joi, martie 28, 2024

A trecut Centenarul, România e la fel. Pe bune despre ”O Țară ca Afară”

Ce este O Țară ca Afară?

Este un proiect demarat de doi europarlamentari – eu și colegul meu din Comisia pentru Dezvoltare Regională (REGI), Vlad Botoș.

Nu e întâmplător că facem asta de ziua națională, de 1 Decembrie. Aici nu va fi vorba despre festivism, despre umflat piepturile, ci de o conversație pe bune despre cum facem, concret, să recuperăm deficitul de modernitate care ne separă de Europa.

Există acest deficit? Îl simțim cu toții pe pielea noastră. De aici și numele – ”O Țară ca Afară” este strigătul instinctiv de la manifestații. Cred că până acum ne-am luptat CONTRA a ceva – pentru că așa ne-au obligat vremurile. E vremea ca noua generație politică să propună chestiuni foarte concrete PRO ceva. În cazul nostru, acest PRO înseamnă proiectul de modernizare a României, prin instrumentele Uniunii Europene. Și nu este vorba despre strategii sau programe mari, cu multe cuvinte goale – este mai degrabă o perspectivă plecată de la problemă: avem X problemă documentată, propunem Y soluție cu: buget, responsabili, soluție de guvernare la cheie, aplicabilă de mâine dacă există voință politică.

Vom urmări indicatorii de dezvoltare sustenabilă ai ONU, ce reprezintă direcția de dezvoltare adoptată de Uniunea Europeană. Ar trebui să ajungem până în 2030 pe la mediile europene la sărăcie, la abandon școlar, la număr de morți pe șosele, la cât de mult reciclăm – și multe altele, peste o sută de asemenea oglinzi statistice. Le găsiți pe site – www.otaracaafara.eu, am scos la fiecare cifra pentru România vs. media UE.

Mai e foarte puțin și intrăm în anul 2020. Dacă unora vă sună cumva, e nu doar pentru că e cifra rotundă, ci pentru că acum vreo 10 ani se tot vorbea de Strategia 2020 a UE. Am primit bani ca să recuperăm decalajul. Nu am făcut-o. Pare că se instalează o obișnuință: odată la 10 ani, UE și România se angajează la lucruri mărețe. Și apoi… nimic.

Arată România ca o țară care a absorbit 53 miliarde fonduri europene din 2007 încoace? Arată România ca o țară care e aliniată legislativ cu clubul european? NU.

Aș vrea să spargem acest cerc vicios al vorbăriei cu valențe strategice. “O Țară ca Afară” nu va fi o nouă strategie. Avem deja prea multe strategii de sertar. Nici una nu e legată în mod real de politicile și deciziile guvernamentale. Aici vom propune soluții foarte înguste și concrete: buget, de unde trebuie luați banii, când și ce instituție trebuie să facă ce.

Cele mai multe sunt finanțabile din fonduri europene. Pentru că sunt miliarde de euro gratis meniți tocmai modernizării României.

Vom pune pe masă soluții de guvernare la cheie pentru repararea problemelor curente. Și vom duce o dezbatere serioasă despre fondurile europene din bugetul european viitor 2020 – 2027. Aceste regulamente tocmai le analizăm în Comisia REGI.

O dezbatere esențială pentru România, la care contribuția cetățenilor informați este importantă. Deocamdată, ne e teamă că aceleași instituții care au făcut programarea precedentelor două bugete europene se pregătesc să dea cu capul în aceleași ziduri, fără a schimba nimic. Aici vom discuta la modul real despre ce a mers și ce nu a mers cu fondurile europene în România.

Și nu doar fonduri, ci guvernanță europeană în sens larg: directive defect aplicate, regulamente prost ințelese, recomandări acceptate și ignorate în practică – toate sunt modalități prin care ratăm să folosim Uniunea Europeană pentru modernizarea României.

Să fim sinceri și să recunoaștem că, acum 12 ani când intram în UE, ne așteptam la mai mult. Cele mai multe dintre așteptările pe care le aveam cu toții atunci au fost ratate. Din vina noastră, ca țară. UE nu poate moderniza România din afară.

Și ca să nu ziceți ca vorbim teorie, lansăm proiectul deja cu niște studii de caz la care am lucrat în ultimele luni. Unul despre cum se cheltuie banii europeni pentru capital uman – mai ales partea legată de accesul oamenilor săraci la educație și sănătate. Un altul despre un program european pentru intervenții în sărăcia extremă. Și un altul despre cum putem salva programul de construcție a infrastructurii cu fonduri europene. O să le rezum pe fiecare aici în zilele următoare, le găsiți deja pe site-ul O Țară ca Afară.

POSDRU nu moare, POSDRU se transformă


POCU este urmașul care trebuia să fie mai bun al POSDRU – celebru din motive greșite. Dar ca în bancul cu inginerul sovietic care orice ar proiecta tot mitralieră îi iese, aceiași oameni, același minister care a programat și implementat prost POSDRU au mai făcut o tentativă cu POCU.

A ieșit tot mitralieră.

POCU este bântuit de un fenomen pe care l-aș numit ”Absorbție fără impact”. Acest fenomen se manifestă prin două mecanisme:

  1. Programarea banilor europeni pe activități disparate, care fac imposibilă o intervenție de politică publică integrată, obligând beneficiarii să aplice cu proiecte care tratează realitatea din perspectivă îngust birocratică. Avantajul pentru birocrație este că proiectul e ușor de monitorizat și nu trebuie să evalueze impactul real, ci hârtiile lăsate în urmă.

  2. Tentația, încurajată de MFE prin modul de concepere a ghidurilor, de a finanța activități soft și salarii pentru angajații instituțiilor de stat, plătiți și ca echipă de proiect.

Sistemul și beneficiarii se vor axa pe activitățile care sunt cel mai ușor de făcut, iar funcționarii vor prefera și ei modelul pentru care pot urmări implementarea ușor (numărat hârtii versus vizite în comunități ca să verifice dacă, de pildă, copiii sunt la școală). În plus, marii beneficiarii ai POCU sunt instituțiile de stat și a devenit o molimă modul în care se umflă bugete și calendare ca să își ia salarii echipele de proiect. Instituții întregi au ajuns să lucreze pe proiecte de fonduri europene care se suprapun peste activitatea lor de bază, pentru care iau oricum salarii de la contribuabilii români. Ce lasă în urmă? Metodologii peste metodologii și pregătiri de personal.

Exemplele sunt dramatice. De pildă: milioane de euro alocate pentru screening timpuriu pentru cancer, dar după un an și jumătate de la începutul proiectului nu s-a făcut niciun screening.

În 2016 am demonstrat că se poate rezolva parțial proasta programare prin lansarea ghidurilor integrate. Cel mai mare dintre ele a fost ghidul ”Școală pentru toți” – 193 milioane de euro pentru abandon școlar, reunind prin ghid axe de intervenție separate în mod greșit prin modul în care fusese programat POCU.

Încerc să explic asta fără păsăreasca de fonduri europene. Ideea este: cum ținem concret un copil sărac la școală?

În logica de programare POSDRU-POCU, ar fi trebuit să se facă un proiect separat pentru pregătire profesori, unul pentru asigurare transport, unul pentru masă caldă, etc. Evident că e o nebunie complet divorțată de realitatea din teren: o familie săracă ce nu mai trimite copilul la școală nu o face dintr-o cauză unică și nu analizează sectorial. Nu mai trimiți copilul la școală pentru că în același timp nu ai cu ce să îl îmbraci, că școala e departe, că poate are acolo profesori nepregătiți să aibă de-a face cu cazuri sociale etc.

Evident că programând la acest mod fondurile europene se ajungea ca beneficiarii să facă veșnicele activități soft: pregătiri la mare și la munte, metodologii, ceva drăguț de făcut din birou.

În loc de asta, ”Școală pentru toți” cere ca reprezentanții comunității să facă un proiect la nivel de școală, și să aleagă dintr-un meniu de activități măsurile cele mai potrivite (se pot deconta din același proiect activități educaționale propriu-zise, dar și bani de transport, masă, rechizite, consiliere, pregătire profesori la nivel de școală). Și asta pentru cele mai vulnerabile 500 de școli, ne-am asigurat astfel că banii ajung la copiii săraci în pericol de abandon.

S-au depus sute de proiecte pe linia ”Școală pentru toți”. Guvernele PSD – ALDE au avut nevoie de doi ani pentru a le evalua. DOI ANI. Așa se face că acum, în decembrie 2019, sunt pe undeva la jumătatea perioadei de implementare.

Din raportările oficiale ale Ministerului Educației și din ce am vorbit cu beneficiarii funcționează: 75.000 de copiii săraci vor sta la școală.

Tot în 2016 am încercat să terminăm cu programele făcute din imaginație. Am preluat pe fonduri europene activități de succes dezvoltate anterior în privat sau de ONG-uri: burse pentru profesorii care merg în ghetouri (după modelul Teach for Romania), burse pentru elevii din școli profesionale să facă practică în firme (pe modelul școlilor de meserii dezvoltate de firmele germane în Ardeal.

Astfel am evitat prin ghiduri fragmentarea și programele din burtă. Dar soluția pe termen lung este schimbarea fundamentală a POCU. Asta se poate face abia acum, după evaluarea intermediară din 2019. E evaluarea obligatorie potrivit regulamentelor europene, tocmai pentru ajustări. De obicei, MFE comandă un studiu care invariabil ajunge la concluzia că MFE a făcut bine, deși nu se poate demonstra succesul practic. Hai să încercăm măcar acum să terminăm cu mascarada de evaluare la acest mod.

De ce e necesar? Pentru ca principiul ”banii europeni pentru oameni, ajung pe bune la oameni” să nu mai depindă de buna-credință a conducerii ministerului ci să fie încrustată în ADN-ul POCU.

Altfel, pățim ca în cazul liniilor de finanțare pentru sănătate.

Peste 300 milioane euro disponibili pentru a facilita accesul la servicii de sănătate.

România este pe primul loc din UE la mortalitate cauzată de cancerul de col uterin. Ca să aveți o idee despre ordinul de mărime, cu 18 milioane de euro pe an se pot testa toate femeile din România, așa este cum este menționat chiar în Planul de acțiuni pe perioada 2014-2020 pentru implementarea Strategiei Naționale de Sănătate. POCU își propune să faciliteze accesul celor care altfel nu ar fi ajuns la teste.

Cu costuri simplificate se puteau concepe proiecte mici prin care organizații implicate la firul ierbii să aducă femei beneficiare la testat, urmând a fi plătite per caz. În schimb, avem un proiect mamut dezvoltat de Ministerul Sănătății cu instituții din subordine – peste 4 milioane de euro – în care de un an și jumătate se fac metodologii, niciun caz de test. 2000 de femei mor anual în România de o formă de cancer tratabilă dacă e descoperită la timp. Am avut bani europeni pentru asta, am avut proiect semnat, dar niciun caz de screening făcut.

Culmea este că exact pentru aceleași obiective – screening cancer – au existat alte două proiecte, implementate de același Institut Oncologic, cu fonduri mai puține și care au făcut ce trebuia: screeninguri. Culmea e că tot MFE a lansat și acele programe, prin mecanismul fondurilor norvegiene. Doar că acolo proiectele sunt tradițional mai mici (deci greu de inventat activități doar ca să faci absorbție) și parteneriatele externe și cu organizații de la firul ierbii sunt încurajate, nu descurajate.

E un exemplu de manual aproape de cum poți identifica buba: MFE gestionează un program care își propune să livreze screeninguri din fonduri structurale (POCU), lansează un proiect cu un institut oncologic și după un an și jumătate sunt zero cazuri testate. Tot MFE dedică fonduri pentru același obiectiv, dar din fonduri norvegiene, cu același institut și acolo funcționează.

Buba este la POCU. POCU trebuie restartat.

E doar un exemplu dramatic, dar nu singular. Este tendința POCU de a face ”absorbție fără impact”: activități de birou, bani europeni înghițiți de instituții pentru ceea ce ar trebui să fie activitatea lor de bază oricum, firimituri ajung doar la beneficiarii finali, dacă ajung.

Propunerile noastre sunt simple: Reformarea radicală a POCU acum la evaluarea de la mijlocul bugetului european.

  • aplicarea universală a costurilor simplificate în POCU (dăm bani după ce echipa de proiect aduce dovada faptului că a intervenit direct la oameni, plata per caz de intervenție efectuată la firul ierbii, renunțăm la toată birocrația care plătește pentru activități de proiect umflate din pix. )

  • interzicerea expresă a oricăror salarii din proiect pentru oameni care lucrează în instituții publice care activează în domeniul de activitate al proiectului și nu au contact direct cu beneficiarii (asistenții sociali sau profesori, medici care lucrează direct cu beneficiarii reali e ok să fie plătiți și prin mecanismul costurilor simplificate pot fi și plătiți pe bază de performanță directă – dar nici un ban pentru echipe de la minister, institute, inspectorate, direcții județene).

  • schimbarea indicatorilor de proiect astfel încât să nu mai existe confuzia între cine este beneficiar real și cine nu: beneficiarii reali sunt doar oamenii la care trebuie să ajungă fondurile, nu intermediari, nu instituții de stat.

Facem apel la premierul Ludovic Orban și la Ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloș, să restarteze rapid POCU, pentru fondurile care au mai rămas de cheltuit, până în 2023. Adică peste 3,3 miliarde euro.

Povestea POCU este aici: http://www.otaracaafara.eu/solutii/restart-la-pocu-in-2020-inapoi-la-problemele-reale/

Acolo găsiți detalii – bugete, analize, concept – pentru fiecare dintre proiectele descrise mai sus, și cele defectuoase și cele prin care am reparat parțial situația în 2016. Am vorbit în aceste zile cu mulți oameni care implementează proiecte, mai ales în programul ”Școală pentru toți”. Apreciază modul de gândire a intervențiilor, libertatea de a alege din meniu măsurile potrivite pentru comunitatea lor. Dar la partea de control apar aceleași probleme: un stat abuziv care e dezorientat când trebuie să iasă din birou. Problemele beneficiarilor în implementare am ales să le tratăm separat, așa că vom veni curând cu o analiză doar despre asta.

Abia am început. Aici este site-ul www.otaracaafara.eu.

Dacă aveți idei, sugestii sau ponturi de cum merg fondurile și afacerile europene în România, scrieți la [email protected]

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

    • MCV? OECD?

      Cu Euro, moneda comună europeană, lucrurile stau puțin mai delicat. Adoptarea ei este ne-dorită atât de factorii politici, cât și de cei financiari-bancari, inclusiv BNR. Asta pentru că, printre altele, moneda națională este un instrument eficient de mascare a ineficienței politicior guvernamentale și a lipsei de comoetitivitate a economiei unui stat.

      Or, un guvern, oricare și oriunde ar fi, nu poate ignora ciclurile electorale. Și nici eventualele/inerentele greșeli. Moneda unică ar reprezenta (și reprezintă pentru statele Eurozonei) o constrângere. În patria noastră, iată, prin politicile monetare, BNR ajută actualul guvern să corecteze unele dintre erorille celui anterior, precum sporurile veniturilor populației fără fundamentare economică.

      Adoptarea monedei comune ar permite o comparație mult mai directă și lesnicioasă a economiei României cu economiile celorlalte 19 state ale Eurozonei. În primul rând în ceea ce privește nivelul de competitivitate și performanță. Iar acest lucru nu este dorit de economiile mai puțin competitive pentru că scoate în evidență incompetența și reaua credință a factorilor politici și economici.

  1. domnule Ghinea, care se potrivesc mai bine: hainele facute pe propria masura, sau cele facute pe

    masura altuia ? si, imi pare nedemn ca v-ati insusit lozinca lansata de altii, la demos:

    propria masura reiese din valoarea propriilor idei si fapte; nu in ultimul rind, sub lozinca furata vreti

    sa vindeti iluzii alegatorilor ca sa fiti sigur de un trai bun de politician multi ani, caci „o tara ca

    afara” ar fi un proiect interminabil si irealizabil; pe scurt: vindeti gogosi !

    lasati smecheria si incepeti cu ceva „mai mic”, concret: faceti o gradinita, un spital, ca sa dovediti

    • @arady – autorul ar trebui să se întrebe când a petrecut măcar 24 de ore la rând printre niște oameni de la țară, în satul lor, ca să vadă cu ochii lui cum trăiesc acei oameni și care sunt nevoile lor reale. Până și ”copiii săraci” care ar trebui să beneficieze de ”școala pentru toți” reprezintă doar un model teoretic în lumea proiectelor pe bani europeni. În realitate e vorba de funcționari publici care inventează realități alternative.

      • Exact!

        „Scoala pentru toti” ar merge daca am fi un stat nazist sau comunist, pentru ca s-ar integra intr-o politica de tip colectivist puternica, pusa in practica de un partid unic, sub organizarea de tip ‘Fuhrerprinzip”.

        Practic, sa ademenesti copiii la scoala cu mancare nu are nicio legatura cu educatia. Parintii ii vor trimnite la scoala ca sa faca o economie la baniii de mancare si nimic mai mult.

        Sa pui parintii sa „faca proiecte” impreuna cu scolile si mai stiu eu cine din colectivitatile respective este o reflectare perversa a principiului fascist „uniti suntem mai puternici”.

        Asemenea idei nu pot avea impact in practica intr-o Romanie care se doreste democratica, ci eventual pot sa schimbe perspectiva irosirii banilor dintr-una grobiana intr-una mai fina.

        +++

        Sa ajuti familiile sarace cu forta este lipsit de sens.

        Care ar fi alternativa?

        In primul rand un program POCU nu are ce cauta in scoli si nici sa ajute copiii sa „mearga la scoala”. Sigur, din birou putem sa fluturam steagul succesului: am hranit atat la suta din copii saraci, am adus la scoala atat la suta din copii care abandonsera scoala etc.. Da, i-am adus la scoala, dar asta nu inseamna ca i-am facut sa si invete. Am crescut doar cheltuielile cu tiparirea diplomelor, asta da!

        In al doilea rand educatia de-a lungul vietii si o tematica educativa generala se impune – in domeniul educatiei civice si al intelegerii realitatilor capitalsimului suntem praf si pulbere. De aici si diferenta dintre diaspora – care a invata asta de nevoie, traind in state capitaliste (sigur, unele sunt mai capitaliste decat altele, dar fata de Romania sunt la alt nivel oricum) – si cei din tara.

        In al treilea rand combaterea saraciei este intr-adevar un domeniu de intersectie. Insa ce mai buna combatere este un sector de afaceri dinamic, puternic pe o piata libera (functionala).

        Pentru asa ceva nu poti sa decizi din birou ce domeniu sa sprijni si unde (cum face Start up Nation – ma si intreb de ce oamenii care l-au conceput nu sunt miliardari in urma jocului la bursa, pentru ca vad ca pretind ca stiu in ce parte merg economia si piata).

        Ar trebui sa avem:
        a) un program de caritate – nu putem sa lasam oamenii sa moara de foame
        b) un program de liberalizare a pietei – pe termen mediu si lung

        Ori, Romania in acest moment – si din catre vad din articol swi pe viitor – nu face decat sa machieze programul de caritate (singurul pe care il aplica de fapt) in diverse feluluri, pentru a arata altfel,

  2. 1) Poate începeți domniile voastre europarlamentarii români să votați ca afară:
    http://www.romaniacurata.ro/lista-rusinii-europarlamentarii-romani-care-au-votat-impotriva-adoptarii-starii-de-urgenta-climatica/
    2) Despre POCU, POSDRU, POIM și altele mai bine nu vorbiți acum. Are destule pietricele în șosete Dan Barna. Știți proverbul cu discursul despre funie în case nepotrivite.
    3) Avem idei și sugestii, dar v-am votat pe voi. Ghiciți pentru ce?

  3. În rezumat:

    1. România a risipit aiurea o bună parte din cei 53€ miliarde absorbite de la UE. Să-i fie rușine României! Dar stai totuși să te întrebui cât de disfuncțională e UE daca poate arunca astfel de sume pe geam. Problema e că treaba asta nu se întâmplă doar în România. Fraudarea fondurilor europene e de departe cea mai profitabilă afacere din UE. Unele estimări merg până la afirma că peste 50% din fondurile europene se risipesc de fapt aiurea – adică se fură. Eu zic că pare credibil.

    2. Dl. europarlamentar se cam sfiește să ne spună ce anume va face el personal pentru a se opri risipa. Nu ne spune nici măcar care anume ar fi planul de bătaie. Afară de „îmbunătățirea guvernanței”. Adică ceva de genul: „Hai să facem să fie bine ca să nu fie rău!”. Sunt tare curios să aflu cum anume e sancționat un primar care face pe câteva sute de mii de euro un centru de infomare turistică pe fonduri UE într-o zonă unde nu există drumuri, nu vine nici poliția în vizită și toți locanicii au buda în curte? Cum e sancționat birocratul UE ce a aprobat „investiția”? Câți birocrați UE au fost trimiși la zdup după ce au aprobat risipirea aunei bune părți din cei 53€ de miliarde absorbiți de România?! Vă spun eu ca să tăiem suspansul: Niciunul!

    3. Partidul domniei sale a avut șansa să intre la guvernare și să arate că poate face ceva. A preferat să rămână pe margine spre a o face pe chibițul genial. Respectiv „face apeluri” la guvern. Hmmmm… Genul ăsta de „strategie” duce partidul ață spre pragul electroal.

    • Subscriu!

      Da, UE e vestita pentru irosirea banilor. In infrastructura, dar si in cercetarea stiintifica: daca va uitati la proiectele europene finantate de Horizon 2000, va veti lua cu mainile de capt!

      Din fericire (?) Romania e un fel de percutia a v-a in orchestra irosirii banilor din Horizon.

      Dar statele avansate nu depind esential de asemenea fonduri.

      +++

      Autorul nu pare sa inteleaga ca nu poti avea o politica anti-piata care sa dea rezultate daca o finantezi cu bani europeni.

      De altfel ura impotriva pietei, a patronilor si a capitalismului in general sufoca Romania. Dupa parerea mea, Romania a sarit in vagonul capitalist inainte ca perversitatea comunismului sa fie pe deplin dovedita. Astfel, in prezent avem nevoie de o confirmare practica a faptului ca nu poate exista comunism de succes.

      Autorul abordeaza finantarea din fonduri europene cam cum ar fi facut-o Ceausescu. Toti faca asa si de aceea nu merge.

    • „Sunt tare curios să aflu cum anume e sancționat un primar care face pe câteva sute de mii de euro un centru de infomare turistică pe fonduri UE într-o zonă unde nu există drumuri…”

      Vă spun eu: în nici un fel. Din simplul motiv că totul e în perfectă regulă (exceptând, firește, cazul în care intervine parandărătul). Dimpotrivă, primarul ar fi sancționat drastic dacă ar lua banii pentru centrul de informare ca să tragă canalizare în sat. Pentru că astea sunt regulile UE: am 1000 de euroi de dat pentru briz-brizuri, și 0 pentru canalizări. Vrei cei 1000 de euro sau nu ?…
      A, sunt aberante regulile UE ? Evident că sunt. Contribuabilul european ar trebui să fie ceva mai preocupat de faptul că Comisia alocă zeci de miliarde din banii noștri pe prostii absolute, cum ar fi de exemplu „integrarea socială a persoanelor defavorizate” – de fapt o subvenție guvernamentală pentru proprietarii de săli de conferințe, producătorii de pișcoturi și hârtie de xerox.

  4. Exista o categorie de autori de pe Contributors dintr-o categorie pe care am numit-o „scrii și fugi”. Ma refer la cei care vconsidera Contributors un fell de gazeta de perete si refuza sacse angajeze intr-un dialog cu comentatorii, mai ales cand ideile din articol sunt supuse criticii. Aceasta categorie include fel de fel de autori, de la filozofi, universitari, eseisti, „formatori de opinie” la oameni politici.
    Oamenii politici care-si afiseaza programul pe Contrinutors au, după mintea mea, datoria de a se angaja intr-o minima dezbatere cu cei care le citesc si comentează ideile. Este o chestiune de bun simt si de strategie politică sănătoasă.
    Iata două întrebări de la un cetățean care a votat USR-ul in ultimii ani.
    1. Cand spuneti o țară ca afară va referiti la o țară ca Brazilia, Finlanda sau USA?
    2. Ca tot veni vorba de Finlanda și pentru ca in articolul dvs vorbiti pe larg de accentul pe educație , cum caracterizați măsura recenta a guvernului pe care-l susțineri de a tăia 2 miliarde de lei de la educație și de a-i transfera la SRI, SIE, armata?

  5. Un budget suplimentar UE e în discuţie pentru AI, digitalizare şi inovaţie. Preşedintele francez cere acest budget de doi ani. Câteva miliarde vor fi redistribuite din budgetul UE de 153,- miliarde Euro 2020 sau dintr-un budget suplimentar. Un centru pentru inovaţie în domeniul software, AI, digitalizare lângă o universitate de rang din ţară ar putea profita de acest budget comunitar european UE?
    Preşedintele francez E. Macron a realizat de la început 2017 un proiect pentru elevii din banlieu. Clasele 1 şi 2 au fost împărţite în două, au fost micşorate pentru o mai bună şcolarizare a elevilor din banlieu. Un model pentru România în sensul autorului

    ….”…. ”Școală pentru toți”…”….

    Copii cei mai defavorizaţi sunt în familiile cu mulţi copii, cu 5 sau mai mulţi copii, deci în familiile ţiganilor. Scoala toată ziua pentru a ajuta elevii, mâncare şi îmbrăcăminte pentru aceşti copii „săraci” e în sensul autorului? Aceşti copii ar primi de la început ajutor în învăţământ pe care nu îl pot primi în familie.
    Copii sunt tezaurul României, de acord cu autorul.

  6. „Cele mai multe sunt finanțabile din fonduri europene. Pentru că sunt miliarde de euro gratis meniți tocmai modernizării României.”

    Mie mi se pare uluitor ca un europarlamentar poate sustine asa enormitate. Cum adica ‘gratis’? Pai Romania nu contribuie la bugetul UE?

    Haideti mai bine sa vedem cat de impovaratoare sunt aceste ‘fonduri europene’ pentru romani:
    1. le sustinem direct din taxele si impozitele impuse de statul roman care la randul lui plateste taxa de membership la UE. Nimeni nu ne’a intrebat daca vrem aberatii birocratice cu nume inepte precum POSDRU sau POCU. Care pasamite ar reprezenta motoare ale modernizarii Romaniei, cand in fapt sunt mecanisme de insurubare in banul public a unor indivizi cu mot.
    2. le sustinem indirect prin suportarea celor 2 tipuri de coruptie generate de aparitia programelor redistributive: coruptia legalizata care conduce la augmentarea aparatului administrativ [care ‘manageriaza’ ceva, mai exact se lipeste de o fictiune narativa si extrage o renta imorala dar legala] si coruptia penala care directioneaza capitalul privat al intreprinzatorilor in sfera neproductiva a mitelor/traficului de influenta [sunt bani romanesti scosi din economia productiva pentru a fi ingropati in vile si limuzine in beneficiul exclusiv al unor clanuri de demnitari]. A facut careva un calcul aici, sa vedem daca nu cumva spagile din sistem au atins sau chiar depasit 5,7 de miliarde de euro [adica traditionalul ‘comision de 10%]? Cu atata suntem noi, ca natie, mai saraci.
    3. le sustinem indirect prin suportarea daunelor pe termen mediu si lung.
    La daune intra:
    3.a) costul proceselor penale legate de coruptia intrinseca mecanismeklor distributive. statul acopera aceste cheltuieli judiciare si recupereaza banii tot de la noi, prin taxe si impozite, caci am vazut sumele ridicole recuperate de DNA de la cei condamnati pentru fapte de coruptie.
    3.b) costul deformarii profesionale produse de programele de ‘formare’ profesionala. Asta se intampla cand o noua entitate publica intervine in educatia adultilor si adauga bolovani la pietrele de moara legate de piciorul copiilor in scoala publica romaneasca. Am vazut aberatii de programe europene care pretindeau ca transforma taranul necopt, analfabet, in tanar antreprenor in doar 12 sedinte. E ca dieta-minune pentru femei: slabesti 10 kile in doar 7 zile! Problema e ca acesti tineri ‘afaceristi’ raman cu impresii si pretentii de patroni desi nu’s in stare sa citeasca o factura. Fitele si visele lor [sadite de altii in mintile lor plapande] le achitam noi, localnicii: in loc sa fie platiti cu cat merita in economia locala acestia parasesc ‘mizeria’ de tara ‘ingrata’ pentru a haladui pe unde umbla cainii cu covrigi impletiti [moderni] in coada. In loc sa platesti un instalator 50 de lei, o sa platesti 100, pentru ca avem deficit de instalatori cauzat, printre altele, si de ‘formareai’ profesionala prestata in afara legilor pietii de statul roman si Uniunea Europeana. In plus, s’a umplut tara de genii cu figuri europene si studii universitare in domenii care mai de care mai bilibistrocizante, care, vazand ca nimeni nu le apreciaza talentul de tocator de frunza la caini, se inghesuie sa’si ofere serviciile unor ‘consultanti’ europeni, unor aparatcici din ultramoderna structura socialista europeana de tocare, pardon, distribuire a banului public.
    3. c] costurile sustinerii unei infrastructuri sau a unor investitii publice nefunctionale si/sau complet inutile. Parcuri, patinoare, sali de sport, centre de agrement, camine culturale [da, oricum s’ar numi astazi, sunt in esenta acelasi lucru cu institutiile rurale comuniste] construite in sate care abia se tin pe picioare, nu numai din lipsa de fonduri, dar si din lipsa de oameni. Comune falimentare care se trezesc ceea ce s’a ridicat in anii astia depaseste cu mult paturica lor de saracani. Primari nauci descopera ca ‘modernitatea’ costa. Au vrut sa aiba la tara tot ce au ‘aia’ la oras, ba au si pretins ca asa o sa’i tina pe tineri acasa, ca o sa’i convinga astfel sa nu mai paraseasca glia. Degeaba: tinerii pleaca, caci ceea ce’si doresc e un loc de munca, nu un patinoar si nici un parc cu leagane rufinite. Investitiile rurale incurajate inconstient de UE nu au produs locuri de munca [decat temporar, la constructia farafastacurilor], nu au schimbat fata satelor [cu exceptii, de le numeri pe degete], ci au adus o povara pe bugetele administratiilor locale, s’asa paradite. Iar bugetele locale tot din banii nostri sunt facute…

    • Acesta e un punct de vedere eurosceptic pana in maduva oaselor.

      Ar trebui sa ne aducem aminte ca totusi noi am fost cei care am implorat in genunchi intrarea in UE (si in NATO). Nu a fost deloc invers. De altfel, pentru cei nostalgici dupa starea de dinainte de aderare la structurile vestice, o scurta plimbare prin Moldova sau Ucraina ii va mai poate readuce cu picioarele pe pamant. O observatie tragi-comica: gasesc multe comentarii euro-sceptice scrise de oameni care locuiesc astazi nu in Romania, ci in vestul Europei sau prin state.

      Si, doi: orice balanta reala a fondurilor intrate in tara vs. contributia Romaniei la bugetul UE o sa arate ca stam bine, bine de tot pe plus. Uite cum era situatia la final de 2016, adica la aproape 10 ani de la aderare

      La zece ani de la aderarea la UE, am incasat de la Bruxelles fonduri europene in valoare de 43,919 miliarde de euro, pana in luna septembrie inclusiv. In aceeasi perioada, Romania a platit catre bugetul UE contributii de 14,908 miliarde de euro.

      Diferenta neta: 29 de miliarde de euro. Dap, oamenii aia chiar au incercat sa ne dea bani pentru reducerea decalajelor. Depinde de noi sa folosim bine acesti bani.

      • @silicon_v – în primii 10 ani de după aderarea la UE, diaspora a trimis în țară 55 de miliarde de euro, mai mult decât toate fondurile europene absorbite în aceeași perioadă. Pentru asta a fost nevoie de aderarea la UE. Pentru libertatea de circulație, folosită din plin de cei care își doreau să muncească de-a adevăratelea, pe bani adevărați. Nu pentru fondurile europene au dorit oamenii obișnuiți aderarea la UE, ele au fost interesul politicienilor și al funcționarilor publici.

        Până și cu ocazia Brexit-ului s-a folosit politic subiectul, milioanele de euro cheltuite pentru amenajarea turistică a salinei de la Turda au fost considerate un bun exemplu de risipă de bani europeni. Asta pe lângă parcurile de la țară construite chiar la marginea pădurii, cu bănci din 2 în 2 metri pe care probabil n-a stat nimeni niciodată.

        Aderarea la NATO e din alt film, hai să nu le amestecăm. Fondurile europene distrug activitatea economică reală, ele creează ținte false și pun în poziții de putere niște funcționari publici inepți. Dacă aveau veleități antreprenoriale, nu s-ar fi făcut funcționari publici. Are Dl.Mircea Modan un articol chiar pe Contributors, despre o experiență personală cu fondurile europene, care n-a dus nicăieri. Fondurile europene sunt pentru șmecheri, nu pentru activități economice reale.

        • „Pentru asta a fost nevoie de aderarea la UE. Pentru libertatea de circulație, folosită din plin de cei care își doreau să muncească de-a adevăratelea, pe bani adevărați.”

          Aici, desi eurosceptic, sunt de acord cu dumneata, Harold. Libertatea de miscare este incontestabil un beneficiu.

          As pune la beneficii si cadrul legislativ vag mai prietenos cu mediul de afaceri impus de industriasii europeni sositi dupa/in preajma aderarii in Romania. Patronatul local a fost intotdeauna prea slab ca sa se impuna in fata politrucilor si sa genereze norme favorabile dezvoltarii economice. Daca noi nu am luat’o in directia Venezuelei e si meritul unui lobby european.

      • „Dap, oamenii aia chiar au incercat sa ne dea bani pentru reducerea decalajelor. Depinde de noi sa folosim bine acesti bani.”

        Da, depinde de noi, unde prin ‘noi’ se intelege politicieni si functionari romani. Dar instrumentele si directiile sunt europene. Sau nu l’ati citit cu atentie pe domnul Ghinea care insista asupra acestui aspect.

        Nu vad pe nimeni -intre politicieni si intelectuali publici- care sa arate ca o parte din instrumentele europene sunt pur si simplu proaste sau cel putin inadecvate. Ca sa reducem decalajul din infrastructura am primit o lada cu surubelnite si niste rute nascocite undeva-candva de niste neica-nimeni fara nicio responsabilitate. Plus bani. Cu toate astea, intr’adevar, daca ar fi existat vointa politica am fi avut acum autostrazi si cai ferate care sa traverseze Romania. Cat de utile si viabile e o alta discutie. Depinde de mine sau de dumneata starea lucrarilor din infrastructura? Cum pot influenta cetatenii obisnuiti o investitie publica la nivel national daca nici macar la nivel local, cu presiuni directe, nu am reusit nimic? Scolile rurale, la 12 ani dupa aderare, sunt intr’un hal fara de hal, nu au nici astazi toate dotari moderne minimale. Dar, oare, ma intreb si eu ca tot prostul eurosceptic, la alt nivel, supranational, nu se vedea nimic din inertia, incompetenta si coruptia autoritatilor nationale? De ce au continuat sa arunce cu bani in buzunarele pesedeului [si clanurilor] daca devenise evident ca fondurile sunt fraudate in continuu si ca ritmul lucrarilor este exasperant de mic? De ce as fi eu, simplu cetatean, tinut responsabil de incapacitatea eurocratiei de a stopa jaful din lucrarile publice realizate cu bani europeni? ce’i asta, o gluma proasta? Cum adica depinde de mine din moment ce eu nu am niciun cuvant de spus si nici macar nu am fost vreodata de acord cu sistemul public de finantare a cailor ferate/autostrazilor/canalizarilor etc?

        Dar nu despre asta vorbeam eu, ci despre risipa totala din alte programe de tip POSDRU care nu au modernizat nimic, nu au adus niciun progres si au distorsionat piete aflate in stadiu incipient in Romania [precum piata serviciilor de educatie si calificare care ar fi trebuit sa fie dominata astazi de privati]. POSDRU este un instrument care nu trebuia sa existe deloc. Dar asa tare s’au obisnuit unii romani cu pomenile europene ca nici ca mai sunt in stare sa priceapa cat de otravite sunt si cate de grave sunt consecintele implementarii lor.

        „Ar trebui sa ne aducem aminte ca totusi noi am fost cei care am implorat in genunchi intrarea in UE”
        e bine ca va aduceti aminte pozitia umila pe care ati adoptat’o la aderare. Eu nu am cum sa rememorez ce nu am facut. Vorbiti in numele dumneavoastra va rog frumos. Eu unul, in 2007, constatam public ca Uniunea Europeana colcaie de comunisti resapati [precum seful Comisiei – Barroso] si ca e pe drumul autoritarismului [din moment ce refuza sa tina seama de rezultatele referendumurilor nationale din 2005 si marsa pe o Constitutie neplebiscitata].

        „Dap, oamenii aia chiar au incercat sa ne dea bani pentru reducerea decalajelor.”
        Decalajul nu se poate reduce folosind o scamatorie, un fel de bagheta magica inventata de niste functionari cu impresii de genii. Decalajul se datoreaza urmatorilor factori naturali, istorici:
        1] Occidentul a beneficiat cateva secole de ordinea proprietatii private, de piete relativ libere, de expansiunea libera a capitalului si capitalism, de dezvoltarea tehnologica pe o piata industriala indeosebi privata, de democratie si libertati garantate prin legi nationale
        2] Noi abia ieseam din iadul comunist, cu capitalul privat distrus, cu o tehnologie vai steaua ei, cu o mentalitate asistentiala, cu legi proaste ce gatuiau dezvoltarea pietelor, cu o infrastructura antica.

        Ca atare, ca sa reducem decalajul e musai sa urmam pasii Occidentului de atunci care era orice numai socialist nu. Nu putem sa preluam reteta actuala prescrisa de niste politruci socialisti si sa credem ca ne vom dezvolta iute, peste noapte, nu poti mitui un popor ca sa devina capitalist si sa accelereze cumva dezvoltarea natiei [alergind ca un nebun pe’o roata?]. E pur si simplu absurd sa te astepti ca de pe urma transferului de capital public din sfera europeana in cea nationala sa beneficiem de un miraculos fenomen de metamorfozare capitalista. Atata timp cat capitalul ramane sub administrarea/supravegherea/conditionarea unor entitati publice nu avem de ce sa speram ca va evada vreodata din sfera publica si va produce mari corporatii romanesti. Mari industriasi occidentali nu au primit fonduri publice directe ca sa cladeasca imperii [e drept, unii au avut comenzi de stat, dar nu si pomeni], pentru ca numai cei ce au curajul sa’si asume mari riscuri pot misca sangele economiei, iara toti ceilalti ce apuca pe cai usoare si subterane banul public nu produc altceva decat cheaguri, locuri unde capitalul se impotmoleste si de unde nu va iesi in vecii vecilor. E suficient sa privim fenomenul ascensiunii si decaderii ‘regilor’ asfaltului in Romania ca sa intelegem ca o astfel de crestere, bazata exclusiv pe fonduri publice, este total nesanatoasa: atata amar de capital a fost prapadit in retele clientelare, in spagi, in favoruri imobiliare, in excursii exotice, iar astazi practic nu mai avem nicio mare firma romaneasca de constructii capabila sa duca la capat constructia unei autostrazi, pentru ca banii de investitii -obligatorii pentru a supravietui in piata- s’au dus in alta parte, pe apa Sambetei.

  7. Dincolo de toate cuvintele grele si deloc neitemeiate ce s-au spus aici, am fost placuit surprins sa aflu ca daca dl. europarlamentar Ghinea nu avut curajul sa voteze impotriva escorcheriei numita „starea de urgenta climatica” (votata de toti ceilalti europarlamentari ai grupului Renew) a avut minima demnitate de a se abtine de la vot.

    Iata mai jos lista eurpoarlamentarilro romani ce nu s-au dus chiar degeaba in PE si care nu au votat monstruozitatea numita „declararea starii de urgenta climatica”:

    Traian Băsescu (PMP, PPE);
    Vasile Blaga (PMP, PPE);
    Cristian Bușoi (PNL, PPE);
    Gheorghe Falcă (PNL, PPE);
    Jean Marian Marinescu (PNL, PPE);
    Siegfried Mureșan (PNL, PPE);
    Daniel Buda (PNL, PPE);
    Dan Motreanu (PNL, PPE);
    Cristian Ghinea (USR, Renew)

    Merita remarcat ca TOTI parlameantarii PSD, UDMR, Pro Romania si USR+Plus (afara de dl. Ghinea) au votat ca oile asa cumse vota in marea adunarea nationala pe vremea lui Pingelica.. Ca mde, cine se aseamana se aduna…

    • Deh, orice om ii este frica da Greta si millenialsii sai. Cum sa risti sa-ti strige un ‘how dare you’? E bine ca mai sunt si potoliti, notez din lista Basescu (am trait sa-l vad pe Basescu ‘potolit’), Muresan si bineinteles Ghinea. Okay, e de bine.

    • Perfect de acord!

      Chiar si pentru adeptii schimbarilor climatice, o „stare de urgenta” in acest sens este o aberatie. Ce ar insemna „urgenta” !? Sa fugi acasa si sa stingi focul din soba? Sa mergi pe jos la servici urmatorii 20 de ani?!

      O prostie crunta.

  8. O replica cam tarzie pentru @Dedalus.
    Este bine sa judecăm politicile educaționale dupa rezultate. Ademenitul copiilor la scoala cu mancare da rezultate. Exista studii facute in tarile săracă care arată că in scolile in care s-acfacut introducerea unei mese gratis copiii au absolvit 2.8 clare mai mult decât cele in care nu s-a facut asta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Ghinea
Cristian Ghineahttp://www.crpe.ro
Cristian Ghinea este europarlamentar, copreședinte al delegației USR PLUS în PE. A fost Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei și Ministru al Fondurilor Europene în cabinetul Cioloș. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în media românească, iar între 2007 şi 2008 a studiat guvernare europeană la London School of Economics. În trecut, a fost implicat într-o serie de proiecte civice cu organizaţii precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR - CH şi Freedom House. Este autorul capitolelor despre România din prestigioase rapoarte internaţionale ca „Media Sustainability Index” şi „Nations in Transit”. Domenii de expertiză: - structura instituţională a UE - democratizare - studii media - transparenţa şi responsabilitate în administraţia publică Republica Moldova

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro