joi, martie 28, 2024

A treia suspendare a lui Traian Băsescu

Verdictul dat de justiție cu privire la activitatea de colaborator a fostului președinte Traian Băsescu a fost în general primit cu satisfacție de societatea românească și cu sentimentul că „s-a făcut dreptate“. Aversiunea mai veche față de „președintele-jucător“, ale cărui mandate au fost pline de turbulențe, a reieșit acum la iveală, pentru scurt timp, pentru a lua notă de faptul că a fost decăzut din drepturi. După un „Așa-i trebuie!“, rostit cu năduf, se așterne iarăși nepăsarea, căci nu mai interesează pe nimeni soarta personală a unui fost. Treaba lui…. Nu mai are mașină la scară, locuință de protocol? „Mai bine să nu aibă, că și așa a avut destul și prea mulți se lăfăie în privilegii“ – asta înclină să spună judecata comună.

Toate bune și frumoase, numai că discuția nu se termină aici, căci ea nu e doar despre Traian Băsescu. În rândurile de mai jos nici nu va fi vorba de altfel despre persoana sa sau despre activitatea sa ca președinte (care, culmea, e larg apreciată), ci strict despre felul în care instituțiile românești au tratat acest caz. Doresc să evidențiez patru aspecte care, luate împreună, spun ceva despre noi, cei de acum, contemporani cu acest proces. 

1. CNSAS, instituția care a instrumentat dosarul, consideră că și-a făcut bine treaba. Și-a făcut-o, desigur, a depus enorm efort avocățesc, numai că tot acest demers e subminat de un anacronism derutant: deconspirarea ar fi avut un sens doar dacă ar fi fost făcută cu MULȚI ani înainte, blocând accesul la funcția supremă în stat a ORICUI a colaborat cu Securitatea. Logica lustrației ar fi cerut asta.

Ce ironie a sorții!, îți vine să spui. Tocmai Traian Băsescu, primul președinte care a dispus relocarea dosarelor și trimiterea lor din arhiva SRI către CNSAS a  „profitat“ de serviciile acestei instituții. Și asta când știm că deja foarte mulți colaboratori ai fostei Securități au ocupat nestingherit funcții în statul român după 1989. Efectele le cunoaștem, și sunt catastrofale, provocând nu doar un exod masiv din țară, ci și un monopol al incompetenței în instituții, prelungit până în ziua de azi și practic de neînlăturat pe termen scurt. Capturarea statului de către „moștenitorii“ fostei Securități e recunoscută azi drept principala sursă a neîncrederii endemice a populației în instituțiile sale.

2. ACTUL DELAȚIUNII ca atare, pentru cei care cunosc epoca, nu poate fi judecat independent de context. Era și atunci socotit destul de reprobabil, turnătorii vajnici cam erau știuți, erau temuți și în oarecare măsură izolați. O singură persoană făcea delațiuni pe bandă, despre toată lumea dintr-o instituție, de pildă. Erau zeloși, erau răzbunători, specia cea mai respingătoare.

Mai erau, pe de altă parte, și tinerii care erau racolați sub intimidare, în momentul în care, după ce făcuseră ceva ce fusese interpretat ca subversiv, erau amenințați cu fel de fel de represalii și li se cerea, la schimb, să scape comod printr-un simplu angajament, pe care-l onorau apoi sau nu (cazul Sorin Antohi).

Nu pot să nu mă gândesc la cazul tragic al lui Ștefan Augustin Doinaș, care ar fi ieșit din închisoare în urma unui astfel de angajament, iar ani de-a rândul a furnizat informații despre bunul să prieten din Cercul de la Sibiu, I.D Sîrbu. Până când, la începutul anilor ʼ80,… s-a oprit brusc și a refuzat sistematic, în ciuda presiunilor enorme, să-l mai denunțe. În excelenta monografie a Clarei Mareș despre I.D.Sîrbu[1], putem citi rapoartele anchetatorilor care îi menționau refuzul și-l caracterizau ca „element dușmănos“, pasibil de urmări dintre cele mai neplăcute pentru situația sa personală. Cine caută să judece corect un astfel de caz nu o poate face fără ceva compasiune pentru deținutul care caută să iasă din închisoare și, la fel, fără ceva admirație pentru puterea de a spune „stop!“ la un moment dat.

Cazul Băsescu are de asemenea importante elemente de context: era elev într-un institut militar și a colaborat cu serviciul de contrainformații al armatei care, culmea, era penetrat de Securitate și aduna informații nu doar pentru securitatea militară, ci și pentru scopuri de poliție politică. Nu cunosc dosarul, dar din ce am citit și auzit chiar așa și-a construit TB apărarea în instanță: nu a negat autenticitatea documentului incriminator, ci a susținut că, pe de o parte, ca elev într-un liceu militar, era obligat să colaboreze cu contrainformațiile, pe de altă parte nu era treaba lui dacă acest serviciu al armatei se folosea de ele în scopuri de poliție politică. Era treaba armatei, nu a lui. Nu mi se pare deloc de neglijat acest argument și, dacă tot facem tipologii ale delațiunii în funcție de context, putem considera că gestul individual este aici puternic determinat de ambiguitatea contextului, care amesteca loialitatea față de armata din care faci parte[2] cu prejudicierea semenilor.      

3. O LEGE. Interesant este că, tocmai pe perioada derulării procesului, parlamentul a votat o lege cu privire la suspendarea drepturilor foștilor șefi de stat dovediți prin sentință judecătorească drept colaboratori al fostei Securități. Am folosit un plural – căci legea are caracter general și e pentru toți, nu? – dar e destul de transparent faptul că actul legiferării e viciat de particularizare. Cu alte cuvinte, așa cum nu ai voie să dai legi în folosul cuiva (Ordonanța 13), nici legi în defavoarea unei persoane anume nu e ok să dai. Constatarea menționatei simultaneități între derularea procesului și actul de legiferare vizând o persoană fizică s-ar putea să atârne decisiv la CEDO.

4. DECĂDEREA DIN DREPTURI. Și aici este o problemă, chiar mare. Parlamentul s-a gândit să-l sancționeze pe fostul demnitar cu pierderea unor drepturi pe care le are orice fost șef de stat (la noi sau aiurea): locuință din fondul de protocol, mașină de serviciu, indemnizație și… pază specializată. Dacă pentru primele trei prevederi mai poți găsi o vagă îndreptățire, socotindu-le în fapt privilegii, nu drepturi, pentru cea din urmă – lipsirea de protecție – chiar că nu mai poate fi invocat nimic. E o măsură de-a dreptul periculoasă, căci nu poți lăsa fără o protecție adecvată un om care a avut pe masă zece ani de-a rândul rapoarte ale serviciilor secrete românești. Nu îl vulnerabilizezi pe el, ci vulnerabilizezi statul. Ce-o fi fost în mintea legiuitorilor de au ajuns la o asemenea absurditate?    

Ce-i drept, TB declară, ferm: „Nu voi divulga niciodată secrete de stat.“ Dar ne putem baza pe promisiunea lui? Dacă intră în colimatorul unor grupuri violente de interese, dacă dispare la ruși, își va mai putea ține promisiunea? Probabil că nu. De aceea nu putem să nu admitem că protejarea persoanei sale ne protejează și pe noi. Pe de altă parte, este anormal să lași un fost președinte de stat victimă a frustrărilor adunate de-a lungul mandatului său și, astfel, a celor mai imprevizibile abuzuri. Explozia patimilor politice poate îmbrăca cele mai huliganice forme. În minți înfierbântate de ură și sete de răzbunare, această sentință poate fi interpretată, la limită, drept o invitație la linșaj… Și, în sfârșit, măsura poate fi văzută – de ce nu? – drept  avertisment tacit adresat viitorilor șefi de stat și demnitari cum că, iată, rămâne deschisă posibilitatea răzbunărilor politice după terminarea mandatului.  

EPILOG. Președintele Traian Băsescu a fost suspendat de două ori de către Parlament, în timpul mandatelor sale. În 2009, a fost repus în funcție prin vot popular  la referendum, iar în 2012 prin boicot popular al referendumului pentru demitere. Cei mai mare dușman al său a fost – se știe – Parlamentul, deci clasa politică în configurația ei cunoscută de după 1989. Cu alte cuvinte, Parlamentul l-a suspendat de două ori, votul popular l-a repus în funcție tot de două ori. Nu putem să nu vedem evenimentele de acum – ba chiar ar fi o greșeală dacă nu am face așa – în lumina celor întâmplate atunci. E vorba, așadar, de o a treia suspendare. Una pe care n-o mai poate anula votul popular, ci doar – eventual – CEDO.  

Ce se va întâmpla dacă Băsescu va câștiga la CEDO? S-ar dovedi că, așa cum nu am știut să facem lustrație la timpul potrivit, nici justiție nu știm să facem, nici legi drepte, la 30 de azi după căderea comunismului.


[1] Clara Mareș, Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securității, Curtea Veche, București, 2011.

[2] Știm că delațiunea lui Traian Băsescu avea ca obiect intenția de a fugi din țară a unui coleg de unitate. Pentru marina militară, ai cărei membri nu activau doar pe teritoriul țării, ci aveau „ieșire la mare“, cunoașterea eventualelor intenții de fugă într-o țară liberă – tentația era mare – reprezenta în chip logic o obsesie. Merită amintit aici celebrul caz Scalețchi, care la vârsta de 26 de ani era cel mai tânăr comandant de navă din Europa, la vremea respectivă. În noaptea de 15 martie 1985 a îndreptat mineralierul Uricani spre Turcia, fără să spună nimic echipajului, pe care avusese grijă să-l trateze cu alcool din belșug în seara precedentă. Abia dimineața, la o oră distanță de Istanbul, intenția lui a devenit clară pentru cei din echipaj care – văzând în asta un act de trădare militară – l-au arestat pe comandant și au adus nava înapoi în portul românesc. (cf. Sânziana Ionescu, Cine este Florentin Scaleţchi, condamnatul care a primit titlul de  „luptător pentru victoria Revoluţiei“ din partea lui Klaus Iohannis, Adevărul, 10 septembrie 2015).

Distribuie acest articol

77 COMENTARII

  1. Precizare: Serviciul de Contrainformatii militare (contraspionajul militar) nu era penetrat de securitate, ci era chiar Departamentul IV al Securitatii statului. Ofiterii sai erau securisti cu diferite grade, care purtau uniforma unitatii pe langa care erau repartizati. Daca un militar semnala o fapta grava trebuia sa o raporteze comandantului sau, care il trimitea la ofiterul politic (secretarul de partid) sau la ofiterul de contrainformatii, dupa caz. Se creease animozitate intre ofiterii MApN si cei de Securitate, asa ca au incercat sa remedieze aceasta. Ofiterii CI incercau sa racoleze informatori fara acceptul comandantului si al politrucului (era interzis ca membrii de partid sa lucreze direct cu securitatea, avand sisteme de informare paralele) si in ultimii ani incercau sa racoleze chiar ofiteri MApN pt a trece la Securitate si sa fie folositi ca ofiteri CI in „arma” lor. Oricum, asta demonstra ca Securitatea („Bratul inarmat al Partidului”) nu avea incredere in Armata („Bratul inarmat al poporului”). Concluzia poate fi ca Partidul era constient ca nu reprezinta interesele poporului.

  2. Faceti un fel de whataboutism aici.

    1. E adevarat, dar nu e la fel de ironic ca Romania a intrat in NATO sub semnatura lui Iliescu? Sau ca a negociat fara ezitari intrarea in UE pe vremea lui Nastase? Ar trebui sa-i reevaluam si pe ei?

    2. E adevarat, dar nu e trist ca ne aducem aminte de contextul delatiunilor doar in cazul lui Traian Basescu? Va aduceti aminte de Mona Musca, si ea un caz contextual care nu facea delatiuni respingatoare pe banda, si in care chiar Traian Basescu n-a pregetat sa o discrediteze pana a iesit din politica?

    3. E adevarat, asta e de prost gust, expresia unei lupte politice de nivel scazut.

    4. Discutabil daca paza si protectia e doar de confort, sau chiar are un rol.

    Pana la urma, sa nu uitam ca traim in acelasi regim si suntem supusi aceluiasi arbitrariu. Nu gasesc ca Traian Basescu ar fi fost supus unui arbitrariu mai mare, din partea sistemului de justitie, decat cel pe care il traieste cetateanul mediu.

  3. Daca Basescu a fost colaborator, iliescu ce a fost? Totul e o poveste cusuta cu ata alba care ne arata micimea si ticalosia „serviciilor”. Despre justitie, ca si despre morti, numai de bine. Felicitari mai baieti, ati infrant…

    • Este o mare diferenta;Iliescu nu ca as vrea sa-l apar dar nu a ascuns vreodata ca a fost demnitar comunist si cu toate criticile care i se cuvin a fost pentru vremea respectiva solutia acceptata de societate pentru a ocupa functia.
      Petrov pe langa ca a fost securist a fost si mincinos si ar merita chiar mai mult decat pierderea privilegilor…!

  4. Exista diferite grade ale colaboratorilor cu securitatea, unii au fost santajati, altii au vrut sa se razbune pe rivali, vecini, colegi, sau chiar sefi. Altii au dorit niste avantaje. Nu putini au colaborat absolut formal, au raspuns din an in Paste la cite ceva fara nici o importanta. Au fost si unii plini de ura, adepti convinsi ai comunismului. E f greu sa discerni intre acestia, care au fost buni si care au fost rai. Turnatoria se practica si-n tarile democratice, in Ge de ex. la scara mare.
    Nu stiu din ce categorie a facut parte Basescu, cred ca a inceput f tinar constient fiind ca in meseria de capitan de vapor e obligat sa colaboreze.
    Desi am fost unul din cei care l-au criticat permanent pe Basescu, acum cred ca i se face o nedreptate. Legea, care apare parca la comanda, dupa peste 30 de ani de la revolutie, pare cu dedicatie. In definitiv privilegiile unui fost sef de stat sunt ca urmare a unei functii. Mai ales faptul ca pierde bodygarzii mi se pare abstruz, fiecar eaiurit are liber sa-l scuipe si sa-l pocneasca.

  5. Dle Cioaba, scrieti: „Cazul Băsescu are de asemenea importante elemente de context: era elev într-un institut militar și a colaborat cu serviciul de contrainformații al armatei care, culmea, era penetrat de Securitate și aduna informații nu doar pentru securitatea militară, ci și pentru scopuri de poliție politică. Nu cunosc dosarul, dar din ce am citit și auzit chiar așa și-a construit TB apărarea în instanță: nu a negat autenticitatea documentului incriminator, ci a susținut că, pe de o parte, ca elev într-un liceu militar, era obligat să colaboreze cu contrainformațiile, pe de altă parte nu era treaba lui dacă acest serviciu al armatei se folosea de ele în scopuri de poliție politică. Era treaba armatei, nu a lui. Nu mi se pare deloc de neglijat acest argument și, dacă tot facem tipologii ale delațiunii în funcție de context, putem considera că gestul individual este aici puternic determinat de ambiguitatea contextului, care amesteca loialitatea față de armata din care faci parte[2] cu prejudicierea semenilor.”

    Cred ca intregul dv articol e o incercare de spalare a reputatiei fostului presedinte. Tinarul Basescu nu era intr-o situatie tragica, gen in inchisoare sau sub pedeapsa aruncarii in inchisoare a vreunei rude, ci putea foarte bine sa-si exercite propria vointa si sa spuna ca refuza sau, si mai simplu, sa nu dea informatii despre colegi. Am citit dosarul de securitate al tatalui unui prieten si am vazut negru pe alb cum securitatea l-a scos din statutul de informator fiindca acesta nu furnizase nici un fel de informatii negative despre colegii fosti legionari.

    Argument deloc de neglijat? Societatea ceausista in care am trait avea o seama de legi imorale pe care afirmatia dv pare a le justifica. Sa intelegem ca daca cineva dintr-un birou ar suspecta un coleg ca ar tine un jurnal in care s-ar vorbi negativ de orinduirea de stat si l-ar turna la securitate, nu e raspunderea turnatorului (nici macar morala) de ceea ce urmeaza sa se intimple cu colegul respectiv. Frumos artificiu filosofic!

    Basescu putea f bine sa paraseasca Romania si sa ceara azil politic cu prima ocazie dar a preferat un post caldut in strainatate, chiar daca acesta implica colaborarea constanta cu organele de opresiune din Romania. A trecut sub tacere si a negat continuu colaborarea cu securitatea. Separat de tema articolului insa extrem de important, cel putin pentru mine, e ca a patronat un sistem corupt care nu s-a deosebit mult de cel al lui Iliescu (las la o parte gainariile cu apartamentul din Bucuresti cumparat pe nimic si trimiterea in Parlamentul european a fiicei total incompetente pt post). Partea pozitiva a lucrurilor e ca in mod cert ar fi fost mult mai rau pt Romania sub un presedinte ca Nastase.

    NB L-am votat pe Basescu ambele dati doar pt ca am fost convins ca Romania ar fi pierdut mai mult cu un presedinte PSDist, dar asta nu inseamna ca am fost (si sint) orb la lipsurile lui Basescu.

    • Este usor sa criticam de pe margine dar sa ne punem in pielea celui pe care il criticam. Avea familie, doua fete si ramasul in strainatate nu era o solutie. Ar trebui sa ne intrebam daca a facut politie politica, a distrus carierele altora, a bagat in puscarie si distrus familii?!! Nu tin partea dansului, caci altii au fost tot la fel de corupti si mult mai mincinosi. Ca persoana care a avut cea mai mare demnitate in stat i se cuvine paza bunurilor si vietii. CEDO este posibil sa ii dea dreptate, reducerea privilegiilor se face pana la o limita. Aici este clar ca a fost razbunare fatisa.

      • Nu stiu de ce il aparati pe Basescu. Unul din cei mai toxici politicieni romani.
        Am exemple comcrete, in familia proprie de oameni care au refuzat sa colaboreze cu securitatea, care au facut si inchisoare din cauza asta.
        Dar preferati sa il aparati pe Basescu, un interlop care a capusat Romania si a dat putere incredibila unor personaje precum Udrea.
        Ce spuen asta despre cititorii acestui site? Foarte multi nostalgici si simpatizanti ai serviciilor. nici o surpriza.

        • Nu apar pe Traian Basescu, nu omul cu toate micimile lui ci functia, asts nu intelegeti dv. Ori el a reprezentat Romania si de aici imaginea acestui fapt in alte tari europene este negativa. Si regele Spaniei Juan Carlos are probleme grave cu justitia dar aceasta nu inseamna ca nu are o minima paza. Se vede ca multora le lipseste cultura politica si cunoasterea istoriei.

          • Imi raspundeti cu un exemplu: regele Spaniei.
            Nu cred ca mie imi lipseste cultura politica sau cunoasterea istoriei ci pur si simplu intelegem realitatea diferit, avem alte asteptari de la ce ar trebui sa se intample azi.

            Eu cred ca el a tradat interesele noastre intr-o pozitie de mare responsabilitate – in care noi l-am promovat.
            Sigur, nu numai el, sunt total de acord .
            Mai cred ca ar merita sa faca ani buni de inchisoare pentru actele de coruptie. Avem prim ministri care au facut – chiar daca pentru niste maruntis, cand ei au furat munti.
            A, ca si Iliescu ar merita macar condamnat – e de la sine inteles.
            Faptul ca ei s-au cocotat nu ii face super oameni, noi le-am dat puterea si ei ne-au abuzat, iar abuzul asta se perpetueaza tocmai pentru ca nu suntem inca hotarati sa ii pedepsim.

    • Băsescu trebuia băgat în pîrnaie încă de la faza cu ”vînzări anterioare” și înfrățirea cu Cășuneanu. După aia a luat viteză și era greu de oprit, deja ”reformase justiția” cu oamenii lui, instituțiile statului erau penetrate de colegii securiști și avea protecția asigurată. Cînd i s-a terminat ața, ”colegii” l-au călcat în picioare. Cam așa se întîmplă atunci cînd te faci frate cu dracu’ ca să treci puntea și văd că Iohannis nu a priceput nimic din filmul ăsta, chestie care la el nu are cum să te mire fiindcă e model vechi, are procesoare pe lămpi și viteza de calcul mică.

      • https://adevarul.ro/news/eveniment/gardul-vilei-traian-basescu-fost-vandalizat-marian-capatana-condamnat-dosarul-mircea-basescu-scris-mesajul-petrov-achita-ti-datoriile-1_6246c3745163ec4271e571c6/index.html

        Un presedinte care are de-a face cu interlopi (vezi poza cu Bercea Mondial), care e nasul unui cotcar care e fugitiv din fata justitiei (asa-zisul Print Paul), cu fata condamnata la 5 ani de puscarie, samd, e cam greu de sustinut dpdv moral.

        Ce e trist e ca alternativa ar fi fost probabil si mai proasta si ca pina si astazi isi gaseste simpatizanti care nu sint in stare de o gindire critica si-l idealizeaza relativizind moral toate gainariile comise sub obladuirea sa.

        Se vede din articol si din unele reactii ca nici macar segmentul superior al votantilor din Romania nu are – in totalitatea lui – capacitatea de a discerne binele de rau, moralul de imoral si cinstea de necinste.

        Avem tara pe care o meritam. Nu va mai vaitati!

        • Dar gainariile lui Iliescu cu minerii, a lui Adrian Nastase, Blaga, a le celui cu cele sase case si ale altora pe care nui ii stim nu mai conteaza. Multi si au distrus dosarele de securitate si nu se va stii in veci de ei. Basescu din postura de presedinte putea sa faca la fel. Ura viscerala contra lui Basescu arata cat de educati suntem si cata culturs avem. De acea nu putem scapa de ramasitele comuniste din mentalitate si atitudine.

    • Comentariul dvs. ar merita desființat „critic” paragraf cu paragraf, atât de rău amestecați necritic lucrurile în fiecare dintre ele. Dar iti vine să renunți la orice dialog imediat ce decideti in locul omului de care discutăm, oferindu-i propria soluție: „Băsescu putea foarte bine să părăsească România și să ceară azil politic în străinătate”. Este, iertati-mi vorba proastă, așa de stupid, încât descurajează orice comentariu. De ce sunteți totuși așa de sigur că toți românii ardeau de nerăbdare să părăsească România? Și că era chiar normal s-o facă? Nu era mai normal s-o părăsească Ceașcă și toată securitatea lui? Și prin ce seamănă cazul lui Băsescu cu al delatorilor lui Gheorghe Ursu? A turnat el un coleg care ținea un jurnal în care înjura regimul? NU. A zis că un coleg, venit într-o școală subvenționată integral de stat, militară, avea de gând să se folosească de acest statut, pentru a părăsi țara cu nava cu care-l trimitea statul la muncă. Dacă pleca și rămânea acolo, cei care dăduseră aceste recomandări puteau fi dați afară din școală. Or elevul Băsescu nu venise acolo ca să fie dat afară, ci să devină navigator. Și a devenit unul excelent, pasionat de munca lui, dotat pentru ea. Ăsta e „contextul” în care autorul vă invită să plasati cazul, ia dvs. il plasati, fantezist, adică neonest, in cu totul alt context. Și multe alte minuni scrieti…Acela care mângâie pe cap ca pe o pisică gândirea lenesă de azi, care nu dă doi bani pe niciun context, dar se crede gândire critică.

      • Indiferent ca sinteti autoarea Doina Jela or cineva care incearca sa va compromita folosindu-se de numele dv si facind apologia delatiunii (sper ca moderatorii sa verifice daca cineva a comis acest abuz), raspunsul e acelasi.

        Atitudinea cea mai onorabila in timpul comunismului ar fi fost cea de protest. Ar fi insemnat automat si pierderea locului de munca, sicane si probabil si arestul sau trimiterea intr-o clinica psihiatrica. Uneori chiar si decesul intr-un accident de automobil. Pt. cei putini care au ales acest drum – tot respectul. Marea masa a trait pur si simplu, neavind vreo atitudine politica deschisa, ceea ce nu e condamnabil. Nu a dat dovada de curaj dar nici nu a mincat fecale. Exista insa si o a treia categorie, a celor care au sprijinit activ, la diverse niveluri, aparatul opresiv. De la turnatori pina la securisti si inalti membri de partid. Nivelul de vinovatie e diferit dar toti din categoria a treia au ajutat activ la perpetuarea sistemului comunist.

        In mod ideal dupa revolutie ar fi trebuit ca toti membrii de partid plus cei din aparatul represiv sa fie exclusi pe viata de a mai fi alesi in vreo functie de stat. N-a fost din pacate asa si ne-am ales cu membri de partid presedinti, dintre care Basescu a fost in plus dovedit turnator. Aici intervine remarca mea cu privire la parasirea tarii. Mie mi s-a parut un act de masochism sa accepti sa traiesti in Romania ceausista, sa ai ocazia sa fugi si sa n-o faci. Dar nu toata lumea e facuta pentru exil, cum imi amintesc ca spunea odata dl. Plesu. Asa ca n-am nicio problema cu cei carora le iesea cite o calatorie in strainatate si preferau sa se intoarca la locul mizerabil dar caldut in care traiau.

        Am insa o problema cu cei care turnau pentru a obtine privilegii. Basescu face parte din aceasta categorie. Nu l-a strins nimeni cu usa, ca in alte cazuri; omul a facut-o pentru a obtine privilegii.

        Scuza pe care i-o gasiti e o ciudata apologie a sistemului comunist si o relativizare a delatiunii. Adica oricine afla ca un coleg sau o cunostinta ar putea fugi ar fi trebuit turnat fiindca securistul care ii dadea pasaportul ar fi avut probleme la serviciu! Cu sublinierea dv si mai ciudata ca scoala era “subventionata integral de stat”. Sa le cerem celor plecati sa-si plateasca studiile, asa cum o facea Ceausescu in ultimul deceniu? Ati fi turnat si dv? Eu in niciun caz.

        Turnatoria lui Basescu, asa cum ati descris-o, putea duce la arestarea unui coleg, nu era un raport asupra discutiilor cu cetatenii straini din Anvers sau mai stiu eu ce chestie, si se potriveste foarte bine cu cazul pe care l-am citat. Nu stiu daca colegul a avut de suferit sau nu insa consecintele delatiunii ii erau clare.

        Si mai repet o data (cititi si celelalte postari ale mele): Basescu a fost patronul unui sistem corupt foarte asemanator cu cel al lui Ponta ori Nastase asa cum si azi e greu sa faci vreo diferenta intre PSD si PNL (mai ales ca au fot si uniti in USL).
        Mi-e sila de apologetii comunismului si turnatoriei din Romania. A fost si motivul pentru care am parasit tara imediat dupa 90.
        Vad ca pina si asa-zisa opozitie de azi si apologetii lui Basescu nu sint cu nimic mai buni decit pesedismul pe care l-am urit profund. Rusine!

        • Un singur răspuns am la această lungă și furioasă dovadă că deși ati părăsit țara, rancuna nu v-a părăsit: NU VA FACETI GRIJI pentru reputația mea. Pledez doar împotriva vitejiei după război și pentru citirea trecutului cu ochii trecutului și nu cu cei de azi. În rest, din nou, totul e subred și argumentația dvs. și prefer să nu mă duc in cercetare unde mă trimiteți cu o încântătoare lipsă de modestie la postările dvs. ci unde mi-a tot petrecut ultimii 30 de ani: la documentele și mărturiile (de bună credință ale) epocii. Asta cere mult timp, multă răbdare și mult simț al măsurii și nuanței. Invitația la a verifica dacă eu sunt eu miroase al dracului a sechelă securistică. Dimpotrivă, drept ar fi și echitabil, dacă v-ați spune si dvs. numele. Ganduri bune. Doina Jela (pe fb. cu poze, bibliografie și tot ce vreți, Jela Despois)

          • Stimata doamna, dovediti in continuare ca nu stiti sa cititi un text. Nu v-am trimis deloc in cercetare. Nu stiu de ce inventati lucruri nescrise. Singura referinta la dv a fost ca faceti apologia delatiunii. Argumentul privind citirea trecutului cu ochii trecutului e foarte bun in general (la critical race theory si alte chestii care mai bintuie lumea occidentala) dar total malplasat aici. Daca ar fi fost sa judecam turnatorii prin prisma anilor 80 totul a fost legal prin prisma legalitatii socialiste de atunci. Si revolutia a fost ilegala si condamnabila, vazuta cu ochii trecutului contemporan cu ea.
            Invitatia de a verifica daca cineva nu s-a folosit de numele dv e exact asa cum am explicat-o. Argumentele dv erau atit de slabe incit nu credeam ca vin de la cineva deprins cu scrisul (desi una e literatura, alta e logica), dar vad ca m-am inselat. Nu stiu la ce va foloseste sa-mi stiti numele. Argumentele nu devin mai bune sau mai proaste in functie de identitatea autorului. Imi pare rau ca nu l-am dat de la inceput, dar fiindca am inceput asa il las asa. Particip insa cu placere la o discutie televizata cu dv sau orice sustinator necritic al lui Basescu si asa imi puteti afla si numele. Doar nu pe Antena 3 ori pe vreun post de-al vreunui securist. Si nu am nici un fel de ranchiuna (apropo, in limba romana e “ranchiuna”, nu “rancuna”) cu privire la trecut. Privesc cu destul scepticism orice alegeri si nu ma arunc 100% iin barca vreunui candidat, indiferent de tarile unde am votat. L-am votat pe Basescu si i-am tinut partea de fiecare data cind a fost atacat (asta in principal din cauza calitatilor umane inferioare ale opozantilor sai), dar asta nu inseamna ca nu sint constient de lipsurile-i majore, evidentiate din ce in ce mai mult in al doilea mandat si dupa. Ca dv si dl Cioaba abandonati simtul critic cind e vorba de Basescu nu va face deloc cinste, dar astia sint intelectualii romani., cei de pe partea mea; ceilalti sint si mai imorali. Aici morala se aplica doar la dusmanii politici, nu si la proprii politicieni favoriti. Cititi textul lui Liiceanu publicat aici acum 6 ani: https://www.contributors.ro/scara-fermecata-a-lui-traian-basescu/ Poate invatati ceva de la dinsul, care mai bine mai tirziu decit niciodata a vazut lumina.
            PS Mi-a mai venit in minte o idee. Toti se oripileaza, si pe buna dreptate, de plagiatele comise de politicienii romani. De exemplu i se cerea lui Ponta, un personaj nu foarte inteligent, obraznic si in general detestabil, sa dea inapoi avantajele materiale acaparate datorita doctoratului obtinut prin plagiat. Eu sint foarte de acord cu toate initiativele de izolare si condamnare a celor care au furat, chiar si doar dpdv intelectual. Atunci cum ramine cu Basescu, dovedit colaborator al securitatii? Nu va mai invirtiti ca dl Cioaba cu tot felul de intrebari relativizante. A candidat ca turnator, fie el si nedovedit atunci? A devenit presedinte in ciuda faptului ca fusese turnator? A avut avantaje materiale de pe urma functiei obtinute in mod ilegal? Nu ar fi atunci normal ca aceiasi vajnici acuzatori sa ceara retrocedarea acestor avantaje? Din pacate si viata politica romaneasca si justitia sint cum sint si nici Ponta, nici Basescu nu au avut de suferit material. Cum spunea dl. Plesu, intr-un citat senzational de pertinent pentru problema actuala: „Mereu se spune în chestiunea plagiatului domnului Ponta: “a fost o manevră a lui Băsescu”. Domne’, o fi fost. Dar întrebarea e: a plagiat sau nu? E uimitoare această manevră de transfer a problemei reale și simple într-o complicată problemă politică. Eu sper că oamenii judecă clar și cu mintea lor ceea ce se vede. Plagiatul domnului Ponta nu este o ipoteză. Nu este un lucru discutabil, analizabil. E o evidență crasă.”
            Cititi pasajul de sus inca o data. Turnatoria domnului Basescu nu este o ipoteză. Nu este un lucru discutabil, analizabil. E o evidență crasă. Si turnatoria e, cel putin pentru mine, mai rea decit plagiatul. Restul sint perdele de fum aruncate pentru a escamota esenta problemei si de a apara indefensibilul.
            Altfel un paste fericit cu liniste si mai multa meditatie la bine si la rau.

        • Aș vrea doar să vă linistesc: nu vă faceți griji pentru reputația mea. Cât
          privește bibliografia pe care mă invitați s-o parcurg, începând cu propriile dvs. texte, ea mă lămurește că vorbim degeaba.

  6. Felicitari Dle Cioaba, argumente corecte si obiective. Se dovedeste inca odata ca avem un sistem ticalosit, mafiot, esuat. In 30 ani nu am schimbat nimic esential, ci de fatada, „forme fara fond”expresia criticului literar Titu Maiorescu, valabila si azi. O reforma corecta ar fi insemnat reducerea nr.de parlamentari, ale privilegiilor lor, dar si a presedintilor, a intregului sistem bugetar. Practic dupa 1990 au fost cosmetizate multe forme comuniste de organizare si functionare a statului si justitiei.

  7. Multumesc mult pentru acest articol. Tot ce ati scris este perfect adevarat. Din pacate nu am scapat de comunism nici dupa 30 de ani.

  8. Aveti dreptate,argumentele sunt clare ,logice,doar pentru judecatorii ,care au judecat dupa o lege dedicata(dupa modificarea din 2019)) nu au contat.Serviciul de contrainformatii militare trebuia ,sa stie absolut totul despre fiecare soldat si trebuie ,sa stie si acum.Trebuie!.Judecatorii nu au vrut ,sa stie,iar in caz de conflict ii trimite cinevs ,sa apere integritatea militarilor?Da,intr-un fel pe judecatorii militsri.
    De fapt pare a fi vorba de altceva de rezultatul unui razboi lung.
    -A contat „razboiul”cu Dan Voiculescu?Daca te uiti ls 3,da.Coincidenta :dupa procurorul de csz si judecatoares a fost data afara din magistratura.
    -A contat condamnarea comunismului si predarea dosarelor?D.A e bine merci,bogat ,linistit.,nema problema.
    -A contat sustinerea puternica a parteneriatului cu SUA ,aexploatarilor de gaz din Marea Neagra?
    Azi am fi putut avea gaz,dar informatori bine acoperiti,(sau acestia se numesc altfel)au torpilat exploatarile de gaz cu consecinte teribile pentru tara.Vede justitia acest lucru?Clar nu.De ce ,a cui e tara asta?Putem pune in balanta paguba adusa de informarile lui Basescu si pagubele aduse de cei care au aranjat treaba cu gazele ?

  9. Disonanta cognitiva – Oamenii care se confruntă cu disonanță cognitivă pot observa că se simt:

    nerăbdători
    vinovați
    ruşinați

    Drept urmare, aceștia pot:

    încearca să-și ascundă acțiunile sau credințele de alții
    raționalizează acțiunile sau alegerile în mod continuu
    se feresc de conversații sau dezbateri despre subiecte specifice
    evită să afle informații noi care să contravină convingerilor existente
    ignora cercetarea, articolele din ziare sau sfaturile medicului care provoacă disonanța
    Evitarea informațiilor faptice poate permite oamenilor să mențină în continuare comportamente cu care nu sunt de acord pe deplin.

  10. Indiferent cum va ascundeti dupa cires, Traian BAsescu a fost si este de departe cel mai bun politician roman in ultimii +20 ani! Restul e can-can. Ca legea a fost votata cu „dedicatie” pentru Traian Basescu, lasandu-l cu „ochii in soare” pe Iliescu, asta-i o alta magarie marca USR! Dar la cate anomalii sunt in voata politica romaneasca, nimic nu ne mai mira! In rest…… sa votati bine!

    • Indiferent cum va ascundeti dupa cires, Traian BAsescu a fost si este de departe cel mai bun politician roman in ultimii +20 ani!
      Hai domne nu fi modest, doar 20 de ani, hai sa zicem un secol, sau mai multe. Asa ne-au invatat intelectualii lui, care acum tac asurzitor.
      Mie Chioru mi-a placut cind i-a tras-o lui Nastase, sase case. Mai apoi m-a amuzat, eu oricum nu-i iau in serios pe politicieni, se intimpla tot timpul ceva, nu era plictisitor.
      Ca presedinte a fost o catastrofa. A fost atit de sustinut de popor si atit de iubit si a amagit atit de tare, ca vor dura generatii pina cind romanii vor capata o oarecare incredere in politicieni. Si cind te gindesti ca s-a dedat la tot felul de maruntisuri, cite o casa, fetita europarlamentara cu succesuri, a fost imbrobodit de blonda.

      Am fost uimit de fanatismul celor care l-au sustinut… ca acum sa se intoarca cu 180 de grade, cum ar zice Florix, cu 360 de grade.

    • Nu e nici o vulnerabilizare. Acolo unde isi va petrece el ultimii ani din viata va fi foarte atent protejat.

      „Omul are deja nenumărate plîngeri penale pentru diverse. Iar acum încă una pentru fals în declarații în formă continuată. Din 2000, de cînd a candidat pentru funcția de primar general al Capitalei,Traian Băsescu tot declară pe proprie răspundere că n-a colaborat cu Securitatea. În 2004, cînd a candidat la Primăria Capitalei pentru a doua oară, a scris iar și a semnat, apoi, în același an, a fost obligat să declare pentru a putea candida pentru funcția de președinte al României. În 2009, a declarat fals pentru a patra oară, iar în 2016 cînd a candidat pentru Senat și, în 2019, pentru Parlamentul European, a mai adăugat două declarații în fals, dovedind o tenacitate infracțională ieșită din comun. Ne aflăm în fața celei mai cumplite fraude în declarații pe proprie răspundere, comisă de un demnitar român! Ce flota, ce afacere Nana, ce Elena Udrea cînd prin declarații frauduloase același personaj a deschis porțile tuturor demnităților publice, pînă la cea mai înaltă!” – Cornel Nistorescu.

  11. Traian Băsescu nu era obligat să colaboreze cu contrainformațiile militare, dar și-a construit cariera pe colaborarea cu contrainformațiile militare. A făcut compromisuri fiindcă a avut ocazia, nu fiindcă erau obligatorii.

    În anii ’80, dădeam ”extemporale” din două în două săptămâni cu aceleași contrainformații militare. Amuzant și ridicol în același timp era faptul că își păstrau uniforma armei de care aparțineau, astfel încât unul dintre ei avea uniformă bleumarin într-o mare de uniforme verzi. După expresia bunicului, era ”ca măgarul între oi”.

    După fiecare astfel de ”extemporal”, discutam în gura mare cu colegii ce m-a întrebat CI-istul și ce am răspuns eu, ce am scris în declarație și ce am refuzat să scriu dar i-am povestit verbal CI-istului etc. Niciodată nu am relatat nimic despre vreun coleg, dar nu pierdeam ocazia să menționez încălcările de regulament comise de cadre (ofițeri și subofițeri, nu conta). Iar asta a îmbunătățit mult atmosfera din unitate, colegii erau mulțumiți, chiar dacă ofițerii se uitau urât la mine și mă evitau.

    Am avut o dată o dispută mai aprinsă cu CI-istul, el îmi dicta declarația și eu o scriam, după o discuție de vreo 3-4 ore, dar la un moment dat am refuzat să scriu ce dicta el și s-a răstit la mine:
    – Ai să scrii în declarație ce spun eu!
    – Depinde. Presupun că la sfârșit o să vreți să o și semnez :)
    Așa că disputa s-a încheiat acolo.

    E drept că aveam un oarecare avantaj, prin faptul că aveam în fiecare zi arma și 60 de cartușe ”muniție de război” (un AK-47 cu pat fix, mai cunoscut de ziariști drept ”Kalașnikov”) așa că exista o linie clară de demarcație: ori îți luau dreptul de a purta armă, ori te lăsau în pace, fiindcă a doua zi aveai din nou arma și cartușele ”de război”, așa că nu era bine să ai vreun resentiment față de vreun ofițer :)

    În concluzie, nu, Traian Băsescu nu are scuze pentru colaborarea cu contrainformațiile militare. A fost într-adevăr pro-american, iar ”partida rusă” de la București se răzbună acum pe el pentru pro-americanismul lui, dar a făcut compromisuri pe care nu trebuia să le facă.

    Și încă o notă personală: primele mele dispute cu postacii plătiți de pe forumuri au fost cu postacii Elenei Udrea. Care s-a și lăudat ulterior, ce deșteaptă a fost ea, folosind o astfel de soluție. Însă mizeriile făcute de Elena Udrea tot lui Traian Băsescu i se datorează. Au fost același gen de compromisuri, pe care nu i le-a impus nimeni. Le-a făcut doar fiindcă a avut ocazia și a profitat de ele.

    • Exemplul dv.nu este concludent. Daca nu accepta nu naviga pe marile lumii. Aceasta era santajul practicat in mod curent de fosta securitate. Aceiasi situatie pentru cei care lucrau pe functii in turism, aici numarul de informatori, mult mai zelosi decat TB,.a fost cel mai mare si care dupa 1990 au devenit oameni de afaceri. Se stie ceva de ei, ce averi au facut, liniste totala!

      • Daca nu accepta nu naviga pe marile lumii

        Exact asta am scris și eu, ”și-a construit cariera pe colaborarea cu contrainformațiile militare. A făcut compromisuri fiindcă a avut ocazia, nu fiindcă erau obligatorii.”

        Obligatoriu putea fi să scrii declarația. Nu mi s-a părut niciodată că asta ar fi o problemă în sine, așa că n-am refuzat niciodată să scriu o declarație, mi s-ar fi părut că declanșez un conflict inutil și preferam să fiu pregătit pentru conflictele utile. Însă conținutul declarației pe care o semnai ținea de conștiința fiecăruia, iar Traian Băsescu nu este și n-a fost niciodată de admirat pentru conștiința lui.

        Restul aspectelor pe care menționați sunt reale, dar Traian Băsescu nu era responsabil pentru ce făcea ONT-ul, Traian Băsescu era responsabil doar pentru ce scria el, în declarațiile proprii.

    • „dar nu pierdeam ocazia să menționez încălcările de regulament comise de cadre”
      De unde stii ca ce ai declarat despre cadre nu a fost folosit ca politie politica impotriva lor? Tu spui ca ai mentionat doar incalcarile de regulament, dar daca altii ar spune ca a fost mai mult decit atit, si ar considera acele declaratii / delatiuni ca „politie politica”? Legea nu cred ca spune ca poti declara ceva la securitate / CI despre cadre dar nu despre colegi.

      „În concluzie, nu, Traian Băsescu nu are scuze pentru colaborarea cu contrainformațiile militare.”
      Dar tu nu ai facut fix acelasi lucru prin colaborarea cu CI?
      Nu am nimic de-a face cu TB sau E.Udrea, crezi ce vrei.
      Sint absolut de acord cu punctul de vedere al autorului. Se trezesc cam multi sa judece cind nu sint in acea pozitie.

      • Nu înțelegi noțiunea de poliție politică.

        Dacă un subofițer i-a dat o palmă unui militar în termen (și chiar i-a dat) asta e încălcare de regulament, nu are treabă cu poliția politică. Și e mai bine ca CI să știe, fiindcă militarul în termen ar putea apela la armă și la cartușele ”de război” ca să egaleze scorul. A raporta așa ceva CI-istului ține de conștiință și nu dau doi bani pe ce spune legea ta și a lui Voiculescu astăzi

        Dacă un locotenent subtilizează cartușe ”de război” la trageri, se duce după aceea la vânătoare împreună cu soldatul și totul se termină cu un incident de frontieră în care sovieticii protestează că s-a tras asupra teritoriul vecin (și chiar s-a tras, dar nu intenționat) asta s-a întâmplat tocmai pentru că n-a raportat nimeni subtilizarea cartușelor ”de război” la trageri. Și asta ține tot de conștiință, indiferent ce spune legea ta astăzi. Legea ta e cu dedicație, de asta nu dau doi bani pe ea.

        Poliție politică ar fi fost altceva: dacă aș fi raportat că unul asculta Vocea Americii (o ascultam mai mulți) că altul era nemulțumit de alimentele pe cartelă sau de cântecele patriotice care te înnebuneau toată ziua la radio (de care eram nemulțumiți toți) da, aceea ar fi fost poliție politică. CI-istul te întreba și chestii din astea, era clar că pe el asta îl interesa, nu încălcările de regulament. În concluzie, ”vorbești pe de rost”, cum ar fi spus colegii :)

  12. „C’est la revanche de Dreyfuss” a exclamat Pierre Laval dupa pronuntarea sentintei la procesul care i s-a inscenat in 1946 sub presiunea stangii staliniste si razbunatoare franceze. In cazul de fata Basescu nu s-a grabit sa strige : „C’est la revanche de Felix”. Si are dreptate pentru ca exista si alti „beneficiari” ai vendetei.
    „Pacatul” fundamental a lui Traian Basescu in fata stangii post-comuniste si, dupa cum ne-am convins definitiv in timpul pandemiei, pro-putinista si pro-chineza, nu este ca sub mandatul lui de presedinte cetateanul Dan Voiculescu a intrat la inchisoare ci pentru ca prin fapta si discurs a enervat pe expansionistii velico-rusi : „Marea Neagra Lac Rusesc”, „Rusia la gurile Dunarii”, etc. Gheorghe Bratianu a sustinut in timpul razboiului ca Peninsula Crimeea ar trebui sa revina Romaniei pentru a putea asigura pacea in Marea Neagra si pentru aceasta „impertinenta” la adresa colosului de la rasarit a primit un „tratament” special la Sighet, fiind lichidat la varsta de 55 de ani.
    In cazul lui Basescu a fost revansa fortelor ultra-conservatoare, corupte si pro-putiniste. Daca acesta s-ar fi limitat numai la a veghea la indestularea cercurilor de interese din jurul lui, probabil ca s-ar fi trecut cu vederea acest „amanunt”, nu si atitudinea de sfidare a colosului criminal de la rasarit in care stangistii si nationalistii nostrii falsi isi pun atatea sperante.

    • „Pacatul” fundamental a lui Traian Basescu in fata stangii post-comuniste si, dupa cum ne-am convins definitiv in timpul pandemiei, pro-putinista si pro-chineza, nu este ca sub mandatul lui de presedinte cetateanul Dan Voiculescu a intrat la inchisoare ci pentru ca prin fapta si discurs a enervat pe expansionistii velico-rusi : „Marea Neagra Lac Rusesc”, „Rusia la gurile Dunarii”, etc. Gheorghe

      Nu stiu de unde ai scos acest citat, da e absolut aiurea, „Pacatul” fundamental a fost ca a fost un excroc de cea mai joasa speta educat un porturile dubioase. Ca unii sau altii incearca acum sa-l scoata erou care ar fi luptat cu hidra cu sapte capete, e poveste de adormit copiii. Singurul scop al lui Basecu a fost propria persona si clica din preajma.

      • Daca unii pot sa formuleze idei care iti depasesc IQ-ul, asa cum rezulta chiar
        din aliasul pe care ti l-ai ales, nu inseamna ca l-au copiat de undeva.
        Cred ca mai aiurea a fost cum au actionat habaucii care in vara lui 2012 s-au infectat cu toate ineptiile la Antena3, RTV, Realitatea si apoi s-au repezit la referendumul de demitere fortat printr-o lovitura in Parlament de aceleasi partide care si azi fac acelasi rau ca atunci tarii..

  13. Răzbunare, desigur! Asta pentru că TB și-a permis să zgârie suprafața sistemului de putere politică și economică încropit de securiști + pcr și vopsit la repezeală în capitalism și economie de piață.
    A ieșit o creatură hidoasă, cu accente etno-grotești, vorba unuia dintre creatori: capitalism de cumetrie.
    Că și TB tot din sistem venea, e iarăși clar.
    Ce e de remarcat e cum vorbim iarăși exclusiv despre informatori și mai nimic despre secăturile care fructificau informațiile: securiștii reciclați în „oameni de afaceri”, politruci, consultanti sau angajați SRI, SIE, oameni de bază pentru mai toți decidenții politici autohtoni.

    • Tot nu ma dumiresc : jos cu informatorii, sus cu cei cere ii faceau pe informatori sa fie informatori ! Cum bine zice Noah :
      „Ce e de remarcat e cum vorbim iarăși exclusiv despre informatori și mai nimic despre secăturile care fructificau informațiile: securiștii reciclați în „oameni de afaceri”, politruci, consultanti sau angajați SRI, SIE, oameni de bază pentru mai toți decidenții politici autohtoni.”
      Din 20 de comentarii UNUL SINGUR care gaseste asta anormal !!!

  14. Articol interesant pe o tema sensibila – coabitarea lui T Basescu cu securitatea.
    Autorul aduce doua precizari, Prima ca n-a citit literatura de specialitate, adica motivatia judecatorilor care au dat sentinta, ci ca scrie din rarunchi. A doua in care popularizeaza linia de aparare a lui Basescu in fata instantei.
    Analiza contextului e la fel de interesanta.
    1. Principalul vinovat al dezvrajirii lui Basescu e CNSAS, o institutie care prima data a facut exces de zel, trimitand cazul in fata justiziei, si apoi a descoperit la pastile cailor scheletii din dulapul basist. Autorul bate obrazul CNSAS-ului care n-a deconspirat pana acum nici un securist candidat la presedintie.
    Observatia poate fi respinsa cu usurinta, intrucat candidatii n-au fost numerosi si nici nu s-a descoperit nimic compromitator pentru ei la vremea respectiva.
    Dosarele au ajuns la CNSAS pas cu pas, dupa o expresie celebra.
    Ar mai fi o explicatie, aceea ca complicii lui Basescu din CNSAS au stat cu fundu’ pe dosare atat timp cat a fost necesar. Adica pana la realegere.
    2. Actul delatiunii judecat in contextul epocii.
    La acest capitol, autorul incearca sa-l scoata inger pe cadetul Basescu, incadrandu-l la categoria tineri santajabili.
    In acest scop autorul construieste o teorie interesanta, pretinzand ca Basescu colabora intr-un mod absolut benign cu CI, care ghinion, era „penetrat” de securitate. Din pacate tineretea autorului ii joaca feste, intrucat orice recrut al acelor timpuri stia ca CI-stul unitatii e totuna cu securistul ei.
    Judecatorul de caz a tratat cu seriozitate dezvinovatirile tanarului cadet, iar cercetarile sale au descoperit ca Basescu mintea.
    Mai precis: „Traian Băsescu a recunoscut ca a furnizat ofiterului de contrainformatii militare doua note informative, dar s-a aparat sustinand ca nu a cunoscut faptul ca organele de Contrainformatii Militare faceau parte din structura fostei Securitati: „Curtea apreciaza ca, in mod rezonabil, aceasta aparare nu poate fi
    primita, deoarece, in primul rand, faptul ca Serviciile de contrainformatii faceau parte din structura Securitatii era prevazut expres intr-un act normativ publicat in Buletinul Oficial, iar paratul a aratat in fata instantei ca a urmat cursuri de legislatie la Institutul de Marina, astfel ca nu este plauzibil ca el s-a aflat in eroare sub acest aspect”. Nu e plauzibil.
    Iata si legea de care cadetul Basescu trebuia sa aiba cunostinta. „Curtea are in vedere ca in Decretul Consiliului de Stat nr.130/1972 privind infiintarea, organizarea si functionarea Ministerului de Interne (act normativ in vigoare de la 19 aprilie 1972 pana la 07 aprilie 1978, fiind abrogat si inlocuit prin Decretul nr.
    121/1978 ), republicat in Buletinul Oficial nr. 113 din 26 iulie 1973, respectiv in art.4, punctul I, denumit Atributii cu privire la organele de Securitate, se arata, la litera b), ca organele de Securitate organizezaza si desfasoara activitatea de contrainformatii militare, in scopul prevenirii, descoperirii si lichidarii actiunilor
    serviciilor de spionaj straine indreptate impotriva capacitatii de apararea a tarii si a fortelor armate ale Republicii Socialiste Romania,”
    Deci securistul era ceist.
    Celelalte doua puncte le voi comenta daca va fi cazul. Amandoua sunt argumentate destul de neconvingator.

    • „3. O LEGE”.
      In primul rand o observatie. Formularea autorului e la singular nu la plural.
      In al doilea rand, faptul ca autorul considera ca s-ar fi dat o lege pentru o singura persoana, nu e un argument serios. Odiseea condamnarii turnatorului Basescu s-a intins pe o perioada de 3 ani (2019-2022). Ce-ar fi dorit autorul? Ca in tot acest interval, parlamentul sa se abtina de a amenda o lege, pana cand paratul ar fi fost achitat de acuzatii, si abia apoi sa umble la lege?
      In fine, speranta in CEDO e iluzorie. CEDO judeca strict pe proces, nu pe legea concomitenta sau ba, care l-ar fi deposedat ilegal de privilegii pe fostul presedinte. Si nici nu judeca sentinta, ci se apleaca asupra conditiilor procesuale in care s-a desfasurat actul de judecata. Atat. Si mai ales CEDO nu va schimba definita turnatorului roman, astfel incat acesta sa scoata basmaua curata.
      Dupa parerea mea, Basescu a jucat prost. Daca in 2019 n-ar fi contestat sentinta, si-ar fi putut pastra privilegiile chiar si in ziua de azi, intrucat prezumtia autorului (o lege pentru un caz particular) ar fi avut temei.
      4. Aici autorul nu e de acord in nici un chip asupra conditiei de retragere a garzilor de corp atasate de SPP. Mie chestiunea mi se pare putin importanta.

      Epilogul.
      Autorul vede o a treia suspendare, cand de fapt e ceva mult mai grav. E vorba din excluderea lui T Basescu din clubul fostilor presedinti merituosi. Cam asa va fi retinut Basescu in istorie: ca un presedinte sperjur, care a mintit on mod repetat alegatorii sai, atunci cand semna declaratii cum ca el nu a avut de-a face cu
      securitatea, desi el stia precis contrariul.

      • Partea asta cu ”președintele care a mințit în mod repetat alegătorii” e adevărată, însă alții, care rămân în ”clubul foștilor președinți merituoși”, au făcut lucruri mult mai grave. Președinții dvs ”merituoși” ar fi ținut România la remorca Rusiei cu mare entuziasm.

        Justiția românească e așa cum e, iar faptul că unii nu au condamnări penale pentru faptele comise nu înseamnă că sunt nevinovați. ”innocent” și ”not guilty” nu înseamnă același lucru, iar ”innocent” nu e niciunul din președinții României.

  15. Da, un articol scris bine si mai ales excelent argumentat. Incerc sa raspund la o intrebare a autorului :Ce-o fi fost în mintea legiuitorilor de au ajuns la o asemenea absurditate? Legea a fost facuta ca sa il umileasca pe Basescu. De cine?, -de Dan Voiculescu, Varanul, cadru de baza al Securitatii. Cum? La ultimele alegeri deputatele Cataniciu si Gavrilescu, foste ALDE, dar noi membri in partidul lui Dan Voiculescu, au fost alese in Parlament pe listele PSD! Ele au initiat legea in 2020. Parlamentul putea sa nu o voteze, dar PSD si PNL si mai ales partidul copiilor marilor securisti transformati peste noapte in oameni de afaceri si experti in intelligence-USR,au votat legea in 2021. Doamnele se vor intoarce probabil in PNL dupa fuziunea PNL si ALDE.

    PS1 Epilog -daca CEDO va avea o zi buna,si va vedea ca o lege a fost facuta cu dedicatie, in timpul unui proces, pentru o singura persoana, fie ea si Traian Basescu, indiferent pentru care motive, Basescu va castiga. Desigur legea e constitutionala, dar incalca multe principii de drept.
    Si daca ar fi singura…pai ce lege e aia a CNSAS, unde numai turnatorii sunt pedepsiti si ofiterii de Secu nu? A scris Gabriel Andreescu un foarte bun articol pe tema asta de curand pe Contributors.
    PS2 Nu sunt de partea lui Traian Basecu in turnatoriile le-a facut! Putea sa nu le faca ,asa cum multi altii nu le-au facut!

    • E prea simplu sa spui „Dan Voiculescu”. Nu uita ca TB a fost sustinut de PNL(PD). Adica partidul lui sa voteze legea in cirdasie cu PSD spune ceva despre razbunarile din PNL. Insa tot a razbunare pute, asa ca sint curios ce va spune CEDO, daca ajunge acolo. Ar fi inca o palma justitiei romanesti daca cetatenii romani nu-si gasesc justitia in RO si trebuie s-o cauta la europeni.

    • Basescu Traian fostul sef al CSAT timp de 10 ani (alaturi de mafiotul fugar Ghita) pe fondal de carciuma:
      „Statul roman este un stat mafiot” https://www.youtube.com/watch?v=bgaU-vnsnsI

      PS1 cel tarziu dupa asocierea cu Udrea Elena, Cocos Dorin, Andronic Dan, mutarea lui Bica Alina de la butoanele bancomatului ANRP la conducerea DIICOT, incuscrirea cu Prinsu Pol, etc, romanii trebuiau sa isi aleaga un nou presedinte (spre exemplu pe Geoana).

      PS2 Last but not least, cum comentati si eforturile senatorului Basescu Traian depuse (cot-la-cot cu Dragnea Liviu) in scopul punerii justitiei sub papuc prin infiintarea Sectiei Speciale „SS”? Dupa atatia ani de la aderare, Romania este in continuare monitorizata MCV si evident nu a reusit sa fie primita in Schengen. Basescu Traian este un pro-american reformist de dreapra, cinstit, mereu corect si cu intentii bune, victima parlamentarilor (corupti /ciugulitori si ei de la Cocosi,Popoviciu, Buzaianu, Ioan Nicolae, membrii grupului de la Monaco, etc) huoo neomarxistii de la Bruxelles, Germania si Olanda!

  16. https://www.mediafax.ro/social/alro-slatina-cum-a-esuat-cercetarea-privind-privatizarea-singurei-companii-producatoare-de-aluminiu-din-romania-ambele-dosare-au-fost-inchise-unul-de-diicot-in-2010-altul-recent-de-dna-17009045

    E doar un exemplu de coruptie transpartinica si sistemica.

    https://newsweek.ro/politica/elena-udrea-mai-are-inca-doua-dosare-ea-risca-o-majorare-a-pedepsei-de-6-ani

    Pina si fata lui Basescu a primit o condamnare de 5 ani care sper sa fie definitiva.

    Nu stiu de ce unii romani inca mai gindesc ideologic si-si imagineaza ca ar exista politicieni la virf fara pata.

  17. O alta perla a autorului e legata de fantezia „disparitiei la rusi”. Sa intelegem ca fostul presedinte, acum parlamentar european, e insotit de o garda de corp si la Bruxelles, care garda de corp il impiedica sa fuga la rusi? Asta e misiunea garzii de corp, sa il impiedice pe cel protejat sa ia un avion incotro vrea el sau sa intre in ambasada unei terte tari?

    Articolul e un fel de ciur filosofic, incepind cu punctul 1. E drept ca justitia romana e selectiva, asta o stim si o vedem cu totii, insa trebuie sa sarim in sus ca daca altii nu au fost condamnati, atunci de ce sa fie condamnat Basescu? E scandalos ca CNSAS l-a scos basma curata atitia ani, desi sint sigur ca documentele erau accesibile, insa fiecare caz trebuie judecat pe merit. A turnat? Da. A si mintit in continuare in legatura cu turnatoria? Da. Atunci ce mai atita tura-vura.

    Cititi si articolele lui Marius Oprea din Observator Cultural (citez doar unul dintre ele):
    https://www.observatorcultural.ro/articol/complicii-turnatorului-basescu-de-la-securitate-la-cnsas/

    Sincer vorbind, daca era vorba de Rusia sinuciderea functionarei care lucra la dosarul lui Basescu la CNSAS am fi privit-o toti ca pe o interventie a KGB-ului, scuzati FSB-ului.

    • Alt cititor si mai critic.
      Ce legatura are protectia oferita de Parlamentul european cu legea ce ar trebui sa-l protejeze si dupa ce nu mai e parlamentar european? E alta prefectura.
      Ce a spus CNSAS a fost judecat in final la tribunal, pt. ca aia e ce conteaza, nu doar o adeverinta CNSAS. TB are tot dreptul sa creada in nevinovatia sa, iar pt. ca faptele sint interpretabile, tribunalul suprem in final a hotarit altceva. Simplu. In aceste cazuri nu se pune problema de cine si cind a gresit, ci ca justitia primeaza in final. Cind? Cindva. Pt. TB acum.
      Problema aici (in fara de colaborarea lui TB) e senzatia puternica de razbunare a cuiva, ce poate fi chiar rasturnata de CEDO. Inca se mai joaca, probabil.

      • @Unu-2.

        N-ai inteles nimic din text. Basescu e parlamentar european. Protectia de care s-a bucurat pina acum (nu protectie oferita de parlamentul european ci de bodyguarzii pe care i-a pierdut) nu are nimic de-a face cu ipoteza fantasmagorica a „plecarii la rusi” introdusa de dl. Cioaba. Bodyguarzii sint ca sa-l protejeze, nu sa-l impiedice sa tradeze.

        /

  18. Nu e nicio viciere prin particularizare a actului legiferării! Dimpotrivă, este o lacună uriașă: decăderea celor din guvern și președinție din drepturi, în cazuri de abateri grave, ar trebui specificată în Constituție, nu în vreo lege pe care un parlament (și mai) tembel ar putea-o anula într-o bună zi.
    TB nu e o victimă, e o greșeală a istoriei, pe care vom mai continua să o plătim atâta timp cât numeroși politicieni de joasă factură (ca și el), vor ocupa funcții în statul român și care vor crede (ca și el, n-am dubii), că gargara bate morala. Fiindcă pe-aici e punctul fierbinte al discuțiunii, nu „realizărili”, nici „procedurili”.
    Nu poți să conduci țara ca un han al Hoardei de Aur, iar când ai căzut de pe cal, să invoci principiille cavalerismului occidental și să-ncepi să te-nchini cu fața înspre Bruxelles.

    • „Nu poți să conduci țara ca un han al Hoardei de Aur, iar când ai căzut de pe cal, să invoci principiille cavalerismului occidental și să-ncepi să te-nchini cu fața înspre Bruxelles.”

      O fraza memorabila. Desi nu sunt convins ca mai exista pe undeva prin lume cavalerismul occidental. De la La Chanson de Roland au trecut multe generații.

  19. Se închide după condamnarea Elenei Udrea o epocă și nu începe alta. E și ingratitudinea unora aici. Tovarășul Ion Iliescu, înainte de a emana și a chema minerii, a fost șef județean absolut peste securitate, implicat și în epurările din universități după anul Goma-Labiș 1956. Literar, se vede doar că sistemul l-a pedepsit pe Băsescu pentru c-a pus accentul pe intelectuali, a condamnat comunismul și mai ales a creat momentul anticorupție Kovesi. Normal era să fie mai multă presă în România care să sublinieze protejarea foarte atentă în ultimii ani a lui Iliescu.

  20. Dacă Petrov va divulga secrete forțelor străine chiar și rușilor va suporta rigorile legii deoarece a depus un jurământ.Atunci orice soldat ce a depus un jurământ ar trebui să aibă… pază!
    Știu, știu,o să spuneți că TB știe mai multe secrete ca un segent să zicem.Dar jurământul e… ACELAȘI!

    • Juramintul nu te apara cind vine vorba de viata cuiva, iar viata are prioritate. Si soldatii jura credinta, dar apoi cind situatia pe front e de cacao legile internationale ii apara daca se predau. Acela nu e o incalcare a juramintului? Degeaba trimbiteaza unii ca ar fi tradatori si au incalcat juramintul, pt. ca legile ii apara ca POW.
      La fel si Basescu, daca viata i-ar fi pusa in pericol nimeni nu l-ar condamna legal ca a incalcat un juramint.
      Sigur, legile nescrise se aplica un pic altfel, si s-ar putea sa nu mai poata fi condamnat pt. ca nu mai e, insa aia e altceva. Sa nu ne bazam prea mult pe juraminte si tratate internationale care ne-ar apara virginitatea.

  21. Tamtamul lustrației de la începutul anilor 90 nu-și avea rostul. S-a încercat atunci blocarea votului popular printr-o lege. Toți știau atunci cine și de unde își trage seva Iliescu, dar a fost votat. Poate tocmai pentru că se știa că a fost comunist, dar marginalizat in partid. Băsescu, in schimb, fusese promovat: cadru tânăr, de nădejde in guvernul Dăscălescu. Si asta chiar după ce statul român plătise bani grei pentru a-l face specialist de vârf al Marinei comerciale. Dar asta e altă poveste.
    Probabil ca Base n-ar fi fost votat in anii 90 altundeva decât la Vaslui. La primele mineriade ar fi fost prea devreme pentru cariera sa politica sa scoată vreun sunet: majoritatea alegătorilor erau feseniști și au fost de partea autorităților și a minerilor. Dar era evident că eșalonul doi era prea mic pentru orgoliul imens al viitorului șef de stat.
    Base a fost un președinte mediocru, nu pentru faptul că nu ar fi încurajat asanarea corupției, ci pentru că a deturnat acest scop, folosindu-l mai ales pentru poleirea propriei imagini. Condamnarea lui Năstase sau a lui Fenechiu nu reprezintă decât victorii punctuale, nicidecum un succes sistemic, mai ales când pe de altă parte ne-am pricopsit cu Udrea, Blejnar, Bica, Elena sau Mircea Basescu. Șuvoiul nu a fost stăvilit, ci doar reorientat.
    Și totuși nu-i pot purta ură fostului președinte și cred că acum i se face o mare nedreptate. Cum-necum românii l-au vrut, iar asta nu se poate șterge cu legi nedrepte. Exact așa cum lustrația ar fi trebuit să fie la urne in anii 90 și nu in parlament, tot astfel “reglementarile” postfactum de azi sunt irelevante.

  22. Singurul secret interesant al lui Base e cum a lasat-o „necapsata” pe Udrea. Acest secret il pot afla rusii fara sa fie afectate interesele Romaniei…

    E un parsiv si un mincinos enervant si las. Intr-atat de mult ca ar trebui pedepsit pentru asta.
    Nu se va dovedi la CEDO ca este o lege data cu dedicatie. Ii priveste pe toti fostii presedinti ai Romaniei, doar ca doar unul a fost turnator si atat de nesimtit incat a semnat declaratii mincinoase pe proprie raspundere in mod repetat.

  23. Ciudatul domn HARALD oferă informații false! Militarii în termen, dar și toți ceilalți militari din Ministerul Apărării Naționale – ofițeri, subofițeri, maiștri militari (militari de carieră), nu aveau asupra lor muniție activă (de război). Singura situație în care muniția activă era în posesia militarilor era efectuarea serviciului zilnic de gardă – pentru AKM, 30 cartușe -, ori pentru ofițerii de serviciu – 6 cartușe pentru pistol. Ofițerii de contrainformații (ofițeri de securitate) purtau uniforma (culoarea) armatei terestre, marinei ori aviației, iar semnul de armă era cel al comandantului structurii militare în care era încadrat. Dacă comandantul era ofițer de infanterie, CI-istul purta uniforma de culoare kaki, cu culorile epoleților (petlițelor, vipușca etc.) roșii – uniforma comandantului!

    • noua ne dadeau un fel de sabii ninja, sa nu ne facem de ras cu kalashnikoave descarcate; si chiar le foloseam cu succes si indemanare, cand ne scoteau la munci agricole

    • Cu ce crezi că se făcea ”paza și apărarea frontierei de stat”, meștere? Cu pistoale cu apă? :)

      În condiții normale, militarii primeau 60 de cartușe ”muniție de război”. Asta însemnând de două ori pe zi, câte 4 ore. În stare de alertă, primeau 120 de cartușe, de 3 ori pe zi câte 4 ore. Până și santinela avea același regim, deși nu ieșea pe poartă.

      Când comandantul subunității sau unul dintre subofițeri mergeau și ei în pază (se mai întâmpla câteodată) primeau fiecare AK-47-le lui și aceeași cantitate de muniție ca oricare dintre militarii în termen. Pistoalele erau opționale, dacă îl cerea i-l dădeam, dacă nu, nu. Dar AK-47-le nu era opțional, nici măcar cadrele n-aveau ce căuta în frontieră fără armă și muniție.

      Mai departe: chiar crezi că unitățile de grăniceri aveau la comandă ofițeri de infanterie? La noi era un fel de batalion disciplinar pentru cadre (asta ar trebui să fie suficient ca să-ți dai seama unde se desfășurau lucrurile). Fiecare ofițer și subofițer își păstra uniforma proprie, cu petlițele proprii, cu semnele de armă proprii și cu vipușca proprie.

      Cel cu uniforma bleumarin era la Brigadă. N-o să-ți spun care Brigadă, ar trebui să poți deduce singur, dar și tu vorbești pe de rost, la fel ca și cel de mai sus.

      • La noi (infanterie TR, Timisoara) a fost incartiruita pentru vreo luna o companie de graniceri care urmau sa mearga pe granita de vest. Cu tot cu ofiterii lor. Ce-am dus-o noi rau ca si-au batut ciucii aia joc 9 luni de vietile noastre de adolescenti studenti deocamdata doar cu numele (a, si cu tresa aia rosie, lucru mare, ce sa spun) dar aia era mai nimic fata de ce vieti aveau viitorii graniceri.

        • Pentru granița cu sârbii au fost întotdeauna selectați psihopații de toate gradele :)

          La noi lucrurile erau mai simple tocmai datorită cadrelor aflate acolo din motive disciplinare: multe dintre ele nu dădeau doi bani pe armata română, dar unitatea trebuia să funcționeze totuși în vreun fel, așa că militarii în termen o făceau să funcționeze. De câte ori aveau loc incidente (părăsirea postului, sinucideri etc.) ele se întâmplau cu cadre la continuitate, nu cu militari în termen.

          Btw, am făcut armata cu cai. La propriu! :)

    • Harald face doar o mică confuzie, cei în uniformă bleumarin erau procurori și judecători militari. Arma la care serveau se chema ”justiție”, pentru că atunci, ca și acum, justiția era o armă. Și tot atunci, ca și acum, securist, CI-st, judecător sau procuror, executau ordine și erau același drac, adică slugile puterii.

  24. intotdeauna mai e loc de adaugat multe legi tampite la o legislatie deja tampita;
    in cazul Basescu nu am auzit sa fi fost indeplinita nici o conditie minimala care sa defineasca un statut de turnator:
    a) cineva sa fi avut de suferit in urma turnatoriilor „dovedite”;
    b) sa existe macar dovada unei plati pentru serviciile de „turnatorie”
    altfel orice declaratie, raport sau marturie devine turnatorie;
    parintii mei, spre exemplu, au trebuit sa dea cu subsemnatul in legatura cu un cetatean strain care s-a imbatat si si-a pierdut pasaportul; poate ca li s-a dat si nume conspirative, ca e procedura standard de protectie a martorilor;

    • „in cazul Basescu nu am auzit sa fi fost indeplinita nici o conditie minimala care sa defineasca un statut de turnator:” (prototipescu)
      Daca nu auzi, atunci citeste motivatia sentintei date de CA Bucuresti in cazul turnatorului Basescu (citez de pe ziaredotcom):

      „Cand esti declarat colaborator

      Sunt de ajuns cele doua note informative, pentru a-l declara pe Basescu colaborator al Securitatii? Iata cum motiveaza Curtea de Apel Bucuresti.

      Potrivit actelor normative care defineste colaboratorul Securitatii, in concordanta cu o decizie a CCR, unei persoane ii este constatata calitatea de colaborator al Securitatii daca indeplineste, in mod cumulativ, urmatoarele trei conditii:
      1) Sa furnizeze informatii, precum note si rapoarte scrise, catre lucratorii Securitatii;
      2) Prin acele informatii sa se denunte activitati sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
      3) Furnizarea informatiilor sa vizeze ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

      Prima conditie: „Indeplinita!”
      A doua conditie: „Indeplinita!”
      A treia conditie: „Indeplinita!”

      Concluzia Curtii de Apel Bucuresti: „Pe cale de consecinta, fiind indeplinite toate conditiile legale evocate anterior, Curtea apreciaza ca prezenta actiune este intemeiata, urmand a o admite, in temeiul art.11 rap.la art.2 lit.b din OUG 24/2008, astfel incat va constata calitatea de colaborator al Securitatii in privinta paratului.”

      Dupa cum am aratat, ultimul cuvant in acest caz il va avea Inalta Curte.”

      • Gresita interpretarea dv. A oferit informatii, dar ce fel si cu ce consecinte si cui a ingradit drepturile omului. In comunism toti am avut drepturile omului ingradite. FIecare trebuie judecat in contextul istoric pe care l-a trait. CEDO daca constata ca informatile oferite nu au dus la moartea cuiva ori distrugere profesionala, atunci T.B are sanse de castig, cu toate bilele negre
        si gafele adunate ca presedinte.

    • CNSAS produce „certificate” de „colaborare” sau „necolaborare” cu Securitatea comunista, nu de „turnator”.

      Prin urmare, Basescu nu poate fi (si nu e) anchetat pentru ca a fost „turnator”. Nici macar pentru ca a „colaborat cu Securitatea” nu e anchetat.

      El e anchetat acum pentru fals în declarații în formă continuată. Din 2000, de cînd a candidat pentru funcția de primar general al Capitalei, Traian Băsescu tot declară pe proprie răspundere că n-a colaborat cu Securitatea. E o situatie asemanatoare cu „lying under oath” la americani.

      Depozitiile mincinoase in fata Congresului american („even if you’re not under oath”) pot sa coste pina la 5 ani de puscarie indiferent cit de marunte sint minciunile. Dacă se descoperă că o persoană a mințit în timpul unei audieri sau al unei anchete a Congresului, sau pur și simplu a mințit un agent FBI sau un alt agent federal, poate fi condamnată la închisoare. Si asta chiar se intimpla daca esti un oarecare. Daca insa te cheama Caspar Weinberger, John Poindexter, Hillary Clinton, James Clapper, Andrew McCabe, Anthony Fauci… se gasesc solutii de avarie, se inchide un ochi, se pune batista pe tambal, se rezolva cu niste scuze formale etc.

      Vom vedea in curind daca Basescu a fost lasat din brate si a redevenit un pi(et)on oarecare. Ca mine, ca tine.

      • calitatea de „turnator” e o porecla ce vizeaza colaborarea cu o o politie politica represiva; cat timp nu sunt indeplinite conditiile a) si b) orice forma de colaborare tangentiala e irelevanta, macar cum nimeni nu pune la socoteala colaborarea cu militia, procuratura si granicerii; securitatea era o institutie reformata si discreta comparativ cu bulanul militiei, cruzimea sistemului judiciar si glontul granicerilor;
        sau macar cum spune dl.Hex mai sus:
        „3) Furnizarea informatiilor sa vizeze ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.” – conditie cumulativa, dar inca foarte subtire; dupa definitia asta majoritatea populatiei face si in prezent politie politica

      • @HL MAN
        sa facem un exercitiu de logica:
        – dumneata declari acum ca ai dreptate;
        – dupa o vreme, un tribunal decide ca nu ai avut dreptate;
        rezulta ca ai dat o declaratie falsa si esti pasibil de o condamnare ?

        acum combatem „colaborarea cu securitatea” la fel cum securitatea combatea colaborarea cu „dusmanii poporului”

  25. Si dai si dai cu bita in Basescu, 57 de comentarii din care numai 3 (TREI !!!) isi aduc aminte : „pai ce lege e aia a CNSAS, unde numai turnatorii sunt pedepsiti si ofiterii de Secu nu?” (citat Matrix). In rest, totul e in regula, e normal sa fie asa, ura si la gara ! Uite de-aia n-are ursul coada…

  26. Si dai si dai cu bita in Basescu, 57 de comentarii din care numai 3 (TREI !!!) isi aduc aminte : „pai ce lege e aia a CNSAS, unde numai turnatorii sunt pedepsiti si ofiterii de Secu nu?” (citat Matrix). In rest, totul e in regula, e normal sa fie asa, ura si la gara ! Uite de-aia n-are ursul coada…

    • Da, mare este pacatul ca nu a trecut Legea Lustratiei. Trebuie amintit insa, ca fesenistul Basescu Traian (adjunctul lui Roman Petre) se numara printre opozantii Punctului Nr. 8 din Proclamatia de la Timisoara. Prin anul 2013, declarase de la pupitrul Presidentiei Romaniei ca este prea tarziu. Trebuie sa va puneti si intrebarea de ce nu i-a facilitat lui Kovesi accesul la arhivele Mineriadei daca tot a numit-o procuror de caz! In fine, prin participarea la obstructia si controlul justitiei (infiintarea Sectiei Speciale alaturi de Dragnea, mafiotul Ghita, etc) Basescu Traian si-a dat incaodata arama pe fata. A evidentiat ca a fost inapt pentru functia de presedinte, deoarece a refuzat respectarea statului de drept – o regula specifica si indespensabila a democratiilor liberale euroatlantice.

      • ”democrațiile liberale euroatlantice” fiind acelea bazate pe premieri cu câte 4 mandate (Merkel, Rutte) și pe împărțirea funcțiilor în stat cu 6 luni înainte de alegeri (Merkel + Steinmeier, înainte de alegerile din 2017).

        Democrațiile europene sunt simplă butaforie toate, iar democrația americană a demonstrat tot ce poate la alegerile prezidențiale din 2020.

        P.S. Țările comuniste aveau democrațiile lor ”populare”, Ion Iliescu avea democrația lui ”originală”, iar în prezent formula propagandistică e democrații ”liberale”.

        Statul tău de drept e cât se poate de strâmb. Ai votat tu vreodată pentru Ursula sau pentru Juncker?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Catalin Cioaba
Catalin Cioaba
cercetător postdoctoral, Universitatea Bucureşti A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Filosofie la Universitatea Bucureşti, unde a obţinut doctoratul în anul 2005 cu o teză despre Martin Heidegger. Autor al mai multor traduceri importante din Martin Heidegger şi Ludwig Wittgenstein. Stagii de cercetare în Germania, Franţa şi Austria.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro