în fața anchetelor pe tema spălării banilor și le aduce dezaprobarea publicului.

Stadiul următor e și mai dur. Începând din 2018, toate activele al căror beneficiar e anonim trebuie înghețate. Proprietarul le poate reclama, dar numai precizând cine e. Din nou, acest lucru nu va prezenta niciun inconvenient pentru cei care respectă legea.

A treia etapă înseamnă ca, până în anul 2020, aceste active înghețate vor fi scoase la licitație publică. Banii vor fi ținuți ulterior într-un fond până în anul 2022. După aceea, ei revin statului. Poți să-ți ții banii în Panama sau în Macao dacă vrei. Dar dacă vei dori vreodată să-i cheltuiești, va fi greu.

N-am crezut că voi ajunge să scriu vreodată un articol în care să pledez pentru o asemenea încălcare a dreptului de proprietate. Asta trăznește a bolșevism – o combinație de furie, aviditate de putere, idealism și rapacitate care a făcut atâta rău Rusiei, iar, ulterior, și altor țări. Proprietatea este fortăreața fundamentală a drepturilor individului, care îi permite să acționeze independent, fără teamă de stat.

Dar nu ca să-l controleze și să-l înșele. Însă dacă nu-i punem pe plutocrați cu botul pe labe, s-ar putea ca rezultatul să fie pur bolșevism.

Traducerea: Mihaela Danga

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. D-le Lucas, sugestia Dvs. va ramane, cu sigurantza, doar..o sugestie. Sau, daca va fi, cumva, adoptata. iar se va aplica „pentru catzei”. Trebuie sa recunoastem ca libertatea are cel putzin doua fetze, ca si democratia, de altfel. Intotdeauna vor exista unii mai egali decat altzii in fatza legii, oricat de restrictiva ar fi ea si oricare ar fi statul despre care vorbim. Sunt un contribuabil obisnuit, care nu poate fugi de taxe si impozite – asa e domeniul in care activez – si mi-a picat prost impozitarea unui venit suplimetar. Sa nu credetzi ca in momentul ala nu as fi vrut sa-i pot fenta pe hraparetzii de la Fisc… Daca eu, un simplu cetatean, gandesc asa, e clar cam ce gandesc cei ale caror venituri se scriu cu multe zero-uri in euro, dolari si alte valute, ba si in lei noi, la o adica. Si cum cei care fac legile au mai mult sau mai putzin legatura si cu bogatzii, vor fi mereu portitze de scapare.
    Cat despre cei prinsi in hatzisul Panama Papers, adevarul l-a spus Frank Timis: „Normal ca nu vreau sa platesc 30% taxa pe profitul pe actiune, daca pot sa platesc 5%”. Practic, a sintetizat povestea off-shore-urilor din paradisurile fiscale. Cu atat mai mult cu cat sunt destule state unde taxarea e serioasa, iar de Fisc se scapa mai greu decat de moarte… Exista destule exemple edificatoare. Tatal lui Steffi Graf a platit cu ani de inchisoare ocolirea Fiscului german, la fel celebrul actor Wesley Snipes cu Fiscul american, actorul Gerard Depardieu s-a mutat in Rusia pentru ca povara fiscala din Frantza i s-a parut prea mare si exemplele pot continua. Deci nu e chiar de mirare ca multzi, mai ales cei bogatzi, incearca sa ocoleasca taxele din tzarile lor.
    Pe mine ma nedumereste prezentza anumitor nume pe lista celor asistatzi de Mossack Fonseca. De ce Vladimir Putin? Avetzi dreptate in ceea ce priveste aplicarea principiilor capitaliste de catre „tzarul” de la Kremlin, dar nu prea vad de ce s-a angrenat in jocul cu off-shorurile. Ma indoiesc ca cineva ii cere socoteala la el acasa si ma indoiesc si mai mult ca-i pasa. Si nici de ce s-a pretat la o asa chestie regele Arabiei Saudite. Doar sta oricum pe o balta de petro-dolari si nici pe el nu cred ca-l intreaba cineva de sanatate si de..finantze. Atunci? Probabil ca este vorba aia romaneasca: de ce ai, de ce vrei mai mult….

    • eu nu schimb subiectul ci intorc intrebarea: are tara X taxarea prea mica, sau tara Y o are prea ridicata???
      Fugeau -ca sa ne limitam- firmele din UK in paradisuri fiscale inainte sa apara filosofia Labour si sa suprataxeze?
      O taxa de mostenire de 40% a distrus toate averile din UK si a generat reactia absolut normala a paradisului fiscal.
      Ca sa venim la „ale noastre” cat timp taxarea in BG e semnificativ mai joasa decat in RO tentatia de mutare e limitata doar de nr redus de poduri. La momentul aderarii la UE si daca Serbia va avea o taxare joasa se va goli Banatul de firme.

  2. Intreb si eu, ca omul care nu pricepe:
    O companie (sa zicem un holding) din Panama cumpara de la un holding (sa zicem din Elvetia) o casa din Londra.

    EXACT cum am putea sti cine e beneficiarul real? Ar putea fi o persoana, ar putea fi un fond de investitii, ar putea fi o societate pe actiuni, samd. Cum facem, concret?

    • Din cate inteleg eu, autorul propune un lucru care este de bun simt: dreptul de proprietate este al individului care poate fi identificat si acestuia statul de drept trebuie sa-i garanteze acest drept si nu unui anonim. Astfel nu va fi nici o problema pentru un holding a caror actionari persoane fizice pot fi identificati sau pentru fonduri de investitii a caror investitori persoane fizice pot fi identificati la capatul liniei

  3. Cu referire strict la ruși (inclusiv Putin):
    EI ȘTIU că banii lor nu sînt în siguranță la EI ACASĂ. Nu de vreo rebeliune se tem ci de posibilitatea ca vreo altă gașcă să-i debarce peste noapte – și atunci oha toate rublele (cazul Hodorkovski ar deveni un basm amuzant).

    Vorba anticilor: dacă lumea ar fi bazată pe furt nimeni nu ar avea nimic fiindcă orice hoț s-ar trezi deposedat instatantaneu de obiectul furtului.

    Sau pe românește: „hoțului de hoț i-e frică”.

  4. Plutocratii si bolsevicii au fost frati de sange, tacticile unora sau altora sunt acelasi drac. Uitati-va la Putin, o incarnare perfecta a plutocratului si a fostului bolsevic, chiar daca ultimul este o clona mai palida, cu transfuzie de sange democrat. In mega ascunderile de averi si de evaziuni fiscale offshore, de tip “Panama Papers”, nu cazurile individuale trebuie sa ingrijoreze, ci fenomenul. Solutia pentru plutocratie este aceeasi ca si pentru bolsevism, revolutie anti-sistem.

  5. problema o constituie taxele imense din care sint intretinute milioanele de asistati puturosi si /sau imbecili, dar care au drept de vot, ca o consecinta sint alesi politicieni care mentin si incurajeaza acest sistem. Invazia maimutelor islamice in europa serveste perfect interesele acestui tip de politician, ingroasa numarul celor care vor vota ”cum trebuie”. Revolutia ”antisistem”, in acceptiunea semidoctilor frustrati, inseamna comunism, care va distruge totul si apoi iar o vom lua de la capat. In fapt revolutia reala ar trebui sa distruga asa zisul welfare state, dar nimeni nu va avea curaj sa faca asa ceva.

  6. Putin vrea sa investeasca in SUA, insa are embargo. Isi face o firma in Panama, sub numele Maisac si ocoleste embargoul. Daca Putin vrea sa cumpere o fabrica, oferta este X, fiindca este Putin. Daca vreau eu, Gogu, s-o cumpar, pretul va fi mai mic. Daca Putin vrea sa investeasca in India, impozitul este x. Daca Vrea sa investeasca Ramirez, impozitul este mai mic. Putin se muta, formal, in Panama, tara lui Ramirez, si investeste in India din noua lui tara. Oricum, banii nu stau in Panama, ei se misca. Iar offshore-urile nu pot evita taxele imobiliare, TVA, contributii sociale, asigurari de sanatate si celelalte taxe aplicate veniturilor. Mult zgomot…. frauda ramane frauda, fie ca se face printr-un SRL cu actionari nestiutori din Filipine, fie ca se face printr-un offshore….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro