luni, septembrie 28, 2020

Absenţele strigente ale României

Ieri aparea pe fluxurile de stiri ale agentiilor de presa o mica stire, care probabil nu ar fi fost luata in seamna daca nu indica un lucru ciudat, cel putin pentru majoritatea cititorilor romani inclusiv cei mai informati dintre ei. Stirea mentiuna, citez:

Summit extraordinar la Budapesta: Premierii Cehiei, Ungariei, Poloniei si Slovaciei discuta despre situatia din Ucraina. Premierii Cehiei, Ungariei, Poloniei si Slovaciei se reunesc, miercuri seara, la Budapesta, in cadrul unui summit extraordinar, pentru discutii pe tema situatiei din Ucraina. In Ucraina, tensiunea a scazut in strada, in ultimele zile, insa o parte a capitalei Kiev este blocata de catre protestatari dintre care unii poarta casti, cagule si sunt inarmati cu bate de baseball. De asemenea, primul presedinte al Ucrainei independente, Leonid Kravciuk, a afirmat miercuri, in fata membrilor Parlamentului de la Kiev, ca tara se afla “in pragul razboiului civil”, invitand deputatii sa se implice in vederea unei iesiri din criza. SURSA

Si Romania? Probabil ca o sa va intrebati. Aici incepe articolul care prezinta una din zecile daca nu sutele de sanse pierdute din cauza unui guvern ticalos din cele care ne-au guvernat in ultimii 25 de ani. Am mai scris despre asta si voi continua sa scriu pana ce oamenii nu vor incepe sa-si puna intrebari si sa caute raspunsuri.

Putina istorie

Alianta de la Visegrad este de fapt reinnoirea unei traditii din secolul al XIV-lea, care crea o uniune militara si una din primele aliante economice de pe teritoriul Europei medievale. In anul 1335, între regii Ioan al Boemiei, Cazimir al III-lea al Poloniei şi Carol Robert de Anjou al Regatului Ungar s-a creat aceasta alianta si s-a consolidat printr-un tratat care a rezistat un secol si ceva. Ideea acestei aliante a fost reluata de marele conducator al Poloniei interbelice, Józef Piłsudski, care a vazut in Primul Razboi Mondial cat de putin te poti baza pe promisiunile marilor puteri. La aceasta alianta, pusa la cale de Maresalul Piłsudski, au fost invitate Romania si Ungaria.  Puteti citi despre aceste aliante militare in articolele “Alianţe sau vasalitate (1) (2) (3) (4)

Dupa caderea comunismului

Dupa caderea comunismului, incercarea lui Piłsudski a fost reinnoita prin infiintarea V4. Grupul de la Visegrád, sau V4, este o organizaţie de cooperare, formată din patru state central-europene: Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria, asociere similară uniunii economice vest-europene Benelux. La 15 februarie 1991, în cetatea medievală Visegrád din Ungaria, Václav Havel – presedintele Cehoslovaciei, Lech Wałęsa – presedintele Poloniei şi József Antall – primul ministru al Ungariei au semnat o declaraţie comună prin care îşi asigurau sprijin reciproc în vederea integrării politice şi economice în Uniunea Europeană. De asemenea, prin aceelaşi document, au fost puse bazele unei strânse cooperări regionale între statele semnatare. România a ratat aderarea la acest grup, datorită evenimentelor din 1990 (mineriadele şi conflictul din Târgu Mureş), refuzul fiind comunicat direct lui Ion Iliescu. Deci avem inca o mare binefacere geopolitica, marca Iliescu, cu sau fara ajutorul fesenismului dezlantuit si al sloganurilor vremii.

In ultimii ani

Avand in vedere ca lucrurile se “misca” peste tot in lume si nu intotdeauna in avantajul Europei si al europenilor, probabil ca o serie de politicieni est-europeni incearca sa creeze un cadru de activitati ca raspuns  la evenimentele miscarii geopolitice si in regiunea noastra apropiata. Una din ultimele activitati  de acest gen a fost faptul ca Ministrii apararii din Grupul de la Visegrad (V4)Cehia, Ungaria, Slovacia si Polonia – au decis sa creeze o structura militara comuna, sub coordonarea Varsoviei.  Decizia de creare a acestei formatiuni  militare a fost luata in cadrul unei reuniuni a ministrilor Apararii din cele patru state, care a avut loc la Levoca, Slovacia, in 12 mai. Formatiunea militara (battlegroup) va deveni operationala in prima jumatate a anului 2016, a precizat fostul ministrul polonez al Apararii, Bogdan Klich (16 noiembrie 2007 – 2 august 2011). Ministrii apararii au stabilit ca militarii din statele membre V4 sa participe la exercitii regulate comune, sub auspiciile Fortei de raspuns a NATO, primul astfel de exercitiu a avut loc in Polonia, anul trecut.

Dupa aderarea tarilor V4 la NATO si UE, alianta si-a pierdut din sensurile initiale si a ramas numai un cadru operational pentru cooperare economica, comerciala si culturala. Evenimentele ultimei perioade au creat necesitatea unei regandiri a optiunilor strategice care stau la dispozitia participantilor acestui forum, inclusiv introducerea elementului militar, prin alcatuirea unei formatiuni militare (battlegroup) si nu a unei unitati militare, cum a fost tradus inexact de presa romaneasca. Diferenta intre o unitate militare, chiar la nivel de armata, (nu in sensul tuturor fortelor militare ale unei natiuni)  si o formatie de battlegroup este una de natura majora; o formatiune de gen battlegroup contine unitati organice afiliate, de natura specifica, de multe ori multi-nationale, cand fiecare din natiuni pune la dispozitie unitati militare specializate sub un comandament comun. Astazi NATO are 6 asemenea formatiuni, iar cea sub care Romania trebuie sa activeze este sub comanda Italiana, dar si o formatiune mai mica sub comanda Greaca impreuna cu Bulgaria, Grecia si Cipru. Ne-am pricopsit!

Care au fost elementele care au dus la aparitia acestei formatiuni, bineinteles dupa parerea mea strict personala:

1. O retragere partiala americana din statutul predominant in NATO;
2. Evenimentele din Orientul Mijlociu;
3. Reticientele Germaniei si pozitionarile simpatetice spre Rusia, peste capul Poloniei si al unora din tarile Est-Europene.
4. Insuccesul major si nivelul operational al trupelor NATO in Libia si felul in care unele state membre   au reactionat in aceasta misiune;
5. Pozitionarea Turciei si slabirea relatiilor cu NATO prin atitudini antagoniste intereselor aliantei;
6. Reinnoirea atitudinilor imperiale ale Rusiei si politica energetica aproape santajista si disciminatorie  fata de tarile membre ale Uniunii Europene.

Astazi, situatia alarmanta din Ucraina este inca un obiectiv care a meritat gandirea strategica initiala. Aceasta initiativa este una de felicitat, chiar daca din nefericire noi nu facem parte din aceasta alianta. Cred ca un viitor presedinte responsabil trebuie sa-si asume ca obiectiv strategic o aderare la aceasta alianta regionala. Este obligatoriu!

Nota: articolul este un rezumat al unei lucrari mai ample, pregatita de PGA (Politeia Geopolitical Analyses), mult prea “densa” pentru a fi publicata integral pe un site generalist. 

Articol aparut initial pe Politeia

Documente:

V4 – Energetic Security: V4_Energy_Security
V4 – Transatlantic Security: V4_Transatlantic_Security
NATO Battlegroups: Europe Battle Groups

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Cred ca va pozitionati gresit si acuzatiile impotriva guvernelor (atentie, folosesc pluralul) Romaniei sunt nefondate. Mai intai ca, dupa cum recunoasteti, alianta asta dateaza de secole ! Si nu trebuie uitat ca :
    – De-a lungul vremii s-a creat o relatie speciala intre Polonia si Ungaria. In Polonia au domnit regi maghiari(Bathori), intr-o vreme cand regalitatea acolo era electiva ! Ce sa mai spunem de „fratia” de la 1848 si de rolul jucat de generalul Jozef Bem, polonez, in revolutia din Ungaria.
    – Ca urmare, Polonia nu a recunoscut NICIODATA tratatul de la Trianon si a refuzat sa faca parte din „Mica Antanta” alaturi de Romania, Ceho-Slovacia si Yugoslavia, tari care „au profitat” de desmembrarea Ungariei dupa primul razboi mondial !
    Asa ca „pretextul Targu_Mures pe care-l invocati este ireal. Mai curand, poate, regimul neocomunist al lui Iliescu …
    Chiar l-ati fi fazut pe acesta alaturi de Havel si Walessa ?

    • În Europa există dispute teritoriale vechi de secole și e firesc să existe între diverse state alianțe ”naturale”, precum și adversități la fel de ”naturale”. Astfel, România și Ungaria sunt în mod ”natural” adversare, pentru că nu se poate trasa între ele nicio frontieră care să mulțumească ambele părți.

      La fel stau lucrurile și între Ungaria și (Ceho-)Slovacia, iar o dispută teritorială minoră între Polonia și Cehoslovacia (Těšín) a făcut și în epoca modernă din Polonia un aliat ”natural” al Ungariei. Dar România n-o să încapă în aceeași barcă cu Ungaria pentru cel puțin încă 2-3 generații, indiferent de apartenența ambelor la NATO și UE.

      • Relația dintre România și Ungaria este prea mult influențată de minciuni, devreme ce adevărul este că Transilvania nu va ma ține niciodată de Ungaria. Interesantă va fi relația dintre românii transilvăneni și Ungaria când se vor trezi din beția urii și a minciunii.

        O astfel de beție lipsită de realism bântuie și Ucraina. În fond oamenii ar trebui să fie liberi să aparțină de UE sau de spațiul rusesc, și vesticii nu ar trebui să le impună nimic esticilor, și invers…

  2. Pe scurt: daca Transilvania si Banatul ar fi fost in 1991, asa cum s-a intentionat in noiembrie/decembrie 1989, separate de Romania (precum Cehia de Slovacia), cele doua provincii istorice ar fi fost parte a Tratatului de la Visegrad, ca entitati apartenente istoric Europei Centrale. Asa, fiind incluse in Romania cu provinciile sale bizantine, evident nu putea fi vorba de participare. Adaugam faptul ca cele patru state sunt catolice/reformare/protestatnte, iar Romania ortodoxa, apartinand, repet, Bizantului „trup, spirit, mentalitate si atitudine”.

    • Astea sunt legende urbane. Nu Cehia s-a separat de Slovacia, ci invers. Cât despre ”așa cum s-a intenționat în noiembrie/decembrie 1989”, eventuala existență a unei mișcări secesioniste are nevoie și de niște dovezi, altfel e doar paranoia.

    • Cum le stim noi pe toate, domnule! Mai ales cand argumentam cu diateza reflexiva! Boala bizantino-balcanica, intr-adevar.
      Problema importanta pe care o pune Theophyle, in interpretarea mea, este ca guvernele post-decembriste n-au vazut mai departe de mandatul lor, in dauna pe termen lung a acestei tari.
      Iar aceasta este trista realitate.
      Cat despre marea masa, mamaliga nu explodeaza, nici macar nu se umfla cand mai creste temperatura. Suntem otraviti cu alte prostii (vezi articolul lui Gabriel Liiceanu) care se potrivesc lipsei de educatie, cu radacini istorice, a acestei natii.
      Sunt poate defetist, dar nu cred ca sunt departe de realitate.

      • Cand esti oupat sa-ti furi poporul si sa devalizezi tara cine mai are timp de aliante. Intotdeaun programele de guvernare (alea adevarate ) au fost „dupa noi potopul

  3. In ciuda faptului ca avem frontiera comuna cu Ucraina evenimentele dramatice de acolo par sa nu intereseze guvernul din Romania si nici pe jurnalisti. Foarte putine pozitii publice pe aceasta tema! Bravo Theophyle!

  4. Dincolo de critica actualului guvern, trebuie subliniat ca Romania nu a fost niciodata membra a grupului Visegrad.

    La inceputul formarii sale s-ar fi pus problema ca Romania sa se alature acestui grup iar guvernul de atunci (Stolojan) ar fi refuzat oferta. Nu stiu daca e adevarat sau nu, cert este ca niciodata Romania nu a mai fost interesata de a se alatura acestui grup, sub orice guvern si sub orice ministru de externe.

  5. Se poate pune in carca lui Iliescu respingerea aderarii in anii 90 la aceasta alianta, dar cu precizarea totusi ca aceasta decizue pare a fi luata din „exteriorul” celor 4 tari, ca un rezultat la un acord de la Malta sau altceva asemenea.
    O astfel de intalnire privitoare la situatia din Ucraina, Visegrad sau nu, fara sa fie invitata Romania, mi se pare o situatie cam ciudata, care iarasi as inclina sa o pun pe factori exteriori celor 5 tari (deci inclusiv Romania).
    La capitolul legende urbane, as aminti de „fitilul” cu conexiune basista in care Charles este o varianta de rege al Romaniei, intarita de prezenta sa in Transilvania aflata sub semnul restitutio in integrum ( prezenta regala fiind justificata neconvingator ), sau, mai interesant si recent, intrarea in Schengen numai a Transilvaniei (si, putem completa noi acum, in grupul de la Visegrad…), incheind lista cu pitorescul si ciudatul Sabin Gherman, cu stradania sa de 6 zile pe saptamana.

  6. Ungaria se tot chinuie să închege alianțe la care România să nu participe. Asta pentru a ne scădea din puterea de influență. Pe de altă parte ar însemna ca România să intre într-o alianță care este constituită cu iz de susținere a Ungariei împotriva României. Cel puțin în scris, chiar dacă venind momentul semnatarii ar da înapoi. Istoria alianțelor arată că fidelitatea se măsoară prin interese … inclusiv bănești. Ar trebui aderat tocmai pentru a contracara aceste strategii antiromânești prin dezvirtuarea lor.
    Ucraina este bine divizată în două tabere iar cea rusofonă este practic jumătate din toată Ucraina.
    Iar despre balacanisme și bizantinisme și … povești. Suntem mai europeni decât orice francez sau neamț. Călătoriți puțin și își vor pierde farmecul de superiori.
    Nu știu cum dar trebuie să scăpăm de armata de tâlhari din PSD, PNL, PC sau USL și se rezolvă multe probleme de geostrategie.

    • Ucraina este divizata de fapt in 3 tabere: estul pro-rus, centrul ucrainean si vestul pro-occidental. Conjunctural, ultimele doua tabere joaca impreuna, insa nucleul dur al manifestantilor vor o Ucraina independent si de influenta rusa, si de cea occidental.
      Intalnirile in format Visegrad nu mai au relevanta politica, caci nu inteleg cum Ungaria lui Orban, ce semneaza contracte la Moscova, ar face planuri geopolitice cu Polonia, care, fie spus, face politica externa regional cat toate celelalte state la un loc.
      Rolul Cehiei este „asigurat” de pozitia buna detinuta de un conational in politica externa europeana (si care merge des la Kiev, desi face si declaratii neinspirate). Slovacia este cantitate neinsemnata si un contra-exemplu pentru coeziunea grupului prin relatiile sale cu Ungaria (similar Romaniei).
      Ar fi interesant daca in plan tehnic au existat decizii – eventuala conlucrare in fata valurilor de migranti, pozitii comune fata de solicitantii de azil politic si altele.
      Si un ultim element, organizatia care reuneste tarile central-europene se numeste Initiativa Central-Europeana. Romania are o pozitie si greutate regionala (pe care noi o subestimam), o relatie buna cu Polonia si Slovacia, si, prin urmare, ar fi mai degraba castigul V4 sa invite Romania si mai putin pierderea noastra geopolitica.
      De acord cu un comentariu anterior privind sub-aliantele din NATO, dar Romania a luat decizia achizitionarii de avioane americane (chiar si sh), deci nu va depinde de Bulgaria sa asigure combustibilul sau de Croatia sa ne dea suruburi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Theophyle
Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Asaltul asupra cunoasterii, ratiunii (common sense) si alunecarea spre intuneric

Am fost ispitit sa scriu intoarcerea in Evul Mediu gandindu-ma la faimoasa “e pur si muove” a lui Galileo Galilei, astronomom ,...

Votul este despre bani!

Asistații Discuția a început de acum câțiva ani când mătușa mea din Ardeal se plângea că nu are cu...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.