duminică, aprilie 21, 2024

A venit primăvara: bate tonul la vârf, ies discursurile fiscale la plimbare, de ce ne-ar interesa… monitorizarea orizontală?!

”Tonul la vârf/Tone at the top”. Termenul acesta face parte din jargonul modern al corporațiilor (americane) și se referă la angajamentul declarat de board-ul de conducere privind etica în afaceri.

Termenul are ironia lui, pentru că, în mod evident, nu e suficient să ai un discurs exemplar, clamând sus și tare noi nu, noi niciodată sau, după caz, noi întotdeauna. În pragmatismul lor, companiile au înțeles, de voie, de nevoie că trebuie să mai adauge ceva –  proceduri clare, mecanisme interne funcționale de verificare și control, sisteme de protecție astfel încât obiectivele să nu intre în contradicție unul cu altul, iar discursul din afară să se potrivească cu cel din interior.

Pe scurt, e nevoie să arate că își pun cuvintele în practică (a nu se folosi traducerea literală  ”plimbă vorba”/ ”walk the talk”, din echivalentul britanic) știut fiind că, în multe cazuri peștele de la cap… (același sens și în engleză”A fish rots from the head down„).

La acest tip de pragmatism mă gândeam, auzindu-l, săptămâna trecută, pe premier cum complimentează un auditoriu format din oameni de afaceri la AmCham: ”Voi încerca să fiu pragmatic, așa cum am învățat de la dumneavoastră”. Doar că apoi le-a spus să se întoarcă la planurile lor de investiții, pentru că ”nu vom mări taxe. Este nevoie de predictibilitate, investițiile nu se pot face doar pe vorbe, obiectivul nostru comun este să stabilim ce avem de făcut împreună pentru ca firmele dumneavoastră să aibă un profit cât mai mare”.

100% de acord cu acest ton care vine de la top-ul cel mai avizat. Dar pe ce ne bazăm?, suna o întrebare celebră. De remarcat, totuși, performanța politică ca, pe de-o parte, să ceri planuri mărețe de investiții, iar de cealaltă să îi pui la stâlp pe toți care nu sunt în stare să raporteze o amărâtă profitabilitate peste 6,25%, luându-le, cu orice preț, o taxă anuală de minimum 500 de mii de euro (deja celebrul și incorectul ”impozit minim pe cifra de afaceri”).

Tot săptămâna trecută, un alt exercițiu de sezon, din partea ministrului de finanțe. ”Nu există niciun motiv pentru care țara noastră să adopte un sistem de impozitare progresiv. Sigur că este datoria Ministerului de Finanțe să facă diferite analize, unele chiar sugerate de organismele financiare internaționale. Nu avem, însă, în plan să schimbăm cota unică. Datorită ei suntem competitivi fiscal în cursa pentru atragerea de investitori”.

Mă bucur că la Ministerul de Finanțe e timp să se facă analize așa, de ochii organismelor internaționale. Ce spun aceste analize? De ce nu vedem și noi rezultatele? Poate sunt cifre pe care nu avem cum să le știm din-afară, de ce să le ținem sub obroc? Hai să tranșăm odată chestiunea și să lăsăm ideologia, că doar n-o s-o ținem doar în ani electorali! (1)

Și apoi, dacă apărăm cota unică așa cum ne zbatem să câștigăm cursa competitivității fiscale (sper că e vorba de cursa ca alergare!) … mai că ne putem face o idee ce sistem de impozitare ne așteaptă de la anul!

Urmează un studiu de caz mai degrabă despre cum să nu trezești investitorii! Mai întâi le spui doar atât ”monitorizare orizontală”! Le arăți un ordin și niște anexe publicate sec pe 15 ianuarie, fără nicio minimă informare/introducere, pe secțiunea mari contribuabili a site-ului ANAF (nu s-au publicat și în Monitorul Oficial).  Le spui că ”se aprobă implementarea proiectului pilot Monitorizare pe orizontală pentru marii contribuabili, termenul utilizat pe plan internațional pentru controlul în timp real al marilor contribuabili selectați”. Că în ianuarie se transmit invitații de participare tuturor contribuabililor mari care se califică să participe la program, că eventualele cereri de participare se depun până pe 15 februarie, iar ANAF le analizează până pe 29 februarie și desemnează cinci participanți. Apoi, nu le mai spui nimic. Pentru câți s-a trimis invitația, câți au răspuns, câți au fost selectați? Repaus la orizontală!

Pentru cei care vă veți întreba de ce ar trebui monitorizat acest program obscur, am să răspund scurt: pentru că miza e prea mare pentru a rămâne obscur!

Termenul ”monitorizare orizontală” începe să facă parte din jargonul modern al administrațiilor fiscale. Acestea se angajează să intre într-un parteneriat contractual cu plătitorul lor de taxe, pe care îl vor numi client. De aici și ideea de orizontal – ambele părți sunt la același nivel, se uită ochi în ochi (2). Sigur, poziția nu e chiar de egalitate, pentru că administrația nu se dezice de rolul principal de monitorizare și control, doar că și-l exercită într-un alt stil bazat pe încredere, transparență și înțelegere reciprocă. Iar această triadă derivă dintr-un design foarte pragmatic: în primul rând administrația și clientul său își desemnează câte un reprezentant, prin carte vor menține deschis în permanență un canal de dialog.

De ce fac asta? Primul câștig pentru ambele părți este că, astfel, pot înțelege mai bine poziția celuilalt: statul înțelege specificul activității și riscurile clientului; clientul înțelege nevoia de informație a administrației și este dispus chiar să se inspecteze singur, printr-un mecanism intern de control.  Câștigurile merg mai departe: administrația are siguranța sumelor pe care le încasează (la timp, nota bene) de la un client mai bine informat, care își urăște mai puțin taxele (3), plus că își poate direcționa mai bine resursele către controlul adevăraților infractori fiscali; clientul obține mai multă siguranță fiscală (în timp real, nota bene) și astfel conformarea fiscală îl costă mai puțin. (4)

Acesta nu este un tablou idilic, ci pur pragmatic. Atât de pragmatic, încât britanicii, pionierii sistemului de customer relationship management în administrația fiscală, i-au inclus din oficiu în program pe marii contribuabili. Mizează astfel nu doar e avantajele strict fiscale amintite mai sus, dar dau și un semnal radical de competitivitate fiscală în cursa pentru atragerea investitorilor.  

Olandezii, primii care au pus pe piață termenul de monitorizare orizontală, au păstrat ideea inițială de aderare voluntară pentru categoria de mari companii, dar primele 100 sunt acum prinse în programe individuale de supervizare. (5)

Citind acestea, întrebați-mă să vă-întreb: de ce Fiscul nostru nu face mai mult zgomot, de ce nu se laudă, pur și simplu, din moment ce face un lucru bun, doar se aliniază la o bună practică internațională?

Poate e chestiune de interpretare a ce înseamnă aliniere. Oare chiar vrem sau o facem așa, să nu se zică că nu am încercat și noi, mai ales că avem și ”acord de parteneriat cu Administrația Fiscală din Austria” – cum scrie în invitația către contribuabil?

Primul semn de întrebare apare chiar în privința acestui contribuabil invitat. Cine e el? Aflăm că sunt eligibili doar cei care ”dețin un sistem de proceduri și control al impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, au un comportament fiscal adecvat, nu fac parte dintr-un grup fiscal și nu au o activitate complexă”. Ei bine … o întrebare simplă: cum arată o afacere, și încă una mare, care nu e complexă? Ce trebuie să facă acel contribuabil de să merite să-i spună chiar partenerul său, ANAF-ul, felicitări, ai o activitate simplă, chiar foarte simplă! (Cât privește grupul fiscal – încă o dată se dovedește cât de mult are Fiscul la suflet această facilitate, iarăși obișnuită în afară, dar atât de greu smulsă de mediul de afaceri de la noi, acum doi ani).

Și să spunem că ar fi valabilă această categorisire. Dar, până la urmă, care e interesul tău ca Fisc – să-i ții aproape pe cei complecși sau pe ăi mai simpli? Mai departe: interesul tău e să le spui clar de la început ce vrei de la ei sau să-i bagi și mai mult în ceață? Este o întrebare legitimă, dacă vezi cum începe cererea pe care trebuie să o completeze un (simplu) doritor: ”Dețineți un sistem de proceduri de control al impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat? Da/Nu. Dacă nu dețineți, atunci nu mai este necesar să completați în continuare cererea întrucât nu vă calificați pentru înscrierea în programul pilot”.

Am mai citit cum și contribuabili de pe alte meleaguri sunt în dubii, ce să facă dacă primesc invitația de parteneriat. Chiar și cei care sunt mulțumiți de relația actuală pe care o au cu inspectorul lor, tot se întreabă, firesc, ce m-ar aștepta dacă nu dau curs invitației, odată primite? (6)

Dar să ne închipuim acum dilema contribuabilului român care se apucă el și trimite o cerere: dacă bifează ”NU”… n-are de lucru? Dacă bifează ”DA” … și dacă nu e bine ce am eu, că nu scrie nicăieri cum trebuie să arate un sistem intern de control.

Nu ar fi fost mai normal ca o administrație, bucuroasă că măcar are doritori, să fi zis – uite, dacă ai intrat în program, construim împreună sistemul acesta, să arate așa și așa, că eu de sistemul tău am nevoie, nu să te prind pe tine că nu ai așa ceva. Încă o dată, ajută-l pe contribuabil să-și depășească temerile inerente, pentru că el alege de bunăvoie să-și pună toate cărțile pe masă, el vine și îți spune uite am de gând să fac tranzacția asta, să iau decizia asta și tu, Fisc, poți să-i spui, în timp real, dacă ești sau nu de acord cu el. Gândește-te doar ce avantaj ai tu, ca Fisc, nu mai trebuie să culegi informațiile la 2,3-5 ani de când s-a produs tranzacția, când o să te duci în inspecția post-factum!

Tocmai pentru că este vorba de un nou joc, ce sens are să plusezi, spunându-i partenerului tău ”programul pilot de monitorizare pe orizontală vizează doar impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată și este un control în timp real al unui an fiscal constând în 4 acțiuni de control fiscal realizate după finalizarea fiecărui trimestru”. Citim și recitim. Orice ar fi, orice ai face, ai parte de patru controale pe an, dintr-un foc! Ce va zice contribuabilul român, să audă că la olandezi scrie doar atât ”administrația fiscală își ajustează forma și intensitatea supervizării la calitatea controlului intern, auditului intern și extern”. (7)

La noi, unde e încrederea? Că doar așa scrie în contractul dintre părți: ”Organul fiscal central competent și Contribuabilul lucrează împreună, bazându-se pe cooperare, transparență și încredere reciprocă pentru realizarea unei conformări fiscale corecte și la timp”.

Și, apropo, unde e înțelegerea? Parcă triada era încredere, transparență și înțelegere reciprocă! Așa am întâlnit-o în  orice referire la programe de parteneriat, că e la olandezi, la austrieci sau australieni, la bulgari sau polonezi. ”Înțelegerea reciprocă/mutual understanding – înseamnă cunoașterea pozițiilor și intereselor celor două părți. Înțelegerea implică că părțile cooperează în mod conștient în interesul comun, care este îndeplinirea corectă a obligațiilor” – scrie pe site-ul Fiscului polonez (aici, despre experiența programului-pilot).

De ce ai noștri se feresc să pomenească măcar o dată de ”înțelegere”?! Ah, că poate și acest understanding să fie citit, cu suspiciune, și ca un aranjament, eventual ascuns? Dar aceeași suspiciune nu planează și asupra olandezilor, austriecilor, bulgarilor sau polonezilor? Nu ferindu-te de cuvinte elimini suspiciunea!

Aparent, ANAF are justificare pentru lipsa de înțelegere – așa se cere de la vârful politic. Cum să te apuci să scrii că ai înțelegere față de (marele) contribuabil când mesajul subliminal este că acesta trebuie privit cu prezumția de vinovăție (doar d-aia i-au impus un impozit minim atât de consistent, nu?)?

Dar vin și spun, cum o făceam vara trecută (8) să înțelegem noi, contribuabilii, cu empatie, că asupra acestor oameni de la Fisc se pune o mare presiune. Dar și ei, oamenii de la Fisc, să înțeleagă că trebuie să se lupte pentru clientul lor, pentru a-i apăra nevoile de claritate și siguranță fiscală.

Rezistați, stimați parteneri de la ANAF, rezistați tentației de a-i cere clientului să se îngroape în maldăre de hârtii, doar pentru că așa se cere, ori de a-l arunca în bezna unor norme și interpretări abuzive, pe principiul că nu voi ați făcut legea neclară! Oricât ne-am iluziona ascultând toaca electorală, minunile n-or să vină de la niște instrumente tehnice, altminteri necesare, precum cloud-ul guvernamental ori factura electronică (9). Nu niște instrumente plătesc impozitele, nu niște instrumente asigură conformarea voluntară. Dacă nu înțelegem asta, atunci (și) primăvara asta … nu-i decât o copie!

PS. Acum 10 ani, alături de colegii mei, luam inițiativa de a ieși la scena deschisă să vorbim despre cum vedem noi, cum interpretăm evenimente interne și internaționale cu (importante) implicații fiscale. De la ”Mesajul pierdut de Fiscul nostru” și ”Banii sau permisul– o poveste new-yorkeză”, din primăvara lui 2014, au trecut aproape 80 de comentarii pe platforma Contributors, căreia încă o dată îi mulțumim pentru găzduirea necondiționată. Dar, în primul rând vă mulțumim dumneavoastră, cititorilor care căutați, ca și noi, să înțelegeți și … să fiți vigilenți. În materialul citat la începutul acestui comentariu, realizat de americanii de la SEC pe tema Tone at the Top, am găsit o referire la un fruntaș aboliționist, care spunea : ”Vigilența neîntreruptă (eternal) e prețul libertății”. Mi-a plăcut mult această vorbă. Fără cuvinte mari, ca unul care de 15 ani încoace prețuiește libertatea și independența antreprenorului, vă doresc o primăvară și mai apoi o toamnă cu cât mai multă … vigilență. 


  

 Note

  1. clarificarea poziției personale în materie, rămâne ca aici – ”În așteptarea momentului când ar putea fi înlocuită cota unică” sau aici ”Putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?”
  2. Programele de conformare fiscală precum monitorizarea orizontală pun în discuție relațiile clasice, strict verticale dintre contribuabil și autoritatea fiscală, care sunt bazate pe comandă și control. În schimb, cooperarea la nivelul ochilor și adeziunea la reguli echitabile  e de așteptat să aducă avantaje cât pentru contribuabil, cât și pentru autorități”. (conform studiului Monitorizare Orizontală în Austria)
  3. Iată cum sintetizează chestiunea Administrația fiscală olandeză: ”Una din consecințele luptei împotriva tax avoidance/fenomenului evitării taxelor (vezi reglementările din BEPS, ATAD, Pillar2, este aceea că grupurile de companii devin mai nesigure de consecințele fiscale ale operațiunilor lor internaționale. Disputele pot fi prevenite prin programe precum (în diverse variante internaționale) monitorizarea orizontală și acordurile de preț în avans (APA), precum și prin audituri multilaterale și audituri comune.
  4. Pe această temă, am vorbit aici, în comentariul ”Cum să ne urâm un pic mai puțin taxele
  5. Mai multe, aici. Pentru discuția de față, mi se par edificatoare aceste paragrafe, bazate pe declarații ale oamenilor de afaceri britanici: ”Nu e nici pe departe vorba ca inspectorul fiscal să-i ofere cuiva un avantaj special pentru a fi competitiv. Este vorba de sisteme în care lucrurile se întâmplă în timp real și îți oferă siguranța de a face o tranzacție – și asta da, contribuie la un sistem fiscal competitiv.” (pag. 32). ”Dacă în UK poți obține un tratament rezonabil din partea autorității fiscale, ceva ce în afară e greu de obținut, atunci optezi pentru UK, chiar dacă aici plătești cu 1-2 procente mai mult. Până la urmă, asta face parte din contract, din regulile jocului” (pag. 35).
  6. Aici, studiu de caz privind experiența companiilor daneze
  7. Aici (pag 38), formatul unui ”Acord de Conformare” – două pagini (jumătate din acordul propus de ANAF), se aplică pentru toate entitățile unui grup (deci pot fi și … complexe) și pentru toate taxele.
  8. Dacă e să fie grevă la ANAF, atunci să fie și cu ceva empatie
  9. În context, un punct de plecare pentru dezbaterile reale de care are nevoie economia și societatea noastră: ”Cea mai patriotică întrebare a momentului: cum ar fi dacă România ar rămâne fără bani? Și alte câteva întrebări care ne pot ajuta să construim o politică fiscală fără politică”.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Imi lipseste faptul ca atunci cind e vorba de impozit progresiv nu se vorbeste despre efectul acestuia asupra investitiilor. Pe aici orice consultant financiar care te ajuta sa-ti faci declaratia de impozit te sfatuieste, atunci cind ai venituri mari, sa investesti in ceva, de ex. in case pt a le inchiria.
    La fel e la firme, la o firma mica, unde am lucrat, prin noiembrie, incepeau marile investitii, atunci cind se vedea ca profitul firmei ar fi prea mare si s-ar plati prea mult impozit.

    Mi se pare firesc ca prin aceasta metoda omul, chiar si firma si chiar si femeia, sa fie stimulat sa nu-si puna banii la ciorapi, sau sa-i cheltuie in Monaco, ci sa-i reinvesteasca.

    PS Exemplul Germaniei privind impozitarea nu e deloc de urmat. Sistemul german e bolnav deoarece pe linga impozitare exista un sistem toxic de taxare si/sau subventionare. Incepind cu taxarea codoi, continuind cu sponzorizari solare, masini electrice, sau multe alte aiureli, se deformeaza tot procesul economic.

  2. Vigilent poate fi numai un popor educat . Nu e cazul poporului român . Popor care nu este preocupat de modul în care guvernanții tilharii si mincinoși îl fura și îl mint . De la cei care scriu articole pe această platformă mă aștept la mai multă implicare în lupta cu clasa politică tilharesca și mincinoasă . Pentru că educați fiind ( cu mult peste media națiunii ) au alta capacitate .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca
Adrian Luca, 44 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este Prim-vicepresedinte al Camerei Consultantilor Fiscali si unul dintre cei cinci membri propusi de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relatia dintre partile afiliate. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro